Distribuirea dividendelor reprezinta in primul rand o plata sjf o prire a intreprinderii de o parte din finantarea sa interna, fiind un element important al deciziei financiare a intreprinderii, alaturi de politica de investitii si de alocare a capitalului.
fn acelasi timp, politica de distribuire a dividendelor este modalitatea prin care se asigura un venit asociatilor care au facut un plasament financiar. Se constata opozitia reala intre intreprindere, ca entitate economica si centru autonom de decizie si actionariat, ca furnizori de capital, opozitie atenuata in masura in care acumularea de capital este o sursa de castig: plusloare pe termen lung.
Problematica distribuirii dividendelor rele ca esential rolul pe care-l poate avea aceasta politica: este o riabila pasi sau un instrument activ al politicii financiare?
fn acest sens, decizia distribuirii este mai intai o decizie legata de finantare, de structura financiara, de cresterea capitalului, si de asemenea este un factor important al eluarii capitalului intreprinderii.
Daca distribuirea dividendelor priveaza intreprinderea de lichiditate, este necesar de cautat rata optimala a distribuirii care corespunde pretului maxim al unei actiuni, luand in consideratie urmatorii factori: profitul nedistribuit, raportul intre randamentul investitiei si rata de actualizare a pietei, si bineinteles, dividendele, fn acest sens, s-ar putea afirma ca atata timp cat rata de randament a investitiilor este superioara cerintei investitorilor (actionarilor) intreprinderea nu trebuie sa distribuie beneficiile safe, ci sa le reinvesteasca.
Beneficiile distribuite sunt considerate, in aceasta abordare, ca un reziduu, fnsa, evidenta arata ca orice utilizare a fondurilor comporta un risc, fiind confruntata cu problema aprecierii sale. Alegerea de a nu distribui dividenda comporta un pariu cu viitorul: se presupune ca cel care economiseste adopta o atitudine de capitalizare a veniturilor sale. fn masura in care loarea firmei se bazeaza pe beneficiile sale actuale si cele prezute pentru viitor, beneficiul trebuie sa fie in primul rand o sursa de finantare, fn aceasta prerspecti este admisa insa neutralitatea politicii de distribuire fata de loarea intreprinderii.
|
