StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sectorul public in raport cu cel privat
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Elemente explicative privind geneza monopolurilor si modul lor de functionare



in structura oricarei economii exista anumite domenii (ramuri) sau/si regiuni in care actioneaza o singura firma fie pentru productia de bunuri, fie pentru comercializarea acestora.1 in cazul in care firma respectiva, neavand alti concurenti, doreste sa-si maximizeze profitul, ea poate impune pe piata un pret mai ridicat, cu o diminuare corespunzatoare a volumului productiei, insa atunci cand in ramura sau regiune ar putea intra noi firme concurente fara a intampina bariere de intrare pretul produsului ar scadea, asa incat firAŽma existenta in ramura nu ar mai putea realiza profitul maxim. Ca atare ea si-ar putea pierde statutul si comportamentul de monopol, denind o firma concurenta ca oricare alta.In realitate, in aparitia, mentinerea si consolidarea monopolur


ilor un rol cruAŽcial il joaca asa-numitele bariere de intrare generate de doua categorii de factori fundamentali: 1) efectele crescande ale economiei de scara; 2) efectele costurilor nerecuperate (effects of sunk costs). Iata pe scurt in ce constau acestea.


1. Efectele crescande ale economiei de scara
Raportul dintre rezultatele economice (productie, costuri, profit) si resurAŽsele consumate (inputuri) este variabil. Se spune ca efectele economiei de scara sunt crescatoare (increasing return to scale) atunci cand:
- in cazul productiei, la o dublare a consumului de resurse se obtine o cresAŽtere a volumului productiei mai mare decat dubla;
- in cazul costurilor, la o crestere a nilului productiei se obtine o descrestere (scadere) a costurilor medii de productie si a costurilor marginale de productie.2In multe ramuri costurile medii si marginale pe unitate de productie scad odata cu cresterea volumului productiei. Tocmai de aceea in toate economiile de piata se manifesta o tendinta de concentrare a productiei. Ca urmare, in anumite circumstante poate fi mai avantajos a aa in ramura o singura firma producatoare decat mai multe firme. Se ajunge treptat la situatia ca intreprinderile existente in ramuri sa detina o pozitie avantajoasa nu numai datorita volumului ridicat al productiei ca urmare a concentrarii ci si datorita procesului de invatare prin experienta capatata (learning by doing), precum si datorita efectelor poziti obtinute din institiile efectuate treptat in reteAŽlele de distributie, in cercetari, in noi tehnologii, in cai de acces, in constructia unor instalatii speciale colaterale si conexe, institii in cercetari geologice si in punerea in exploatare a rezerlor de minerale.
Ca urmare a acestor procese, adeseori cresterea economiei de scara este insotita de o sporire a efectelor economice atat de puternica incat alte firme potential concurente care ar dori sa intre in ramurile respecti, practic, nu o pot face intrucat volumul redus de activitate al acestora nu poate ajunge la un nil abil de performanta economica cu cele existente. in ramurile cu efecte ale economiei de scara in crestere, noile firme candidate la intrare care realizeaza, de regula, un volum scazut de productie vor ajunge la costuri mai ridicate decat firmele existente in functiune care au un volum mai ridicat de productie si experienta in domeniu.
2. Efectele costurilor nerecuperate
Costurile nerecuperate (sunk costs) reprezinta cea de a doua categorie de factori fundamentali care genereaza bariere de intrare si iesire. Ele constau in urmatoarele. Cea mai mare parte din cheltuielile facute cu institiile reAŽprezentand constructiile speciale, tehnologiile, precum si cele privind cerce-tarea-dezvoltarea nu mai poate fi recuperata in cazul iesirii firmei din ramuAŽra, in unele ramuri, livrarea catre consumator a bunurilor produse (energie electrica, apa, gaze, caldura, telefoane, transport pe calea ferata, T. V. prin cablu) implica un volum foarte mare de cheltuieli pentru constructia retelelor de distributie. Exploatarea acestor retele permite sa opereze, de regula, doar cate o singura firma in regiune. Venirea in ramura a unor noi firme ar insemna adaugarea unor noi retele la cele existente.
Firma existenta in ramura, precum si firma care doreste sa intre in raAŽmura, adopta tactici si strategii opuse. Pe de o parte, firma ce detine moAŽnopolul in domeniu are mai multe posibilitati de a descuraja si preni concuAŽrenta unor entuali nou-niti. in primul rand, deservirea unor consumatori suplimentari o poate face la preturi foarte scazute intrucat nu mai sunt necesare noi costuri pentru constructia retelei de distributie. (Costurile sunt necesare doar pentru racordare la retea); in al doilea rand, simtind amenin-

tarea unor concurenti, firma monopolista reduce pretul de livrare a produsuAŽlui, micsorand supraprofitul si sporind volumul productiei; in al treilea rand, stiindu-se amenintata de perspectiva nerecuperarii costurilor de institii, firma monopolista poate recurge, pentru o anumita perioada, la practicarea unor preturi fie egale cu costurile medii, fie chiar egale cu costurile marginale cand realizeaza anumite pierderi.
Pe de alta parte, firma candidata la intrarea in ramura, atunci cand isi formuleaza strategia, ia in calcul probabilitatea unor asemenea bariere. AstAŽfel, cand costurile nerecuperabile sunt semnificati, firma candidata devine destul de reticenta intrucat ea este convinsa ca riscul este prea ma



re pentru a putea recupera toate cheltuielile facute in legatura cu intrarea in ramura. De altfel, ea intuieste ca firma existenta in ramura, de regula, dispune de forta si de mijloace pentru a impiedica noile intrari si de a-si pastra pozitia de monopol.
Desigur, atata timp cat firmele monopoliste sunt tinute sub amenintarea unor noi intrari, deci, a unor virtuali concurenti semnificativi, ele (firmele) constituie factori activi ai dezvoltarii si ai bunastarii economice generale. Cand ele se vad lipsite de amenintarea oricarei concurente cat de cat semnificati pe piata, firmele vor actiona in directia realizarii unui pret cat mai ridicat prin restrictionarea volumului productiei. Acest comportament este considerat de multi economisti profund daunator intrucat provoaca pierderi de productie pentru societate si duce la o forma de exploatare a consumatorilor.In text se fac referiri la graficul din . 10.2. pentru a explica comportaAŽmentul firmei monopoliste in raporturile sale cu piata; presupunand ca cititorului ii sunt cunoscute notiunile de baza privind concurenta perfecta si concurenta monopolista descrise pe larg in voi. 3. al Tratatului de economie,1 aici reamintim doar, pe cale grafica, unele caracteristici ale relatiilor dintre firma monopolista si piata oglindite prin evolutia unor indicatori specifici cum sunt: volumul productiei (Q), pretul de vanzare (p), cererea (= nitul mediu) (D), nitul marginal (Vm), costul marginal (cm), costul mediu (c ).
Graficul este construit in ipoteza ca economia de scara duce, in mod perAŽmanent, la rezultate crescande (increasing returns to scale) si anume: costuAŽrile marginale ale productiei scad odata cu cresterea productiei. Din cauza ca proprietarul firmei cauta sa maximizeze profitul, el va produce pana la puncAŽtul in care nitul suplimentar (marginal) pe care il va primi din productia unei unitati suplimentare va fi egala cu costul suplimentar al producerii unei unitati in plus (deci, egala cu costul marginal). Daca in conditiile concurentei perfecte nitul marginal este egal cu pretul de vanzare, in cazul monopoAŽlului, nitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare. Odata ce monoAŽpolistul sporeste vanzarile, el stie ca trebuie sa reduca pretul. intr-adevar, daca in conditiile concurentei perfecte (cu un numar mare de intreprinderi), o singura firma nu poate influenta pretul prin sporirea productiei sale, in noile conditii insa, ale dominarii monopoliste, monopolistul este acela care impune pretul pe piata prin variatia volumului produselor oferite pe piata intrucat el este singurul producator in ramura.In grafic sunt prevazute trei situatii diferite in care monopolistul actioAŽneaza in functie de relatia pret-cost-productie, rezultand trei tipuri de politici:
(1) Volumul maxim viabil al productiei fara profit suplimentar si fara pierAŽ
deri si subntii (Qt) se realizeaza la intersectia curbei nitului mediu (D) cu
curba costului mediu (c ). Outputul maxim viabil nu necesita subntii guAŽ
rnamentale. Acest caz este cunoscut in literatura economica sub numele de
politica cea mai putin defavorabila sau de rang secund (second-best policy).
(2) Cel mai ridicat volum al productiei realizat este cel care corespunde punctului in care pretul este egal cu costul marginal (QJ. intrucat costul margial este mai mic decat costul mediu (cel care se afla in descrestere) iar firma fixeaza pretul la nilul costului marginal, aceasta politica, preocupata in mod exclusiv de problema eficientei paretiene, este numita politica de prim rang. Aceasta situatie impune gurnului sa acopere pierderile prin subntii. Variatia productiei de la Qj la Q2 este strans legata de marimea pierderilor inregistrate de firma, pierderi pe care gurnul este dispus sa le finanteze sub forma de subntii.
(3) Cel mai scazut volum al productiei (Q*) se realizeaza in acel punct in care curba costului marginal intersecteaza curba nitului marginal. Aici monopolul realizeaza profitul maxim. Diferenta intre pretul de monopol uniAŽtar si costul mediu unitar reprezinta profitul pe unitatea de produs.
Firma monopolista adopta politici de variatie a preturilor si volumului productiei in functie de situatia costurilor nerecuperabile si de politicile de intrare si iesire a celorlalte firme potential concurente, precum si de politicile gurnamentale.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sectorul public in raport cu cel privat

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare