StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Tarile si „legea tarii”. inceputurile statalitatii feudale si a dreptului romanesc (sec.ix-xiv)



TARILE SI „LEGEA TARII”. INCEPUTURILE STATALITATII FEUDALE SI A DREPTULUI ROMANESC (sec.IX-XIV)

1.Premisele aparitiei formatiunilor statale romanesti

       In perioada de sfarsit a feudalismului timpuriu, poporul roman se afirma ca entitate etnica distincta in vatra stramoseasca dacica, evoluand in cadrul obstii satesti spre forme superioare.




       cresterea rolului familiei in societate, amplificat si de pozitia politica a unor capi de familie, conduce la aparitia unor inegalitati sociale, proces tot mai evident in sec.IX-XIII;

       se consolideaza relatiile sociale feudale, ceea ce impune necesitatea unei organizari superioare a societatii romanesti si creeaza conditiile intemeierii statelor feudale romanesti, dupa principiul national-teritorial;

       un rol important l-au jucat unele capetenii politice ridicate din randul acelor „oameni buni si batrani”, viitori feudali romani, care au detinut si importante functii militare in cadrul obstilor. Ei vor conduce in continuare lupta de aparare in noile formatiuni statale.

       alaturi de proprietatea devalmasa, dominanta, se dezvolta proprietatea personala, prin desteleniri si defrisari, proprietate care confera titularilor o situatie materiala superioara ;

       perioada sec.IX-X poate fi considerata ca etapa aparitiei elementelor oranduirii feudale in spatiul romanesc si a primelor relatii de aservi 929f57j re feudala.

       Traind in „Romania dunareana” autohtonii au pastrat numele Romei; bizantinii i-au numit ,,romani” spre a-i deosebi de „barbari”, dar ei au mai fost numiti  „vlahi” sau cu derivarile: „volochi”, „valachi”, „olahi” etc.

       Romanii (vlahii), ca element etnic statornic si predominant, au asimilat pe migratorii ramasi in mijlocul lor: slavi, pecenegi, cumani;

       grupuri compacte de vlahi s-au mentinut si la sud de Dunare, in Thesalia, Epir, Athos, Find, Janina, ca si in sudul Poloniei, in Moravia sau in Serbia;

       romanii si-au afirmat romanitatea spre a se deosebi de popoarele barbare si la fel au procedat cu ortodoxismul in care s-au format ca popor, pentru a se deosebi de pagani si catolici. Papa Grigore al IX-lea se plangea la 1234 de succesele „pseudo” episcopilor ortodocsi ai vlahilor in dioceza cumanilor din Moldova .

2.   Tara ca forma principala de organizare politica

       Odata cu afirmarea romanilor ca popor a avut loc si organizarea lor in formatiuni politice proprii, raspandite pe intreg teritoriul locuit de ei. Noile organisme se numesc: tara, voievodat, cnezat, campulung, camp etc.

       „Tara” este denumirea generica, predominanta, aplicata si altor formatiuni, purtand alte nume. Izvoarele istorice atesta existenta „tarilor” astfel:

       in spatiul transilvan: Tara Crisanei (Menumorut-dux Blacorum), Tara lui Glad -ducele Banatului, Tara Ultrasilvana (Gelu), Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Hategului, a Zarandului, a Motilor, a Maramuresului etc.

       la rasarit de Carpati, in secolul al XIII-lea se cunosc: tarile Bolohovenilor, a Brodnicilor, a Vrancei, a Campulungului;

       la sud de Carpati: Vlasca cu codrul Vlasiei, Romanati etc., cnezatele conduse de loan si Farcas, voievodatele lui Litovoi si Seneslau; structuri prestatale similare existau si la romanii sud-dunareni in intreg spatiul balcanic.

Trasaturile caracteristice „tarilor' romanesti:

       ele constituie nuclee statale de tip feudal, au caracteristici proprii statului, diferite de ale obstilor satesti;

              sunt structurate si functioneaza aproape identic, fara mari diferente intre ele, ceea ce confera unitate politico-administrativa intregului spatiu romanesc;

       fiecare „tara” se constituie intr-un teritoriu propriu, apartinand populatiei romanesti autohtone; Teritoriul nu mai este doar un element economic, capata prerogative politice si confera locuitorilor posibilitatea sa-si exercite drepturile si libertatile proclamate in tara, peste granitele obstii satesti careia ii apartineau locuitorii;

       temelia tarilor o reprezinta obstile satesti, care unindu-se in uniuni de obsti, federatii etc., au cuprins teritorii tot mai intinse, vai ale raurilor, depresiuni montane intregi, „campuri lungi”, care apoi  s-au constituit statal si au capatat numele de „tara”;

       forta publica, investita cu exercitiul functiilor proprii statului nou aparut, adica aparatul puterii si administratiei de stat, se caracterizeaza printr-o anumita disciplina, o ierarhie a functiilor publice, este dotat cu mijloace de coercitie statala pentru asigurarea ordinii publice;

       simultan se dezvolta si o baza materiala special constituita, prin impozite si alte surse, a statului;

       in acelasi context se creeaza legea tarii ca sistem unitar de norme necesare organizarii statului si reglementarii vietii sociale,

       diversitatea denumirilor noilor formatiuni politice provine de la utilizarea diferentiata in denumire a teritoriului(Barsa, Hateg, Vrancea); a caracterului etnic al locuitorilor (Vlasca, Romanati, Motilor) sau tinandu-se seama de persoana conducatorului (cnezat, voievodat). Diversitatea denumirilor nu implica insa si o diversitate calitativa;



Explicatia denumirilor:

       Tari; latinescul - terra, a intrat in limba romana cu intelesul politic de organizare statala si nu „pamant” (pavimentum) ca in alte limbi romanice; mai tarziu a dobandit si intelesul de pamant dar referitor la teritoriul statal, sau o semnificatie sociala ca ,,in boier de tara’’, adica din provincie; motii, oameni de la munte numesc, zona de campie, „tara”;

              cnezat- o organizatie politica condusa de un cneaz, cuvant de origine vizigota (Kunig) („terra kenezatus Lytuoy” - in diploma Ioanitilor, 1247). Dupa ce cnezatele au disparut, termenul de cneaz s-a mentinut cu intelesul de satean liber ;

       voievodat, de origine slava, care exprima tot o „tara”( terra Szeneslai Woievoda), condusa de un voievod;

       campulung -tot sinonim pentru „tara” si insemnand o uniune de obsti cu sateni liberi, „camp” insemnand in evul mediu obste;

       jupa sau jupanat, denumea o formatiune similara „tarii”, condusa de un jupan, termen provenit din tracul diurpaneus (jupan Dimitrie, 943, atestat in inscriptia de la Mircea-Voda, Constanta; alti jupani sunt mentionati in zona Sanicolaul Mare sau Hunedoara);

3. Consideratii asupra legii tarilor romane

       Legea tarii, totalitatea normelor juridice ca sistem de drept, se intemeia pe norme de conduita ale obstilor satesti si pe normele juridice nou aparute dupa intemeierea „tarilor” romane; dreptul cutumiar (obisnuielnic) al obstilor este investit de catre stat cu putere de lege. Acest sistem juridic, al vechiului drept romanesc, se numeste legea tarii, cu intelesul din limba latina „re-ligio”, adica o lege dinauntru prin credinta si constiinta;

       dupa aparitia nomocanoanelor-legile bisericii ortodoxe -stramosii nostri numeau dreptul „legea lui Dumnezeu” sau „legea dumnezeiasca”;

       „legea scrisa” numeste doar codurile de legi aparute in secolul al XVII-lea, pana atunci functionand „dreptul nescris”, numit obisnuit „legea tarii”, „drept cutumiar” sau „obiceiul pamantului”;

       Lege si dreptate la romani: - civilizatia romaneasca are ca prima caracteristica permanenta, aptitudinea ei de a dura in timp pentru a se impune in universalitate;

       Intre elementele de permanenta se numara negresit legea si dreptatea, sintagma universala, materializata la romani in atitudinea statului fata de drepturile si libertatile omului, in justitia intemeiata pe lege, in caracterul statului, in capacitatea sa de democratizare a societatii. Formula „dupa lege si dreptate”, desi a aparut in civilizatia geto-dacicilor, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, o intalnim curent abia in hrisoavele domnilor din feudalismul dezvoltat;

       conceptul de „lege si dreptate” este o alta constanta a permanentei si continuitatii civilizatiei romanesti;

       institutia „oamenilor buni si batrani” era materializarea conceptiei lui Celsus, cum ca dreptul este „ars boni et aequi”(arta binelui si echitatii), a binelui si dreptatii sociale. „Oamenii buni si batrani” erau cei care prin conduita lor exprimau binele si echitatea sociala, ei erau chemati sa infaptuiasca justitia sociala civilizatoare. In spiritualitatea romaneasca straveche ideea de dreptate inseamna si echitate sociala, ceea ce corespunde principiilor si normelor religiei ortodoxe, moralei crestine si dreptului romanesc;

       caracterul unitar al organizarii social-politice se regaseste si in sistemul unitar de drept romanesc, normele juridice din fiecare tara au continut asemanator si pretutindeni acest sistem de drept se cheama „legea tarii”;

       sistemul de drept al „tarilor” are in acelasi timp un caracter teritorial, iar nu personal ca la migratori;

       „legea tarii” este creatia gandirii juridice romanesti, nu este imprumutata sau adaptata;

       se cunosc unele influente straine, care insa nu diminueaza originalitatea si caracterul pur romanesc al sistemului nostru de drept.

Sistemul juridic „Jus Valahicum”:

       dreptul romanesc (valah) sau dreptul romanilor cuprinde normele obisnuielnice ale obstilor satesti pe care un stat feudal strain l-a receptionat, recunoscandu-i valabilitatea in randul populatiei romanesti (valahe) stabilita pe teritoriul acelei tari. E vorba de romanii existenti in Polonia, Ungaria, Croatia, Dalmatia, Moravia, zone numite valahii, al caror sistem juridic este jus Valahicum. La fel se numea dreptul romanilor in Transilvania si Banat;



       el avea continut asemanator cu „legea tarii'. Prin receptarea lui de catre respectivele state s-a avut in vedere caracterul etnic al vlahilor si s-au admis normele lor juridice, ca un sistem de drept personal;

       prezenta sistemului jus valahicum este izbitoare in istorie: 400 de sate supuse acestui drept romanesc in Polonia poarta numele de „villa Valahica”. In Croatia este foarte raspandit in organizarea asezarilor romanesti cat si in relatiile lor cu statul feudal. In Moravia , la fel. Acest drept este dreptul valah particularizat la populatia romaneasca din statul respectiv, populatie care a pastrat norme juridice asemanatoare legii tarii, atat cat au permis conditiile istorice;

Institutiile juridice in „legea tarii”:

       seful statului (voievod, cneaz, jude etc.) era ales din randul celor mai destoinici conducatori politici si militari de catre adunarea tarii; mai tarziu, sistemul alegerii se inlocuieste cu sistemul electiv-ereditar;

       se dezvolta proprietatea privata (prin desteleniri si defrisari) a familiilor care au amenajat terenul si coexista, cu regimul devalmasiei;

       norma juridica prohibitiva privind instrainarea pamantului obstei e inlocuita cu regimul de protimis, pentru a impiedica vanzarea terenurilor in afara obstei satesti. Proprietarul era obligat sa acorde rudelor si membrilor obstei preferinta la cumparare;

       statutul juridic al persoanelor: - patura superioara (voievozi, cnezi, jupani etc.), investita cu exercitiul puterii, beneficiind de toate drepturile, dispunand de proprietati, constituie inceputul unei aristocratii feudale; urmeaza taranimea libera, care forma marea masa a societatii romanesti si se bucura de drepturile si libertatile conferite de legea tarii. Apar si taranii aserviti feudalului, care se vor inmulti continuu. O categorie aparte este populatia targurilor si centrelor orasenesti in formare. Robii provin din tatari si tigani, sunt lipsiti de drepturi si libertati;

       relatiile contractuale: se inmultesc contractele de vanzare-cumparare, de schimb, de imprumut etc; pe masura  dezvoltarii economice .Se creeaza  un inceput de drept comercial; Apare o mai ampla circulatie monetara, dovedita de acumularea unor sume mari de bani, cum este cea platita pentru rascumpararea voievodului Barbat dupa infrangerea lui Litovoi.

Justitia

       apare competenta de judecata acordata in stat voievozilor, cnezilor,  juzilor etc. In obsti, in targuri sau orase se mentin prerogativele judiciare ale „oamenilor buni si batrani”, cat si
regimul probator: juratori, juramantul, marturii etc.;

       de subliniat, originalitatea organizarii politice a societatii romanesti in forma „tarilor” romane, cat si faptul ca legea tarii reprezinta creatia spiritualitatii romanesti civilizate.

Caracterul  romanesc original al  „legii  tarii”:

       ea are un caracter unitar ,ca sistem de drept  a unei societati  organizata politic pe ‚, tari’’ cu norme identice sau asemanatoare;

       Ea este aceeasi in toate tarile chiar daca ele au denumiri diferite si isi pastreaza unitatea si mai tarziu in cadrul statelor feudale romanesti ;Ca si limba, legea tarii reflecta unitatea etnica a romanilor ;

       Legea tarii are un caracter teritorial, nu personal, este legata de un teritoriu locuit de o populatie organizata politic ;O dovedeste si felul in care reglementeaza proprietatea imobiliara (pamantul),  precis hotarnicita, procedurile pentru stabilirea hotarelor; asta dovedeste caracterul sedentar al romanilor, cu proprietati stabile agrare, care se transmiteau;

       Este o creatie romaneasca din timpul obstilor si al „tarilor” , originala ca si obstea sateasca , ca si institutiile cnezatului si voievodatului la romani;

       Legea tarii are influente straine:-de terminologie din limbile latina, slava; la venirea slavilor institutiile juridice romanesti erau formate , ceea ce nu justifica tezele scolii slaviste de la inceputul sec XX ;nici ale scolii latiniste din secolul  XVIII ;

       O influenta germana s-a semnalat in organizarea oraselor in formare, venita prin filiera poloneza si maghiara;

        o influenta bizantina direct si prin slavii de sud .







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre istoria dreptului









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare