StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finantele firmei
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Dividendul



Dividendul

Defintie si tipuri de dividend

Dividendul reprezinta remuneratia cuvenita pentru detinerea unei actiuni in decurs de un an si este singura forma de participare a actionarilor la repartizarea profiturilor unei societati pe actiuni.

Reamintind ca profitul nu este o plata care trebuie facuta pentru a obtine o resursa sau alta , ci ca este un rest, adica ceea ce ramane din venituri dupa ce costurile au fost , toate acoperite[1], putem spune cu certitudine ca si dividendul este un rest distribuibil proprietarilor, detinatori de capital social.

Din punct de vedere al felului cum este distribuit, dividendul poate fi privit ca[2] :

-dividend definitiv, adica partea de profit repatizata si platita

dupa incheierea bilantului contabil, cand, in baza hotararii Adunarii Generale, se imparte intre actionari partea de pr 949j95j ofit ramasa dupa ce s-au facut distribuirile pentru acumulare/dezvoltare, incorporare in capitalul social si constituirea resurselor proprii de finantare ;

- dividend fictiv, respectiv suma distribuita actionarilor unei societati,

fara ca suma in cauza sa corespunda unui profit real ;

- dividend fix, sub forma unei sume fixe, stabilita concomitent cu

emiterea actiunilor preferentiale si acordata detinatorilor de asfel de actiuni, indiferent de marimea profitului realizat ;

- dividend provizoriu, cand se plateste o suma inainte de incheiere

anului financiar si a bilantului contabil ;

-         dividend real, cu aceiasi semnificatie ca dividendul definitiv,

reprezentand suma distribuita actionarilor ca parte din profiul real al societatii.

Metoda de plata a dividendului

Societatile comerciale distribuie dividende, conform deciziilor Adunarii Generale a Actionarilor, cu respectarea urmatoarelor conditii :

Ø      Sa dispuna de suficient profit, astfel incat distribuirea sa nu afecteze

substanta intreprinderii, adica sa nu micsoreze capitalizarea bursiera permanenta. Suma totala a dividendelor nu trebuie sa depaseasca totalul profitului afectat acestei destinatii ;

Ø      Distribuirea de dividende sa nu afecteze lichiditatea financiara a

societatii comerciale, pentru nu a pune in pericol siguranta creditorilor sai ale caror creante devin scadente.

Dividendele trebuie platite intr-un interval de timp determinat ( de exemplu in

Franta 9 luni) de la data inchiderii exercitiului la care se refera si dupa ce Adunarea Generala a stabilit suma ce va fi distribuita prin urmatoarele metode :

- Varsaminte asupra dividendelor. Aceasta practica consta in varsarea cu anticipatie a unei partii din dividende ce urmeaza sa fie incasate.

- Plata dividendelor in actiuni. Societatile pe actiuni au posibilitatea sa ofere actionarilor fie dividende ce urmeaza sa fie incasate in numerar, fie actiuni noi in contul dividendelor ce li se cuvin. Daca este prevazut in statut, societatile pot distribui titluri pe care le detin in portofoliu in locul dividendelor in numerar. Nu este vorba in acest caz de propriile actiuni.

- Distribuirea actiunilor gratuite reprezinta o tehnica prin care se multiplica numarul actiunulor, divizand pretul. Aceasta este in general primita de public daca este insotita de mentinerea dividendelor pe actiune la acelasi nivel, ceea ce conduce la o crestere a fondurilor incasate pe actionar.

Dividendele distribuite de societatile comerciale imbraca trei forme : in bani, in natura si in actiuni. Cea mai raspandita forma de acordare este in bani, ca urmare a operativitatii cu care se desfasoara operatiunile de casa. Aceasta forma este convenabila atat pentru actionari, care isi obtin castigurile direct si imediat, cat si pentru firma care inregistreaza costuri reduse si o anumita rapiditate in tranzactionare ; riscul operatiunii consta in aparitia unor fluxuri financiar negative, adica lipsa de lichiditati.

Teorii privind necesitatea distribuirii de dividende

Din punct de vedere istoric, primele teorii cu privire la dividende apar in legatura cu rolul pragmatic cel mai evident al distribuirii acestora catre actionari. Astfel nu trebuie uitat ca, prin intermediul dividendului, actionarii isi pot recupera cel mai comod suma investita odata cu achizitionarea actiuni. Necesitatea distribuiri de dividende este explicata prin intermediul a trei[3] teorii, respectiv teoria semnalului, teoria de agent si teoriile comportamentale.

Teoria semnalului afirma ca dividendul are exculsiv rol informational,in sensul ca prin intermediul acestuia, se pot anticipa mai corect perspectivele firmei. Numai o firma ce detine suficiente resurse financiare la un moment dat, dar pentru care managerii estimeaza si persistenta acestora in viitor, are capacitatea de a distribui dividende la un anumit nivel. Astfel se considera ca o firma mare trebui sa distribuie sume mai ridicate sub forma dividendelor decat cele din clase inferioare pentru a semnaliza performantele sale viitoare mai bune. O nerespectare a acestei reguli va induce publicului un sentiment de nesiguranta, manifestata prin reducerea cererii pentru actiunile firmei respective si implicit, prin scaderea cursului bursier. Acesta teorie se adreseaza firmelor mari.

Teoria de agent afirma ca rolul dividendului este de a constitui un mijloc de monitorizare a activitatii managerilor sau a actionarilor. In conditiile in care acestia au putere de decizie asupra unui volum semnificativ de resurse financiare, ei vor putea sa le utilizeze nu numai in sensul maximizarii valorii de piata a firmei, ci si in sensul procurarii unor avantaje prepoderent personale. Prin decizia de a distribui o anumita suma ca dividend, managerii vor fi obligati sa renunte la o parte din aceste proiecte mai putin atractive pentru firma, ceea ce constitue ca un mijloc de monitorizare.

Teoria comportamentala. Anumiti cercetatorii au punctat faptul ca investitorii de pe piata se pot manifesta in anumite momente in mod diferit fata de ceea ce dicteaza comportamentul rational definit de teoria financiara. Dividendul actioneaza in acest sens ca mijloc de monitorizare a consumului. In cazul in care investitorii ar fi indiferentii intre cele doua modalitati posibile de remunerare prin intermediul cresterilor de curs bursier si prin cel al dividendelor , ei vor gasi ca perfect substituibile incasarile din dividende si pe cele in vanzarea actiunilor. In acest caz, ei ar putea fi tentati in anumite momente sa, consume mai mult, prin vazarea unui numar de actiuni pe piata. Dividenul actioneaza in acest sens ca mijloc de autocontrol pentru actionari, care isi vor limita consumul la nivelul sumelor incasate sub forma de dividende.



[1] Paul, Heyne Modul economic de gandire, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991, p. 120

[2] Gheorghe, I., Ana, Profitul, Editura Economica, Bucuresti 1998, p. 120

[3] Victor, Dragota, Politica de dividend, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 24







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre finantele firmei









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare