StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


DEVII LIDER de succes in fiecare zi
MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » marketing » marketing international » Evaluarea mediului in marketingul international
Trimite articolul prin email Mediul economic in marketingul international : Evaluarea mediului in marketingul international Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Mediul economic in marketingul international



Se poate rbi de un mediu economic international, deoarece tarile lumii intretin relatii economice reciproce. Firmele internationale sunt participantii majori la aceste relatii. De aceea, se impune ca firma internationala sa cunoasca mediul economic international si influenta lui asupra activitatilor de marketing international.
Mediul economic in marketingul international are doua dimensiuni: internationala si nationala.
Mediul economic international
Atunci cand este rba despre marketingul international, se subliniaza rolul firmei in miscarea bunurilor si serviciilor peste granite. O firma care vinde in strainatate este angajata atat in marketingul international, cat si in comertul international. Deoarece marketingul international nu este posibil fa



ra comert international, comerciantul international trebuie sa aiba cunostinte si despre acest domeniu.
Comertul international reprezinta schimbarea de bunuri si servicii intre natiuni.
A. Privire generala asupra comertului international. Comertul intre popoare si comunitati a avut loc din timpuri imemoriale. Popoarele primitive aveau un sistem bazat pe troc, grecii - agora, romanii - forumul, iar astazi sunt supermagazinele -toate locuri de vanzare-cumparare. Pe masura ce popoarele au eluat, comertul a devenit mai organizat si mai productiv, crescand in lum. Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial, lumul comertului exterior a crescut mai rapid decat ceilalti indicatori economici. El s-a marit de 25 de ori, in timp ce produsul national brut (P.N.B.) a crescut doar de 13 ori.
Cele mai semnificative schimbari care au avut loc in comertul international in ultimul timp sunt [15 ; 443-444]:
- internationalizarea economiei mondiale, care se reflecta intr-o crestere rapida a comertului si investitiilor internationale ;
- pierderea treptata a dominatiei si competitivitatii Statelor Unite pe pietele mondiale, concomitent cu cresterea fortei economice a Japoniei si a diferitelor tari din Extremul Orient;
- cresterea puterii economice a unor blocuri regionale determinate si in special a Uniunii Europene;
- cresterea influentei marcilor globale de autoturisme, alimente, produse electronice si alte categorii de produse ;
- silirea unor bariere de intrare pentru protejarea pietei nationale contra concurentei straine;
- deschiderea treptata de noi piete importante ca Europa de Est, China, tarile arabe;
- suferinta procata de gravele probleme determinate de datoria externa a diferitelor tari (Mexic, Brazilia), in paralel cu cresterea fragilitatii sistemului financiar international;
- cresterea ponderii comertului de schimb in operatiile internationale ;
- cresterea tendintei de privatizare a intreprinderilor publice, pentru a le face mai eficiente;
- tendinta crescanda de formare a unor aliante intre firme importante din diferite tari (General Motors si Toyota, G.T.E. si Fujitsu, Corning si Ciba-Geigy);
- accelerarea puternica a transporturilor internationale, a comunicatiilor si tranzactiilor financiare.
Din punct de vedere istoric, cea mai importanta motivatie a comertului intertari a fost avantajul ativ. Desigur, exista si alte motivatii referitoare la comertul international, care au fost reflectate in teoria economica.
B. Teorii privind comertul international. in esenta, teoriile privind comertul international cauta sa raspunda la unele intrebari de baza cum ar fi: De ce fac natiunile comert? Ce bunuri comercializeaza? etc. Desigur, natiunile fac schimburi comerciale din motive economice, politice si culturale, insa principala baza economica pentru comertul international o constituie diferentele de preturi; o tara poate cumpara bunuri mai ieftin din alte tari decat le-ar produce in tara. intr-un fel, o natiune se afla in fata aceleiasi decizii de „a produce sau cumpara" cu care se confrunta o firma. Asa cum firmele prefera integrarii verticale cumpararea de la alte intreprinderi, si natiunile prefera sa cumpere bunuri mai ieftine din alte tari. Prin urmare, justificarea comertului international rezida in avantajul obtinut in aceasta operatie, care poate fi absolut sau relativ.
a. Avantajul absolut presupune ca o tara trage un folos din comertul international de indata ce importa o marfa pe care ar fi in stare sa o produca ea insasi, dar in conditii inferioare in atie cu strainatatea, adica cu costuri mai mari. Acest principiu isi are originea in lucrarile lui Adam Smith. Cateva exemple de avantaje absolute ale unor tari sunt redate in chenarul 2.1.


Chenar 2.1
Avantajul absolut
Uneori este interesant de identificat tarile care au un avantaj absolut, in sensul ca resursele lor au cea mai inalta productivitate. Iata care sunt concluziile lui D.H. Dunning in aceasta privinta:
Factor de productie Tara sau regiunea
Forta de munca ieftina China, Filipine, Ghana, Indonezia, Brazilia, India
Munca superior calificata Japonia, Taiwan, Corcea de Sud,
America de Nord, Europa Resurse financiare Statele Unite, Japonia
Resurse naturale Rusia, Orientul Mijlociu, China
Tehnologii avansate Japonia, Statele Unite
Sursa: Dunning, D.H., International Productiun and Multinational Enterprise, London, Allen-Unwin, 1981.
b. Avantajul ativ presupune ca o tara trage foloase din comertul international nu numai cand importa o marfa in productia careia se gaseste in inferioritate absoluta fata de strainatate, dar chiar atunci cand importa o marfa in productia careia este superioara strainatatii, dar totusi mai putin superioara decat in productia altor marfuri. in chenarul 2.2 redam unele exemple de avantaje ative pe care le au cateva tari din lume.
Chenar 2.2


Avantajul ativ
Chiar daca o tara are un avantaj ativ, sa presupunem o calificare superioara a fortei de munca, nu inseamna ca forta sa de munca este si cea mai calificata. Principiul avantajului ativ inseamna doar ca forta de munca a unei tari este superioara in atie cu a altor tari.
Cum principiul avantajului ativ se aplica la nivel de tara, s-au facut diverse incercari de a identifica avantajele specifice ale fiecarei tari. D.H. Dunning a ajuns la urmatoarea concluzie:
Japonia : textile, imbracaminte, electronice ;


Marea Britanie: produse alimentare si tutun;
Suedia : inginerie mecanica si electrica;


Statele Unite : echipamente de transport;
Germania: produse chimice.
Trebuie remarcat totusi faptul ca, desi unele avantaje specifice ale tarilor persista (cum sunt cele bazate pe resurse naturale), ele se schimba in timp, pe masura ce apar noi descoperiri stiintifice si noi calificari.
Sursa: Dunning, D.H., International Productivii and Multinational Enterprise, London, Allen-Unwin, 1981.
Desi au fost elaborate o multitudine de teorii privind explicarea comertului international si deci a avantajelor pe care le are o tara exportand sau importand, doar trei dintre ele au castigat o recunoastere internationala: teoria productivitatii muncii, teoria proportionalitatii factorilor si teoria ciclului de viata.
Teoria productivitatii muncii. Cea mai veche si poate cea mai simpla explicare a sursei avantajului ativ rezida in diferentele internationale in productivitatea muncii. Daca un muncitor mediu realizeaza un produs intr-un timp mai mic decat o face un muncitor dintr-o alta tara, atunci tara careia ii apartine primul muncitor are un avantaj competitiv in producerea acelei marfi fata de cealalta tara. Economiile de munca sunt reflectate in costurile relative, care determina comertul international. Prin urmare, dupa aceasta teorie, cheia intelegerii avantajului ativ o constituie determinarea cauzei variatiei productivitatii muncii intre natiuni.
Avantajul acestei teorii rezida in bunul-simt si posibilitatea de a fi verificata empiric. Dezavantajul principal al teoriei consta in aceea ca nu cerceteaza de ce munca dintr-o tara trebuie sa fie mai productiva decat in alte tari. in plus, ea presupune ca munca este singurul factor de productie important in producerea bunurilor. Or, pe langa munca, un proces de productie mai cere capital, resurse naturale si insasi capacitatea intreprinzatorului. Unele clarificari in acest sens aduce teoria proportionalitatii factorilor.
Teoria proportionalitatii factorilor. Aceasta teorie furnizeaza si ea o explicatie de bun-simt a comertului international. Ea se bazeaza pe doua ipoteze foarte reale si deducerea unei concluzii. in primul rand, ea presupune ca produsele diferite au cerinte de intrari (consumuri) relativ diferite. A doua ipoteza este ca asa cum marfurile difera in cerintele lor relative de consumuri, si tarile difera in inzestrarea lor relativa cu resurse. in consecinta, teoria proportionalitatii factorilor prevede ca tarile cu raporturi munca/capital superioare r avea munca relativ ieftina si, prin urmare, r fi capabile sa produca si sa exporte bunuri cu un consum intensiv de munca. in mod similar, tarile relativ bogate in capital r fi capabile sa exporte bunuri cu un consum ridicat de capital.
Logica acestei teorii rezida in constrangere. Prin explicarea comertului international in functie de inzestrarea relativa cu resurse si cerinte relative de marfuri, ea furnizeaza o explicatie pentru o paleta larga de tranzactii internationale. Cu ajutorul acestei teorii se pot explica unele din fluxurile comerciale evidente de produse primare.
Daca teoria proportionalitatii factorilor este adevarata, arunci o tara care doreste sa schimbe avantajele sale ative va trebui sa se concentreze (in timp) pe modificarea mai degraba a inzestrarii ei relative cu resurse, si nu pe inzestrarea absoluta cu resurse. O astfel de sarcina poate fi mai dificila decat simpla modificare a cantitatii absolute dintr-o singura resursa, insa desigur, nu imposibila. Japonia este un exemplu in acest sens.
Teoria ciclului de viata. Desi teoria proportionalitatii factorilor a fost utila in explicarea modelelor de comert international de-a lungul timpului, a aparut o a treia teorie privind ciclul de viata al produsului, care se refera la anumite grupe de produse. Teoria este dinamica si subliniaza atat modificarile tehnologice, cat si diferentele in cererea de intrari (consumuri) productive. Ea se refera in primul rand la produsele cu tehnologii de varf care au fost realizate si inventate de tarile industriale. Aceasta teorie se concentreaza asupra rolului tehnologiilor, economiilor de scara, costurilor de transport si schimbarilor in cerintele de consumuri. Potrivit acestei teorii, multe produse trec printr-un ciclu comercial in care o tara este initial exportatoare, apoi pierde pietele sale externe si, in final, devine un importator al produsului.
Fazele ciclului de productie si comercial al produsului sunt :
1. Productia si vanzarea in special pe piata interna. in stadiile timpurii de productie succesul este incert. Productia de masa este greu de realizat, datorita faptului ca piata nu cunoaste suficient produsul. in plus, la proiectarea produsului lucreaza mult personal de inalta calificare. in consecinta, facilitatile de productie sunt amplasate langa piata pe care o deservesc, si doar cele mai bune piete interne sunt utilizate pentru introducerea produsului.
Pe masura ce piata este identificata si dezltata, incep exporturile pe pietele tarilor cu venituri ridicate. Cresterea lumului vanzarilor duce la reducerea costurilor asociate cu productia de masa. Desi competitia poate incepe in aceasta etapa, avantajele la costuri obtinute prin patente, secrete comerciale si noutatea produsului sunt suficiente pentru a mentine competitia scazuta.
2. Productia si vanzarea in special pe piata externa. Pe masura ce se extind pietele externe, produsul si procesul tehnologic devin mai standardizate. Nu mai este neie de personal calificat pentru a face modificari produsului. in plus, deoarece piata s-a dezltat, s-a redus o importanta bariera de intrare. in consecinta, r fi create firme straine care sa realizeze produsul, concurand firma care a introdus produsul. Aceste firme r supravietui, deoarece nu r plati costuri de transport din strainatate, iar guvernele instituie adeseori tarife de protejare a produselor lor. in acest fel, exportul tarii inovatoare se va diminua in aceasta tara. La inceput, aceste firme noi r vinde numai in tara lor. intalnind costuri de transport ridicate si tarife protectioniste ca si inventatorul, vanzarile in terte tari sunt dificile.
3. Productia intr-o tara straina, vanzarea in terte tari. O data cu cresterea lumului productiei, acesti concurenti straini incep sa se bucure de economii, datorita productiei de masa. Folosind propriile piete ca baza, ei se r extinde pe alte piete straine. Treptat, r obtine o parte mai mare din piata lumii, competitia devenind mai intensa in tarile lumii a treia. Cu timpul, r inlocui exporturile inventatorului pe piata mondiala. Desi producatorii straini pot sa aiba acum anumite avantaje asupra inventatorului, ei nu r face inca incursiuni semnificative pe piata acestuia, insa aceasta faza nu este departe.
4. Productia in strainatate, exportul in tara inventatoare. Prin standardizarea procesului de productie si cu piete bine definite, productia se indreapta spre natiunile cu costurile de munca relative cele mai mici sau cu cea mai mare abundenta relativa de resurse necesare (asa cum prevede teoria proportionalitatii factorilor). in acest punct, tara inventatoare devine un importator net, daca nu apare o inovatie sau o inventie noua care sa inceapa un nou ciclu de productie/consum.
Prin urmare, in faza intai produsul este „nou", in a doua este „matur", iar in fazele a treia si a patra este „standardizat". El poate deveni atat de standardizat in faza a patra, incat devine aproape o marfa. Textilele sunt exemple de produse in faza a patra, iar calculatoarele din faza a doua.
C. Balanta de plati. Principala sursa de informatii in studiul comertului international o reprezinta balanta de plati. Ea cuprinde toate tranzactiile comerciale dintre o tara si toate celelalte tari in decursul unei perioade de timp, de regula un an (un exemplu de balanta de plati in elul 2.1).
Balanta de plati este un indicator al sanatatii economice internationale a tarii. Datele din balanta sunt folosite in politicile guvernamentale de elaborare a urilor monetare, fiscale, a schimburilor externe si a politicilor comerciale. Pe langa aceasta, datele din balanta se pot folosi pentru luarea deciziilor in marketingul international. Doua dintre acestea sunt alegerea localizarii ofertei (furnizorilor) pe pietele externe si alegerea pietelor pe care se va vinde. Anali/a balantei de plati poate sa ne arate care tari sunt importatoarele si exportatoarele unui anumit produs. in felul acesta se pot identifica cele mai bune oportunitati de import si export, adica tarile de unde sa cumpere si unde sa vanda. Analiza longitudinala a balantei de plati ne poate ajuta la trasarea ciclului international de viata al produsului.


Tabel 2.1 - Balanta de plati
Surse de fonduri Destinatia fondurilor


Cont curent
1. Bunuri Exporturi Importuri


2. Servicii Exporturi Importuri
3. Transferuri unilaterale (cadouri ele.) Din strainatate


Cont capital
1. Investitii pe termen scurt Din strainatate Facute in strainatate
2. Investitii pe termen lung Din strainatate Facute in strainatate
a. Investitii portofoliu (obligatii etc.)


b. Investitii directe
Cont tranzactii oficiale


1. Schimbari de rezerve oficiale Pierderi Castiguri
Atunci cand o firma cerceteaza oportunitatilor pe pietele straine, va gasi statisticile privind importurile produselor sale intr-o anumita tara ca un indicator preliminar al potentialului pietei. in plus, firma poate obtine o indicatie a felului competitiei in aceasta tara prin observarea natiunilor principale furnizoare ale unui produs anume. Aceste statistici permit uneori identificarea tarilor furnizoare la cele mai scazute si la cele mai ridicate preturi. De notat ca pentru a obtine informatii revelatoare, este necesar sa se foloseasca balante de plati pe cativa ani.
Toate aceste informatii necesare in marketingul international se obtin din contul curent al balantei de plati.In contul curent este reflectata si balanta comerciala. Aceasta a importul si exportul de marfuri al unei tari. Balanta comerciala este activa (excedentara) daca exportul depaseste importul, pasiva (deficitara) daca importul depaseste exportul si echilibrata (soldata) cand importul si exportul sunt egale. Daca o balanta este cronic deficitara, ea indica o elutie economica defarabila. De regula, o tara care are o balanta comerciala negativa are si balanta de plati negativa. Desigur, cele doua balante nu trebuie sa fie negative. Uneori, o tara poate avea o balanta comerciala farabila si o balanta de plati negativa, sau invers.
Pentru a ajusta o balanta de plati si, implicit, cea comerciala, trebuie realizate o serie de modificari prin schimbarea ratei de schimb, a preturilor si/sau veniturilor. Prin modificarea ratei de schimb, datorita deprecierii, guvernele pot pune restrictii asupra repatrierii profiturilor sau chiar a importurilor de produse. Modificarea preturilor datorita deprecierii poate avea, de asemenea, influente defarabile asupra firmei, aceasta trebuind sa foloseasca preturile de transfer pentru a minimiza pierderea. Reducerea veniturilor va determina scaderea nivelului standardului de viata si, implicit, a puterii de cumparare.In consecinta, balanta de plati este o sursa de informatii deosebit de importanta pentru studiul pietelor internationale.
D. Protectionismul. Comertul, prin natura sa, presupune un schimb luntar de bunuri intre doua parti. Lipsind elementul coercitiv, schimbul trebuie realizat in avantajul ambilor parteneri. Ca orice activitate competitiva, comertul are avantajele si dezavantajele sale. Prin cresterea concurentei, preturile produselor importate se r micsora si va creste cererea la export de produse autohtone mai eficiente. in ambele cazuri vanzarile cresc, profiturile se maresc si pretul actiunilor va urca. Consumatorii de produse importate si realizatorii de produse pentru export r beneficia de aceste noi conditii. Totusi, exista si nemultumiti. Realizatorii interni de produse care se importa sunt unii dintre acestia. Ei r inregistra o reducere a partii lor de piata, profiturile li se r diminua, iar cursul actiunilor va scadea.
Este o realitate faptul ca exista beneficiari si victime in comertul liber, asa cum exista, virtual, in orice schimb. Tocmai in aceasta realitate rezida principalul motiv al legislatiei protectioniste. Victimele comertului liber sunt foarte vizibile, iar pierderile lor cuantificabile. Guvernele folosesc prolectionismul ca pe un mijloc de a diminua pierderile din activitatile de comert.
Desigur, exista o multitudine de motive care determina aceste masuri protectioniste. Ele pot fi grupate astfel [1 ; 45]:
- protejarea pietei interne ;


- protejarea ramurilor tinere;
- necesitatea pastrarii banilor in tara ;


- incurajarea acumularii capitalului;
- mentinerea standardului de viata si a salariilor reale ;


- conservarea resurselor naturale ;
- industrializarea natiunilor cu salarii mici;


- mentinerea ocuparii si reducerea somajului;
- apararea nationala;


- cresterea marimii afacerii;
- represalii si tranzactii avantajoase.
Dintre aceste motive, economistii considera ca viabile doar argumentele privind protejarea ramurilor tinere, apararea nationala si industrializarea tarilor in curs de dezltare. Argumentul conservarii resurselor naturale devine din ce in ce mai important. in conditiile diminuarii acestora si a neilor de crestere a productiei agricole. Mentinerea gradului de ocupare si reducerea somajului este un argument cu tenta politica.
Prin protectionism, avantajele economice fundamentale ale comertului international sunt ignorate. Cel care suporta, in ultima instanta, tarifele protectioniste -consumatorul - este omis cu buna stiinta. Pentru incurajarea dezltarii ramurilor autohtone si protejarea ramurilor existente, guvernele pot sili unele bariere in calea comertului, cum sunt: tarifele vamale, contingentarile, restrictiile luntare la export, boicotul, barierele monetare, standardele, barierele de piata.
a. Tarifele vamale. Tariful vamal reprezinta o taxa impusa de un guvern asupra produselor importate din alte tari. Taxa poate fi perceputa la cantitatea sau la valoarea bunurilor importate. Taxa cantitativa este denumita datorie specifica si se foloseste in special pentru marfurile primare, iar taxa valorica este denumita datorie ad valorem si se foloseste, in general, pentru bunurile manufacturate.
Tarifele sunt impuse cu dublu scop : castigarea de venituri si/sau cresterea pretului bunurilor importate, in dorinta de a proteja producatorii nationali. Multe tari slab dezltate castiga astazi sume mari de bani din tarife, deoarece acestea sunt taxele cel mai usor de colectat. Cele mai multe tari impun astazi taxe pe importuri cu scopul de a proteja producatorii interni. in general, tarifele au urmatoarele efecte [1; 47]:
- presiunea inflationista Maresc - privilegiile intereselor speciale
- controlul guvernului.
- pozitiile balantei de plati Slabesc - modelele de oferta si cerere
- intelegerea internationala.
- sursele de aprovizionare ale producatorului Restrictioneaza - alegerile disponibile consumatorilor
- competitia.In marketingul international, tarifele afecteaza preturile, produsele, politicile de distributie, precum si deciziile de investire in strainatate. Daca o firma aprovizioneaza o piata prin exporturi, tarifele vamale maresc pretul produselor sale si reduc competitivitatea pe piata. Aceasta va necesita proiectarea unei structuri a preturilor care va tinde sa minimizeze bariera tarifara. Poate avea loc o mai mare subliniere a determinarii preturilor pe baza costurilor marginale. Aceasta revizuire a pretului va fi acompaniata de o revizuire a altor aspecte ale abordarii pietei de catre firma. Produsul poate fi modificat sau simplificat pentru a reduce pretul ori poate sa obtina o clasificare tarifara mai farabila.
Un alt mod in care producatorul poate minimiza povara tarifelor vamale este de a expedia produsele sub forma de componente, pentru a fi asamblate pe piata locala. Tarifele pentru produsele neasamblate sunt, de regula, mai scazute decat cele pentru produsele finite. infiintarea de intreprinderi de asamblare este o forma usoara a fenomenului cunoscut ca fabrici tarifare, termen folosit atunci cand motivul esential este strapungerea zidului tarifar. in forma sa cea mai puternica, firma locala va produce in intregime produsul si nu doar il va asambla. in anumite imprejurari, o firma poate intoarce dezavantajele tarifare in folosul sau. Astfel, daca firma devine o companie locala, prin infiintarea unei filiale in tara cu restrictii tarifare, ea poate beneficia de protectie tarifara.
b. Contingentari. Contingentarile reprezinta limite cantitative asupra bunurilor importate intr-o tara. Daca tarifele restrictioneaza comertul prin cresterea directa a preturilor, contingentarile cresc preturile prin restrictii comerciale directe. Pentru a avea acest efect, importurile trebuie restrictionate la niveluri sub cel al comertului liber. Contingentarile pot fi restrictii mai serioase decat tarifele vamale, deoarece firma are o mai mica flexibilitate de a reactiona. Scopul guvernului in silirea de contingentari nu este, desigur, venitul. El nu va castiga nimic. Guvernul urmareste mai degraba mentinerea schimbului extern la nivel redus si/sau protejarea productiei locale in liniile de produse afectate. Aproape singurul raspuns al firmei este acela de a-si asigura ea insasi o parte din contingentare, ori sa infiinteze o unitate locala, daca marimea pietei garanteaza acest lucru.
Pentru producatorii autohtoni, contingentarile sunt un mijloc mult mai sigur de protectie. O data ce au fost silite limitele, nu r mai intra importuri, chiar daca exportatorii ar reduce preturile. Cei ce pierd cel mai mult sunt consumatorii. Ei nu numai ca au optiuni mai limitate de alegere, dar trebuie sa plateasca mai mult datorita cresterii preturilor.
c. Restrictii luntare ia export. Aceste restrictii sunt similare contingentarilor si se silesc in domeniul industriei textile, otelului, confectiilor si automobilelor. Ele reprezinta un acord intre tara importatoare si tara exportatoare asupra restrictiei lumului exporturilor. Se numesc restrictii valutare deoarece tara exportatoare sileste limitele. Totusi, aceste restrictii sunt, in general, impuse sub amemntarea unor contingentari si tarife mai severe silite de catre tara importatoare.
d. Boicotul. Boicotul guvernamental reprezinta o restrictie absoluta asupra aprovizionarilor si importului anumitor bunuri din diferite tari. Boicotul public poate avea un caracter formal sau informai, si este sprijinit de guvern sau de o anumita ramura. Uneori conducatorii dintr-o anumita ramura incearca sa mareasca simpatia publicului pentru acea ramura, si produc un boicot luntar impotriva bunurilor concurente din import.
Un tip special de boicot aparut in ultimele decenii este cel economic, folosit pentru a realiza anumite obiective politice. Iranul si Iugoslavia sunt astfel de exemple.
e. Bariere monetare. Un guvern poate reglementa in mod eficient pozitia sa in comertul international prin diferite forme de restrictii de control al schimbului. Guvernul poate decreta asemenea restrictii pentru a mentine balanta de plati sau pentru a incuraja anumite ramuri.
Exista trei bariere monetare: blocarea valutei, rate de schimb diferentiate si aprobarea guvernamentala a asigurarii schimbului extern.
Blocarea valutei este folosita ca arma politica sau ca raspuns la situatia dificila a balantei de plati. Blocarea poate sista toate importurile sau doar cele peste un anumit nivel. Blocarea este insotita de refuzul de a permite importatorului sa schimbe moneda nationala cu moneda vanzatorilor.
Rata de schimb diferentiata este o metoda ingenioasa de a controla importurile. Ea incurajeaza importul bunurilor pe care le agreeaza guvernul si le descurajeaza pe cele pe care nu le doreste. Astfel, importatorului i se cer niveluri diferite ale monedei interne pentru schimbul strain, cu care sa cumpere produse de diferite categorii. Aceasta metoda a fost folosita de tarile Americii de Sud.
Aprobarea guvernamentala a schimbului extern. in acest caz, toate tranzactiile de export trebuie aprobate de un minister central. in felul acesta, importatorul unui bun trebuie sa obtina permisiunea de schimb a m


onedei locale cu cea straina. Permisul poate stipula si rata de schimb, care poate fi si nefarabila, in functie de dorinta guvernului. Se mai poate cere ca banii sa 1 ie depusi la banca anterior importului, scotandu-i astfel din circulatie si supunandu-i ravagiilor inflatiei. Si aceasta metoda a fost folosita de cele mai multe tari ale Americii Latine.
f. Standardele sunt bariere netarifare destinate protejarii sanatatii, sigurantei si calitatii produsului. Standardele sunt folosite uneori ca un mod usor restrictiv sau discriminatoriu privind comertul intertari. Desi toate tarile folosesc standarde de un anumit nivel, unele tari, ca Japonia, ridica acest proces la grad de arta [1 ; 57].
g. Bariere privind piata. Localizarea, marimea si structura pietei pot impiedica intrarea bunurilor internationale pe o anumita piata. O tara poate refuza avantajele comertului international deoarece marimea sau izolarea ei o face neeficienta ca piata. De asemenea, o piata poate fi abordata mai usor sau mai greu, in functie de numarul de concurenti existenti pe acea piata.In chenarul 2.3 redam principalele bariere netarifare impuse de unele tari.
Chenar 2.3 Tipuri de bariere netarifare
Limitari specifice ale comertului
Cote
Licente de import
Restrictii privind componenta produselor
Limite minime ale preturilor de import
Embargouri
Proceduri vamale si administrative de intrare
Sisteme de evaluare Practici antidumping


Clasificari tarifare
Cerinte privind documentatia Taxe Standarde


Disparitati privind standardele
Acorduri interguvernamentale privind metodele si standardele de testare
Standarde de ambalare, etichetare si productie Participarea guvernamentala la actele de comert
Politici de achizitii guvernamentale


Subventii de export
Obligatii privind contravaloarea


Programe de asistenta interna Cheltuieli privind importul
Cerinte privind garantiile de import


Cheltuieli administrative
Obligatii suplimentare speciale Discriminari privind creditele la import


Impozite variabile
Taxe de granita Altele


Restrictii luntare la export
Chiar si modelele de comportament al consumatorilor constituie bariere privind piata. Firmele nu doresc sa patrunda pe piete locale cu obiceiuri si comportamente de cumparare neobisnuite, datorita riscului mare de esec. De asemenea, canalele de distributie neadecvate pot fi bariere de acest gen pentru firmele ce doresc sa-si desfaca produsele la nivel de masa.In sfarsit, barierele naturale ale pietei sunt piedici dintre cele mai mari in comertul international. Totusi, daca piata este atractiva, aceste bariere pot fi depasite.
E. Factori care contribuie la liberalismul economic. Fiind eliminate barierele de comunicatii si transport, datorita progresului tehnic, omenirea si-a indreptat atentia spre cautarea unor posibilitati de reducere a restrictiilor puse in calea comertului international.
Printre principalele mijloace de promovare a comertului international sunt: integrarea economica regionala, institutiile financiare internationale si tratatele si organismele comerciale.
a. Integrarea economica regionala. Unul dintre cele mai semnificative fenomene economice inregistrate dupa cel de-al doilea razboi mondial il constituie cresterea gruparilor regionale. Acestea sunt acorduri intre natiunile din aceeasi regiune, pentru cooperare in diverse domenii. Ele influenteaza marketingul international in diverse modalitati, si anume [13 ; 143-l45]:Iscarii bunurilor intre tari si permite unei firme sa atinga economia de scara nu numai in productie, ci si in promovarea produsului si in distributie.In al doilea rand, se modifica natura competitiei. Integrarea presupune o concurenta mai mare pe pietele tarilor membre.In al treilea rand, firmele devin mai competitive prin fuziuni si achizitii cu firme din alte tari ale grupului.In sfarsit, se iau decizii farabile membrilor intregului grup.
Alte implicatii ale integrarii economice asupra marketingului international sunt:
- cresterea puterii de patrundere a regiunii pe alte piete;
- cresterea exporturilor atat pentru tarile membre, cat si pentru cele nemembre. Dupa gradul de integrare economica, se pot distinge patru tipuri de integrare:
zone ale liberului schimb, uniuni vamale, piete comune, uniuni monetare (economice)
si uniuni politice, asa cum se poate observa si din ura 2.1.
1. Zone ale liberului schimb. Cea mai simpla forma de integrare o reprezinta zona liberului schimb. in cadrul unei astfel de zone, tarile membre sunt de acord sa elimine barierele comerciale dintre ele, insa fiecare tara poate mentine relatii comerciale independente cu alte tari ce nu apartin zonei. incercarile de coordonare a ratei taxelor interne, a codurilor comerciale etc. sunt reduse. in general, in aceste zone nu se permite ca resursele sa circule liber in strainatate, in plus, ratele de schimb pot fluctua, deoarece fiecare tara este independenta din punct de vedere monetar.
2. Uniunile vamale sunt o forma avansata de integrare economica si au trasaturile zonelor liberului schimb, insa cu facilitati suplimentare. Astfel, acordul poate prevedea si silirea unei frontiere vamale comune si a unui tarif vamal unic fata de celelalte tari. O uniune vamala este mai dificil de realizat decat o zona a liberului schimb, deoarece fiecare tara doreste sa-si pastreze suveranitatea in politicile comerciale nu doar cu tarile membre, ci si cu celelalte tari. Avantajul ei este ca face integrarea economica mai puternica si evita problemele administrative ale zonei liberului schimb.
3. Pietele comune reprezinta al treilea nivel de integrare economica. La caracteristicile uniunilor vamale pe care le au, se mai adauga incurajarea fluxului resurselor (munca si capital) intre tarile membre. intr-o piata comuna este obisnuita incercarea de coordonare a taxelor, a sistemelor de bunastare sociala si a altor aspecte legislative ce influenteaza alocarea resurselor. Desi fiecare tara are dreptul de a-si bate moneda proprie, ratele de schimb dintre tarile membre sunt adeseori sile sau fluctueaza in limite foarte mici.
4. Uniunile economice (monetare). Cea mai inalta forma de integrare economica este uniunea monetara. Aceasta este o piata comuna in care tarile membre nu-si mai reglementeaza monedele lor curente, ci sunt inlocuite printr-o moneda comuna, reglementata de o banca supranationala (ECU, in perspectiva).
In elul 2.2 se dau exemple de integrare economica existente in lume, grupate dupa criteriul geografic.
Tabel 2.2 - Forme de integrare economica


Acorduri europene Acorduri africane
Zona Economica Europeana Uniunea Afro-Malgasa (Uniune Economica)


Austria Italia Africa Centrala Coasta de Fildes
Belgia Luxemburg Benin Mali


Danemarca Norvegia Camerun Mauritius
Finlanda Olanda Ciad Niger


Franta Portugalia Gabon Zair
Germania Regatul Unit Uniunea vamala a Africii de Est (Uniune vamala)


Grecia Spania Etiopia Tanzania
Islanda Suedia Kenya Uganda


Irlanda Sudan Zambia
Uniunea Europeana (Uniune vamala) Comunitatea Economica Magrebiana (Piata comuna)


Austria Italia Algeria Maroc
Belgia Luxemburg Libia Tunisia


Danemarca Olanda Grupul de la Casablanca (Piata comuna)
Finlanda Portugalia Egipt Guineea


Franta Regatul Unit Ghana Maroc
Germania Spania Comunitatea Economica a Statelor Africii de Vest (Uniune vamala)


Grecia Suedia Benin Liberia
Irlanda Burkina Fasso Mali
Asociatia Europeana a Liberului Schimb (EFTA) (Zona a liberului schimb) Capul Verde Mauritania
Austria Norvegia Cambia Niger


Finlanda Suedia Ghana Nigeria



Acorduri americane Acorduri asiatice
Brazilia Peru Canada Singapore


Chile Uruguay China Coreea de Sud
Columbia Venezuela Filipine Thailanda


Ecuador Indonezia SUA
Acordul de Liber Schimb SUA-Canada (Zona a liberului schimb) Japonia Vietnam


Canada SUA
Sursa: Adaptat dupa Jeannet, P.R., Hennessey, H.D., International Marketing Management, Houghton, Mifflin Company, Boston, 1998, pp. 170 171.
Europa are patru grupuri de piete majore : Zona Economica Europeana (EEA), Uniunea Europeana (UE), Zona Europeana a Liberului Schimb (EFTA) si Comunitatea Statelor Independente (CIS).
Zona Economica Europeana a fost infiintata la 1 ianuarie 1994 si include tarile membre ale UE plus Norvegia si Islanda. Pentru a se forma EEA, au fost necesari zece ani de asteptare si 14 luni de negocieri, datorita rezistentei tarilor EFTA de a accepta regulile si politicile silite de UE. Desi scopul EEA este libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si muncii, ea este doar o zona libera. EEA va deveni cel mai mare bloc comercial, cu 385 milioane de consumatori si aproximativ 50% din comertul mondial [18; 65 J.
Uniunea Europeana a fost infiintata in 1993, prin Tratatul de la Maastricht, ca urmare a formarii unei piete unice a celor 12 tari membre ale Comunitatii Economice Europene, constituita la randul ei prin Tratatul de la Roma din 1958. Membrilor initiali, Belgia, Franta, Germania de Vest, Italia, Luxemburgul si Olanda, Ii s-au alaturat in 1973 Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, urmate in 1981 de Grecia si in 1986 de Spania. Cei mai noi membri sunt Austria, Finlanda si Suedia, care au aderat la UE in 1995. in 1999 se intentioneaza sa se introduca o moneda unica, desi Marea Britanie, Danemarca si Suedia opun rezistenta in aceasta directie, iar Grecia inca nu indeplineste standardele economice cerute. Belgia, Olanda, Luxemburgul si tarile din sudul Europei sprijina puternic integrarea europeana, pe cand celelalte sunt ceva mai reticente, asa ca nu se va ajunge prea curand la Statele Unite ale Europei (chenar 2.4).
EFTA a fost creata in 1959 de tarile care nu au format UE: Austria, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia si Elvetia, si a activat ca o zona a liberului schimb. Ulterior, cinci din aceste tari au aderat la UE.
CEFTA. Colapsul comunismului in Europa Centrala si de Est a dus la disparitia CAER-ului. Au fost inaintate numeroase propuneri de constiture a altor grupuri, inclusiv a fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc. De teama de a nu stingheri intrarea in UE, unele state au refuzat acest lucru. in 1992, Cehoslovacia, Polonia si Ungaria au semnat acordul de constituire a Asociatiei Central-Europene a Comertului Liber (CEFTA), pentru cooperarea in domeniul infrastructurii si telecomunicatiilor, proiectele subregionale, cooperarea intre intreprinderi, turism si comert cu amanuntul. Romania a aderat la CEFTA in anul 1997.
Colapsul URSS a dus la formarea CIS, al carui viitor este imprevizibil.
Africa. Pe continentul african sunt sapte acorduri importante de piata. Succesul UE a indemnat tarile africane sa se grupeze. in 1975, 16 tari africane au incercat sa creeze la Lagos o megapiata (Comunitatea Economica a tarilor Africii de Vest), pentru a interesa investitorii din tarile dezltate si a elimina barierele comerciale printr-o integrare economica. Gruparea s-a dorit a fi o uniune vamala si, ulterior, o piata comuna. Datorita suprafetei lor mici si a infrastructurii de slaba calitate, cooperarea dintre aceste tari nu a atins nivelul sperat.
Chenar 2.4


Spre Statele Unite ale Europei ?
. , Ne putem usor imagina, glumind, situatia din Uniunea Europeana:, cincisprezece tari ciondanindu-se pentru subsidii, 18.000 de birocrati europeni certandu-sc pentru intaietate si 567 parlamentari murmurand asupra relativei lor lipse de putere [20]. Oricat ar fi insa de adevarata aceasta caricaturizare a Uniunii Europene, tot atat de adevarat este ca nici o tara membra nu doreste sa paraseasca Uniunea. Si la rand asteapta multe alte tari atrase de avutia Uniunii si de implicita ei promisiune de siguranta. Ideea Statelor Unite ale Europei, formulata pentru prima data de Sir Winston Churchill inca din 1946, pare sa prinda contur. Si visul lui Monet de modernizare si unire a Europei Occidentale si deplasare apoi spre estul Europei devine rcalitaic.
Cele trei institutii principale ale Uniunii Europene sunt Comisia Europeana, Consiliul de Ministri si Parlamentul European. Comisia Europeana este un organism format din functionari publici permanenti si reprezentanti guvernamentali care administreaza activitatile si propunerile Uniunii Europene si elaboreaza proiecte de legi. Consiliul de Ministri, format din ministrii tarilor participante, reprezinta puterea legislativa a Uniunii si delibereaza in secret. Parlamentul European - singurul organism ales in mod direct de cetatenii Uniunii Europene - are putine din prerogativele parlamentelor nationale, cum ar fi Congresul SUA si Bundestagul german. Aceasta structura, proiectata initial pentru primele sase tari membre, nu mai functioneaza tot atat de bine cu 15 membri, si va trebui modificata in perspectiva aderarii de noi membri.
Piata unica a facut progrese in multe directii. De la 1 ianuarie 1993, distribuitorii produselor spaniole, de exemplu, pot transporta marfurile lor in Olanda fara a mai completa 70 de formalitati vamale, nestingheriti de functionarii vamali si politia de frontiera; bancile germane pot deschide lejer filiale in Italia; studentii greci pot urma cu usurinta universitatile daneze, iar muncitorii se pot deplasa fara restrictii dintr-o tara in alta. Acordul de la Schengen permite libera trecere a cetatenilor Uniunii, nemaifiind neie de pasapoarte, cu exceptia Marii Britanii. Urmatoarea etapa o constituie uniunea monetara, desi este putin ' probabil ca toate tarile membre sa fie capabile sa adere simultan. O uniune politica este inca de domeniul perspectivei, datorita puternicului nationalism din multe tari europene.
Sursa: „Survey of the European Union", Economist, October 22, 1994.
America Latina. in America Latina exista cinci acorduri principale. Tulburarile politice de dinainte de 1990, nivelul scazut al activitatii economice si marile diferente intre nivelurile de dezltare economica dintre tari au impiedicat functionarea eficienta a acestor grupari. in 1994 s-a format Mercosur, care a avut ca baza un tratat intre Argentina si Brazilia incheiat in anul 1991. Obiectivul de a deveni piata comuna nu se va realiza probabil pana in anul 2000. Grupul Andean si-a propus sa fie o uniune vamala si ulterior sa se integreze in NAFTA si Mercosur.
America de Nord. in 1989 s-a infiintat Acordul de Liber Schimb dintre SUA si Canada, dupa care, in 1992, a luat fiinta Acordul de Liber Schimb Nord-American (NAFTA). cea mai mare piata libera din lume, cu 364 milioane de consumatori si o productie cu 25% mai mare decat cea a Uniunii foiropene [3 ; 121]. Sunt temeri ca, prin infiintarea NAFTA, tarile Asiei si cele din America Centrala si Caraibiana r avea de suferit in comertul cu SUA. Integrarea nord-americana are doar scopuri economice, nu si politice.
Orientul Mijlociu. in Orientul Mijlociu sunt doua mari grupari. Piata Comuna Araba a luat fiinta in anul 1964. Organizatiei de Cooperare Economica infiintate initial de Pakistan, Iran si Turcia i s-au alaturat, in 1992, Afghanistanul si tarile din zona din fosta URSS.
Asia. in Asia s-au constituit doua grupari economice. Daca integrarea in Europa si America s-a facut din ratiuni politice, in Asia ratiunile pietei au stat la baza infiintarii grupurilor economice. Gruparile viitoare ale tarilor din Asia r avea ca model probabil cea mai sila grupare - Asociatia Natiunilor Asiei de Sud-Est. Pana in 1991 nu a existat, insa, nici la aceasta grupare, o structura formala, consensul fiind obtinut prin consultari informale. in 1988, Australia a propus infiintarea Cooperativei Economice a Pacificului Asiatic, ca un forum anual de mentinere a unui echilibru in negocieri. Modelul acestei grupari este Organizatia pentru Cooperare si Dezltare Economica, centru de cercetare si discutii la nivel inalt. Obiectivul ei este de a fi o zona a liberului schimb la inceputul secolului viitor.
b. Institutiile financiare internationale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au infiintat o serie de institutii financiare care au avut ca scop sporirea lumului comertului international si promovarea cresterii economice. Dintre acestea, un rol major il au Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala (Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezltare), infiintate de un grup de 30 de tari in iulie 1944, la Bretton Woods in SUA.
1. Fondul Monetar International. FMI a fost creat la Bretton Woods (SUA), in anul 1944, ca agentie specializata in cadrul Natiunilor Unite, pentru a promova cooperarea monetara internationala si a facilita extinderea comertului, cu consecinte asupra gradului de ocupare si imbunatatire a conditiilor economice ale tarilor membre. Astazi, peste 170 de tari sunt membre ale FMI. FMI a servit ca banca centrala internationala menita sa ajute economiile in perioadele in care balantele de plati erau deficitare, prin protejarea ratei lor de schimb. intrucat acest rol era insuficient, in anul 1969 s-au infiintat drepturile speciale de tragere, care au asigurat lichiditati suplimentare pentru sustinerea comertului mondial. Deoarece nu mai putea fi mentinuta valoarea paritara a monedelor, principalele tari industrializate au lasat ca monedele lor sa „floteze" liber, potrivit legii cererii si ofertei, ceea ce a complicat determinarea preturilor pe arena internationala. Desi rolul sau este mai nebulos astazi, FMI imprumuta inca bani tarilor cu balante de plati deficitare, facand posibila continuarea activitatilor lor comerciale internationale. Prin furnizarea unui mecanism de cooperare monetara internationala, actionarea pentru reducerea restrictiilor impuse comertului si fluxului investitiilor si ajutand membrii cu balante de plati deficitare, FMI contribuie in mare masura la silitatea economica a tarilor lumii si promovarea economiei de piata.
Functiile FMI sunt urmatoarele :
- gestiunea ordinii monetare internationale (interzicerea devalorizarii competitive, respectarea silitatii ratei de schimb, silirea unui pret uniform pentru aurul monetar, instituirea unui regim de convertibilitate monetara limitata etc.);
- garantarea ordinii monetare internationale ;


- controlul ordinii monetare internationale ;
- facilitarea dezltarii si cresterii echilibrate a comertului international. Pentru a realiza aceste functii, FMI a elaborat un cod de comportament economic


pentru membrii sai - peste 170 de tari.
Fondul acorda imprumuturi tarilor membre pentru a-si realiza programele de diminuare a deficitului balantei de plati, fara masuri restrictive care sa afecteze bunastarea nationala.
2. Banca Mondiala. Banca Mondiala, cunoscuta si sub numele de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezltare (BIRD), deoarece BIRD este cea mai reprezentativa institutie a Bancii Mondiale, a fost infiintata tot la Bretton Woods. Initial, BIRD a avut ca scop finantarea reconstructiei si dezltarii postbelice si, ulterior, a proiectelor de infrastructura in constructii in tarile in curs de dezltare. Mai recent, BIRD a inceput sa participe activ impreuna cu FMI la rezolvarea problemelor datoriilor externe ale tarilor in curs de dezltare si la tranzitia la economia de piata a tarilor din fostul bloc comunist. Daca FMI furnizeaza lichiditati pe termen scurt, BIRD acorda imprumuturi pe termen lung pentru dezltarea economica.
Principalele functii ale Bancii Mondiale sunt:
- acordarea de ajutoare financiare tarilor membre in scopul reconstructiei si dezltarii lor economice, sporirii tortei productive si valorificarii resurselor naturale in tarile in curs de dezltare;
- stimularea investitiilor de capital particular, prin acordarea de garantii;
- farizarea unei cresteri echilibrate de lunga durata a comertului international si sustinerea echilibrului balantei de plati prin incurajarea investitiilor internationale de capital pentru cresterea resurselor productive din tarile membre.
Paralel cu BIRD mai actioneaza si alte doua institutii cu profil similar: Asociatia Internationala de Dezltare (IDA) si Corporatia Financiara Internationala (IFC).
IDA a fost creata in 1960. Membrii ei se impart in doua categorii: tari dezltate, care trebuie sa verse cota subscrisa in aur sau devize si tari in curs de dezltare, care isi depun cota de 10% in aur sau devize si restul de 90% in moneda lor nationala. Scopul IDA este acelasi ca si al BIRD, cu deosebirea ca ea incurajeaza indeosebi cresterea economica a regiunilor mai putin dezltate. Creditele acordate de IDA acestor regiuni sunt scutite de dobanda in proportie de 50%, pe o perioada de 10 ani.
IFC are ca scop sprijinirea cresterii economice prin incurajarea dezltarii intreprinderilor cu caracter productiv din sectorul particular. Romania a devenit membra a IFC in anul 1990.
c. Tratate si organisme comerciale. in diminuarea restrictiilor comerciale dintre tari, un rol important il are Acordul General pentru Tarife si Comert/Organizatia Comertului Mondial (GATT/WTO), precum si unele organisme comerciale cum sunt Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezltare (UNCTAD) si Organizatia pentru Cooperare si Dezltare Economica (OECD).
1. Acordul General pentru Tarife si Comert/Organizatia Comertului Mondial (GATT/WTO). Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cele zece mari puteri ale lumii au negociat infiintarea Organizatiei Comertului International (OCI), sub umbrela ONU, care urma sa aiba ca obiectiv asigurarea comertului liber intre natiuni prin reducerea negociata a barierelor comerciale. in anul 1950, Congresul SUA nu a aprobat insa aderarea la OCI. Pentru a contribui la dezltarea comertului mondial, 23 de tari, printre care si semnatarii OCI, au hotarat in anul 1947 infiintarea GATT. GATT a fost un forum important pentru liberalizarea si promovarea nediscriminatorie a comertului international dintre natiunile participante. Liberalizarea a fost promovata prin runde comerciale periodice sau negocieri.
rincipiile pe care s-a bazat GATT sunt reciprocitatea in practicile de export, nediscriminarea intre tarile membre, transparenta-eliminarea barierelor netarifare, consultarea in cazul dezacordurilor. Principiul nediscriminarii s-a concretizat in conceptul de „natiunea cea mai farizata", care presupune ca reducerea tarifelor in raport cu o anumita tara se extinde automat aupra tuturor tarilor membre. in perioada existentei sale, GATT a contribuit la reducerea tarifelor si cotelor la anumite bunuri, simplificarea si omogenizarea documentatiei comerciale, reducerea barierelor calitative, diminuarea dumpingului si descurajarea subventiilor guvernamentale. Daca in 1947, de exemplu, tarifele comerciale erau de 40%, in 1990 ele s-au redus sub 5% [9; 68].
La ultima runda a conrbirilor GATT. denumita runda Uruguay, s-a hotarat transformarea GATT in Organizatia Comertului Mondial, actiune intrata in vigoare la 1 ianuarie 1995 (chenar 2.5).In prezent, WTO are peste 130 de membri [40; 56]. WTO nu este insa doar o simpla extindere a GATT. in timp ce GATT a fost un acord multilateral cu fundatii neinstitutionale, WTO este o institutie permanenta, care are propriul secretariat. De asemenea, GATT s-a limitat la comertul cu bunuri, in timp ce WTO a inclus si comertul de servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale. in plus, mecanismul de functionare a WTO este mai rapid, automatizat si, prin urmare, mai putin susceptibil la blocaje, ca in cazul GATT.


Chenar 2.5
GATT in WTO
La Conferinta de la Bretton Woods (SUA) din 1944 s-au pus bazele Bancii Mondiale si Fondului Monetar International. Ambele au devenit institutii internationale puternice, asa ciim sunt si astazi. De asemenea, s-au pus si bazele Organizatiei Internationale a Comertului (OIC), care urma sa fie la fel de puternica in domeniul comertului. Din pacate, Senatul Statelor Unite nu a aprobat tratatul OIC, asa ca aceasta organizatie nu a mai vazut lumina zilei.In anul 1947, un grup de 23 de state au cazut de acord, la Geneva, sa formeze o organizatie mai mica, care sa se ocupe de problemele comertului, si anume Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT). Desi avea un buget mai redus, personal mai putin si o influenta mai mica decat surorile ei de la Bretton Woods, GATT a supravietuit si s-a dezltat in urmatorii 47 de ani, pana cand, la runda Uruguay, s-a transformat in Organizatia Comertului Mondial (WTO), ceva care semana mult mai mult cu ce s-a preurat la Bretton Woods. infiintarea WTO in 1994 poate fi considerata ca un ultim triumf al GATT.In prezent, WTO este cel mai larg cadru institutional juridic pentru stimularea comertului mondial. WTO intretine legaturi cu ONU, dar nu este o institutie specializata a acesteia.
Obiectivele WTO sunt: reducerea treptata a taxelor vamale, a restrictiilor cantitative (contingentari, licente etc.) si, in general, inlaturarea altor bariere din comertul mondial.
Principiile de baza ale GATT sunt: acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai farizate; interzicerea, din principiu, a restrictiilor cantitative la import; folosirea consultarii ca metoda de evitare a prejudiciilor membrilor in materie de comert.
2. Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvltare (UNCTAD). Desi GATT/WTO a contribuit la expansiunea comertului mondial, nu toate tarile au beneficiat in mod egal de ajutorul sau. Tarile mai putin dezltate au fost nemultumite de acordurile c




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact