StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Sa facem proiecte sanatoase
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul resurselor umane
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Stresul ocupational - concepte de baza despre stres



STRESUL OCUPATIONAL



I.          Concepte de baza despre stres





Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. Modificarile frecvente, deseori neasteptate si profunde, solicita la maximum disponibilitatile organismului uman pe linia adaptarii.
Ultimele decenii au fost marcate de preocuparea stiintelor umaniste pentru definirea, caracterizarea si teoretizarea adaptarii individului la cerintele vietii moderne. In aceste conditii, termeni ca: nevroza, stres, sindrom de neadaptare au fost transferati din limbajul stiintific in cel cotidian.
De origine engleza, termenul „stress' circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa etc.
Stresul defineste starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a raspunde sau a riposta la solicitari sau amenintari.
Stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea fizica si/sau psihica a organismului este amenintata de factori interni si externi si fata de care, individul nu dispune de solutii tip pentru a reduce sau a elimina amenintarea.
La baza aparitiei stresului organizational se afla doi agenti stresori de natura psihologica:


conflictul de rol. Acest stresor desemneaza situatiile in care o persoana ce ocupa un anumit post este supusa, in cadrul organizatiei militare, unor imperative, solicitari, presiuni cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile. In majoritatea cazurilor individual confruntat cu conflictul de rol se afla la mijloc – intre superiori si subordonati – situatiile conflictuale capatand diverse forme;


ambiguitatea rolului precizeaza lipsa ori insuficienta informatiilor clare si oportune solicitate de rezolvarea corecta a sarcinilor. Individul confruntat cu ambiguitatea rolului nu cunoaste exact obiectivele si sarcinile ce-i revin, performantele asteptate de organizatie, criteriile de control, evaluare si motivare. Ambiguitatea traita de indivizi este diferita si marcata de trasaturile de personalitate. Intensitatea diferita si marcata de trasaturile de personalitate. Intensitatea stresului generat de ambiguitatea rolului este in stransa relatie cu capacitatea de a tolera, in general, ambiguitatea, diferita de la un individ la altul.

O analiza a cauzelor generatoare de stres organizational releva posibilitatea departajarii celor care actioneaza exclusiv la nivelul cadrelor de conducere fata de cele regasite in randul executantilor, dar si existenta unor cauze comune.


a.     cauze ale stresului organizational specifice cadrelor de conducere

complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor curente cu care se confrunta cadrul de conducere. Solicitarile contradictorii provin din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostintele profesionale actualizate cerute de rezolvarea lor;

responsabilitatile mari care insotesc functiile manageriale. Presiunile pot aparea ca urmare a dorintei de a concilia interesele organizatiei, in ansamblu, cu cele ale diferitelor categorii de indivizi. Nu de putine ori, cadrul de conducere este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora, aceste responsabilitati fiind insotite de emotii si sentimente puternice;

preocuparea pentru viitorul organizatiei militare. Conflictul apare intre complexitatea si importanta problemelor carora, cadrul de conducere trebuie sa le gaseasca rezolvarea si presiunea exercitata de timpul redus alocat acestora;

ritmul alert de adoptare a deciziilor. Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu determina scurtarea timpului cerut de adoptarea corecta, stiintifica a deciziilor. Stresul apare prin constientizarea posibilelor efecte ale unor decizii insuficient elaborate;

stilul managerial neadecvat reflecta conflictul dintre tipul de cadru de conducere care genereaza un anumit stil si caracteristicile diferite ale activitatii sau grupului condus;

centralizarea excesiva a autoritatii; stresul este datorat conflictului dintre dorinta de a controla cat mai multe activitati si capacitati fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp, limitate;

subordonati slab pregatiti. Cauza genereaza stres ca urmare a conflictului dintre dorinta de realizare a obiectivelor grupului si lipsa autoritatii necesare selectiei sau concedierii subordonatilor;

prelungirea duratei zilei de munca, generata de constrangeri ca: termene scadente, schimbari frecvente in prioritatile organizatiei militare, folosirea pe scara larga a unor metode si tehnici uzate moral.

a.     Cauze ale stresului organizational manifestate la nivelul subordonatilor

incompatibilitatea cu tipul cadrului de conducere genereaza stres ca urmare a conflictului dintre dorinta de a-si mentine postul si tendinta de a riposta fata de atitudini, comportamente, gesturi percepute ca neadecvate;

delegarea in exces practicata de sefi da nastere unor presiuni contradictorii intre dorinta de afirmare si promovare si efortul cerut de rezolvarea propriilor sarcini si concomitent, a sarcinilor multe si/sau dificile, primite din partea sefilor;



teama de pierdere a postului, cauza de stres mai intens in situatiile de criza. In general, afecteaza prioritar subordonatii dar, in anumite conditii, se poate manifesta si la nivelul cadrelor de conducere. Este generat de nesiguranta locului de munca.

b.    Cauze comune generatoare de stres organizational

Atat la nivelul cadrelor de conducere cat si al executantilor, stresul poate fi cauzat de:

dispozitii si ordine, inaplicabile , primite din partea unor superiori sau foruri superioare. Stresul este datorat presiunii dintre autoritatea si, respectiv, amenintarea posibilei sanctiuni si ralitatea situatiei care nu permite aplicarea ordinului in forma primita. A explica superiorului situatia inadecvata ar putea fi interpreta ca un repros fata de incompetenta sau gradul redus de informare a acestuia; a nu aplica decizia inseamna nerespectarea procedurilor si a obligatiilor ce decurg din responsabilitati;

presiunea termenelor manifestate ca discordanta intre obligatia de a rezolva sarcini complexe si/sau dificile si timpul alocat lor;

motivatia nesatisfacatoare reflecta conflictul dintre asteptarile individului ca urmare a rezultatelor obtinute si perceptia, respectiv aprecierea diferita a acestora de catre cei in drept;

lipsa atitudinilor sau a pregatirii necesare postului genereaza stres, in situatiile in care selectia si promovarea personalului se face dupa alte criterii decat cele legate de competenta profesionala. Stresul apare ca urmare a conflictului dintre dorinta de putere a cadrelor de conducere si cea de satisfacere a trebuintelor primare pe de-o parte si nelinistea datorata posibilei constatari a performantelor profesionale scazute, pe de alta parte;

aspiratia spre functii superioare , cauza a stresului resimtita de orice individ ale carui dorinte, nevoi, aspiratii, depasesc puterea si/sau veniturile banesti oferite de postul detinut;

tensiunile familiale pot genera stres ca urmare a conflictului, dintre timpul si interesul acordat problemelor profesionale in detrimentul celor familiale;

deficiente in proiectarea postului: exprimarea defectuoasa a obiectivelor sau chiar lipsa precizarii lor in fisa postului, sarcinile nedelimitate care dau nastere unor lucrari repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente genereaza nesiguranta, insatisfactia in munca, frustrarea;

sistem informational ineficient care furnizeaza informatii incomplete, inoportune, nerelevante;

organizare informala puternica, capabila sa puna in circulatie informatii neoficiale aflate in evident dezacord cu informatiile furnizate prin canalele oficiale.



II.      Consecintele stresului organizational


Stresul, ca proces de mobilizare si aparare a prganismului in fata unor situatii neasteptate se concretizeaza in reactii extrem de diferite de la un individ la altul si de la o situatie la alta. Raspunsurile sunt deci individuale si nu neaparat negative. Exista persoane pentru care stresul este „sarea si piperul vietii', factor puternic, energizant. Aceste persoane care dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi:

siguranta de sine, in diferite situatii, in cea mai mare parte a timpului;

schimbarea este considerata ca o provocare la competitie si nu ca o amenintare;

implicarea profunda in viata profesionala si personala;

capacitatea de a-si asuma riscuri;

perseverenta fata de structurile adverse sau diverse solicitari;




flexibilitatea in opinii si actiuni;

constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante dar le pot accepta si depasi.

In marea majoritate a cazurilor insa, efectele sunt nocive si chiar potential primejdioase.
Investigatiile au relevat, in principal, urmatoarele categorii de efecte potentiale ale stresului:

efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, depresie, oboseala, indispozitie, scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;

efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, iesiri emotionale, tendinta de a manca si/sau a fuma excesiv, comportament impulsiv, ras nervos;

efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adapta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor, valuri de caldura si de frig.

efecte organizationale: absenteism, demisii, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii si a loialitatii fata de organizatia militara.











III.          Managementul stresului


Managementul stresului poate fi abordat din doua perspective: cea organizationala si cea individuala.

Abordarea organizationala in managementul stresului.

Declansarea unui asemenea demers este conditionata de cunoasterea nivelului stresului si a cauzelor care-l determina. In principal, organizatia militara trebuie sa cerceteze cele doua cauze majore, respectiv conflictul si ambiguitatea rolului, sa releve nivelul de toleranta al fiecarui individ sau nivelul optim al stresului.




Figura nr. 4. Relatia dintre performanta, gradul de incarcare si stres

Pentru a stabili nivelul optim de incarcare si toleranta la stres este necesar ca personalul organizatiei militare:

sa cunoasca perfect cerintele postului;

sa cunoasca performantele asteptate din partea lor;

sa fie incredintati ca pot realiza aceste performante.

Atunci cand se constata supra sau subincarcarea, se impune declansarea raspunsului de adaptare din partea managementului. In principal, aceasta reactie vizeaza: redefinirea rolului persoanei sau persoanelor afectate de stres, redistribuirea sarcinilor in cazul supraincarcarii; implementarea unor proceduri specifice diferitelor cazuri.
O importanta modalitate de cantonare a stresului in limitele suportabilului o reprezinta imbogatirea postului. Aceasta presupune cresterea numarului si varietatii sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor incluse in post pentru a pune de acord continutul postului cu cunostintele, abilitatile si interesul manifestat de titularul de post.
Abordarea organizationala poate fi extinsa pana la elaborarea programelor manageriale antistres. Aceste programe pot fi:



orientate catre problemele specifice si acute cu care se confrunta organizatia militara (alcoolism, redistribuirea posturilor, de consiliere in domeniul carierei);

cu caracter general, promovate de echipe de proiect din organizatie sau de centre specializate (program pentru sanatatea emotionala, program de evaluare a sanatatii).

In principal, formele pe care le imbraca sunt:

b.    programul clinic bazat pe abordarea medicala traditionala si respectiv, pe tratamentul diferitelor persoane. In componenta programului se includ:

diagnoza, efectuata asupra persoanelor care acuza simptomele stresului si solicita ajutor;

tratamentul, care prevede o terapie consultativa ori suportiva in clinici de specialitate;

supravegherea, prin examinarea periodica a indivizilor supusi unui inalt nivel al stresului, astfel incat sa se poata actiona in timp util;

prevenirea, ce presupune educarea si convingerea personalului privind riscul expunerii la stres, ca si posibilitatea de a solicita ajutor in cazul aparitiei lui.

Programele clinice pot fi sustinute prin personal competent angajat permanent sau asigurat prin contacte de asistenta cu centre specializate.

c.     programe organizationale, extinse la nivelul intregului personal din organizatia militara.

Promovarea lor este stimulativa fie de identificarea unor probleme in grupurile de munca, fie de anumite schimbari impuse organizatiei militare: desfiintarea unor unitati militare, instalarea unor noi echipamente militare, sau introducerea de noi tehnologii.
Pentru anihilarea stresului prin programele organizationale se recomanda o varietate de metode: imbogatirea postului, reproiectarea structurii organizatorice, stabilirea unor grupe autonome de munca, program variabil de activitate, acordarea unor facilitati personalului pentru relaxare sau ingrijirea sanatatii.

Abordarea individuala in managementul stresului

Acest tip de reducere sau anihilare a stresului pune accent pe cunoasterea si intelegerea starii de stres, astfel incat, atitudinea individului sa se modifice, din una fatalista si pesimista, in constienta si pozitiva.
Primul demers il constituie antrenamentul cognitiv pentru adaptarea la stres. Cunoasterea cere:

intelegerea cauzei stresului, mai degraba decat tratarea simptomelor;

confruntarea situatiei percepute cu realitatea;

constientizarea posibilitatii de schimbare;

actiunea in conformitate cu dorinta.

Prin cunoastere se urmareste obtinerea „distantei rationale' fata de factorii de stres, necesara construirii unor comportamente adecvate. Un astfel de model de cunoastere si analiza cere, ca la cea mai mica senzatie de stres, individul sa-si puna o serie de intrebari:

ce ganduri imi trec acum prin minte?

de ce am aceste ganduri tocmai acum?

care sunt consecintele imediate – pozitive si negative – pentru emotiile, starea interna si comportamentul exterior?

sunt gandurile mele indreptatite?

ce argumente pro si contra pot aduce?

In afara comportamentului de cunoastere specialistii mai recomanda exercitiile fizice, tehnicile de relaxare, de meditatie, umorul, etc.



loading...





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact