StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sectorul public in raport cu cel privat

Alternative ale interventiei guvernamentale pentru inlaturarea efectelor negative ale monopolurilor

in economiile moderne apar mai multe tipuri de monopoluri. Ele pot fi clasificate astfel: monopolurile naturale legate de caracteristicile specifice unor procese de productie, de aprovizionare sau/si de desfacere, monopolul leAŽgal asupra producerii si distribuirii unor bunuri speciale (alcool, tutun, armaAŽment etc), intelegerile secrete intre marile firme, monopolul tehnologic, inclusiv asupra inventiilor si drepturilor de autor, monopolul asupra marcii de fabrica, monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Evident, problemele ridicate in legatura cu diferitele tipuri de monopol pot avea diferite solutii. Din cercetarea situatiilor practice existente in diferite tari, precum si a unor actiuni politice preconizate de literatura economica de speAŽcialitate rezulta ca se pot distinge mai multe riante sau categorii de solutii in functie de obiectivele urmarite si de categoria monopolurilor. in randurile de mai jos ne vom referi doar la trei categorii de solutii mai frecvent intalnite.
1) Pentru a se realiza controlul total al statului asupra tuturor actiunilor intreprinse de firmele respective, in multe tari, cele mai multe firme monoAŽpoliste au fost trecute in proprietatea statului. S-a ajuns la asemenea concluzie pe baza premisei potrivit careia guvernul ar reprezenta cel mai bine interesele publice. Caile practice urmate de aceste tari au fost urmatoarele:
a) Trecerea firmelor monopoliste prite, pe calea nationalizarilor, in proAŽprietatea statului. in decursul timpului, in tarile dezvoltate anumite sectoare cu vocatie monopolista (monopoluri naturale) au fost de mai multe ori priAŽtizate apoi nationalizate;
b) Efectuarea unor investitii de catre stat in ramurile cu vocatie de monoAŽpol natural. De altfel se poate constata ca multe dintre monopolurile publice actuale isi au originea in investitiile initiate de stat - caile ferate, posta, extractia si distributia gazelor, amenajarile hidro, distributia apei, canalizari s.a. De asemenea, este demn de relet faptul ca in majoritatea economiilor de piata dezvoltate statul detine un loc important in domeniile cu vocatie de monopol natural fie in calitatea sa de proprietar deplin asupra mijloacelor de productie - in cazul regiilor -, fie in calitatea sa de actionar exclusiv, de actioAŽnar majoritar ori, in fine, de actionar semnificativ - in cazul societatilor coAŽmerciale - pentru a putea lua decizii in primele doua riante sau pentru a putea participa la luarea de decizii, in ultima rianta.
2) Pentru a exercita un control cat mai eficient asupra comportamentului firmelor puternice, inclusiv al firmelor monopoliste si pentru a se evita apaAŽritia sau sporirea unor efecte negative in economia nationala, din cauza comAŽportamentului acestora, in multe tari a fost elaborat si aplicat un sistem leAŽgislativ antimonopolist privind regulile in care firmele puternice (monopoAŽliste si oligopoliste) trebuie sa-si desfasoare activitatea in relatiile cu alti agenti economici si cu statul, ca autoritate publica. Aceste reglementari inAŽclud si regulile de silire a preturilor, precum si dreptul de a exercita conAŽtrolul asupra modului de respectare a acestor reglementari si reguli. MajoriAŽtatea acestor reglementari practicate sunt izvorate mai mult din teoria conAŽcurentei monopoliste.
3) Datorita esecurilor tot mai mari inregistrate de sectoarele publice din toate tarile (capitaliste si ex-socialiate), a ineficientei si limitelor pe care adeAŽseori le inregistreaza reglementarile antimonopoliste atat pe teoretic, cat si pe cel practic, in ultimul deceniu a fost dezvoltata noua teorie a pietelor dispuile (contesle markets). Aceasta preconizeaza un rol schimbat al statului in raport cu cel preconizat de celelalte solutii redate mai sus, si anuAŽme, implicarea lui in crearea conditilor de realizare a pietelor dispuile functionale. Notiunea oglindeste, pe teoretic, procesele reale din econoAŽmie si reprezinta o forma generalizata a concurentei, prezand toate categoAŽriile de firme, inclusiv oligopolurile si monopolurile naturale, precum si barieAŽrele de intrare si iesire artificiale si naturale.1
Toate cele trei riante de actiuni politice preconizate de literatura econoAŽmica sunt aplicate sau/ si constituie subiecte de studii si analize in diverse tari. Cunoasterea acestor trei riante pare a fi necesara pentru a putea elua in mod ativ atat antajele, cat si dezantajele fiecareia in parte din punct de vedere al eforturilor si al efectelor produse.
Din dezvoltarile teoretice de mai sus reiese ca din totalitatea bunurilor produse intr-o economie, putine sunt cele care pot si trebuie produse in intreAŽprinderi publice sub controlul direct al statului. in concordanta cu aceste conAŽstatari, in multe tari (dezvoltate si in curs de dezvoltare), in cadrul programelor de aplicare a reformelor economice din ultimele doua decenii, sectorul productiei publice s-a diminuat in mod dramatic. Chiar si o serie de bunuri sau domenii considerate prin traditie monopoluri naturale (posta, cai ferate, enerAŽgie electrica, petrol, carbune, gaze, sosele etc.) au trecut din sectorul producAŽtiei publice in cel al productiei prite prin aplicarea procesului de pritiAŽzare. In ciuda unor controverse politice, si in tara noastra, ca urmare a proceAŽsului de pritizare, are loc o reducere drastica a sectorului public, inclusiv al unei parti din cel bazat pe monopolul natural.Intrucat modulul de fata este consacrat analizei sectorului public producAŽtiv, aici vom adopta ipoteza ca monopolurile naturale se mentin in cadrul sectorului proprietatii publice. Trebuie subliniat insa ca in toate tarile in care exista un sector public productiv, inclusiv in Romania, s-au evidentiat, in ultimele decenii, insemnate insuficiente in legatura cu posibilitatile de a atinAŽge performante cat de cat satisfacatoare. in scopul ameliorarii performantelor economice, in aceste tari au fost initiate o seama de proiecte pe linia redefi-nirii relatiilor dintre firmele publice si guvern, precum si pe cea a reconsiAŽderarii relatiilor manageriale interne ale firmelor publice. in ce masura apliAŽcarea unor asemenea proiecte s-a dovedit a fi eficienta, numai o scurta anaAŽliza a continutului acestor proiecte si a efectelor obtinute, precum si o eAŽluare a motitiei si a tensiunii pentru performante inalte ne pot oferi rasAŽpunsuri satisfacatoare.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact