StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Falsul in documente executat prin adaugire de text : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Falsul in documente executat prin adaugire de text



Falsul in documente executat prin adaugire de text

Adaugirile de text sunt specifice falsului partial, pot fi de cele mai diferite feluri, incepand de la un semn de punctuatie si terminand cu un fragment din text. Aceste adaugiri pot fi stabilite dupa mai multe criterii. In primul rand dupa criteriile fizico-grafice si fizico-chimice. De asemenea este cunoscuta si metoda ordinii cronologice a trasaturilor.

Adaugirea de text constituie, de multe ori, o continuare a actiunii de falsificare, faptuitorul vizand fie modificarea continutului intregului scris, fie doar schimbarea sensului unor fraze.

Un element evident de adaugire il constituie scrierea unor mentiuni pe act de catre alta persoana decat cea care a scris restul textului. Stabilirea adaugirii este posib 313j91d ila si in cazurile cand ea se face de catre aceeasi persoana care a scris textul initial. Scrisul adaugat poate prezenta deosebiri fata de cel anterior, datorita executarii sale in alt moment si in alte conditii. La fel se stabilesc adaugirile si datorita pozitiei semnelor grafice fata de axa verticala, valorilor dimensionale, spatiilor dintre ele, gradului de presiune, calibrului trasaturilor etc.




Schimbarile din documente sunt deseori observate datorita pozitiei convexe ori concave a randurilor. Mai pot fi observate prescurtari neobisnuite de cuvinte, rasfirari sau comprimari de litere s.a.

Stabilirea adaugirii poate fi efectuata si dupa elementele grafice furnizate de instrumentul de scriere[1]. Adaugirea efectuata cu un alt stilou decat cel cu care s-a scris va putea fi stabilita dupa particularitatile morfologice ale trasaturilor. Asa particularitati sint: zgarieturile produse pe suportul de scriere, cantitatea de substanta depusa pe foaie, grosimea trasaturilor. O sarcina usoara este deosebirea trasaturilor efectuate cu stilou cu penita si stilou cu bila. Dificil este sa deosebim semnele grafice efectuate cu stilou de acelasi fel sau cu acelasi stilou, dar in perioade de timp diferit.

Aspecte aparte prezinta completarile deasupra semnaturilor autentice. Uneori, acestea sunt date in alb, deasupra lor completandu-se un alt text decat cel voit de semnatar. Mai frecvente insa sunt situatiile de obtinere a semnaturii unei persoane prin surprindere, de scriere in spatiul liber aflat deasupra semnaturii existente pe un original sau de stergere a intregului text aflat deasupra semnaturii autentice. In toate aceste cazuri se vor examina dimensiunile hartiei, marginile ei, eventualele urme de inlaturare, o atentie deosebita acordandu-se, de asemenea elementelor de ordin topografic, cum ar fi ocolirea extremitatilor superioare ale semnaturii si comprimarea randurilor.

Stabilirea adaugirilor dupa criterii fizico-chimice. Aplicarea metodelor grafice nu intotdeauna dau rezultate. Dupa cum am aratat mai sus deseori elementele grafice trebuie sa fie combinate cu altele cum ar fi cele fizico-chimice. Daca particularitatile fizico-chimice ale unui text difera de ale altui text va fi clar ca scrierea s-a efectuat cu materiale diferite. Este greu a aplica aceasta metoda cand se scrie cu cerneala de aceeasi culoare sau natura.

Metodele de analiza a materialelor de scriere in vederea diferentierii lor sunt diverse, completandu-se una pe alta. Se vor aplica cu prioritate metodele fizice de examinare, care sa nu afecteze in vre-un fel actul. Specifice stabilirii adaugirilor sunt procedeele de examinare a comportarii materialelor de scriere, analiza cromatografica, diferentiere cromatica, metoda copierii si examinarea comportarii fata de radiatiile invizibile a materialelor de scriere.


1. Metoda chimica

Un procedeu frecvent intrebuintat in expertiza criminalistica pentru stabilirea adaugirilor, indeosebi la scrisurile executate cu cerneala, consta in tratarea scrisului presupus adaugit si a celui initial cu diversi solventi si urmarirea reactiilor ce se produc la decolorarea materialului de scriere, schimbarea nuantei sale de culoare, intinderea rapida pe hartia sau pe suportul pe care a fost transferat etc. . Comportarea diferita a scrisurilor comparate fata de aceeasi reactivi chimici dovedeste ca s-a scris cu acelasi material, pentru elucidarea situatiei fiind necesare si alte investigatii.

Examinarea se poate face direct pe act ori pe o parte a materialului de scriere, desprinsa din trasaturi. In primul caz, se aplica o picatura a solventului cu ajutorul unei baghete sau a unei pipete, observandu-se cu lupa sau microscop, comportarea materialului de scriere. Extractia se realizeaza prin aplicarea unui dizolvant, de regula un amestec de spirt si apa distilata, pe trasatura de cerneala si absorbirea sa cu un tub foarte ingust de sticla, continutul aplicandu-se pe lamela. Operatia se repeta pana cand dizolvantul capata pe lamela culoarea cernelii respective. Dupa ce dizolvantul se evapora, se actioneaza asupra materialului de scriere cu solventi chimici si se urmaresc reactiile ce au loc. Extractia cu dizolvant nu da intotdeauna rezultate bune, deoarece hartiile de calitate inferioara, cu un grad de incleiere redus, il absorb inainte ca el sa solubilizeze cerneala. In asemenea situatii se recomanda transferul materialului de scriere pe lamela, prin razuire cu varful unui ac ori cu lama. Gama reactivilor chimici ce se folosesc in scopul aratat este larg.

Diferenta trasaturilor de creion si trasaturilor obtinute cu hartia indigo se poate realiza prin folosirea insusirii silicatilor ce intra in componenta creioanelor colorate de a absorbi colorantii organici din solutii. S-a constatat ca atunci cand asupra trasaturilor de creion colorat si de hartie indigo se actioneaza cu un colorant organic de culoare complementara celei pe care o au trasaturile, scrisul executat cu creion se coloreaza in culoarea solutiei cu care a fost tratat, in timp ce scrisul executat prin intermediul hartiei indigo isi pastreaza culoarea initiala. Scrisurile comparate se trateaza in prealabil cu dicloretan si acetona, in vederea inlaturarii constituentilor si a liantilor. Metoda este ineficienta in cazul scrisului executat cu creion negru si a celui executat prin intermediul hartiei indigo de culoare neagra.

Absorbtia mai intensa a iodului de catre trasaturile de creion colorat in comparatie cu trasaturile executate prin intermediul hartiei indigo, constituie un alt mijloc de deosebire a acestora[3]. La trasaturile de creion colorat prelucrate in prealabil cu dicloretan si acetona, si tratate apoi cu vapori de iod, prezenta iodului se constata si dupa o luna de la operatia respectiva. La trasaturile executate prin intermediul hartiei indigo, prelucrate cu aceeasi dizolvanti, iodul dispare dupa cateva ore.


2. Examinarea microscopica

O astfel de metoda are o sfera larga de aplicabilitate, mai ales cand adaugirile au fost executate cu cerneala. Ea ofera posibilitatea diferentierii trasaturilor executate cu cerneala,tus si creion,prin studierea constituentilor si a modului in care aceste materiale de scriere au fost depuse pe inscrisul in litigiu. Cu ocazia analizelor constituentilor cernelurilor, tusurilor, examenul microscopic pune in evidenta atat particulele straine a unor amestecuri intamplatoare, cat si gradul diferit de coagulare al colorantilor, datorat adaugirilor executate la intervale mari de timp. Datorita acestui fapt, traseele grafice se diferentiaza intre ele prin nuanta de culoare – mai inchisa ori mai deschisa – in raport cu timpul cand au fost executate.[4]

Eficace este si microfotografia in radiatii infrarosii, care ne permite sa stabilim – comparativ – daca particulele sunt ori nu opace la aceste radiatii.

Examinarea microscopica constituie principalul mijloc de diferentiere a trasaturilor de creion. Pe aceasta cale se stabileste densitatea optica a trasaturilor executate cu creion de grafit, ea fiind direct proportionala cu cantitatea materialului depus pe hartie[5]. Cantitatea depusa este dependenta, la randul ei de taria mainii, de presiune si de calitatea hartiei.

In practica se intalnesc adesea cazuri cand adaugirea efectuata pe un exemplar al actului executat prin intermediul hartiei indigo se face cu un creion de culoarea acelei hartii[6]. Examinarea microscopica constituie o metoda eficienta de diferentiere a celor doua materiale. Trasaturile de creion vor prezenta un anume luciu, iar particulele masei sale vor fi orientate pe directia scrisului, inregistrandu-se uneori si striatii produse de constituentii mai duri. Trasaturile executate prin intermediul hartiei indigo apar in imaginea microscopica mate, fara stralucire si cu particulele fara a fi orientate in vre-o directie. In plus, marginile lor nu sunt bine conturate, iar colorantul este repartizat de obicei uniform, fara a prezenta variatii ca la trasaturile de creion.



Adaugirile operate cu cerneala ori cu creionul se pot depista si cu ajutorul microscopului electronic. In cazul cernelurilor de pilda, se reuseste sa se stabileasca natura si caracterul diverselor amestecuri sau a corpurilor straine. La microscopul electronic se pot observa doua imagini ale acelasi probe de cerneala si anume imaginea electronomicroscopica si imaginea difractiei (electronografia). Observarea imaginii electronomicroscopie are loc in camp luminos si in camp intunecat. In prima faza, se stabileste forma si dimensiunea particulelor materialului examinat, iar in a doua se face distinctia intre particulele cristaline si cele amorfe. Electronografia, stabilirea indicelui de difractie, serveste la deosebirea particulelor cristaline in functie de structura lor interna, ceea ce constituie un mijloc in plus de separare a materialelor de scriere comparate. Examinarea necesita circa 0, 00001 gr material de scriere. Este indicat sa se efectueze 6-8 examinari din diferite portiuni ale scrisurilor comparate, pentru a se constata daca rezultatele sunt constante.


3. Analiza cromatografica

Cromatografia consta in separarea componentilor unui amestec de substante dizolvate, prin trecerea lor printr-o coloana din material solid. Ea este o metoda de separare si de analiza a unui mare numar de compusi organici si anorganici. Metoda si-a gasit aplicabilitate, in primul rand la compararea cernelurilor.

Desi eficienta si simpla, metoda nu a cunoscut o dezvoltare prea mare. Locul ei a fost luat in practica de expertiza, de cromatografia pe hartie. Ea da rezultate foarte bune cand cernelurile comparate sunt de tipuri diferite sau cand acestea au in compozitia lor si alti coloranti decat cei de baza. Cand insa ele nu au un singur colorant si acesta nu difera, delimitarea numai pe baza cromatografiei este dificila. Metoda consta, in esenta, in migrarea constituentilor cernelii – antrenati de un solvent – pe hartia de filtru. In functie de directia de migrare, se disting patru tipuri de cromatografie pe hartie: orizontala, descendenta, ascendenta si circulara (radiala). Mai utile pentru compararea cernelurilor si a altor materiale de scriere s-au dovedit a fi procedeele cromatografiei ascendente si a celei radiale.

Cromatografia ascendenta se bazeaza pe fenomenul  capilaritatii fibrelor hartie de filtru. Pentru aceasta ,hartia trebuie sa se afle in pozitie verticala, suspendata. Totodata se cere ca spatiul in care se desfasoara procesul migrarii sa fie saturat cu componentele solventului intrebuintat la antrenarea pe hartie a colorantului. De aceea, hartia de filtru se acopera cu un clopot de sticla ori cu un vas de sticla paralelipipedic (inalt de circa 50 cm), la baza caruia se afla o chiuveta ce contine solventul respectiv. Pentru a se feri de lumina, de curenti de aer ori de variatii de temperatura, este indicat ca vasul de sticla sa fie acoperit cu o cutie de carton sau din material plastic opac.

Linia de start se trage cu un creion de grafit la circa 3 cm de capatul inferior al hartiei de filtru. Probele de comparat se depun la distante de 3 cm una de alta. Dupa ce hartia de filtru se suspenda in vasul de sticla, la baza caruia se afla, dupa cum am aratat, cuva cu solventul ales, ea se lasa sa se satureze cateva ore in mediul creat, iar apoi se introduce cu capatul inferior in solvent fara a se atinge insa linia de start. Datorita proprietatii absorbante a hartiei de filtru, solventul antreneaza, in mersul sau ascensional, materialele de scriere depuse pe linia de start, dizolvandu-se si separandu-le. N.M. Ziuskin propune, de asemenea examinarea cromatogramei in luminescenta rosie, sub infrarosie si infrarosie, indicand in acest sens aparatura adecvata[7].

Elementele care se urmaresc si se compara sunt forma, dimensiunea, nuanta culorii si nivelul petelor formate pe hartia de filtru. Un alt indiciu de comparare il constituie valoarea Rf-ului, care reprezinta raportul intre distanta parcursa de colorant si solvent. Deosebirile nete dintre imaginile obtinute pe hartia de filtru denota ca materialele de scriere comparate sunt diferite. In cazul cand cromatogramele sunt asemanatoare sau apropiate, este necesar sa se repete intregul proces, insa cu un alt element, mai acid ori mai amoniacal, pentru a urmari daca se mentine acelasi tablou. Asemanarea cromatogramelor a doi coloranti inca nu face dovada ca cernelurile comparate sunt identice, ci doar ca ele sunt de acelasi tip, avand aceeasi apartenenta generica.

Cromatografia radiala pe hartie are o arie de raspandire mai redusa, desi rezultatele ce se obtin nu sunt inferioare celor oferite de cromatografia ascendenta.


4. Diferentierea cromatica

Lumina vizibila cuprinde diferite culori spectrale, care difera unele de altele prin lungimea lor de unda. Prin examinare directa cu ochiul liber se deosebesc relativ usor culorile pure, dar nu si nuantele apropiate ale aceleiasi culori[8]. Tocmai asemenea situatii se intalnesc in cazul alterarii actelor prin adaugiri, scrierea ulterioara fara a prezenta vre-o deosebire vizuala fata de cea initiala. Limita de diferentiere a nuantei de culoare de catre ochiul omenesc se poate depasi prin aplicarea de procedee tehnice.

Selectarea razelor cu anumite lungimi de unda se realizeaza cu ajutorul filtrelor de lumina. Cu filtrele obisnuite de lumina se delimiteaza zone de circa 40 m. Deseori, asemenea delimitari se dovedesc a fi insuficiente pentru a separa doua nuante de aceeasi culoare. De aceea se apeleaza la filtre confectionate pe baza altor principii optice ca: interferenta, polarizare, dicroism. Cu ajutorul acestora se obtin zone spectrale foarte inguste si astfel, se pot separa nuante de culori foarte apropiate. In acest sens se recomanda folosirea filtrelor dicroice, care au la baza fenomenul de absorbtie inegala a razelor obtinute prin refractia unui fascicul de lumina ce cade pe un cristal ce are o singura axa optica. Alti autori indica utilizarea filtrelor de interferenta, bazate pe efectul de suprapunere a actiunii a doua fascicule de lumina naturala provenind de la doua surse monocromatice care vibreaza cu o diferenta de faza constanta[9]. N.A.Jarov propune folosirea unui filtru selectiv universal compus din elemente ce produc concomitent interferenta si polarizarea luminii . Filtrul este conceput in asa fel incat pozitia pieselor componente sa se poata schimba si sa se obtina in acest mod fasciculele de lumina cu caracteristici spectrale, in functie de cazurile concrete examinate.

Culorile se pot diferentia si prin masuratori calorimetrice si fotometrice, aprecierea coeficientului de reflexie a luminii obtinandu-se cu ajutorul termoelementelor sau fotoelementelor.

Intarirea contrastului de culoare se poate realiza si prin marirea saturatiei culorilor sau prin transformarea acestora. Procedeul consta in fotografierea scrisului presupus adaugit si a celui initial, pe materiale fotografice alb-negru cu sensibilitate spectrala diferita si cu filtre de culori diferite. Negativele finale se proiecteaza succesiv pe o hartie fotografica color, care dupa developare va reda imaginea scrisurilor  in aceleasi culori, dar mai saturate, sau in alte culori – transformate.


Copiabilitatea materialelor de scriere

In functie de natura lor, de compozitia si de timpul scurs de la aplicarea pe hartie, materialele de scriere se copiaza in mod diferit pe diferite suporturi. Fenomenul este influentat totodata de gradul difuzarii coloritului in masa hartiei, de calitatea acesteia precum si proprietatile suportului. Comparand scrisul presupus adaugat cu scrisul initial, se poate constatat ca ele nu au aceeasi capacitate de copiere, ceea ce constituie un indiciu de executare cu materiale de scriere diferite sau in momente diferite. Compararea se face intre trasaturi de aceeasi grosime si intensitate.



Ca suporturi pentru copiere se folosesc hartia, straturile gelatinoase fotografice sau pelicula de polivinil. Hartia intrebuintata in acest scop trebuie sa fie foarte subtire, neteda si alba, din celuloza curata. Materialele fotografice se elibereaza in prealabil de sarurile sensibile la lumina, respectiv de halogenuri, prin tratare cu hiposulfit si se mentin inainte de intrebuintare in apa distilata, pentru inmuierea stratului gelatinos. In cazul folosirii peliculei de polivinil, aceasta se inmoaie in dicloretan, excesul de umiditate inlaturandu-se cu hartie de filtru. Timpul de contact cu actul este circa 5 min., cand se intrebuinteaza hartie, si de circa 1 min., cand se intrebuinteaza materiale fotografice sau pelicule de polivinil.


Comportarea fata de radiatiile invizibile

In functie de constituentii materialelor de scriere, acestea au opacitate si permeabilitate diferita fata de radiatiile invizibile. Doua materiale de aceeasi culoare se pot deosebi intre ele prin felul cum absorb sau reflecta radiatiile respective. Un larg camp de aplicare il au in acest sens radiatiile infrarosii si ultraviolete. Examinand de pilda un act in radiatii infrarosii si constatand ca o parte a grafismului este penetrata iar alta opaca, vom avea dovada certa a scrierii actului in doua etape, cu materiale de scriere diferite.

Comportarea materialelor de scriere fata de radiatiile infrarosii se poate inregistra nu numai pe cale fotografica sau cu ajutorul convertizorului electrono-optic, dar si prin masurari fotometrice, care ofera valoarea cantitativa a absorbtiei si permeabilitatii.

Metoda fotografierii in radiatii infrarosii este anevoioasa. Din aceasta cauza cercetarile au fost orientate spre electronica. Astfel pot fi folosite convertizoarele bazate pe fenomenul “efectul fotoelectric exterior” sau pe fenomenul de stingere a luminescentei[11].

Luminescenta infrarosie s-a dovedit a fi un element de seama in deosebirea cernelurilor de acelasi tip, insa aplicate pe hartie in momente diferite. Exista o serie de factori de natura sa particularizeze o anumita cerneala si sa favorizeze in acest fel analiza prin luminescenta.


Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate

Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate cere o mare experienta si ridica mari dificultati. Deseori cand cercetam un document observam ca unele trasaturi se suprapun. In mod normal pot sa se suprapuna peste trasaturile posterioare. Liniatura grafica a semnaturii la suprapunere trebuie sa fie in partea de deasupra deoarece semnatura se pune dupa ce textul documentului este scris. Devierea de la aceste reguli va dovedi ca actul a fost falsificat prin adaugire.

Stabilirea ordinii depunerii trasaturilor nu este un lucru simplu, insa aceasta nu inseamna ca este ceva imposibil de realizat. Rezultatul final depinde de starea documentului cercetat si de metodele aplicate. Solutionarea acestei intrebari este posibila deoarece la intersectia a doua trasaturi au loc unele schimbari. Sunt cunoscute trei grupuri de schimbari: cele provocate de instrumentul scriptural prin modificarea stratului superior al hartiei, schimbarile efectuate de a doua trasatura fata de prima; a doua trasatura este influentata de modificarile anterioare ale hartiei si de prima trasatura.

Schimbarile despre care am vorbit mai sus sunt in mare dependenta de calitatea hartiei. De hartie depinde in mare masura si gradul de dificultate a stabilirii ordinii trasaturilor.

Importanta sa, vizavi de problema studiata, si-o are si instrumentul scriptural si materialul de scriere. Influenteaza asupra trasaturilor si conditiile de scriere ca si timpul scurs intre executarea primei trasaturi si a doua.

In cele mai dese cazuri, daca deasupra unei trasaturi de creion se va executa o trasatura de cerneala ultima va fi neintrerupta. Cu cat intensitatea scrierii scade cu atat mai greu este de observat intreruperea trasaturii de creion. Daca presiunea de scriere cu creionul este mare si in cazul cand prima trasatura este executata cu materiale de scriere care contin grasimi, trasatura de cerneala executata ulterior va fi intrerupta.

La cercetarea scrisului efectuat cu masina de tapat, cu pasta, cu creion intretaiat cu o imprimare de stampila, in cele mai dese cazuri, vom observa intreruperea impresiunii de stampila, chiar daca aceasta a fost depusa la urma.

In urma depunerii unor materiale de scriere pe foaie si pe suportul de sub ea, raman urme de presiune. Studierea acestora, ca studierea trasaturilor, ne poate demonstra dupa aceleasi principii al continuitatii, ce a fost scris pentru inceput.

Sant cunoscute metode de aflare a ordinii executarii trasaturilor care sunt specifice doar pentru documentele scrise prin tragere. Asa procedee sunt: dupa deplasarea unor particule din materialul trasaturii anterioare pe directia miscarii instrumentului scriptural cu care s-a executat trasatura ulterioara si dupa orientarea fibrelor de hartie in directia trasaturii ulterioare.

La intersectarea primei linii cu una de pe hartie putem atrage atentia pentru stabilirea ordinii trasaturii, la inundarea trasaturii aflate dedesubt. Faptele ce influenteaza difuzia sunt: debitul cernelii pe penita in momentul intersectarii cu trasatura precedenta, calitatea hartiei, fluiditatea cernelii.

Aplicarea iluminarii pentru cercetarea intersectiilor trasaturilor se face pe scara larga. Vom ilumina actul sub diferite unghiuri si alegand pozitia necesara. Trasaturile de creion le vom ilumina oblic.

Daca la iluminare obtinem umbre, care necesita a fi inlaturate, vom plasa un microscop astfel ca fasciculul de lumina sa ilumineze actul prin obiectivul acestuia. La aceste operatii decurgem mai des cand una din trasaturile intersectate este executata cu cerneala ori prin intermediul hartiei indigo. Observarea inundarii cernelii liniei doi pe linia depusa prima o facem sub o lumina perpendiculara. Sub unghi de 90 de grade, dintre fasciculul de lumina si act. Cercetam documentul pentru a observa continuitatea trasaturii depuse ultima pe act.

O alta metoda de stabilire a succesiunii trasaturilor intersectate, mai cu seama intersectarile materiale de diferite culori, consta in masurarea lungimii de unda a materialelor de scriere.

Producerea de catre materialele de scriere a luminescentei este de folos si pentru aplicarea unei alte metode de stabilire a succesiunii trasaturilor. Pentru a putea fi aplicata aceasta metoda este necesar ca unul din materialele folosite la scriere sa fie luminiscent sau daca ambele materiale sunt luminescente atunci luminiscenta trebuie sa fie diferita.

Intersectarea a doua linii dintre care una contine grafit permite a aplica pentru stabilirea ordinii intersectarii trasaturilor aplicarea unei noi metode. Metoda data se bazeaza pe proprietatea grafitului de a reflecta radiatiile ultraviolete cu un grad inalt. La macrofotografiere trasatura de creion va apare de culoare deschisa, astfel in dependenta de continuitatea trasaturii albicioase vom intelege care linie este depusa prima si care ultima.

Cronologia trasaturilor poate fi stabilita si prin macrofotografiere cu ajutorul filtrelor de lumina. Deoarece compozitia materialelor de scriere este diferita una din ele poate aparea pe negativ mai inchisa sau mai deschisa, iar densitatea optica diferita va determina continuitatea sau intreruperea trasaturii.

O metoda de determinare a succesiunilor trasaturilor include folosirea tehnologiilor de scoatere si examinare a intersectiilor utilizand electronic-video microscopul, pentru a determina structura santului de intersectie, comparatorul video spectral pentru analize ce utilizeaza lumina de excitatie, negativari, integrari. Cu ajutorul VSC 5000 are loc o scanare completa cu filtre de lungime de unda de la 400 la 1000 si indicarea unui raport de intensitate de la 0 la maxim 120%. Marea majoritate a cernelurilor, examinate in laboratoare, este albastra, atentia fiind focalizata pe tehnologia independenta de culoare, dar de la care structura poate fi definita.[12]

O metoda mult discutata de stabilire a ordinii executarii trasaturilor este examinarea microscopica a muchiei hartiei taiate cu lama, ori la microtom sub un unghi de circa 45 de grade in partea intersectiei. Daca suprafetele taiate nu vor fi suficient de netede, din cauza constituentilor hartiei, nu vom obtine nici un rezultat[13].



Ordinea executarii trasaturilor intersectate se evidentiaza si prin examinare stereomicroscopica, cu ajutorul careia se obtin imagini in relief.

Odata cu aplicarea oricarei metode examinate mai sus este necesar sa fixam rezultatul prin fotografiere.




Crilov I.F.., Criminalistica– Leningrad, 1976,p229.

Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta – Bucuresti, 1970, p.124.

Mircea I., Criminalistica – Bucuresti, 1999, p.189.

Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004,pag 578.

Iablokov, Koldin, Criminalistica – Moscova, 1990, p. 130.

Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul in acte –Bucuresti, 1985, p.253.

Ziuscin N.M., Cocegura N.M., Folosirea transformatorului electrono-opticе in domeniu spectrului u.v.«Probleme de criminalistica», nr.1-2, Моscova1961.

Puri E.T., Problemele fizicii – Bucuresti, 1974, p.94.

Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale in expertiza criminalistica a documantelor pentru coloranti, in ”Probleme criminalistice”, nr.3 – Моscova, 1962

Jarov N.A. Filtrul de lumina universal in Probleme criminalistice nr scova

Malisev I.A. isman A.A. Metode EleCtronooptice de cercetare probelor materiale in Criminalistica sovetica in serviciu urmaririi editia

Revista 'Criminalistica',nr.4,iulie 2002,anul IV

Tamas V.P., Lectii de criminalistica – Bucuresti, 1971, p.129-180.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact