O prima argumentare porneste de la costul capitalului si structura capitalului bazata pe arbitraj. Valoarea intreprinderii este masurata prin loarea actuala a dividendelor, la care se adauga loarea finala, si in acest sens, politica de distribuire nu are nici un efect asupra lorii intreprinderii. Aceasta fi determinata de clasa de risc, politica de investitii si beneficiile posibile, si deci, ceea ce a primit actionarul sub forma dividendelor nu ar fi cuprins in loarea finala a titlului.
Marimea distribuita antrena o finantare externa echilenta, in afara cazului in care intreprinderea isi modifica politica investitionala. Argumentatia de mai sus referitoare la neutralitate presupune niste ipoteze simplificatoare, pentru intelegerea principiului neutralitatii. Introducerea efectului impozitarii si a costului tranzactiilor implica luarea in considerare a efectului de incertitudine asupra comportamentului celui care economiseste (actionarului, in acest caz). Un venit sigur si imediat nu are aceeasi semnificatie, pentru actionar, ca o plusloare viitoare, acesta penalizandu-si in mod progresiv castigurile, la care se asteapta din plasamentul facut, pe masura ce aceste castiguri se departeaza in timp. Randamentul asteptat este atasat incertitudinii. Aprecierea actionarului investitor asupra liditatii oportunitatilor inves-titionale determina atitudinea sa fata de distribuirea dividendelor. Pentru a fi indiferent la un venit imediat actionarul trebui sa aiba incredere in viitor, fn aceasta abordare, nedistribuirea beneficiilor are un efect dublu: creste direct mijloacele de finantare si creste capacitatea de finantare.
Adeziunea la decizii de investitii antreneaza adeziunea la politica dividendelor.
Pornind de la constatarea ca investitorii nu au aceeasi atitudine fata de plasament, pot fi distinse doua categorii de lori: lori de crestere si lori de randament, fn functie de gradul de risc si ritmul de crestere al intreprinderii, aceasta se poate orienta preponderent spre una din cele doua categorii de lori. De exemplu, daca ritmul de crestere e mare, se impune colectarea de mari capitaluri si anticiparea pe piata a cresterii cererii de capitaluri, deci a cursului titlurilor, ceea ce nu permite deloc o politica de distribuire care sa asigure un randament ridicat.
Este evident ca in acest caz, politica de distribuire nu este neutra fata de loarea intreprinderii.
|
