StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare ξn relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Identificarea persoanelor dupa metoda portretului vorbit : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Identificarea persoanelor dupa metoda portretului vorbit



Identificarea persoanelor dupa metoda portretului vorbit

Metoda portretului vorbit este folositoare pentru identificarea persoanelor disparute sau care sunt supuse urmaririi penale ori condamnate.

Exista doua categorii de trasatur 242c29c i:

statice




dinamice

Trasaturi statice:

1. Talia – scunda pana la 160 cm

mijlocie intre 160- 174 cm

inalta peste 174 cm

se are in vedere ca lungimea cadavrelor este mai mare cu 2-3 cm din cauza elaxarii tendoanelor

Constitutia fizica

dupa sistemul osos si muscular: - solida (robusta)

mijlocie

osoasa

dupa tesutul adipos : slaba

mijlocie

grasa

Marimea capului este raportata la marimea corpului

Poate fi:

mic

mijlociu

mare

fata – dupa forma este ovala, rotunda, dreptunghiulara, patrata, triunghiulara cu baza in sus sa jos si mai rara, rombica

parul se descrie dupa culoare, grosime, forma si insertie frontala; chelia poate fi partiala, frontala tonsoala si totala

fruntea se descrie dupa profil, latime, inaltime si particularitati

sprancenele – dupa grosime si contur

ochii – dupa culoare, marime, proeminenta, distanta interoculara si particularitatile privirii (strabism)

nasul – dupa radacina, marime, contur, proeminenta, latime si pozitia bazei sale

gura – dupa marime, contur, pozitie, tinuta

buzele se descriu dupa grosime, proeminenta, particularitati si malformatii

barbia – dupa inclinatie, inaltime, latime, particularitati (bilobata sau cu gropita)

tenul – dupa culoare, dilatatia porilor, semne particulare (eczeme, negi etc.)

ridurile – dupa forma si adancime

pavilionul urechii – dupa marime, forma, pozitie fata de cap, dupa detalii anatomice: helixul, antehelixul tragusul, antetragusul, lobul, conca, fosa, fosa naviculara.

Semnele particulare ale persoanei sau cadravrului: anomalii anatomice, interventii chirurgicale, cicatrici dupa accidente , tatuaje (decoratii, inscriptii profesionale sau obscene, simboluri erotice etc.).

Trasaturi dinamice

tinuta corpului – este determinata de contractarea muschilor in mers, activitate profesionala (suilitorii, profesorii), suferinte fizice sau psihice (reumatism etc.)

tinuta capului – dreapta, aplecata stanga, dreapta, pe spate

tinuta mainilor – la spate, la reverul haine, in buzunare (la persoane cu functii de conducere sau needucate)

mersul – e determinat de lungimea piciorului, talie si temperament

vocea – inaltimea, intensitatea timbrului; vorbirea – clara, neclara, grabita, lenta, ragusita, balbaita

Balbaiala – clonica – repetarea primei slabe

tonica – dificultatea de a articula prima silaba

Tahilalia – ritmul accelerat al vorbirii

Bradilalia – vorbire incetinita greu de urmarit

Dislalia – alterarea aspectului fonetic al vorbirii – pronuntandu-se defectuos anumite sunete (rotacismul, pelticia etc.)

Rinolalia – nazalizarea suplimentara ori insuficienta

Mimica si pantomima – obiceiuri de a manifesta interiorul: incretirea fruntii la concentrare, rictusul gurii cu exteriorizare a indoielii, dispretului, ironiei, revoltei; obiceiul de a inchide un ochi in cazul unei indoieli sufletesti etc.


Planificarea urmaririi penale

Notiuni generale si principiile planificarii

In notiunea de planificare a urmaririi penale se includ analiza si aprecierea datelor existente referitoare la infractiune, elaborarea versiunilor si ordonarea activitatilor ce trebuie intreprinse in procesul administratarii probelor si termenelor de indeplinire.

Planificarea urmaririi penale se face pe baza datelor existente in cauza, dupa anumite principii, c respectarea normelor de drept procesual penal. Planul se completeaza in functie de noile imprejurari ce apar.

Principii

individualitatea muncii de urmarire penala – rezulta din caracterul individual al fiecarei infractiuni, fiecare cu un drum concret de cercetare in raport de natura faptei, imprejurari, persoana faptuitorului, elemente particulare ale infractiunii

dinanismul sau mobilitatea – impune necesitatea includerii in plan a unor activitati care la inceput nu au fost prevazute iar altele, dovedite inutile, sa fie eliminate. Planul poate suferi schimbari formulandu-se versiuni noi.

Elaborarea si verificarea versiunilor

Versiunile sunt presupuneri logice ale organului de urmarire penala referitoare la fapta in ansamblu sau la unele imprejurari ale acesteia. Dupa elaborare ele reprezinta un fir conducator in activitatea organului judiciar.

Obiectul versiunilor: infractiunea sau un element al ei, autorul etc.

Pentru elaborarea versiunilor avem nevoie de un minimum de date verificate avand drept surse mijloacele de proba: declaratiile persoanelor, urme, concluziile expertilor etc.

Regula : toate versiunile se verifica  paralel, deoarece prin trecerea timpului s-ar pierde din continutul faptelor, s-ar distruge unele probe etc.

Exceptie: versiunile se pot verifica in ordinea evenimentelor ori sa inceapa cu versiunea considerata principala.

Rezultatul verificarii versiunilor confirma de regula una dintre ele. Pot fi confirmate mai multe . Ex.: furt – 2 versiuni privind autorii, ambele adevarate.

Versiunile verificate si confirmate devin situatii reale iar cele infirmate devin simple presupuneri inlaturate.

Planul activitatii de urmarire penala

Constituie ultima parte a planificarii urmaririi penale.

Planul cuprinde urmatoarele:

elaborarea si verificarea versiunilor



delimitarea imprejurarilor ce urmeaza a fi clarificate cu activitatile prin care se vor administra probele corespunzatoare

activitatile operative din intregul proces de urmarire cerut de natura faptei

Varietatea activitatilor depinde de natura faptei, participanti etc.

Administrarea probelor se face pe calea ascultarii amanuntite a persoanelor, ordonarii expertizelor, efectuarii reconstituirilor, perchezitii etc.

In plan se precizeaza ordinea efectuarii activitatilor si termenele pentr asigurarea operativitatii.


Cercetarea la fata locului


Notiunea si importanta – Este una din activitatile procedurale si de tactica criminalistica ale organelor de urmarire penala ce se realizeaza  de obicei la inceputul urmaririi penale ce se realizeaza de obicei la inceputul urmariri penale in scopul cunoasterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii fixarii si ridicarii urmelor create cu ocazia savarsirii infractiunii precum si pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a faptuitorilor.

Prin locul faptei se intelege perimetrul in limitele caruia se afla probele materiale create cu ocazia savarsirii infractiunii: terenul sau incaperea in care s-a comis infractiunea, locul rezultatului, imprejurimile, urmele. Ex.: o infractiune de omor prin impuscare cuprinde: locul unde s-a tras, unde a fost lovita victima, imprejurarile.

Uneori exista un spatiu omogen (perimetru unic) ex.: o camera, alteori spatiul este vast.

Pregatirea cercetarii la fata locului – 2 etape:

A.     Masuri pregatitoare la sediul organului judiciar – organizarea .

a)      Obtinerea din surse demne de incredere a datelor necesare despre fapta, loc si timpul savarsirii, numarul victimelor; se iau masuri pentru identificarea si prinderea autorului. Se stabileste corect structura echipei de cercetare.

b)      Transmiterea de sarcini urgente organului de politie de la locul faptei pentru a le executa pana la sosirea echipei: salvarea victimelor, conservarea urmelor, identificarea martorilor etc.

c)      In raport de natura faptei se constituie echipa de cercetare: procurorul (care conduce), ofiteri din compartimentul judiciar si cercetari penale, expert criminalist, expert tehnic, medic legist, subofiter care conduce cainele de urmarire daca este cazul.

d)      Asigurarea participarii persoanelor lega interesate: parte civila, parte responsabila civilmente, victime, faptuitori. Persoanele fiind incunostiintate, cercetarea se poate face si in lipsa lor. Faptuitorii trebuie sa participe iar cand din motive obiective lipseste este reprezentat de aparator.

e)      Alegerea mijloacelor tehnico-stiintifice verificarea trusei criminalistice, aparatul de fotografiat, film, camera video etc.

f)        Organizarea deplasarii rapide a echipei la locul faptei, succesul activitatii fiind in raport invers proportional cu timpul scurs de la savarsirea faptei pana la valorificarea urmelor.

B.     Masurile pregatitoare luate la fata locului:

a)      Verificarea modului de asigurare a pazei, salvarea victimelor in viata, daca s-au identificat martori, daca a fost identificat si retinut autorul.

b)      Selectionarea martorilor asistenti, persoane capabile psihic si fizic

c)      Obtinerea de informatii generale referitoare la fapta prin discutii cu fiecare persoana si consemnarea in agenda, inregistrarea pe magnetofon.

d)      Repartizarea sarcinilor: procurorul – verifica starea victimelor, mentine masurile privind starea neschimbata a locului faptei; organizeaza urmarirea, prinderea si retinerea infractorului; participa cu expertul criminalist la descoperirea, fixarea, ridicarea urmelor, cata obiectele corp delict; conduce activitatea de incheiere a procesului verbal.

Ofiterul din formatiunea judiciara – identifica victima, martorii oculari, infractorul, efectueaza investigatii ajutat de organele locale de politie; contribuie la cautarea urmelor, obiectelor corp delict etc.

Specialistul criminalist – are activitatea cea mai vasta: intra in perimetrul infractiunii impreuna cu procurorul, contribuie la descoperirea si cercetarea urmelor fara a le misca, foloseste tehnica din dotare; efectueaza pe baza rezolutiei organelor de urmarire penala, constatari tehnico-stiintifice; recolteaza alimente, bauturi suspecte; interpreteaza urmele.

Conducatorul cainelui de urmarire – intra pe drumul marcat in campul infractiunii pentru luarea si prelucrarea de catre caine a urmelor olfactive; efectueaza cautari cu cainele raporteaza despre urmele gasite; intocmeste schita traseului parcurs.

Specialistul medic-legist – stabileste daca moartea victimei este reala sau aparenta; recolteaza si conserva probele biologice; face toaleta cadavrului; examineaza corpul faptuitorului impreuna cu expertii criminalisti si imbracamintea acestuia.

Alti specilisti tehnici, agricoli, veterinari etc. desfasoara activitati specifice.

Efectuarea cercetarii la fata locului

A.     Echipa de cercetare, dupa ce a realizat activitatea pregatitoare trece la cercetarea propriu-zisa: constata starea locului, urmele etc.

Concluziile efectuate cu respectarea normelor Codului de procedura penala  si a regulilor de tactica criminalistica:

a)      Efectuarea cercetarilor cat mai rapid dupa sesizare

b)      Cercetarea criminalistica si fixarea urmelor se efectueaza cu obiectivitate indiferent daca confirma sau infirma versiunile

c)      Efectuarea cercetarii amanuntite prin notarea tuturor particularitatilor indiferent de importanta lor

d)      Respectarea cerintelor morale, fara zambete, glume la adresa victimei etc.

B.     Cercetarea la fata locului se poate efectua de la exterior spre interior sa invers iar cand suprafata este intinsa se parceleaza

C.     Se recomanda ca cercetarea criminalistica sa se efectueze in doua faze: statica si dinamica

Faza statica : activitati :

orientarea de ansamblu pentru delimitarea locului faptei si observarea topografiei

stabilirea punctului de acces al infractorului in perimetrul infractiunii, care se marcheaza cu jaloane, inclusiv traseul

impartirea in sectoare a campului vast

examinarea in detaliu a urmelor amenintate cu distrugerea

fixarea prin descriere si fotografierea urmelor descoperite

Faza dinamica – examinarea fiecarei urme sau obiect in parte micsorandu-l.

Solutionarea imprejurarilor controversate (imprejurari negative). Ele sunt determinate de contrastul puternic intre diferite categorii de urme. Ex. omor – sinucidere (simulare).

Reluarea si respectarea cercetarii criminalistice la fata locului

reluarea  este o continuare a unei cercetari criminalistice intrerupta anterior

repetarea se efectueaza cand prima cercetare criminalistica nu si-a atins scopul (situatii rare)

Procesul verbal de cercetare criminalistica la fata locului – in cuprinsul sau se descrie intreaga activitate; 3 parti: preambul, partea descriptiva, incheierea.

Ascultarea martorilor


Notiuni generale

A.     Prin intermediul organelor sale de simt si al gandirii abstracte omul cunoaste ceea ce se intampla in lumea inconjuratoare si pastreaza multa vreme in memorie imaginile evenimentelor produse in fata sa.



Ascultarea martorilor si a faptuitorilor reprezinta unul din cele mai importante mijloace de proba precum si o cale de verificare a probelor obtinute anterior. Scopul ascultarii: obtinerea de date referitoare la cauza cercetata, modul savarsirii, persoana faptuitorului pentru stabilirea adevarului.

B.     Procesul formarii declaratiilor consta in 3 momente:

a)      Perceperea cuprinde senzatiile si perceptiile

senzatiile sunt modalitati de reflectare in creierul omului a insusirilor izolate ale obiectelor si fenomenelor din lumea reala ce actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt; importanta senzatiilor vizuale si auditive;

perceptia este rezultatul actiunii unui stimul complex care actioneaza asupra mai multor analizatori. Ex.: Dacia 1300 Asupra calitatii perceptiilor subiectului influenteaza factori obiectivi si subiectivi in sens pozitiv sau negativ.

obiectiuni: varietatea locului faptei (suprafata intinsa, noapte, precipitatii, distanta si unghiul de observatie, zgomotul etc.)

subiectiuni: relativitatea stabilirii – se formeaza in procesul educatiei, in familie, in scoala, lecturi individuale, pregatirea profesionala si la locul de munca, creand o diferenta spirituala

ocazionali – starea generala a organismului in timpul perceperii (munca grea, nesomnul, foamea, starea de boala, intoxicatia alcoolica etc.).

b)      Memorarea cuprinde ordonarea in constiinta subiectului a celor percepute si pastrarea lor o perioada de timp in raport cu calitatea memoriei. Prin scurgerea timpului se produce fenomenul uitari.

c)      Reproducerea – consta in proiectarea mintala intr-un tablou omogen a imaginilor percepute la locul faptei, selectate si pastrate in anumita ordine prin memorare si apoi redarea lor verbala sau in scris la cererea organului judiciar.

Reproducerea depinde de calitatea perceptiei si de capacitatea de a reda strans legata de nivelul de cultura. Pana la nivelul reproducerii mintale declaratiile reprezinta fie oglinda reala fie una deformata dar patrunsa de buna-credinta. Modificarea intentionata survine in procesul relatarii in fata organului judiciar.

C.     Cunoasterea infractiunii in momentul planificarii ascultarii este o necesitate obiectiva pentru alegerea tacticii adecvate in raport de starea sufleteasca (emotiile) produse persoanelor.

D.     Persoanele ce urmeaza a fi audiate pot fi faptuitori, martori sau victime. Ele au perceput personal faptele sau din relatarile altora.

Organul judiciar trebuie sa cunoasca procesul dezvoltarii psihice si morale, pregatirea profesionala, viciile etc. Fiecare persoana are trasaturi spirituale mostenite la care se adauga influenta micromediului social: familie, scoala, colectiv de munca.


Ascultarea martorului

A.     Martorul in procesul penal este persoana care are cunostinta despre infractiune si care a perceput-o nemijlocit sau din alte surse.

B.     Fazele ascultarii martorului:

discutiile prealabile – rol de colaborare a tensiunii; stabilirea increderii; ele se vor canaliza de la pasiunile martorului, in mod subtil la fapta. Simtindu-se competent martorul isi exteriorizeaza personalitatea

faza relatarilor libere – exceptie : daca se abate, intrebari sugestive

faza intrebarilor si de ascultare a raspunsurilor (ascultarea dirijata)

I. – intrebari despre raporturile dintre persoana anterior comiterii faptei si despre starea generala a organismului in momentul perceperii

II. – intrebari pentru delimitarea activitatilor infractiunii, timp, loc

III. – intrebari pentru aflarea activitatii intreprinse dupa comiterea infractiunii

Ascultarea partii vatamate

Partea vatamata este persoana careia i-au fost cauzate prin savarsirea infractiunii suferinte morale sa psihice, ori pagube materiale. Are tendinta de a prezenta lucrurile exagerat din dorinta razbunarii sau pentru a obtine despagubiri civile substantiale - discutii cu privire la posibilitatea audierii sale ca martor.

Aceleasi faze de audiere, aceleasi categorii de intrebari.

Audierea partii vatamate in conditii speciale – cand se afla in stare grava.

Se ia legatura cu medicul curant caruia i se cere consimtamantul, informatii despre leziuni, luciditate. Se pun intrebari scurte despre relatiile anterioare, despre fapta.

Partea vatamata poate fi ascultata repetat sau confruntata cu alte persoane.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului

Invinuitul este persoana centrala in procesul penal in jurul careia se desfasoara intreaga activitate de administrare a probelor pana la stabilirea adevarului.

A.     Pregatirea ascultarii – informatii despre fapta si persoana faptuitorului

Fazele ascultarii:

discutii prealabile

relatari libere – fara amenintari, tipete, enervari

daca neaga si se abate i se pun intrebari cerandu-i-se amanunte despre alibiu, care se verifica

intrebari si prezentarea probelor : - tactica audierii progresive

- tactica audierii frontale

ascultarea repetata

Ascultarea minorilor

A.     Pregatirea ascultarii:

informatii despre fapta si persoana minorului de la parinti, rude, pedagogi sau colegi

Factori ce intervin: experienta de viata redusa, emotivitate ridicata, subiectivitate, fantezie prolifica etc. Unii vor sa braveze sa faca pe eroii sa pastreze secretul, sa completeze relatarea cu fapte din imaginatie.

B.     Fazele  ascultarii

Discutii prealabile – despre preocupari, scoala pentru a-si invinge timiditatea si a castiga incredere

Relatari libere

Intrebari – 3 categorii: activitati anterioare; fapta; dupa savarsirea faptei

Ascultarea repetata

A. Indiferent de calitatea procesuala a persoanei care a facut declaratii intr-o audiere primara, daca este necesar, ea poate fi solicitata de organul judiciar sa-si completeze relatarile anterioare, sa precizeze unele situatii ori secvente sau chiar sa le schimbe in cadrul unor ascultari repetate.

Pregatirea presupune ordonarea problemelor ce trebuie verificate.

B.     Fazele ascultarii repetate:

relatarea libera

intrebari

Confruntarea



Este o ascultare repetata si simultana a doua persoane audiate anterior intre declaratiile carora exista evidente contradictii

A.     Pregatirea – date despre contradictii si persoanele confruntate

B.     Procesul confruntarii – se recomanda introducerea in cabinet mai intai a persoanelor sincere apoi a celeilalte pentru a realiza elementul surpriza; Ambele persoane stau cu fata spre organul de urmarire penala pentru a le observa mimica si gesturile. Persoana nesincera are nevoie de mari eforturi pentru a-si controla expresiile, gesturile, fluenta vorbirii.

Intrebari: daca se cunosc, relatii, despre fapta

Mijloacele de fixare a declaratiilor

A.     Procesul verbal de ascultare:

partea introductiva

partea descriptiva

incheierea

B.     Fonograma si videofonograma

Reconstituirea


Reconstituirea este una din activitatile procedurale si de tactica criminalistica pentru verificarea probelor administrate in cauza si obtinerea de probe noi. Ea este o reproducere totala sau partiala a activitatii infractionale si a imprejurarilor acesteia.

Pregatirea reconstituirii: mobilizarea persanelor, pregatirea mijloacelor materiale si tehnico-stiintifice

Desfasurarea reconstituirii- in aceleasi conditii de loc, timp; daca ele nu sunt esentiale pot sa fie diferite, verificandu-se afirmatiile persoanelor.

a)      verificarea posibilitatii de observare

b)      verificarea perceptiei auditive

c)      reproducerea experimentelor pentru verificarea efectuarii unor actiuni

d)      verificarea modului de formare a unor urme

Fixarea rezultatelor reconstituirii

a)      Procesul verbal de reconstituire:

partea introductiva

partea descriptiva

incheierea

b)      Mijloace tehnice : fotografiere, filmare, imprimarea pe banda

Perchezitia si ridicarea de obiecte sau inscrisuri


Perchezitia este o activitate tactica desfasurata de organele judiciare in scopul descoperirii si ridicarii obiectelor, documentelor sau valorilor ce prezinta importanta pentru cauza cercetata precum si in vederea descoperirii persoanelor care se ascund raspunderi penale.

Perchezitia persoanei se face prin cautarea obiectelor si a urmelor pe si in corpul omului, pe si in interiorul imbracamintei.

Pregatirea – masuri de prevenire a unor incidente

Se perchezitioneaza: imbracamintea, bagajele, corpul omului, animalele insotitoare, examen radiologic, se administreaza purgative pentru eliminarea obiectelor.

Perchezitia in incaperi:

Pregatire: date despre obiecte, persoana, locul perchezitiei, pregatirea echipei si a mijloacelor tehnice si doi martori asistenti.

Faze :

se ia cunostinta de locul perchezitionat si se imparte munca echipei pe incaperi

cautarea obiectelor in functie de natura, dimensiuni etc., in pereti, dusumele, mobilier, vaze cu flori etc.; persoanele interesate sunt urmarite spre a vedea cum reactioneaza.

Perchezitionarea locului deschis: curte, gradina, terenuri cultivate; 2 faze: recunoastere si cercetarea minutioasa cu detector, sonde etc.

Fixarea perchezitiei in procesul verbal:

partea introductiva

partea descriptiva

partea finala

Ridicarea de obiecte sau acte este asemanatoare cu perchezitia dar se stie la cine se afla obiectul cautat iar detinatorul nu neaga.

Se incheie un proces verbal cuprinzand trei parti.

Prezentarea pentru recunoastere a persoanelor, cadavrelor, obiectelor, animalelor.

Arestarea, urmarirea persoanelor si a bunurilor.

Arestarea consta in lipsirea de libertate a persoanei de catre organul  de urmarire penala.

Probleme tactice se ivesc cand infractorul se sustrage urmaririi penale.

Expertiza si constatarea tehnico-stiintifica


Prin savarsirea mai multor categorii de infractiuni la fasa locului se creeaza variate urme datorita modului in care se actioneaza, instrumentelor utilizate, pierderii anumitor obiecte si substante (martori muti).

Pentru examinarea acestor urme organul de urmarire penala dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice, medico-legale sau expertizei corespunzatoare.

Rezultatul cercetarilor specialistilor este consemnat intr-un raport de constatare sau de expertiza sub forma de concluzii ce reprezinta mijloc de proba, depus la dosar.

Expertize: criminalistice, medico-legale, psihiatrice, contabile etc. art.116-117 C.pr.pen

Expertiza criminalistica: dactiloscopica, a scrisului, balistica etc.

Constatarea tehnico-stiintifica se dispune cand exista riscul disparitiei unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt (art.112 – 113 C.pr.pen.). Ex. accidente de munca, circulatie rutiera etc.

Sunt efectuate de specialisti ce functioneaza pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala.

Pregatirea si depunerea expertizei sau a constatarii tehnico-stiintifice.

Organul judiciar examineaza utilitatea, selecteaza mijloacele materiale de proba, a mijloacelor materiale de comparatie, redacteaza apoi rezolutia sau ordonanta prin care dispune efectuarea expertizei sau raportului tehnico-stiintific (3 parti): partea introductiva; partea descriptiva; partea dispozitiva.

Pune la dispozitie: mijloacele materiale, actele de urmarire penala, stabileste termenul.

Discutii cu expertul.

Concluziile expertului si aprecierea lor: Rezultatul se consemneaza intr-un raport de expertiza sau de constatare tehnico-stintifica care are trei parti: introductiva; descriptiva; concluzii – de obicei se limiteaza la intrebari. In caz de indoiala dispune o noua expertiza. Concluziile nu sunt obligatorii, pot fi discutii admise sau respinse argumentat.

Raspunsurile pot fi: pozitive; negative; de probabilitate.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact