StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sectorul public in raport cu cel privat
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Actori negociatori



Negocierea este un proces constient condus de actori economici importanti cu rol de decizie in economie si societate. Comportamentul acestor actori, in cadrul procesului de negociere, este determinat de anumite conditii impuse de realitatile economico-sociale si de anumite reguli impuse sau convenite in prealabil.
Partile implicate in procesul de negociere pot fi indivizi si grupuri de indiAŽvizi, in functie de aceasta, negocierile pot fi, respectiv, individuale si colective.
Negocierile individuale sunt acelea in care o persoana negociaza cu alte persoane sau grupuri, in numele sau propriu. Consecintele morale si mateAŽriale asupra negocierii privesc strict persoana respectiva. Ea nu raspunde fata de alte persoane sau grupuri.
Negocierile colective apar atunci cand in procesul de negociere perAŽsoanele participante reprezinta grupurile de indivizi in numele carora negoAŽciaza. Negociatorii opereaza in numele grupurilor de care apartin, numite parti. De regula, ei sunt reprezentantii acestor grupuri si actioneaza ca speAŽcialisti negociatori. Comunicarea dintre partile negociatoare se face prin reAŽteaua constituita la doua niveluri: a. in cadrul organizatiei, intre constituentii acesteia si reprezentantul negociator; b. intre organizatiile oponente, prin intermediul reprezentantilor negociatori.

Daca notam cu C1 si C2 elementele constitutive ale organizatiilor oponente si cu Rx si R2 reprezentantii negociatori ai organizatiilor, reteaua de comunicare imbraca forma celei prezentate in diagrama din . 13.5.
Reprezentantii negociatori impreuna cu membrii constituenti (subgrupe si indivizi) sunt asociati cu un grup, numit parte a procesului de negociere. Reprezentantii pot fi socotiti ca intermediari ale caror preocupari sunt acelea de a reconcilia interesele divergente atat in cadrul propriei organizatii, cat si cele dintre organizatii. Sunt frecvente cazurile cand negociatorii opereaza in numele unor grupuri de indivizi fara ca toti acestia sa fie parti constituente. De exemplu, sunt grupuri de salariati care nu sunt membri de sindicat insa ei beneficiaza de rezultatele negocierilor duse intre reprezentantii sindicatelor (in calitate de negociatori) cu reprezentantii patronatului.
Nu orice multime de indivizi constituie un grup care poate lua parte la negocieri prin reprezentanti. Pentru a lua parte la negocieri grupurile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe un interes comun al tuturor membrilor componenti; sa existe capacitatea de a actiona in mod coerent si coordonat; sa existe oportunitati de a proceda in acest fel, adica obiective coAŽmune si resurse comune. Cele mai multe negocieri sunt colective, persoanele participante reprezentand interesele grupurilor: sindicate, asociatii ale proAŽducatorilor, asociatii civile, guvern s.a.
In cadrul negocierilor colective se constituie partile negociatoare formate din membri sau/si grupuri sau asociatii constituente. indata ce in negocieri se implica mai mult decat indivizi singulari care negociaza pe cont propriu, puAŽtem considera ca ne aflam in situatia in care grupurile si organizatiile negoAŽciaza in mod colectiunele cu altele. Rojot subliniaza faptul ca in cazul negoAŽcierilor colective, relatia dintre parti trebuie sa fie, din punct de vedere conAŽceptual, deosebita de relatia dintre negociatori. Partile sunt entitati colective, pe cand negociatorii sunt indivizi care interactioneaza fizic ori prin intermeAŽdiari ai altor medii. Negociatorii oglindesc relatiile dintre entitatile reprezenAŽtate de partile negociatoare colective1.
Negocierile colective difera de cele individuale. Daca acestea din urma sunt constituite numai din interactiuni ale negociatorilor la masa de negocieri, cele colective reprezinta seturi de interactiuni mult mai complexe care au loc intre grupurile constituente prezente in fiecare parte si reprezentate prin negociatori. in acest caz, in spatele actiunilor negociatorilor exista interAŽactiunile dintre entitatile constituente care pot forma presiuni atat asupra partilor negociatoare, cat si asupra negociatorilor ca operatori ai acestora. Fiecare negociator (echipa de negociatori) este prins intr-o retea de constranAŽgeri, mai mult sau mai putin, strans trasate de catre grupurile constituente ale partii negociatoare. Aceste constrangeri ii reduc reprezentantului negociaAŽtor libertatea de actiune.In practica, fiecare echipa de negociatori este purtatoarea unor seturi de interese divergente si chiar contradictorii1. Un negociator colectinu este purtatorul ideilor si intereselor sale ci ale majoritatii membrilor sau entitaAŽtilor ce compun partea negociatoare pe care o reprezinta la masa negocierilor. Tocmai de aceea, in cazul negocierilor colective tratativele care se duc intre parti se bazeaza pe o seama de dezbateri, insotite de amenintari si concesii, ce se duc intre grupurile sau partile constituente. Punctul de vedere al negociaAŽtorului colectireprezinta o sinteza a acestor dezbateri si negocieri pe care el trebuie sa le prezinte si sa le apere la masa negocierilor la care participa.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sectorul public in raport cu cel privat

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics