Evolutia politicii de dividend

Evolutia politicii de dividend

Scurt istoric

Primul cercetator care a studiat fenomenul politicii de dividend aplicata la nivelul firmelor americane  este J. Lintner (1956). Modelul creat de acesta are o filozofie diferita de cea a modelelor teoretice fundamentate de Gordon si Shapiro, Walter sau Miller si Modigliani. Daca prin acesta din urma se incearca impunerea pe piata a unor idei (normative) in distribuirea profitului net, indiferent daca acestea sunt validate sau nu de practica, J. Lintner porneste in sens invers, respetiv de la realitatea de pe piata catre un model teoretic.

Pe baza unui set de interviuri adresate managerilor a 28 companii americane, J. Lintner stabileste un model al comportamentului firmelor in ceea ce priveste politica de dividend. Principalele concluzii pe c 818b16i are acesta le desprinde din acest studiu sunt ca :

managerii acorda o importanta mai mare modificarii ratei de distribuire a dividendelor decat marimii sumelor cu aceasta destinatie ;

majoritatea managerilor incerca sa evite modificarea ratelor de distribuire a dividendelor, cat timp nu sunt convinsi ca pot repete nivelul indicatorilor de performanta in anii viitori;

principalul factor determinant al deciziilor de distribuire il constituie modificarile semnificative in nivelul profiturilor nete ;

investitiile au in general un impact mimor asupra sumei distribuite ca dividende.

M.J. Gordon si E. Shapiro (1956) recomanda o politica orientata spre distribuirea de dividende si cresterea sumei dividendelor pe actiune. Acest model se bazeaza pe un set de reguli restrictive si anume :

- absenta fiscalitatii si a costurilor legate de tranzactionarea titlurilor pe piata:

- cresterea pepetua a sumei distribuite sub forma de dividende cu o rata constanta cu, conditia ca aceasta sa fie inferioara ratei de reantabilitate solicitata de actionari:

- investitiile de mentinere sa fie finantate numai din sumele calculate ca amortizare ;

- investitii realizate numai din reinvestirea profitului net ;

- durata de viata a firmei emitentw a actiunilor.

Politica de dividend ca si instrument de informare

Politica de dividend[2] reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilor folsite pentru determinarea nivelului devidendelor ce pot fi distribuite actionarilor. Ea determina impartirea profiturilor obtinute in plati catre actionari si in fondurile retinute pentru a fi reinvestite in afaceri. Profiturile acumulate reprezinta una dintre cele mai smnificative surse de finantare a cresterii intreprinderilor, iar dividendele constituie fluxurile de numerar datorate actionarilor.

Politica de dividend se materializeaza in optiunea unei societati comerciale pe actiuni de a distribui sau nu a distribui dividende, in anumite exercitii financiare, de crestere continua, de reducere sau de pastrare nemodificata a cuantumului dividendelor, precum si de folosire a diverselor surse pentru plata efectiva a dividendelor.

Politica de dividende reprezinta o cale de afirmare a societatii pe actiuni, pentru a se face cunoscuta si apreciata, sub aspectul viabilitatii, prosperitatii, rentabilitatii si dezvoltarii.

Scopul politicii de dividend, promovata de o societate pe actiuni, poate fi :

Intarirea increderii si formarea unui actionariat fidel societatii, care

nu este dispus sa vanda actiunile pe piata financiara, contribuind la stabilitatea cursului actiunilor si a valorii bursiere a societatii (cazul unor divedende consistente sau in crestere, de la un an la altul) ;

Cresterea economica a societatii comercialse (cand se acorda

prioritate capitalizari profiturilor si nu cresterii dividendelor) ;

Cresterea bonitatii societatii comerciale, a increderii tertilor fata de

acesta (cand se promoveaza o politica de divedende stabila sau in crestere, de la un anh la altul, chiar apeland la surse aditionale de plata a acestora).

Distribuirea de dividende este o politica sanatoasa si de dorit  pentru fiecare societate pe actiuni. Dar societatile comerciale nu sunt obligate juridic sa distribuie dividende in fiecare an, fapt pentru care ele pot adopta o politica de reducere sau suspendare a platii dividendelor, in favoarea unei politicii de autofinatare.

In luarea deciziei de apelare la sursele externe de fonduri, firma trebuie sa promoveze o adevarata politica a dividendelor. Aceasta politica urmareste sa incurajeze fie atragerea de fonduri pentru capitalul social, fie sa asigure o stimulare a proprietarilor de actiuni pentru a le creste raspunderea pentru viitorul firmei in cauza.

Politica de dividende are, ca baza de realizare, o serie de restrictii cantitative si calitative. Astfel nivelul profitului net destinat dividendelor depinde de :

-nivelul total al profitului ;

-nivelul impozitelor care se adreseaza profiului si castigului sub forma de dividende ;

-necesitatea constituirii uni find de dezvoltare suplimentar pentru refacerea si dezvoltatrea mai accentata a firmei ;

-constituirea unor fonduri de rezerva, provizioane ;

-stabilitatea profitului obtinut de firma ;

-prevederile legislatiei economice si financiare etc.

In acelasi timp, politica de dividende se impune a avea un caracter ofensiv (de crestere sau de stabilitate pentru o perioada mai mare de timp, indiferent de osciatiile profitului) atunci cand managerul intreprinderii urmareste :

-penetrarea pietei de capital ;

-castigarea concutentei de pe piata de capital ;

-reducerea pachetului de control prin difuzarea accentuata a actiunilor pe piata de capital, etc.

Politica de dividend din punct de vedere a actionarilor are o mare importanta si acesta pune in evidenta doua aspecte[4] si anume :

- O oarecare stabilitate si vizeza importanta evolutiei trecute a dividendelor

distribuite. Politica de dividend practicata anterior de o intreprindere influenteaza nivelul dividendelor sperat de actionari, care la randul lui are o influenta asupra cursului actiunilor. Investitorii ce doresc sa cunoasca politica de dividend a unei societati incep, intodeauna, prin a studia acesta evolutie anterioara astfel o intreprindere care in decursul perioadelor dificile nu a incetat sa distribuie regulat dividende va fi, fara indoiala, favorizata in raport cu o firma ce suspenda distribuirea dividendelor in anumite perioade. In cele din urma distribuirea constanta de dividende conduce la cresterea increderii publicului fata de firma, la cresterea valorii de piata a acesteia.

- O politica credibila, adica coerenta in ceea ce priveste profiturile obtinute de

intreprindere. Orice politica chiar daca se bazeaza pe regularitate , nu poate avea efecte favorabile pe termen lung, decat daca este compatibila cu politica de repartizare a profitului.

Factori care influenteaza politica de dividend

Printre factorii[5] care influenteaza politica de dividend amintim :

Diponibilitatea numerarului Dividendele sunt platite din numerarul societatii. O criza de lichiditati poate crea dificultati in acordarea acestora. Astfel societatea ar putea fi nevoita sa contracteze imprumuturi bancare.

Datoriile societatii. In cazul unor datorii istorice mai mari, societatea are tendinta normala de a retine o cota cat mai mare din profiturile obtinte din plata acestora. Astfel, suma alocata ca dividende va fi mica sau chiar nula.

Posibilitatea accelerarii sau amanarii proiectelor de investitii. Aceasta va pemite unei firme sa isi respecte politica de dividend anterior stabilita.

Efectele politicii de dividend asupra costului capitalului. Managerii trebuie sa tina cont de piata actiunilor unei societatii in cadrul unei politici de dividend si cum se constituie o astfel de politica intr-un mecanism de semnalizare a rezultatelor unei firme atunci cand de gandesc sa acorde dividende.

Gradul de concetrare a actionarilor si preferintele actionarilor, capitalul social al unei societatii este concentrat in mana unui singur actionar a unui grup de actionari, persoane ce sunt implicate. Astfel, preferinsele acestora dicteaza adoptarea unei practicii privind acordarea de dividende. De exemplu daca actionarul majoritar este o Societate de Investitii Financiare, care prefera sa dea dividende actionarilor sai, atunci compania va adopta o politica stabila a platii dividendelor. S-a obsevat ca la societatiile la care actionar majoritar este Asociatia Salariatiilor - PAS se acorda dividende in proportie mai mare din profitul net, stiut faptul ca majoritatea acestor asociati au cumparat actiuni in rate.

Reglementarii juridice. Articolul 67 din Legea 31/1990 prevede faptul ca nu se vor putea distribui dividende decat din beneficiile reale, dupa constituirea rezervelor legale. Conform Legii 525/2002, societatiile deschise care acorda dividende trebuie sa le achite in maxim sase luni de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii AGA de distribuite a dividendelor. Aceeasi lege stabileste ca hotararea Aga din monentul publicarii in Monitorul Oficial devine titlu executoriu.

Legislaslatia subliniaza trei reguli de baza:

- regula profiturilor nete stipuleaza ca dividendele pot fi platite din profiturile prezente si trecute;

- regula referitoare la faptul ca capitalul protejeaza creditori, interzicand plata dividendelor din capitalul imprumutat;

- regula insolvabilitatii prevede ca unei companii ii este interzis sa plateasca dividende, daca in urma acestor plati devine insolvabila.

Restrictii impuse prin contractele de credit. Contractele de credit, mai ales pe tremen lung, restrang capacitatea firmei de a plati dividende in numerar. Asemenea restrictii protejeza creditorul si prevad ca:

- dividendele viitoare pot fi platite numai din castigurile obtinute dupa semnarea contractului de credit. Asadar, ele n se pot plati din profituri acumulate in trecut;

- nu se pot plati dividende cand capitalul de lucru (fondul de rulment net) este mai mic decat o anumita suma specificata.

Controlul. Daca echipa manageriala este interesata in mentnerea controlului ,ea ar putea sa nu fie dispusa sa emita si sa vanda noi actiuni,doarece s-ar diminua puterea de control a grupului dominant in intreprindere. Asadar, compania ar putea sa detina o proportie mai mare din profituri decat ar fi necesar, daca nu ar exista aceasta problema. Totusi, daca actionarii doresc dividende mai mari, in ciuda opozitiei managerilor, dorinta lor trebuie satisfacuta; altfel, actionarii se unesc si pot vota schimbarea echipei manageriale.