StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sectorul public in raport cu cel privat
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Teoria alegerii publice-caracterizarea si obiectivele acesteia



Contributiile prezentate mai sus au condus la conturarea treptata a teoriei alegerii publice care incearca sa explice mecanismele decizionale din sfera puAŽblica si sa dea astfel un raspuns satisfacator la intrebarile: in numele cui si in ce scop ia statul decizii economice si ce rol are individul in mecanismele deciAŽzionale publice?


Scurta caracterizare a alegerii publice
Alegerea publica are dirse conotatii. intr-un inteles mai restrans, teoria alegerii publice este definita ca o teorie care explica mecanismul decizional din afara pietelor (deciziile politice)1, iar intr-un inteles mai larg, ca o teorie care explica interactiunile dintre comportamentele economice si comportaAŽmentele politice2.
Problema cruciala care se pune spre solutionare noii teorii este aceea de a anali


za relatiile dintre preferintele membrilor individuali ai societatii (ai gruAŽpului social) si optiunile sau deciziile facute de gurn (de stat). Noua teorie este preocupata de a descifra mecanismele reale existente intr-o democratie prin care, pe de o parte, individul isi exprima preferintele pentru o anumita optiune, si, pe de alta parte, daca si cum aceste preferinte sunt luate in consiAŽderare (prind viata) in cadrul deciziilor publice sau colecti.
Exista un numar mare de tipuri de relatii posibile intre preferintele indiAŽvizilor si agentii conducatori sau reprezentantii alesi, in functie de modul de orAŽganizare sociala. In conditiile unui regim totalitar, relatiile dintre preferintele individuale si cele ale conducatorului sunt urmatoarele: preferintele indiviAŽduale sunt subordonate celor colecti, intr-o societate colectivista sau unui singur individ in cazul dictaturii unipersonale. Preferintele acestuia din urma au un caracter suprem, astfel ca ele vor anula toate celelalte preferinte comAŽpetitoare, in conditiile relatiilor democratice, preferintele se exprima prin vot1. Exprimarea se face fie prin vot direct de tipul referendumului prin care se accepta sau se respinge varianta chiar de catre cei interesati (de catre voAŽtanti), fie prin vot reprezentativ, adica prin alegerea unei persoane sau grup de persoane care sa ia decizii (sa faca optiuni) in numele celor care l-au ales2.
Din punctul de dere al respectarii preferintelor indivizilor, cea mai avanAŽtajoasa varianta este aceea a votului direct (referendum). intrebarea este daca aceasta cale ar putea fi, practic, realizabila, mai ales atunci cand exista o agenda prea incarcata de decizii publice. De altfel, s-a constatat ca chiar si in cadrul regimurilor politice cele mai liberale exista o multitudine de actiuni care vizeaza necesitatea unor decizii economice publice cum sunt: reglementari ale functionarii pietelor, aplicarea unor politici de stimulare a dezvoltarii econoAŽmice, elaborarea si aplicarea unor programe sociale, silirea structurii niAŽturilor si alocarilor bugetare, aplicarea unor politici de taxe si impozite, elaboAŽrarea si aplicarea politicilor industriale, agrare, monetare, valutare si comerAŽciale, elaborarea si aplicarea politicii privind protectia mediului s.a.
Pentru a raspunde pe deplin dezideratelor democratiei ar trebui ca fiecare decizie semnificativa de politica economica de tipul celor mentionate mai sus sa fie supusa spre aprobare electoratului direct interesat prin votare directa, in unele tari cu o indelungata traditie democrata, cum este, de exemplu, Eltia, regulile constitutionale impun ca anumite decizii publice mai imporAŽtante sa fie opera votului direct al populatiei (referendum). Cu toata dorinta unora de a largi cat mai mult democratismul pe aceasta cale, s-a dodit ca, practic, ar fi imposibil ca toate deciziile publice sa fie luate direct de catre electorat prin referendumuri intrucat ar depasi posibilitatile de organizare si ar antrena un volum prea mare de cheltuieli. Tocmai de aceea se recurge la sistemul de decizii prin reprezentare prin care marea majoritate a politicilor economice sunt formulate de catre partidele politice in programele lor electoAŽrale si aduse la cunostinta alegatorilor cu prilejul alegerilor generale. in felul acesta gurnele se supun, periodic, judecatii electoratelor privind perforAŽmantele de care dau dovada in realizarea politicilor economice.
O observatie preliminara se impune insa in legatura cu interesul partilor competitoare atunci cand ele isi expun performantele in fata alegatorilor3: pe de o parte, de a identifica o influenta semnificativa asupra judecatii electoAŽratului, iar pe de alta parte, de a manipula sau combina acesti factori astfel incat sa poata obtine de la electorat un rezultat cat mai favorabil. in general, factorii economici joaca un rol central in tactica si strategia competitorilor. Interactiunea dintre economie si politica - subliniaza Borooach - consta in faptul ca cei mai multi dintre acesti factori sunt de natura economica si ca increderea electoratului in gurn depinde, in cea mai mare masura, de sucAŽcesele acestuia in politica economica desi, evident, nu numai factorii econoAŽmici sunt cei care formeaza obiectul politicii gurnamentale1.
Obiectile implicite ale alegerii publice
Studierea sistemului de decizii bazat pe alegeri publice a dus treptat la conturarea si dezvoltarea teoriei alegerii publice. Economistii implicati in stuAŽdiul noii teorii nu neaga sau nu critica extinderea sectorului public si nu dezaAŽvueaza pe sustinatorii acestei idei. Ei prisc insa intr-o noua perspectiva esenta si rolul statului si mecanismele specifice de luare a deciziilor si de functionare a sectorului public2. De exemplu, ei accepta interntia statului in derea inlaturarii insuficientelor sistemului de piata, precum si necesiAŽtatea de a adanci intelegerea efectelor interntiei colecti si perfectionarii instrumentelor utilizate de autoritatile publice3. insa spiritul lor analitic nu se multumeste cu atat. Ei vor sa afle lucruri in plus despre deciziile colecti, mai ales atunci cand s-au convins, pe baza experimentelor mondiale (inclusiv a experimentelor sistemului socialist marxist), ca extinderea deciziilor colecAŽti si a sectorului public nu numai ca nu solutioneaza problemele economice si sociale ci, dimpotriva, le agraaza si mai mult.
Daca teoria alegerii publice nu vrea sa respinga interntia statului, ea cauta totusi - asa cum subliniaza Lee - sa faca lumea constienta ca statul nu este un mecanism mai putin imperfect pentru alocarea resurselor decat piata. Ea (alegerea publica) vrea sa aplice statului si sectorului public aceAŽleasi tehnici care au fost folosite, in cele trei decenii anterioare, pentru a eviAŽdentia defectele pietei. Economistii alegerii publice - subliniaza in continuare Lee - ne sugereaza sa nu cadem in viziunea maniheista - inca predomiAŽnanta in anumite cercuri conservatoare - care denunta statul vicios" si proAŽslaste piata virtuoasa" si considera ca statul intervine doar atunci cand este evident (in mod concludent) faptul ca solutia pietei in mod real este mai costisitoare pentru societate decat interntia publica.

Obiectivul alegerii publice, precizeaza Lee, este acela de a supune riAŽficarii urmatorul aspect: in loc de a pleca de la principiul potrivit caruia orice interntie este legitima in masura in care imperfectiunile pietei sunt evidenAŽte, economistii alegerii publice vor sa fie siguri ca imperfectiunile mecanismeAŽlor gurnamentale nu sunt mai mari si mai rele decat imperfectiunile pietei pe care noi vrem sa le remediem1. insa posibilitatea de a afla lucruri in plus despre deciziile colecti este fie exclusa, fie cu putine sanse de reusita atat timp cat, pe de o parte, se pastreaza caracterul mistic al statului, adica o reAŽprezentare antropomorfa a acestuia care ar actiona intotdeauna si in toate imprejurarile ca un bun si iubitor parinte in interesul si spre binele general al societatii, iar, pe de alta parte, discutiile s-ar pastra tot la nilul unor dispuAŽte filosofice generale ca mai inainte si pe baza unor criterii idealizate de efiAŽcienta in alocarea si distributia resurselor.
Primele si cele mai importante sarcini ale cercetatorilor implicati au fost: de a cauta sa sparga chile dogme cu care erau invaluite categoriile, notiuniAŽle si metodologiile referitoare la stat; de a inceta sa priasca in mod izolat domeniul politic de cel economic si sa judece sistemele pietei private si sistemul public (politic si administrativ) doar prin prisma criteriilor idealiAŽzate de eficienta a alocarii si distributiei resurselor; de a nu ignora compaAŽrarea alternatilor institutionale; de a studia mecanismele si procesele politice si administrati ca inputuri si outputuri ale sectorului public si ale sectorului privat.
Prin rezolvarea acestor sarcini prioritare la care s-a angajat acest grup de economisti a fost posibil de a aduce in discutie si supune unor analize stiinAŽtifice problemele privind neajunsurile interntiei statului si limitele sectoruAŽlui public, folosind metodologii economice cum sunt: interesul propriu indiviAŽdual, costul de oportunitate, costul de tranzactie, cererea si oferta atat pentru sectorul privat, cat si pentru cel publ



ic, toate acestea capatand forme specifice in functie de cele doua sectoare. in felul acesta s-a putut trece la analize perAŽtinente care sa faca posibila formularea unor raspunsuri in legatura cu urmaAŽtoarele dileme pe care le ridica actiunile de interntie a statului: cine este siAŽgur si cine garanteaza ca statul foloseste cel mai bine instrumentele de interAŽntie in economie? Deciziile reale ale statului corespund dorintelor colectivitaAŽtii? Cine garanteaza ca deciziile gurnamentale corespund intentiilor puterii legislati? De ce intentiile declarate ale interntiei statului si deciziile luate de stat in aceasta directie raman, de cele mai multe ori, fara efectele scontate?
Exprimandu-si astfel de indoieli in legatura cu capacitatea statului de a putea solutiona problemele economice si sociale, potrivit asteptarii economisAŽtilor adepti ai extinderii sectorului public, Lee afirma urmatoarele: Statul nu este o creatie divina, inzestrata la nastere cu insusiri atotstiutoare. El este o organizatie umana unde deciziile sunt luate de fiinte umane, nici mai bune de o parte, de a identifica o influenta semnificativa asupra judecatii electoAŽratului, iar pe de alta parte, de a manipula sau combina acesti factori astfel incat sa poata obtine de la electorat un rezultat cat mai favorabil. in general, factorii economici joaca un rol central in tactica si strategia competitorilor. Interactiunea dintre economie si politica - subliniaza Borooach - consta in faptul ca cei mai multi dintre acesti factori sunt de natura economica si ca increderea electoratului in gurn depinde, in cea mai mare masura, de sucAŽcesele acestuia in politica economica desi, evident, nu numai factorii econoAŽmici sunt cei care formeaza obiectul politicii gurnamentale1.
Obiectile implicite ale alegerii publice
Studierea sistemului de decizii bazat pe alegeri publice a dus treptat la conturarea si dezvoltarea teoriei alegerii publice. Economistii implicati in stuAŽdiul noii teorii nu neaga sau nu critica extinderea sectorului public si nu dezaAŽvueaza pe sustinatorii acestei idei. Ei prisc insa intr-o noua perspectiva esenta si rolul statului si mecanismele specifice de luare a deciziilor si de functionare a sectorului public2. De exemplu, ei accepta interntia statului in derea inlaturarii insuficientelor sistemului de piata, precum si necesiAŽtatea de a adanci intelegerea efectelor interntiei colecti si perfectionarii instrumentelor utilizate de autoritatile publice3. insa spiritul lor analitic nu se multumeste cu atat. Ei vor sa afle lucruri in plus despre deciziile colecti, mai ales atunci cand s-au convins, pe baza experimentelor mondiale (inclusiv a experimentelor sistemului socialist marxist), ca extinderea deciziilor colecAŽti si a sectorului public nu numai ca nu solutioneaza problemele economice si sociale ci, dimpotriva, le agraaza si mai mult.
Daca teoria alegerii publice nu vrea sa respinga interntia statului, ea cauta totusi - asa cum subliniaza Lee - sa faca lumea constienta ca statul nu este un mecanism mai putin imperfect pentru alocarea resurselor decat piata. Ea (alegerea publica) vrea sa aplice statului si sectorului public aceAŽleasi tehnici care au fost folosite, in cele trei decenii anterioare, pentru a eviAŽdentia defectele pietei. Economistii alegerii publice - subliniaza in continuare Lee - ne sugereaza sa nu cadem in viziunea maniheista - inca predomiAŽnanta in anumite cercuri conservatoare - care denunta statul vicios" si proAŽslaste piata virtuoasa" si considera ca statul intervine doar atunci cand este evident (in mod concludent) faptul ca solutia pietei in mod real este mai costisitoare pentru societate decat interntia publica.

Obiectivul alegerii publice, precizeaza Lee, este acela de a supune riAŽficarii urmatorul aspect: in loc de a pleca de la principiul potrivit caruia orice interntie este legitima in masura in care imperfectiunile pietei sunt evidenAŽte, economistii alegerii publice vor sa fie siguri ca imperfectiunile mecanismeAŽlor gurnamentale nu sunt mai mari si mai rele decat imperfectiunile pietei pe care noi vrem sa le remediem1. insa posibilitatea de a afla lucruri in plus despre deciziile colecti este fie exclusa, fie cu putine sanse de reusita atat timp cat, pe de o parte, se pastreaza caracterul mistic al statului, adica o reAŽprezentare antropomorfa a acestuia care ar actiona intotdeauna si in toate imprejurarile ca un bun si iubitor parinte in interesul si spre binele general al societatii, iar, pe de alta parte, discutiile s-ar pastra tot la nilul unor dispuAŽte filosofice generale ca mai inainte si pe baza unor criterii idealizate de efiAŽcienta in alocarea si distributia resurselor.
Primele si cele mai importante sarcini ale cercetatorilor implicati au fost: de a cauta sa sparga chile dogme cu care erau invaluite categoriile, notiuniAŽle si metodologiile referitoare la stat; de a inceta sa priasca in mod izolat domeniul politic de cel economic si sa judece sistemele pietei private si sistemul public (politic si administrativ) doar prin prisma criteriilor idealiAŽzate de eficienta a alocarii si distributiei resurselor; de a nu ignora compaAŽrarea alternatilor institutionale; de a studia mecanismele si procesele politice si administrati ca inputuri si outputuri ale sectorului public si ale sectorului privat.
Prin rezolvarea acestor sarcini prioritare la care s-a angajat acest grup de economisti a fost posibil de a aduce in discutie si supune unor analize stiinAŽtifice problemele privind neajunsurile interntiei statului si limitele sectoruAŽlui public, folosind metodologii economice cum sunt: interesul propriu indiviAŽdual, costul de oportunitate, costul de tranzactie, cererea si oferta atat pentru sectorul privat, cat si pentru cel public, toate acestea capatand forme specifice in functie de cele doua sectoare. in felul acesta s-a putut trece la analize perAŽtinente care sa faca posibila formularea unor raspunsuri in legatura cu urmaAŽtoarele dileme pe care le ridica actiunile de interntie a statului: cine este siAŽgur si cine garanteaza ca statul foloseste cel mai bine instrumentele de interAŽntie in economie? Deciziile reale ale statului corespund dorintelor colectivitaAŽtii? Cine garanteaza ca deciziile gurnamentale corespund intentiilor puterii legislati? De ce intentiile declarate ale interntiei statului si deciziile luate de stat in aceasta directie raman, de cele mai multe ori, fara efectele scontate?
Exprimandu-si astfel de indoieli in legatura cu capacitatea statului de a putea solutiona problemele economice si sociale, potrivit asteptarii economisAŽtilor adepti ai extinderii sectorului public, Lee afirma urmatoarele: Statul nu este o creatie divina, inzestrata la nastere cu insusiri atotstiutoare. El este o organizatie umana unde deciziile sunt luate de fiinte umane, nici mai bune nici mai rele decat altele, capabile ca oricare de a face greseli. El este o orgaAŽnizatie in care regulile si sistemele umane opereaza nu in mod necesar mai sigur decat regulile si sistemele oricarei alte organizatii sociale1.
Raspunsuri sistematice si complete la astfel de provocari nu au fost date pana in prezent in toata amploarea deoarece, ca orice alta teorie, si cea a aleAŽgerii publice nu s-a conturat si dezvoltat dupa un initial ci ea se afla in curs de formare si dezvoltare prin contributii critice partiale, prin erori si ciocniri de idei. Contributiile importante s-au concentrat, in special, in descrieAŽrea mecanismelor de luare a deciziilor si a proceselor politice folosind metodo-logiile stiintei economice. Acest lucru pare a fi deosebit de important desi nu si suficient. Este important, intrucat apelul la teoriile votarii, coalitiilor, admiAŽnistratiei publice si alegerii institutionale ne da posibilitatea de a analiza in mod riguros logica mecanismelor politice si avantajele relati ale diferitelor solutii institutionale2. Se deschide astfel cutia neagra a elaborarii deciziilor sectorului public si sunt aduse, impreuna in ecuatia acestui sector, atat latura cererii cat si latura ofertei3 bunurilor publice, cu toate neajunsurile acestora.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sectorul public in raport cu cel privat

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics