 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Rationalitatea economica |
|
| La intrebarea de ce actiunile umane, in general, sunt rationale, raspunAŽsurile potrivit carora insasi vicisitudinile vietii si inclinatia omului spre libertate, care l-au invatat sa fie rational, nu sunt nici suficient de convingatoare si nici explicitate si complete. Conotatia termenului A§Intelesul rationalitatii actiunilor omului trebuie pusa in legatura cu doua imprejurari fundamentale. Prima imprejurare consta in trecerea indiviAŽdului de la trebuinte la formularea scopurilor, adica la posibilitatea sa de a-si propune scopuri sub forma de obiecti ale unor actiuni imaginate sau anticipate pe mental. Aceasta 1-a ajutat si il ajuta sa realizeze reglarea superioara a activitatii sale, ceea ce inseamna, pe filosofic general, trecerea propriu-zisa de la necesitate la libertate, iar pe economic, anticiparea trebuintelor, proiectarea activitatilor si organizarea mentala a actiunilor pentru realizarea obiectilor p A doua imprejurare consta in precizarea resurselor pentru atinAŽgerea obiectilor, resurse care au caracter deficitar. Evident, numai atunci cand resursele sunt limitate apare necesitatea variantelor si alegerilor rationale, care, pe de o parte, sa se incadreze in disponibilul acestora, iar, pe de alta parte, sa satisfaca obiectivul fixat. Daca resursele nu ar fi limitate, toate cererile ar fi satisfacute si, ca atare, nici nu s-ar mai pune problema vaAŽriantelor si alegerii rationale a acestora.Intelegerea actiunii umane ca efort de a realiza obiectile fixate este posibila numai in cazul existentei unor constrangeri, iar aceste constrangeri isi au originea in oferta limitata de resurse. Cat de bine pot fi satisfacute obiectile fixate, aceasta depinde de disponibilul de resurse. Calificativul de rational se foloseste intotdeauna la interfata dintre obiectivul urmarit de un agent economic si mijloacele utilizate, care au, de regula, caracter deficitar. Atat in cazul individului, cat si in cel al unitatilor economice termenul ratioAŽnal, luat intr-un sens general, caracterizeaza din punct de dere economic atitudinea celui ce urmareste atingerea obiectivului prin folosirea unor cantiAŽtati cat mai mici de resurse deficitare pe unitatea de output. S-a afirmat mai sus ca variantele ce urmeaza sa fie alese pentru a realiza obiectile fixate apar numai atunci cand oferta de resurse este limitata. Este o conditie necesara insa nu si suficienta. In analiza trebuie inclusa si proAŽblema privind modul cum societatea defineste drepturile de proprieAŽtate pentru ca aceste drepturi reglementeaza propriu-zis formele de acces la resurse. In conformitate cu drepturile de proprietate au acces la resurse doar cei ce au dreptul de a controla folosirea proprietatii. Existenta in sine a caAŽracterului deficitar al resurselor nu inseamna si existenta rationalitatii conAŽsumului acestora. Fara dreptul de proprietate privata nu poate exista, practic, un mecanism real de restrictionare a folosirii resurselor. CaAŽracterul deficitar, desi se face simtit, nu poate deni operant in conditiile existentei proprietatii publice decat numai prin interntii directe ale staAŽtului, care, asa cum am vazut in modulele anterioare, nu poate deni un gestionar autentic. Rationalitatea economica se explica nu numai prin fixarea obiecAŽtivului urmarit de agentul economic si prin starea deficitara a resurAŽselor ci, in mod implicit, si prin realizarea aranjamentelor institutioAŽnale pentru folosirea resurselor disponibile pentru a putea realiza obiectile fixate intr-un mod cat mai eficient. Economistii nu puteau lasa lucrurile tratate numai la un nil principial geAŽneral. Spiritul lor analitic a patruns in mod profund in studiul elementelor deAŽfinitorii ale rationalitatii economice a formelor de realizare cum sunt alegerea, costul de oportunitate, eficienta, optimizarea etc. aplicate atat in cazul produAŽcatorilor cat si in cel al consumatorilor fie individuali, fie grupuri (organizatii). Alegerea rationala in conditii restricti Stiinta economica neoclasica interpreteaza individul ca pe un agent econoAŽmic care alege, deci, care decide asupra alternatilor privind cursurile actiuAŽnii dupa cum el isi imagineaza ca acestea il vor afecta intr-un fel sau altul. Orice individ, in calitate de consumator, este motivat de a cauta caile pentru a atinge nilul cel mai ridicat de satisfacere a trebuintelor si acest nil il poate atinge numai in conditiile unor mijloace de care el dispune1. El este pus in situatia de a reflecta si calcula, pe de o parte, cat de mult va spori nilul satisfactiei si, pe de alta parte, cat efort il va costa (cheltuieli, bani, timp, munca etc.) procurarea bunurilor necesare care nu se obtin graAŽtuit. Deci, alegerea are in dere doi parametri: - nilul de satisfactie si - efortul necesar pentru realizarea satisfactiei. Evident, efortul este cu atat mai mare cu cat mijloacele de care dispune inAŽdividul sunt mai limitate. Fiind mai mult » Prima categorie se refera la asa-numitul set de alternati ce se exclud mutual (o optiune exclude alta optiune); » A doua categorie se refera la constrangeri in alegerea variantei celei mai bune sau mai mult dorite dintr-un intreg set de variante (restricAŽtie data de limita resurselor). '/In limita alegerii variantelor se intalnesc frecnt doi termeni legati unul de altul: alegerea rationala si ordonarea consistenta. Individul isi poate dodi rationalitatea ori irationalitatea atunci cand se gaseste in situatia de a face optiuni dintre mai multe variante provocate de constrangerile mijloaAŽcelor disponibile. Este considerata o alegere rationala acea decizie care se bazeaza pe o ordonare consistenta a preferintelor in mod intern iar o ordonare a preferintelor este considerata consistenta atunci cand ea este tranzitiva: de exemplu, A este preferat lui B iar B este preferat lui C, in consecinta, A este preferat lui C. Cand se cauta cel mai inalt nil de satisfactie subiectiva realizabila penAŽtru individ se spune ca e vorba de o alegere rationala iar alegerile rationale echivaleaza cu maximizarea bunastarii sau cu maximizarea comporAŽtamentului1. Potrivit afirmatiei lui Downs, un om rational este acela care, pus intr-o situatie specifica de a face alegere, manifesta urmatorul comportament: 1. intotdeauna poate lua decizie cand este confruntat cu un sir de alterAŽnati; 2. ordoneaza toate alternatile in ordinea preferintei astfel incat ea (alAŽternativa) este fie preferata, fie indiferenta, ori inferioara fata de alta; 3. ordonarea preferintei este tranzitiva; 4. intotdeauna alege dintre alternatile posibile pe aceea care se afla la rangurile cele mai inalte in ordonarea preferintei; 5. ia aceeasi decizie de fiecare data cand este confruntat cu aceleasi alAŽternati. Downs precizeaza, in continuare, ca rationalitatea, astfel definita, se refeAŽra la asa-numitele procese ale actiunii adica la mijloacele folosite nu la scoAŽpurile actiunii1. Toata dezvoltarea de mai sus privind conceptul de alegere rationala s-a bazat pe capacitatea bunurilor de a fi competiti in satisfacerea aceluiasi obiectiv denumit adeseori utilitatea consumatorului. Deci, consumatorul este pus in situatia ca prin mijloace alternati sa urmareasca atingerea unui singur scop - satisfacerea sa subiectiva ori utilitatea. Afirmatia potrivit careia cu cat vor fi mai multe bunuri procurate cu atat mai inalt va fi gradul de satisfactie pentru fiecare consumator in parte reprezinta unul dintre cele mai importante postulate ale teoriei utilitatii. intrucat insa sumele banesti dispoAŽnibile sunt limitate, consumatorul a, selecteaza si ordoneaza cu grija bunurile in functie de gradul de satisfactie oferit de acestea si de urgenta treAŽbuintelor sale in asa fel incat sa-si maximizeze satisfactia nu in mod indepenAŽdent ci in limita mijloacelor limitate de care dispune. S-a pus adeseori problema de a a gradul de satisfactie (utilitaAŽte) intre diferite persoane, precum si problema de a insuma satisfactiile pe grupuri de persoane. Nici una dintre aceste tentati nu s-a dodit a fi posiAŽbila intrucat satisfactia reprezinta un aspect subiectiv, specific fiecarei perAŽsoane, trasaturilor sale psihice. Comparatiile se pot face numai intre bunurile folosite de catre aceeasi persoana in ce priste gradul de satisfactie pe care ele il pot atinge. in procesul alegerii, atiile intre bunuri constituie o operatie obligatorie2 alaturi de selectare, ordonare si optiune. Alegerea rationala si satisfacerea preferintelor din faza consumului sunt conditionate de modul cum se realizeaza schimbul, precum si conditiile in care se obtine outputul la producator. De aceea, pentru a obtine o imagine completa asupra alocarii resurselor prin mecanismele pietei este necesara extinderea analizei si in aceste zone, apeland pentru aceasta la modelul opAŽtimului paretian. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
