StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Tactica ascultarii invinuitului sau a inculpatului : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Tactica ascultarii invinuitului sau a inculpatului



TACTICA ASCULTARII INVINUITULUI SAU A INCULPATULUI


Privire generala asupra semnificatiei interogatoriului in procesul judiciar

Sublinieri introductive





Consideratii privind valoarea probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului.

Declaratiile invinuitului (inculpatului), cunoscute si sub denumirea de marturi­sire - considerata candva “regina probelor” - reprezinta un mijloc important de proba care serveste, mai mult sau mai putin direct, la aflarea ade­varului in procesul judiciar. Chiar si in eventualitatea unei marturisiri nesincere, aceasta isi are o anu­mita utilitate, in sensul ca permite cunoasterea atitudinii fata de fapta comisa. 727h73h


Particularitati ale psihologiei invinuitului sau inculpatului


Consideratii generale. Invinuitul este persoana stabilita deseori dintr-un cerc de suspecti, fata de care se efectueaza urmarirea penala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiu­nea penala impotriva sa (art.229 C.pr.pen.).


Particularitatile psihologice ale procesului formarii si redarii declaratiilor invinuitului sau inculpatului. Complexitatea mecanismelor psihologice ale invinuitului sau inculpatului rezulta din specificitatea etapelor infractionale pe care acesta le traver­seaza.

- In prima etapa se contureaza latura subiectiva a infractiunii,

In etapa a doua, are loc desfasurarea activitatii infractionale,

- In etapa a treia, postinfractionala, isi fac aparitia procese psihice, deter­minate de teama, de lupta dusa de faptuitor pentru evitarea raspunderii pena­le, specifice incercarilor de simulare, de disimulare si, in general, minciunii.


Psihologia invinuitului sau inculpatului din perioada postinfractionala. Dupa savarsirea unui act ilicit, se poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de tensiune psihica, alta decat cea de tensiune preinfractionala, mai mult sau mai putin evidenta, determinata de teama de a nu fi descoperiti, si care mo­tiveaza dominanta depresiva a individului.


Psihologia invinuitului sau inculpatului in momentul interogatoriului. Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezinta cateva caracteristici care trebuie cunoscute, mai ales pentru contracararea incercarilor de inducere in eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare, minciuna.

Depistarea prezentei starii de emotie care poate dezvalui dezacor­dul dintre cele afirmate si cele petrecute in realitate, dintre adevar si minciu­na, repre­zinta o problema majora a tacticii de ancheta. Este important de stiut ca starilor emotionale, de tensiu­ne psihica, le sunt specifice o serie de manifestari viscerale si somatice, cele mai importante fiind:

- Accelerarea si dereglarea ritmului respiratiei, paralel cu dereglarea emisi­ei vocale (ragusire), scaderea salivatiei 

Schimbarea mimicii si pantomimicii, pe un fond de agitatie, transpusa frecvent in miscari si gesturi, intr-o conduita care nu mai corespunde compor­tamentului normal al individului.



Consideratii asupra trasaturilor de personalitate a magistratului sau a celui care efectueaza ancheta penala


In ascultarea invinuitului sau inculpatului ca, de altfel, in intreaga activi­tate de realizare a actului de justitie, un rol deloc de neglijat - despre care se vorbeste insa destul de putin - il are personalitatea magistratului, a celorlalti juristi sau organe de cercetare, chemati sa afle adevarul, sa pronunte o solutie temeinica si legala intr-o anumita cauza penala.

Inclusiv in cazul interogatoriului, din felul in care tratam oamenii putem avea un raspuns pe masura. Un com­portament negativ conduce la rezultate deseori negative. Psihologii afirma ca si in cazul investigatiilor penale, succesul poate depinde de efectul “Galatea” sau efectul “Pygmalion”.

Dintre multiplele calitati care se cer persoanei chemate sa participe la in­fap­tuirea justitiei, o semnificatie aparte au:

Creativitatea in gandire, in sensul evitarii schemelor fixe, a sabloanelor, nici o fapta, imprejurare sau persoana nefiind asemanatoare cu alta.

Capacitatea de prelucrare cu obiectivitate si simt critic a tuturor date­lor, informatiilor obtinute in timpul urmaririi penale.


Acesti factori de calitate, care sustin afirmatia potrivit careia investigatia criminalistica este o stiinta, dar si o arta, reprezinta premisa esentiala in aflarea adevarului, in solutionarea legala a unei cauze, printr-o activitate definita de obiectivitate si desfasurata in limitele legii, fara manie si partinire, deci SINE IRA ET STUDIO.

Reguli si procedee tactice aplicate in ascultarea invinuitului sau a inculpatului


Pregatirea ascultarii


Pentru ca interogarea invinuitului sau a inculpatului sa-si atinga scopul propus, se impune, in primul rand, o organizare riguroasa a acestei activitati care, in linii mari, se apropie de pregatirea ascultarii martorului. Astfel:


Studierea materialelor sau datelor existente in cauza. Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cu­noasterea datelor referitoare la modul si imprejurarile in care s-a savarsit fapta, la probele existente in acel moment la dosar.




Cunoasterea personalitatii invinuitului sau a inculpatului. Aceasta cerinta tactica are o incidenta directa, imediata asupra stabilirii tacti­cii de ascultare, servind la conturarea ulterioara a laturii subiective a infractiunii. Dintre princi­palele elemente de natura sa conduca la definirea personalita­tii unui individ, mentionam:

Trasaturile psihice ale personalitatii:

Caracterul,

Temperamentul,

Aptitudinile

Factorii care au influentat sau conditionat evolutia somato-psihica (vorbire, mers) si sociala a invinuitului sau inculpatului, cum ar fi:

- Mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format,

- Cercul de prieteni


Toate aceste date pot fi obtinute din studierea materialului cauzei, din in­formatiile culese de la locul de munca, de la domiciliu, din declaratiile mar­torilor, din studierea cazierului, precum si din discutiile preliminare purtate cu invinuitul sau inculpatul.


Organizarea modului de desfasurare a ascultarii. Modul de interogare se circumscrie planului general de urmarire penala elaborat intr-o anumita cauza penala si care contine versiunile, problemele de clarificat, metodele tactice folosite, ordinea de efectuare a diverselor acti­vitati procedurale, dupa cum s-a precizat mai sus.


Planificarea ascultarii. Finalizarea pregatirii ascultarii invinuitului sau inculpatului se va materia­liza intr-un plan de ascultare, intocmit pentru fiecare invinuit sau inculpat in parte.

Cadrul tactic al ascultarii propriu-zise a invinuitului sau a inculpatului


Ascultarea invinuitului sau a inculpatului se desfasoara, potrivit prevede­rilor art.70-74 C.pr.pen., in trei etape principale (identificare, ascultare libera si punerea de intrebari), urmate de consemnarea declaratiilor.

- Crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului psi­hologic cu suspectul, devenit invinuit sau inculpat,

Adoptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne, in ra­port de autoritatea pe care o reprezinta.


Aceasta inseamna ca cel care efectueaza ascultarea are o atitudine pozitiva, definita prin congruenta sau incredere in propria personalitate.


Verificarea identitatii invinuitului sau inculpatului.

Pentru stabilirea contactului psihologic in aceasta prima faza, si pentru cu­noasterea amanuntita a personalitatii invinuitului sau inculpatului, pot fi puse si int­rebari, altele decat cele care intereseaza fapta, sau se poate purta o discutie prealabila.

Dupa verificarea identitatii si introducerea in atmosfera, celui ascultat i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.


Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere. Dupa ce se aduce la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera, cerandu-i-se sa dea si o de­claratie scrisa personal, cu privire la invinuirea care i se aduce.

Modalitatile de audiere se raporteaza, in primul rand, la prevede­rile art.71 C.pr.pen. Acesta contine prevederi cu un pronuntat caracter tactic, prevederi carora li se vor adauga si alte reguli tactice. Astfel:

Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat,

Invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie in cauza. Aceasta inseamna ca el nu va fi intrerupt pana la terminarea relatarii.

Ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior.


Conduita organului judiciar, pe timpul relatarii libere, are o semnifica­tie tactica deosebita. Pentru aceasta:

Va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare,

Va fi urmarit cu atentie, in permanenta, fara ostentatie, comportamentul celui ascultat, privirea sa,



Vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, expresiile, gesturile de supa­rare, de nemultumire sau de enervare.


Tactica ascultarii in faza adresarii de intrebari. Formularea intrebarilor reprezinta ultima etapa activa a audierii, aceasta fii­nd socotita momentul cel mai incordat al ascultarii invinuitului sau inculpatului.

Tactica formularii de intrebari este in functie de declaratiile facu­te anterior de invinuit sau inculpat, de caracterul lor sincer si complet. In esenta, pozitia unui invinuit sau inculpat, cu privire la invinuirea adusa, poate lua urma­toarele forme. De exemplu:

- Recunoasterea sincera si completa a faptelor si a invinuirii aduse.

- Respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie.

-Disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte minore, avand sau nu legatura cu cauza cercetata, etc.

Clasificarea intrebarilor adresate invinuitului sau inculpatului, se poate face dupa mai multe criterii, mai importante fiind scopul urmarit de or­ganul judi­ciar si intinderea problemelor vizate: intrebarile puse invinuitului sau incul­patului pot fi intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare, de detaliu, etc.

Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaza la pozitia invinuitului sau inculpatului fata de invinuirea adusa, de incercarile de disimulare a adevarului si, bineinteles, de structura sa psihica.

Procedeele tactice de ascultare a invinuitului sau a inculpatului, rapor­tate la imprejurarile mentionate anterior, pot fi urmatoarele:

Tactica ascultarii repetate;

Tactica ascultarii incrucisate, avand drept scop destramarea sistemului de aparare al invinuitului sau inculpatului,

Tactica intalnirilor surpriza, folosita in momentele psihice de o anumita ten­siune.

In aplicarea acestor procedee tactice, curente, se recurge si la con­juga­rea lor cu alte elemente tactice constand in:

Folosirea contradictiilor din propriile declaratii.

Prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba, obtinute in tim­pul cercetarilor, din care rezulta indubitabil temeinicia invinuirii.

Prezentarea integrala a procedurilor tactice in cursul de baza.


Modalitati tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat


Indicatori psihofiziologici ai emotiei


Consideratii introductive. Despre aceste tehnici este necesar sa fie corect informati viitorii anchetatori, magistrati sau aparatori, chiar daca utilizarea lor in justitie, in calitate de mijloa­ce de proba, ramane o chestiune de viitor, ele nefiind prevazute ca atare de le­gislatia noastra procesual penala ca mijloc de proba.


Indicatori fiziologici de depistare a emotiei.

Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emotionale, folositi de actualele tehnici de detectare a sinceritatii sau nesinceritatii, sunt consecinta unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihica specifica), cum ar fi:

Modificarile activitatii cardiovasculare,

Modificarea caracteristicilor normale ale respiratiei,

Modificarea rezistentei electrice a pielii, denumita reactia electroder­mica (R.E.D.),

Modificarea caracteristicilor normale ale vocii,

Modificarea caracteristicilor scrierii.


Mijloace tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simularii. Dintre mijloacele tehnico-stiintifice de detectare a tensiunii emotionale, folosite in diverse tari, de catre organele de cercetare penala, iar in unele state occidentale si de catre institutii particulare, cele mai apreciate ca raspunzand nevoilor anchetei sunt consi­derate urmatoarele:

Poligraful, folosit inclusiv in tara noastra, este un instrument care inregistreaza sub forma grafica trei indicatori de baza si modificarile fiziologice tipice starilor de stres psihologic:

q         Tensiunea arteriala si pulsul.

q         Dereglarile respiratiei (doua trasee).



q         Rezistenta electrodermica (R.E.D.) sau biocurentii.


Detectorul de stres emotional in voce (P.S.E.), cunoscut si sub de­numirea de “Dektor” (de aici si unele confuzii cu “detectorul de minciuni” de tip poligraf), este de data relativ mai recenta, aparitia lui fiind situata in pe­rioada anilor 1970, tot in Statele Unite.

Detectorul de stres emotional in scris este un dispozitiv anexa al poligrafului, care inregistreaza tot sub forma grafica modificarile intervenite in scrisul unei persoane aflate intr-o stare de tensiune psihica.


Organizarea si desfasurarea testarii la poligraf


Pregatirea testarii. Aceasta operatie necesita studierea materialului cauzei, in partile in care il privesc pe cel ascultat si cunoasterea personalitatii acestuia. In plus, este abso­lut necesar un examen medical, una dintre conditiile obligatorii de testare fiind in­tegritatea starii psihice si fizice.

O alta cerinta, uneori omisa, este si aceea ca persoana care urmeaza sa fie exa­minata sa nu fi fost supusa anterior unor interogari indelungate.

Precizam, de asemenea, ca in practica noastra testarea nu se face decat cu consimtamantul scris al persoanei care va fi examinata.


Dialogul pre-test. Dialogul pre-test reprezinta o etapa intermediara, intre pregatirea si tes­tarea propriu-zisa. La inceput, celui testat i se dau explicatii referi­toare la prin­cipiile de functionare a aparaturii, la drepturile pe care le are in legatura cu acest procedeu.


Testarea propriu-zisa. Testarea propriu-zisa consta in formulari de intre­bari scurte, clare si precise, la care se raspunde cu “da” si “nu”.

Testele, de regula, pregatite anterior, contin:

– Intrebari neutre, pentru linistea subiectului;

– Intrebari de control, pentru stabilirea raspunsurilor afirmative (“da”) si ne­ga­tive (“nu”), sincere, necesare compararii cu raspunsurile la intrebarile critice.   



Interpretarea diagramei. Interpretarea rezultatelor testarii se efectueaza pe baza compararii carac­teristicilor de traseu ale raspunsurilor sincere la intrebari neutre (fara incarcatura emotiva) ca si la raspunsurile nesincere cu caracter de control, cu raspunsurile nesincere la intrebarile relevante (cu incarcatura afectogena).


Aprecieri privind valoarea probanta a rezultatelor obtinute cu tehnicile de detectare a comportamentului simulat


Valoarea probanta a concluziilor desprinse in urma testarii cu ajutorul tehni­cilor de tip poligraf este mult discutata in literatura de specialita­te din strainatate, pareri mentionate si in lucrari de specialitate din tara noastra.

In ceea ce priveste mijloacele tehnice de depistare a tensiunii psihice, care au o baza realmente stiintifica, trebuie precizat ca rezervele exprimate in le­gatura cu acceptarea lor ca mijloc de proba, cel putin pentru moment, se in­dreapta in doua directii principale, pe care le socotim corecte.


Din perspectiva psihologica. Din punct de vedere psihologic, se apreciaza ca actualele inregistrari poli­grafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizati in detectia nesinceritatii fiind “dependenti de manifestarile emotive, de forma in care se manifesta simularea si de calea periferica a evidentierii ei”.


Din perspectiva procesual penala. Din punct de vedere legal, raportandu-ne strict la prevederile Codului de pro­cedura penala al Romaniei, trebuie sa subli­niem ca mijloacele de proba admise in legislatia noastra sunt prevazute limitativ in dispozitiile art.64 C.pr.pen.

Aspecte de aprofundat

• Psihologia invinuitului/inculpatului in momentul interogatoriului.

• Trasaturi de personalitate a magistratului sau anchetatorului: A se vedea si efectele „Galatea”, „Pygmalion”

• Pregatirea ascultarii invinuitului/inculpatului. Atentie si la trasaturile de personalitate.

• Modalitati tactice de ascultare a invinuitului/inculpatului in faza relatarii libere.

• Modalitati tactice de ascultare in faza adresarii de intrebari

• Indicatori fiziologici de depistare a emotiei si mijloacele tehnice folosite.

• Organizare si desfasurarea testarii la poligraf.

• Valoarea probanta a acestor testari. A se vedea si factorii formatori.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact