StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul serviciilor
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Managementul serviciilor publice



MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE


Serviciul public administrativ poate fi definit ca fiind acel organism administrativ, infiintat prin lege sau pe baza legii, de catre stat, judet sau comuna, pentru satisfacerea in mod continuu a unor interese specifice ale membrilor societatii

Avand in vedere diversitatea atributiilor statului modern, acesta infiinteaza o multitudine de servicii publice, fiecare indeplinind o anumita atributie, sau numai o latura a acesteia. Serviciile publice sunt organizate si functioneaza fie ca organe ale administratiei publice, fie ca institutii publice, fie ca servicii publice exploatate in regie, adica regii autonome de interes public, denumite si stabilimente publice.




Necesitatea serviciilor publice decurge din cerintele generale ale membrilor societatii care trebuie satisfacute si depasesc posibilitatea unui singur agent, organism sau persoana fizica, ceea ce determina implicarea statului pentru satisfacerea acestor necesit 848f58i ati ale societatii.

Exista urmatoarele tipuri de servicii publice:

servicii publice organizate sub forma ministerelor;

servicii publice pentru satisfacerea unor interese generale ale membrilor societatii;

servicii publice pentru satisfacerea intereselor economice si sociale ale membrilor societatii;

servicii publice pentru satisfacerea intereselor specifice unor categorii de persoane (handicapati, someri etc.)

Stabilimentul public este acel tip de serviciu care are caracter de specialitate, competenta sa fiind limitata la un anumit serviciu tehnic. Sunt stabilimente publice:

regiile autonome (SNCFR, Regiile Autonome de Transport, Romtelecom) care intrunesc trasaturile stabilimentelor publice;

regiile autonome de interes public care intrunesc trasaturile serviciului public (Regia Autonoma a Drumurilor, Regia Autonoma a Postelor etc.).

Mai mult, nu toate organizatiile pot fi cu usurinta clasificate strict in doua clase: integral privat sau public fara concurenta. Mai degraba exista un continuum intre aceste doua extreme: de exemplu, privat cu o parte in proprietatea statului; asocieri intre public si privat; privat cu reglementari de natura guvernamentala, publica; infrastructura publica operare privata; contractari externe etc.

Cu toate acestea, este important sa stabilim ca, in special pentru serviciile publice, exista deosebiri semnificative de context, atat in privinta factorilor de natura interna, cat si externa, si in privinta presiunilor ce actioneaza asupra managementului public fata de cel privat.

In munca lor, managerii din sectorul public trebuie sa faca fata mai putin expunerii la constrangerile pietei si mai mult la constrangerile de natura formala, in comparatie cu colegii lor din sectorul privat. Ei sunt subiectul unei mai mari diversitati si intensitati a influentelor de natura externa informala; o exigenta publica mai mare in privinta probitatii actiunilor lor si, nu in ultimul rand, un grad mai mare de nedeterminare si intangibilitate a obiectivelor. Comportamentele lor arata o mai mare precautie si rigiditate, iar subordonatii demonstreaza la randul lor o mai slaba angajare fata de organizatie in comparatie cu cei din sectorul privat.

Diferentele majore intre managementul din sectorul public si managementul sectorului privat sunt prezentate in tabelul de mai jos:




Sectorul public



Sectorul privat


Reglementari statutare si guvernamentale; coduri de conduita;

Consiliu director, cadre de planificare;

Nevoia de conducere de nivel national

Semnale ale pietei (rata imprumuturilor etc.);

Deschiderea relativa a guvernului in privinta luarii deciziilor, accent pe reprezentativitate;

Actiuni relativ secrete, accent pe confidentialitate;

Public atent, stakeholderi diversi, impactul organismelor de reglementare subsidiara;



Grija primordiala fata de actionari si management;

Valori si scopuri multiple: servicii, interes public, echitate, profesionalism, participarea consumatorilor, schimburi complexe;

Valori si scopuri relativ restranse;

Resurse de baza obtinute din taxele publice;

Resursele de baza obtinute din imprumuturi si profituri;

Contabilitate extinsa;

Contabilitate restransa;

Influenta puternica a formatiunilor politice la putere; orizont politic scurt;

Influenta aproape inexistenta din partea fortelor politice locale sau nationale; mai putine constrangeri temporale artificiale;

Scopuri primordial sociale (strazi sigure, sanatate etc.);

Scopul primordial profitul;

Indicatori ai performantei - complecsi si controversati;

Masuratori in principal de natura cantitativa, financiara;

Directive prost definite si o mai mare complexitate in implementarea politicilor.

Mai putina ambiguitate a politicilor.

O clasificare globala a serviciilor publice, ce corespunde majoritatii tarilor europene cuprinde urmatoarele categorii:

Ordinea si siguranta publica

Cuprinde functiile asumate in mod traditional de catre stat, care corespund exigentelor primare de solidaritate politica. Este vorba de aparare, justitie, politie.

Aceste functii sunt traditional etatizate, care formeaza fundamentele statului, structurile de baza ale comunitatii.

Sunt incluse aici servicii publice prin excelenta, care nu pot fi incredintate mecanismelor pietei, chiar daca anumite componente ale acestora pot fi asigurate de intreprinderi private.

Infrastructura, locuinte si transport

A.     Serviciile urbane



Este vorba de acele servicii care nu pot fi realizate individual din considerente tehnice. Se numesc urbane pentru ca sunt dezvoltate cu precadere in mediul urban, dar fara a fi rezervate exclusiv locuitorilor din acest spatiu. Sunt incluse in aceasta categorie distributia de apa, canalizarea, colectarea si tratarea deseurilor, serviciile funerare etc.

Aceste servicii sunt supuse, in functionarea lor, unor constrangeri generate de protectia mediului, care tinde sa devina unul din elementele esentiale ale dezvoltarii lor.

B.      Comunicatiile si transporturile

Drumurile si posta fac parte in mod traditional din serviciile publice. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare conditioneaza crearea si dezvoltarea serviciilor in general, dar si a celorlalte domenii de activitate. Termenul comunicare inglobeaza o serie de functii intre care trebuie distinse:

transportul: facand aici distinctia intre infrastructura de transport si mijloacele de transport, care pot sa apartina unor sectoare diferite (publice / private);

comunicarea informatiilor serviciu colectiv care cunoaste in zilele noastre expansiunea cea mai importanta;

serviciul postal.

C.     Energia

Energia s-a dezvoltat individual inainte de a deveni serviciu public, spre deosebire de alte sectoare care au suferit un proces invers. Datorita revolutiilor industriale si a politicilor economice ale tarilor, activitatile energetice au capatat statutul de strategice in sens economic si monetar fiind subordonate treptat statutului public. Insa este un sector partial subordonat statutului public, tendinta ce se accentueaza in contextul globalizarii si evolutiilor tehnologice.

D.     Locuintele

Politicile publice privind locuintele pot avea finalitati diferite:

a)      finalitate sociala : locuinte sociale. Serviciul public al locuintelor se imbina astfel cu politicile sociale;

b)      o finalitate urbanistica: politica locuintelor se imbina cu serviciile urbane, cu implicatii in materie de mediu si urbanism.

3. Asistenta sociala si sanatate

A. Functia de asistenta sociala nu poate sa lipseasca din exercitarea responsabilitatilor politice moderne. Secolul XX s-a caracterizat prin dezvoltarea functiei sociale a statelor si punerea in aplicare a formelor de protectie sociala. Dimensiunea acestei functii este variabila, manifestandu-se in proportii diferite, pe diverse destinatii si diversi beneficiari:

interventie in beneficiul anumitor categorii de populatie defavorizate (varstnici, copii, handicapati);

sisteme de asigurari sociale cu grupe de risc (boala, accidente de munca, somaj);

venit minim garantat.

B. Functia de sanatate reprezinta un serviciu public, expresie a actiunii sociale. O data cu dezvoltarea rolului economic si social al statului, activitatea sanitara a devenit un adevarat serviciu public. De exemplu, riscul legat de epidemii, periodic aparut, intareste nevoia de securitate sanitara si este justificata interventia publica accentuata.

Trebuie mentionat ca pot coexista, o functie sanitara publica si una privata, care se completeaza reciproc atata timp cat exista relatii mutuale caracterizate prin acord, cat si o functie de asistenta sociala publica, sustinuta si din sectorul privat.

Educatie si cultura

A. Functia educativa este foarte general considerata serviciu public. Din punct de vedere istoric educatia a fost pentru mult timp obiect de litigiu intre puterea politica si cea religioasa. In cele din urma puterea politica a reusit sa asigure aceasta functie.

Functia educativa se asigura prin gestiune directa de catre institutiile publice, coexistand si institutii educative private cu sisteme educative publice. Acest fapt a generat dezbateri si divergente asupra coexistentei unui invatamant privat si a unui invatamant public si asupra categoriilor de formare carora trebuie sa le raspunda invatamantul public (formare initiala si /sau continua; formare primara, secundara sau superioara).

B.      Sportul si cultura

Dezvoltarea individuala a corpului si a spiritului uman necesita, in aproape toate tarile, o misiune colectiva. Efectele acestor activitati sunt importante din punct de vedere individual si colectiv si justifica asumarea activitatilor sportive si culturale de catre colectivitate, in primul rand in ceea ce priveste infrastructura, dar si activitatile propriu-zise.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre managementul serviciilor








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare