Organizarea informala

ORGANIZAREA INFORMALA

In orice intreprindere organizarea formala coexista cu organizarea informala independent de vointa managerilor. Un manager eficient favorizeaza un impact pozitiv al organizarii informale asupra celei formale.

Organizarea informala (OI) - reprezinta ansamblul persoanelor ce-si desfasoara activitatea in cadrul aceleiasi org 353j92d anizatii si a relatiilor ce se stabilesc spontan intre acestea pe diverse criterii (pasiuni comune, aceeasi varsta, etnie, teluri comune etc.) cu scopul satisfacerii unor nevoi.

Managerul poate evidentia caracteristicile organizarii informale cu ajutorul:

sociogramei - o diagrama a atractiei intre membrii organizatiei, construita in baza raspunsurilor acestora privind cine cu cine doreste sau nu sa lucreze, cine cu cine se simpatizeaza sau nu;

hartii interactiunilor tot o diagrama ce pune in evidenta legaturile informale dintre membrii organizatiei, dar care se construieste pe baza de observare directa a comunicarilor informale.

Componenta de baza a O.I. o reprezinta grupul informal, grup condus de unul sau mai multi lideri informali.

Liderul informal este, in general, un membru respectat care:

ajuta grupul in atingerea scopurilor sale, facand posibila satisfacerea nevoilor membrilor grupului;
intruchipeaza valorile grupului, fiind, in esenta personificarea aspiratiilor si valorilor membrilor;
este reprezentantul grupului, in interactiunea cu liderii formali;
este un mediator al conflictelor grupului.

TIPOLOGIA GRUPURILOR INFORMALE (G.I.):

Normele grupului informal - reprezinta un ansamblu de reguli ce se dezvolta ca rezultat al interactiunii, in timp, intre membrii grupului si se stabilesc in legatura cu aspecte importante pentru grup.

Normele: se nasc spontan si circula mai mult oral sunt, in general, acceptate de toti membrii dar in grade diferite servesc drept linii de conduita, spunandu-le ce pot si ce nu pot face in anumite circumstante se stabilesc prin consens de idei sau prin influenta liderului si odata stabilite, actioneaza ca o parghie de control asupra membrilor grupului dupa impactul lor asupra organizarii formale, normele pot fi pozitive sau negative

Coeziunea grupului informal - este o caracteristica ce masoara gradul in care membrii impartasesc telurile grupului si coopereaza unii cu altii; este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor sai.

Coeziunea este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor sai. Pe masura ce creste, se maresc si sansele de reusita ale grupului pentru atingerea obiectivelor sale si controlul mediului Nivelul coeziunii coroborat cu acordul sau dezacordul in raport cu obiectivele formale ale intreprinderii poate conduce la urmatoarele 4 situatii distincte, intr-o organizatie: coeziune ridicata si acord cu obiectivele formale, care antreneaza un comportament favorabil din partea grupului si deci un impact pozitiv asupra organizatiei; coeziune ridicata si dezacord cu obiectivele formale - situatie care genereaza o intensa activitate in plan informal, ce submineaza organizarea formala; coeziune scazuta dar acord cu obiectivele formale - aceasta situatie are efecte foarte probabil pozitive asupra organizatiei, dar comportamentul este bazat mai mult pe cel individual decat pe cel de grup; coeziune scazuta si dezacord cu obiectivele formale - in acest caz, rezultatele risca sa fie negative din punct de vedere al organizatiei iar comportamentul predominant este, de asemenea, cel individual.

Apar situatii in care managerul, in functie de interesele firmei, doreste sa incurajeze cresterea coeziunii grupului, daca normele acestuia sunt pozitive. Astfel, el poate apela la una sau mai multe dintre urmatoarele metode:
micsorarea grupului;
incurajarea obiectivelor grupului;
stimularea competitiei cu alte grupuri;
oferirea de recompense, mai curand grupului decat membrilor sai;
izolare fizica a grupului, atunci cand este posibil.

Pentru slabirea coeziunii grupului, managerul va actiona in sens invers.

Actionand ca o veritabila supapa de defulare pentru angajatii intreprinderii, organizarea informala dezvolta la acestia sentimentul de acceptare si apartenenta, sporind stabilitatea mediului si incurajand angajatii sa ramana in mediul respectiv.