StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Statul si dreptul in perioada 1821-1848



Statul si dreptul in perioada 1821-1848

Sectiunea I. Programul revolutiei de la 1821

Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu a avut un dublu caracter, unul social si unul national. Din desfasurarea revolutiei si din actele adoptate in decursul ei rezulta ca s-a urmarit desfiintarea dependentei feudale, curmarea abuzurilor, inlaturarea dominatiei otomane si reveni 727h79h rea la domniile pamantene. Intre 28 ianuarie si 27 mai 1821 puterea politica a fost detinuta de catre Tudor Vladimirescu si armata revolutionara constituita in Adunarea poporului. Tudor Vladimirescu a recunoscut Divanul boieresc drept organ al administratiei tarii, urmand ca acesta, prin aparatul de care dispunea, sa-i aduca la indeplinire toate dispozitiile. Aceasta masura a fost considerata ca fiind temporara, deoarece se preconiza introducerea unui regim constitutional modern.



Programul revolutiei de la 1821 a fost exprimat in mai multe acte, si anume: Proclamatia de la Tismana, cunoscuta si sub denumirea de Proclamatia de la Pades, data la inceputul revolutiei, Cererile norodului romanesc, Proclamatia de la Bolintin, Proclamatia de la Bucuresti. Dintre acestea, Cererile norodului romanesc (“norod” in limba slavona are intelesul de popor) a constituit un adevarat proiect de constitutie, conform caruia statul urma sa fie o monarhie constitutiuonala, iar domnul trebuia sa jure ca va respecta Constitutia. In dregatoriile de stat si cele bisericesti numirile urmau a se face numai dupa merit. Acordarea de catre domn a titlurilor nobiliare depindea de exercitarea unei functii in cadrul aparatului de stat. Se mai prevedea reorganizarea sistemului judiciar prin reducerea taxelor si accesul tuturor locuitorilor la instantele de judecata, infiintarea unei armate nationale, subordonarea bisericii statului si legilor tarii, alegerea mitropolitului de catre popor, infiintarea de scoli cu predare in limba romana pentru toti tinerii, indiferent de situatia sociala, in conditii de deplina gratuitate, desfiintarea vamilor din interiorul tarii si mentinerea doar a celor de la granita, desfiintarea privilegiilor si scutirilor acordate negustorilor straini, revenirea la sistemul platii impozitelor in patru rate, alungarea din tara a boierilor vinovati de grave abuzuri, preluarea pamanturilor boierilor care s-au pronuntat impotriva revolutiei. Se mai prevedea ca pamanturile dobandite de boieri prin abuz si inselaciune urmau a fi inapoiate taranilor.

Sectiunea a II-a. Organizarea de stat a Moldovei si a Tarii Romanesti

Ca urmare a revolutiei de la 1821 si a plangerilor adresate de catre boierii romani tuturor cancelariilor din Europa, Turcia hotaraste in 1822 ca in tarile romane sa se revina la traditia domniilor pamantene. Organizarea de stat a tarilor romane a fost stabilita prin Conventia de la Ackerman din 1826, conventie ce nu a putut fi aplicata datorita noului razboi ruso-turc. Sistemul domniilor pamantene a fost suspendat in 1828, cand, in urma razboiului ruso-turc, tarile romane au fost ocupate de catre trupele tariste. Regimul de ocupatie militara a durat pana in 1834, timp in care tarile romane au avut regimul unor protectorate, iar conducerea lor era exercitata de catre un guvernator numit de catre tar.

Conform dispozitiilor Conventiei de la Ackerman si ale Tratatului de la Adrianopol din 1829, in tarile romane urmau a se adopta Regulamente organice in scopul modernizarii vietii sociale si de stat. Regulamentele organice au fost aprobate in anul 1830 de catre Adunarile obstesti extraordinare, si apoi au fost intarite de catre Poarta. Regulamentele organice pentru Tara Romaneasca au intrat in vigoare in 1831, iar cele pentru Moldova in 1832.

In doctrina juridica romaneasca s-a afirmat intr-o opinie ca cele doua Regulamentele organice ar fi adevarate constitutii. In realitate, ele sunt acte cu caracter constitutional, care dau o reglementare unitara organizarii statului. Regulamentele organice nu sunt constitutii in sens modern, pentru ca au fost adoptate din initiativa unor puteri straine si nu contin dispozitii cu privire la drepturile si libertatile cetatenesti.

Conform dispozitiilor Regulamentelor organice, domnia era electiva, nobiliara si viagera. Era astfel deoarece domnul era ales pe viata de catre Adunarile obstesti extraordinare doar din randul boierilor. Domnul ales trebuia sa fie investit de Turcia si confirmat de Rusia. Cu toate acestea, s-a hotarat, in mod exceptional, ca primii domni sa fie numiti pe termen de sapte ani prin acordul Turciei si Rusiei.

In virtutea dispozitiilor Regulamentelor organice, domnul exercita conducerea statului in conformitate cu legile, avand atributii legislative, executive si judecatoresti. In virtutea acestor atributii, domnul avea initiativa legislativa, iar legile votate de Adunarea obsteasca obisnuita (ordinara) puteau fi aprobate sau respinse de catre domn. Domnul era comandantul armatei nationale. El nu avea dreptul de a judeca, ci numai de a intari hotararile judecatoresti ramase definitive. Totusi, in Moldova domnul prezida sedintele instantei supreme, care era Divanul domnesc.

Conform Regulamentelor organice, dregatoriile au fost organizate intr-un sistem unitar, pe domenii de activitate, ca o expresie a tendintei catre specializarea lor si a principiului separatiei puterilor in stat. Astfel, domeniul internelor era condus de marele vornic al treburilor dinlauntru. Domeniul justitiei era condus de marele logofat al dreptatii. Domeniul cultelor era condus de marele logofat al treburilor bisericesti. Domeniul apararii era condus de marele spatar, cel al finantelor de marele vistiernic. Domeniul externelor era condus de catre marele postelnic, camara domneasca se afla in raspunderea marelui camaras, iar politia avea ca sef pe marele aga.

Marii dregatori se reuneau periodic sub presedintia domnului si hotarau asupra masurilor administrative si asupra proiectelor de lege pe care domnul intentiona sa le supuna aprobarii Adunarii obstesti obisnuite. Problemele curente ale statului erau solutionate de catre Sfatul administrativ, care era asemanator unui Consiliu de ministri de astazi, intr-o forma restransa, compus din marele vornic, marele vistiernic si marele postelnic.



Divanul domnesc si-a restrans treptat atributiile legislative, preluate de catre Adunarea obsteasca obisnuita, precum si cele administrative, care au fost preluate de catre Sfatul administrativ. Astfel ca in epoca regulamentara, Divanul domnesc exercita doar atributii judecatoresti in Moldova, in calitate de instanta suprema.

Adunarea obsteasca extraordinara era formata in majoritate din boieri, dar si din negustori si mestesugari. Avea ca atributii alegerea domnului, iar dupa alegere solicita Portii otomane investirea domnului si Rusiei confirmarea domnului.

Adunarea obsteasca obisnuita era formata doar din reprezentanti ai boierilor si ai clerului. Era un parlament in forma embrionara, avand ca atributii adoptarea legilor la propunerea domnului, adoptarea bugetului, exercitarea controlului asupra veniturilor si cheltuielilor statului, domnul avand obligatia de a da socoteala pentru cheltuielile statului in fata acestuia. Aceasta adunare propunea domnului masuri necesare in diferite domenii precum agricultura, industria, comertul si asigurarea ordinii publice. Daca intre Adunarea obsteasca obisnuita si domn interveneau divergente, ele trebuiau sa fie solutionate de catre Turcia si Rusia.

In ce priveste organizarea armatei, s-a prevazut necesitatea formarii armatei nationale. Recrutarea ostasilor se facea dintre tarani, cu arcanul, pe sase ani. S-a renuntat definitiv la sistemul angajarii de mercenari. Comanda suprema asupra armatei apartinea domnului.

Prin Regulamentele organice, instantele de judecata au fost reorganizate si modernizate, pe baza principiilor ierarhizarii si specializarii. Sistemul judiciar introdus prin intermediul Regulamentelor organice era format din tribunalul satesc, format din preot si din trei reprezentanti ai taranilor, ispravnicii judetelor si tinuturilor, tribunalele politiei indreptatoare, tribunalele judetene sau de tinut, divanurile judecatoresti, tribunalele apelative de comert, Inaltul divan, Divanul domnesc, care exista doar in Moldova si era prezidat de catre domn, si Inalta Curte de Revizie, care functiona doar in Tara Romaneasca.

In domeniul organizarii administrativ-teritoriale, prin Regulamentele organice, s-au luat masuri in directia centralizarii puterii de stat. Astfel au fost desfiintate marile subdiviziuni administrativ-teritoriale: Tara de sus, Tara de jos. In rest, organizarea administrativ-teritoriala a ramas neschimbata, cu precizarea ca s-au redus numarul judetelor si al tinuturilor.

Sectiunea a III-a. Evolutia dreptului in Tara Romaneasca si in Moldova

Dezvoltarea economica si intensificarea comertului in aceasta perioada au impus noi reglementari. In acest scop a fost preluata experienta legislativa a statelor europene avansate, indeosebi cea franceza. De asemenea, a fost organizat invatamantul superior juridic romanesc si au fost trimisi tineri romani la studii juridice in strainatate. In aceasta perioada s-au cristalizat ramurile dreptului, caracterizate prin unitate de principii si diferentierea reglementarilor pe institutii juridice.

Cele mai importante reglementari au intervenit in materia dreptului constitutional, a dreptului civil, a dreptului comercial, a dreptului penal si a dreptului procesual.

Normele de drept constitutional sunt cuprinse in Regulamentele organice, care au dat celor doua tari romane aceeasi organizare politica. Dispozitiile privitoare la organizarea statului din Regulamentele organice au introdus primele principii de drept constitutional din istoria legislatiei noastre.

Dintre acestea mentionam:

- distinctia dintre notiunea de “stat” si persoana domnului;

- principiul separatiei puterilor in stat, separarea veniturilor statului de cele ale domnului;

- sistemul contabilitatii publice;

- distinctia dintrre dreptul public si dreptul privat.

Regulamentele organice au consacrat un statut juridic unitar pentru romanii din Tara Romaneasca si din Moldova. Acestia puteau circula liberi dintr-o tara in alta si puteau dobandi bunuri de orice fel in oricare dintre cele doua tari. Din aceste aspecte, rezulta ca romanii erau socotiti cetateni ai aceluiasi stat.

In domeniul dreptului civil s-au aplicat in continuare Codul Calimah si Legiuirea Caragea. Regulamentele organice prevedeau ca toate procesele civile vor fi judecate dupa cele doua coduri. Reglementarile de drept civil erau aproape identice in cele doua tari romane, intrucat codurile mentionate erau in multe privinte asemanatoare. De asemenea, si Regulamentele organice cuprindeau dispozitii de drept civil, care erau identice. Astfel, Regulamentele organice au consacrat drepturile sfinte ale proprietarilor, precizare de natura sa sublinieze inca odata caracterul sacru si absolut al dreptului de proprietate. Totodata, s-a generalizat rolul actelor scrise in relatiile civile prin obligativitatea inregistrarii contractelor de ipoteca si a celor de dota, precum si a actelor de stare civila. S-a subliniat caracterul raspunderii civile personale, fiind abrogate formele de raspundere colectiva. De asemenea, a fost desfiintat dreptul de protimis, el urmand a fi aplicat doar la proprietatile devalmase ale taranilor.




Dezvoltarea comertului a impus crearea unei noi ramuri de drept, si anume dreptul comercial. Raspunzand acestor cerinte, in Moldova, Iacovache Veisa in 1833 si Emanoil Draghici in 1841 au tradus Codul comercial francez. In 1840, in Tara Romaneasca, tot pe baza Codului comercial francez, Simion Marcovici a intocmit un Cod comercial cu anexele sale, intitulat Condica de comerciu. Acest cod s-a aplicat in practica instantelor de judecata din Tara Romaneasca si din Moldova.

Codul in cauza cuprindeau trei carti, care reglementeaza:

- Cartea I – Actele de comert in general;

- Cartea a II-a – Falimentul si procedura falimentului;

- Cartea a III-a – Negotul fluvial si maritim, precum si regimul vaselor maritime.

In relatiile comerciale s-au aplicat in paralel cu acest cod si dispozitii din Codul Calimah si din Legiuirea Caragea cu privire la concursul creditorilor, precum si cele din Regulamentele organice cu privire la organizarea comertului.

In domeniul dreptului penal se remarca aparitia in Moldova a unui Cod penal si de procedura penala sub denumirea de Criminaliceasca condica. Prima parte a acestui cod a aparut in 1820 si cuprindea un Cod de procedura penala, iar partea a doua in 1826 si cuprindea un Cod penal.

Conform conceptie legiuitorului de atunci, toate infractiunile sunt considerate crime, iar acestea erau impartite in doua mari grupe:

- crime impotriva ordinii obstesti – razvratirea impotriva autoritatilor, etc.;

- crime impotriva persoanei si a avutului personal – uciderea, pruncuciderea, ranirea, violul, plastografia, furtul, tainuirea, tulburarea stapanirii mosiei sau a casei.

Pentru unele infractiuni s-a prevazut prescriptia. Spre exemplu, termenul de prescriptie pentru furt era de 30 de ani, pentru adulter de trei luni.

In 1851 a aparut in Tara Romaneasca Condica criminaliceasca, identica in denumire si continut cu cea din Moldova.

Organizarea armatei nationale a impus adoptarea de codici militare prin care sa fie sanctionate abaterile disciplinare si infractiunile comise de catre militari. Astfel, in 1832 s-au adoptat primele Coduri militare: Asezamantul ostasesc pentru straja pamanteasca a Valahiei in Tara Romaneasca si Condica militara in Moldova. Dintre infractiunile cuprinse in aceste coduri mentionam nesupunerea, care avea drept corespondent in dreptul modern insubordonarea, fuga de sine si departarea de slujba, care avea drept corespondent in dreptul modern dezertarea, intrebuintarea soldatilor in interes particular, nepazirea si sustragerea munitiilor si lucrarilor de razboi. Infractiunile erau judecate de instante specializate – judecata cea mare. Erau pedepsite cu destituirea, munca silnica sau bataia. Abaterile disciplinare, conform acestor coduri, puteau fi simple sau grave; erau judecate de un Consiliu militar format din trei ofiteri; erau pedepsite cu arest.

In domeniul dreptului procesual a continuat imbunatatirea desfasurarii proceselor si a organizarii judecatoresti. Mentionam dispozitiile cu privire la separarea instantelor judecatoresti de cele administrative, specializarea instantelor, organizarea procedurii scrise, organizarea avocaturii, procedura apelului si a revizuirii hotararilor judecatoresti, delimitarea competentei instantelor civile de cea a instantelor bisericesti, supravegherea actiunii penale de catre procuror, garantarea inviolabilitatii persoanei prin introducerea mandatului de a arestare si a obligatiei de a se proceda la cercetarea celui arestat in 24 de ore de la aducere, reglementarea regimului probelor scrise, al actelor de notariat si al celor de stare civila, inamovibilitatea judecatorilor si egalitatea tuturor in fata legilor. Prin Regulamentele organice s-a introdus, pentru prima data in legislatia romaneasca, principiul autoritatii lucrului judecat, dar acest principiu se aplica doar hotararilor judecatoresti pronuntate de catre Divanul domnesc si confirmate de catre domn. Deoarece aceste hotarari erau definitive, nu puteau fi modificate nici de catre domnul care le-a confirmat, nici de catre domnii urmatori.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre istoria dreptului









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare