StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Organizarea de stat , „legea tarii” si institutiile sale in tara romaneasca si moldova in feudalismul dezvoltat



ORGANIZAREA DE STAT , „LEGEA TARII” SI INSTITUTIILE SALE IN TARA ROMANEASCA SI MOLDOVA IN FEUDALISMUL DEZVOLTAT

1. Organele centrale in tarile romane

       Organizarea de stat asemanatoare se regaseste si in sistemul Organelor centrale ale puterii si administratiei de stat;




       Prerogativele domnesti: seful statului se numeste domn sau domnitor; Pana la inceputul sec. XVIII ocupa aceasta demnitate suprema pe principiul ereditar-electiv, apoi fiind ales de catre boieri din randul lor, dintre cei fara copii, pentru a preintampina constituirea de dinastii;

       in calitate de sef al statului, domnitorul a avut „dominium eminens” (adica dreptul la stapanire al domnitorului asupra intregului fond funciar al tarii, drept care se suprapunea peste celelalte stapaniri funciare si in virtutea caruia domnul facea danii de mosi, intemeia sate si orase, confisca averile celor infideli si confirma dreptul de stapanire asupra pamantului ) dar nici cei mai puternici domnitori nu au instaurat in tarile romane monarhii

       domnitorul avea si exercita atributii legislative, administrative, militare si judecatoresti;

       el decidea in privinta organizarii teritoriale a tarii, a numirii dregatorilor statului, fixarea darilor, efectuarea prestatiilor datorate tarii, b 626b14g aterea monedei etc.;

       domnul incheia tratate sau conventii cu alte tari, declara starea de razboi sau de pace ;

       din sec.XV isi formeaza o armata proprie, condusa de el, cu ajutorul dregatorilor din meseria armelor;

       exercita functia de judecator suprem, impreuna cu sfatul domnesc, dar sentintele sale aveau putere de lucru judecat numai pe durata vietii sale. Activitatea de legiferare se realizeaza sub forma hotararilor domnesti, care cuprind norme juridice generale, adoptate cu concursul sfatului domnesc;

       dupa instaurarea dominatiei otomane, alegerea domului a devenit formala, pe  primul plan trecand investitura (confirmarea) de catre Poarta, care chiar precede sau renunta la alegere. Amestecul Portii in treburile interne devine tot mai grav, sprijinit de boierimea interesata in slabirea puterii centrale;

       Sfatul domnesc: este organ suprem al tarii ,dupa domn;

       este format din reprezentantii marii boierimi si ai clerului, cu importante prerogative in conducerea statului;

       el exercita un control asupra domnului, intarea actele de danii domnesti, de acordare a imunitatilor unor boieri;

       participa la procesul de legiferare si infaptuire a justitiei de catre domn ,ii acorda sfaturi domnului;

       in sec. XV, cand dregatorii devin subordonati domnului, prerogativele sfatului se restrang;

       numarul membrilor sfatului varia intre 12 si 25. El era convocat la date si in locuri fixe de catre domn;

Dregatorii: -erau inalti demnitari ai statului, numiti  de domn si exercitau atributii in cadrul curtii, ca si pe plan administrativ, judiciar si militar.

       pentru slujbele indeplinite erau recompensati prin donatii cu mosii si dobandirea unor venituri de la locuitorii tarii. Dupa importanta demnitatii,  dregatorii erau:

       a)dregatorii aparatului central, cu activitate  care viza interesele tarii (postelnicul-talmaciul domnului, coordona relatiile cu alte state si exercita jurisdictia pentru functionarii inferiori, vistiernicul -cu atributii financiare:strangerea veniturilor statului, intretinerea curtii, a armatei, evidentele visteriei, perceperea darilor, strangerea haraciului; vornicul-cu atributii judiciare si de aparare a granitelor, era conducatorul slujitorilor curtii.  In Moldova erau doi vornici pentru Tara de Sus si Tara de Jos;

       b)dregatorii slujitori nemijlociti ai domnului (spatarul, purtator al spadei domnitorului, la nevoie prelua comanda armatei, in Moldova e numit hatman; stolnicul, administrator al gradinilor domnului; camararul -administrator al averii domnului; almasul executa sentintele; satrarul, clucerul cel care asigura granele,  strugerul cel care asigura carnea;)

       c)dregatori teritoriali (banul Craiovei, marele vornic al Tarii de Jos, vornicii, parcalabii, starostii conducatori de judete, etc.)Pe plan militar seful statului era ajutat de vornic, spatar, hatman, banul Craiovei;

Organizarea si institutiile financiare:

       in calitate de dominium eminens (stapan si proprietar al tarii), domnul avea dreptul de a percepe dari, fixate in natura, in munca si in bani;

       darile in natura sau dijmele erau numite zeciuiala in Tara Romaneasca si deseatina in Moldova si se percepeau din cereale, vite, produse animaliere, peste, albinarit. Aceste dari erau: oieritul, gostina, dijma stupilor, vinariciul. In sec. XVI multe din ele au fost transformate in dari in bani;

       prestarile de munca, numite munci sau slujbe, se faceau la cetati, drumuri, poduri, mori, transporturi. Din sec. XIII muncile puteau fi rascumparate cu bani;

       darile in bani : constau in impozitul care inlocuia darile in natura, fixat de domn pe criterii economice, sociale, administrative, etc. Plata sumelor datorate de un grup fiscal se intemeia pe principiul raspunderii colective (solidare).Darile in bani cresc continuu, fiscalitatea este excesiva. Sunt numeroase cazuri de parasire a satului de catre taranii care nu puteau plati , urmand ca cei ramasi sa plateasca solidar. Fiscalitatea creste si datorita cresterii tributului;

       la inceput boierii au fost scutiti de bir, si doar din sec. XVI au fost impusi si ei. Exceptie vor face in continuare dregatorii sau alte categorii scutite; Greul il ducea taranimea, care, coplesita de fiscalitate  se ruineaza si devine dependenta de boieri ;

       impunerea fiscala se facea prin sistemul cislei, stabilindu-se o suma pentru un grup fiscal, care apoi este impartita pe unitati impozabile dupa puterea economica-numarul de vite in doua categorii: unii care plateau biruri mari (tarani de stav) si altii care plateau biruri mici (saracii);

       practica haraciului si a peschesurilor a fost urmata de cea a cumpararii domniilor cu sume enorme care apasau greu pe starea financiara a tarii.

2. Legea tarii si institutiile sale in feudalismul dezvoltat



       sintagma legea tarii , in acceptiunea medievala de lege nescrisa, dreptul cutumiar, sau obiceiul pamantului, denumea inca din feudalismul timpuriu normele juridice ale romanilor de pretutindeni, fara o determinare teritorial geografica, ceea ce dovedeste caracterul unitar al intregului sistem de drept romanesc din sec.IX pana in sec.XVII.

       Aparitia dreptului scris in sec.XVII a impus o schimbare, in sensul ca legea tarii e folosita pentru a desemna pamantescul obicei sau vechiul drept cutumiar romanesc nescris, continuand sa domine societatea romaneasca din feudalismul dezvoltat alaturi de statul feudal pentru a afirma ordinea de drept necesara progresului spre civilizatia moderna.

a)Dreptul de proprietate : proprietatea este tot mai diversificata si devine o institutie fundamentala in tarile romane:

       proprietatea devalmasa: continua sa existe in obstile satesti ,cu o tendinta de restrangere prin instrainarea loturilor de pamant;

       obstile satesti sunt libere si aservite

       in obstea libera se pastreaza stapanirea devalmasa asupra pasunii, padurii si apelor si se instituie stapanirea personala asupra unor terenuri amenajate prin munca proprie (araturi, vii, gradini de legume, fanete).

       in obstea aservita dreptul de proprietatea apartine stapanului feudal, iar taranul aservit avea in proprietate: casa, curtea, uneltele si vitele.

       proprietatea domneasca:-se dezvolta odata cu cresterea prerogativelor domniei ;

       are ca obiect mosiile, bunurile mobile si imobile avute de voievozi si cnezi si in feudalismul timpuriu, intarita si dezvoltata continuu;

       are un regim juridic privilegiat, diferit de al proprietatii taranesti sau chiar boieresti. Mosiile avute la urcarea pe tron nu-si pierd cu totul individualitatea si nu pot fi luate de succesori ,de regula.

       inca din prima jumatate a sec. XIV camara domnitorului se separa de visteria domneasca a tarii, adica se separa proprietatile domnesti de domeniul public al statului (cetati, mine, etc)

       proprietatea feudalilor, in continua extindere, putea fi dobandita originar, prin luarea in stapanire  a bunurilor fara stapan si prin defrisare sau lazuire, si in mod derivat, prin mostenire, donatie domneasca, uzucapiune, acte intre vii (cumparare, donatie, schimb) si acte mortis (testamente);

       marea proprietate feudala s-a bucurat de protectia legii tarii ,iar prin functiile ei economice a contribuit la progresul societatii romanesti spre modernitate ;

       A.D.Xenopol, istoric si jurist, are studii remarcabile privind modul de formare a proprietatii boierilor, adesea fraudulos in dauna taranilor.

       Proprietatea bisericii ortodoxe romane: -S-a constituit prin donatii domnesti si particulare de bunuri mobile si imobile , formandu-se mari proprietati, cu un regim juridic asemanator proprietatii nobiliare. Este scutita de impozite, dar in situatii de criza, statul cerea bisericii un imprumut sau ajutor direct.

       pe mosiile bisericii se aflau numeroase comunitati satesti dar si institutiile subordonate mitropoliilor romane.

       mitropolitii, episcopii si egumenii aveau si privilegiul de judecata asupra satelor si oraselor aflate pe mosiile lor ;

       Proprietatea urbana-era formata din vatra oraselor si targurilor, precum si din teritoriul apropiat acestora si provenea din obstea urbana si donatiile domnesti;

       se numea „hotarul targului” si cuprindea teren agricol, pasuni, fanete, prisaci, mori etc., dar si foste „hotare domnesti” cu sate aservite

       in oras proprietatea urbana viza casa de locuit, curtea, cladiri, pravalia sau atelierul, uneltele, produse agro-industriale.

       Domenium eminens –se refera la dreptul de stapanire superioara asupra intregului teritoriu din granitele statului, al carui titular era domnitorul. Domnii puteau scoate din proprietatea statului paduri, terenuri si ape pustii si transformarea lor in proprietate personala. Deciziile erau supuse aprobarii sfatului tarii, iar hotararile erau aduse la cunostinta de un om al domnitorului. Spre sfarsitul feudalismului statul a preluat in stapanire si administratie padurile, terenurile  apele pustiite sau ale nimanui , iar legislatia a inlaturat regimul numit „domenium eminens” .

b) Regimul juridic al persoanelor: Conceptul de persoana fizica, potrivit legii tarii, se refera la orice om, subiect de drepturi si obligatii, caruia i se recunoaste dreptul la nume si domiciliu –un progres fata de perioadele anterioare .

       Boierii –au capacitate juridica deplina, se bucura de plenitudinea drepturilor publice si private . In timp, se produc diferentieri in regimul drepturilor publice intre boierii mari si mici,boierii de curte si de tara , boierii cu si fara slujbe .

       calitatea de boier se dobandea prin nastere, prin achizitionarea unei mosii sau prin numirea intr-o dregatorie; Boierii se considerau mari sau mici dupa ascendenta lor boiereasca;

       boierii datorau domnului „dreapta si credincioasa slujba” ,adica fidelitate fata de tara si indatorirea ostaseasca -obligatii fundamentale asumate prin juramant si inchinare. Mosiile si satele sunt stapaniri conditionate de indeplinirea obligatiilor de credinta fata de tara si domn.

       Clerul: avea un regim juridic asemanator boierilor .Varfurile ecleziastice participau la conducerea tarii in sfatul domnesc si in congregatia nobililor, precum si dreptul de judecata potrivit dreptului canonic .

       clerul din parohii suporta alaturi de tarani toate poverile feudale

       in conducerea tarii, capul bisericii era a doua persoana dupa domn. Mitropolitii aveau misiunea de  a-l  unge pe domn , intocmeau anaforele, luau parte la promulgarea legilor, aveau atributii judecatoresti ; resedinta lor era in capitala .Domnul avea drepturi asupra mitropolitilor: de a-i mustra si pedepsi.




       Interferenta dintre biserica si stat nu a generat conflicte politice , clerul si dregatorii contribuind la intarirea si progresul tarilor romane .

       Orasenii si taranii :prin dezvoltarea oraselor, creste prezenta orasenilor in viata publica ca titulari de drepturi politice si private .Ei beneficiaza de dreptul de vama, in sensul ca strainii puteau face comert in orase numai dupa ce plateau vama mare la aducerea marfurilor si vama mica la desfacerea lor .

       orasenii se bucurau de privilegii fiscale .Se percepea cisla, care se compunea din unitati fiscale : negustorii, ostasii, preotii si taranii din ocolul targului. In Transilvania statutul orasenimii prevedea:  dreptul de targ, libertatea personala a oamenilor care nu puteau fi arestati fara judecata , dreptul de a poseda imobile , de a lasa mostenire averea lor, dreptul de incheia contracte in fata autoritatilor orasenesti .Starea de orasean echivala cu o stare de libertate. Un iobag dupa un an si o zi de locuire in oras devenea liber.

       Taranii :-populatia cea mai numeroasa ;

       taranii liberi (mosneni ,razesi) aveau un statut asemanator orasenilor ; dispuneau de o proprietate mostenita sau dobandita.

       taranii aserviti (rumani, vecini) aveau un regim juridic inferior , o libertate ingradita de dreptul feudalului ,care putea sa vanda sa daruiasca, sa dea zestre pe taranii aserviti impreuna cu domeniul pe care stateau.

       Robii si tiganii erau lipsiti de libertate, putand fi vanduti sau donati, dar nu se putea sa dispuna de viata lor;

       taranimea a reprezentat baza puterii militare romanesti, a aparat statul si vatra strabuna, fiinta poporului roman.

c)Casatoria, familia, rudenia, mostenirea-aceste institutii juridice civilizatoare sunt la nivelul de dezvoltare al societatii feudale romanesti, poarta pecetea spiritualitatii romanesti traditionale si constituie premisele legiuirilor viitoare, incepand din sec.XV.

       Casatoria :-institutie importanta, care naste drepturi si obligatii reciproce.

       are la baza consimtamantul liber al sotilor, concretizat in acte premergatoare : „vederea in fiinta”, „urmarea de vorba”, in scopul oficierii logodnei .Logodna se face cu ocazia petitului , cand se cade de acord asupra viitoarei casatorii si se schimba daruri intre tineri si parintii lor .Se face si o petrecere . Este considerata ca o promisiune solemna si produce efecte juridice in privinta tinerilor si a bunurilor avansate.

       Casatoria in legea tarii, comporta niste obligatii prealabile, grija de a nu exista impedimente, obligatia casatoriei religioase . Nerespectarea conditiilor de fond putea duce la anularea casatoriei. Acestea erau: vointa tinerilor, varsta sotilor , interdictiile de rudenie naturala si spirituala. Varsta mirelui era de regula mai mare .O fata peste 24 de ani era considerata „fata batrana”.

       dreptul canonic interzicea casatoria intre credinciosi si necredinciosi . Biserica putea acorda dispense .

       Formalitatile casatoriei erau intarite prin ceremonialul nuntii si cununiei, care asigurau continutul religios dar si publicitatea necesara introducerii tinerilor in comunitatea locala.

       Familia –avea ca baza de existenta parintii si copiii, se intemeia pe casatorie, ca element obligatoriu in ciclul vietii. Celor morti necasatoriti li se facea o nunta simbolica (nunta mortului) , cu hainele specifice, brad si adesea chiar cu muzica.

       se mentin trasaturile traditionale ale familiei vechi privind existenta consiliului de familie, exercitiul tutelei asupra    copiilor etc.

       Rudenia :-era raportata la legatura biologica prin nastere si filiatie, dar se adauga si rudenia spirituala (nasi-fini) si rudenia prin alianta (cuscrie). Rudenia naturala se socoteste in linie directa (ascendenti si descendenti) si in linie colaterala, pana la gradul al saptelea (a saptea spita) . Ea era o piedica la realizarea casatoriei pentru a asigura dezvoltarea normala a fiintei umane si prevenirea degenerarii prin casatorii intre rude apropiate. Biserica ortodoxa a vegheat la respectarea acestor norme juridice, a incriminat incestul, casatoria intre rude etc. Tot ea a dat restrictii si pentru rudeniile spirituale .

       Apar si alte forme de rudenie derivate din infiere (luarea de suflet) si infratirea pe mosie sau fratia de cruce, cu efecte patrimoniale, ultima fiind si un impediment la incheierea casatoriei.

       Mostenirea :-mod de transmitere a proprietatii „mortis causa”, era legala si testamentara;

       Mostenirea legala revine mostenitorilor legitimi, copilului din afara casatoriei, in raport cu mama si rudele ei, sotului supravietuitor sau vaduvei sarace.

       Au coexistat sistemul egalitatii sexelor si privilegiul masculinitatii; Acesta consta in dreptul fiilor de a exclude pe fiice de la mostenirea parintilor . Ele primeau zestre in bani sau bunuri mobile, pamantul fiind mostenit de feciori, pentru a-l pastra in familie.

       Mostenirea testamentara se facea prin testament oral, „cu limba de moarte”; era solemn in fata martorilor, intre care si persoane de incredere;

       (preoti ,calugari, dregatori).Se cerea ca testatorul sa fie capabil si vointa lui sa nu fie viciata.

       parintii puteau dezmosteni pe copiii rau facatori sau lipsiti de respect ;

       datoriile aflate la deschiderea succesiunii trec asupra mostenitorilor, daca se accepta succesiunea.

d)Raspunderea civila in legea tarii: -obligatiile se nasteau din contracte, din lege si din raspunderea civila (delictuala).S-au mentinut si elemente din solidaritatea obstii satesti, in privinta raspunderii solidare a taranilor pentru cei fugiti din cauza birurilor sau pentru saracii care nu puteau plati darile ; Aceasta raspundere se numea cisla.

       o forma de raspundere colectiva era si dusugubenia pentru omor, furt, etc., cand satul nu putea preda autoritatilor pe infractori. Infractorul descoperit acoperea prejudiciul din proprietatea sa ; cand erau mai multi plateau proportional.

e)Regimul contactelor: Contractele reale :-principalul contract real era donatia .Donatori puteau fi domnul, particulari, episcopiile, manastirile ;



       donatia domneasca  pentru „credincioasa slujba” sau pentru manastiri are ca obiect proprietati funciare, bani, venituri, bunuri. Actul donatiei de bunuri imobiliare era confirmat de domn ,in virtutea acelui domenium eminens;

       Schimbul –un contact real care putea sa aiba ca obiect loturi de pamant , constructii, bunuri, tarani aserviti sau robi; se facea prin zapis (act) intarit de domn cand era vorba de sate.

       Imprumutul -viza sume de bani, in economia de schimb, in targuri si orase. Prevedea obligatia debitorului de a restitui in termen suma. Cand restituirea nu era posibila se recurge la plata datoriei in natura -pamant, bunuri.

       Contractele consensuale –erau de vanzare –cumparare  .

       functiona dreptul de preferinta la cumparare (protimisis) al rudelor , vecinilor si megiesilor. Daca se incalca, ei puteau cere anularea actului de vanzare . Contractul de vanzare –cumparare  avea obligatii :a) consimtamantul partilor, b)obiectul determinat -pamantul, satele. Pamantul in devalmasie se vindea doar in cota parte  si se delimita ulterior .

       se vand si taranii odata cu satul devenind rumani sau vecini; c)Pretul era stabilit in bani si se platea integral , pe loc, sau la un termen convenit. d)conditii de forma-verbal sau scris, cu martori, garanti si adalmas. Contractele scrise se incheiau in fata autoritatilor si se plateau taxe (darea calului).

       contractul de inchiriere, de lucruri sau servicii, se practica mai tarziu; se mai utilizeaza contracte de arendare, contracte de suhat(de pasunare) intre boieri si tarani

f)Dreptul penal :poarta pecetea epocii anterioare si apara valorile oranduirii feudale ;

       cuprinde norme care consacra inegalitatea in fata legii dupa criterii sociale;  pentru aceleasi fapte -pedepse diferite

       elementul definitoriu al conceptului infractiunii il constituie prejudiciul cauzat , insotit si de conceptia religioasa a pacatului.

       Infractiunile(numite fapte)sunt grupate in „vini mari” si „vini mici” ,iar gama pedepselor se intinde de la pedepse corporale pana la cele pecuniare, ultimele numindu-se gloabe sau dusugubine.

       pedepsele erau aspre si exista o gama larga de executare: pedeapsa cu moartea s-a executat prin tragere in teapa, decapitare, ingropare de viu, spanzurare etc.; pedepsele corporale –schilodiri , torturi,  batai etc.; pedepsele pecuniare : sume de bani ,vite  etc. Sistemul legii tarii ingaduie o larga aplicare a rascumpararii vinei penale, chiar si la pedeapsa cu moartea.

       Tradarea (hiclenia) domnului era infractiunea cea mai grava (vina mare), calcare de juramant cand era vorba de un boier . Pedeapsa era moartea si confiscarea averii, data apoi boierilor credinciosi si manastirilor.

       Osluhul-neascultarea poruncilor domnului, pedepsita cu moartea sau amenda, dar si neascultarea taranilor aserviti, pedepsita cu amenda in vite (gloaba) sau bataie.

       Omorul (vina mare) –pedepsit cu moartea ;

       Rapirea de persoane - pedepsita cu moartea sau cu amenda;

       mai erau incriminate ranirile corporale, lovirile si sudalma (insulta) pedepsite cu amenzi;

       Furtul, insusirea pe nedrept, daca era prins asupra faptei , vinovatul era spanzurat; cand era comis cu violenta, in bande , constituie talharie si se pedepseste cu moartea prin spanzurare la locul faptei. Furtul din biserica (erezie si ierasilie)sau fapte impotriva religiei erau considerate „vini mari” si se pedepseau cu asprime.

g)Procedura de judecata dupa legea tarii

       are un caracter unitar romanesc; judecarea procesului din sec. XIV se face in fata unei instante competente, la inceput in sfatul tarii, ca proces solemn. Hotararile lui nu erau insa obligatorii pentru domn ,el putea rejudeca procesul si desfiinta hotararea .

       in sate continua sa judece „oamenii buni si batrani”, iar la orase soltuzii (juzii) cu cei 12 pargari , peste care apar dregatorii de la judet si tinuturi cu prerogative judiciare. Partile puteau sa-si aleaga ele boieri judecatori care sa solutioneze cauza ;

       nu exista apelul sau alte cai de atac, dar partea nemultumita putea cere redeschiderea procesului la aceeasi instanta sau la instante superioare (sfatul domnesc, domnitor). Nu era cunoscuta institutia lucrului judecat, situatie ce genera nesiguranta in viata judiciara. Adesea in hotarari se prevedea plata unei amenzi pentru redeschiderea procesului.

       functiona in procedura de judecata principiul stravechi „dupa lege si dreptate”(cei care l-au respectat pe deplin au ramas ca judecatori ilustri: Petru Rares, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare). Domnii cereau boierilor ca la delimitarea hotarelor „sa mearga cu dreptate”, iar martorilor sa depuna marturie dreapta , cu suflet curat .

       ca sistem probator se uza de probe: orale, scrise urme materiale; probe orale-marturia se uzeaza de juratori, cunoscatori ai faptelor si adeveritori ai obiectului procesual respectiv .

       Inainte de proces se depunea un juramant in biserica ca vor proceda cu dreptate. In procesele penale ei jurau cu privire la reputatia persoanei invinuite, iar in procesele civile aratau de partea cui se afla legea .

       Probele scrise -inscrisuri oficiale, hrisoave si carti domnesti, zapisuri particulare ;

       mai erau probe preconstiutite, cum erau adalmasarii -martori la incheierea contractelor de vanzare-cumparare sau copii de tarani batuti cu ocazia delimitarii hotarelor, puteau fi utilizate alaturi de alte probe.



loading...






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre istoria dreptului









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare