GARANTII GENERALE ALE OBLIGATIILOR
Sfera
notiunii de garantii generale. Notiunea
garantii generale ale creditorului
este d 121j94b iferit vazuta in doctrina.
Unii autori,
examinand garantiile generale, se refera la acelea care au ca scop
preventiv evitarea insolvabilitatii debitorului si conservarea patrimoniului
acestuia care sa permita creditorilor satisfacerea creantelor lor, din
care ar face parte masurile conservatorii si cele reparatorii, anume actiunea
pauliana si actiunea in simulatie, in timp ce altii* IDPD, op cit. p. 507 vad
incorporate in notiunea de garantii generale intelese lato sensu, o serie de
institutii care, desi nu-si propun in mod direct garantarea obligatiilor,
indeplinesc in fapt o astfel de functie, cum ar fi arvuna, clauza penala,
solidaritatea, indivizibilitatea etc.
Intr-o lucrare
destinata garantiilor creditorului, acestea sunt definite ca fiind toate acele mijloace tehnice, extrinseci raportului de obligatie, dar care
vin sa se alature acestuia, spre a contribui la conservarea anumitori bunuri in
vederea executarii silite, la asigurarea executarii reale a obligatiei sau la
despagubirea creditorului, in cazul in care executarea reala nu mai are loc (VD Zlatescu, Garantiile creditorului, Ed.
Academiei, Buc. 1970)
I se reproseaza acestei definitii caracterul ei
prea general, ajungandu-se a identifica garantiile creditorului cu toate
modalitatile aflate la indemana oricarui creditor de a-si vedea satisfacuta
creanta, incusiv posibilitatea de a apela la forta coercitiva a statului pentru
realizarea executarii silite, posibilitate ce caracterizeaza, de altfel, orice
norma juridica.
Garantii
generale - garantii speciale. Pentru o buna intelegere a notiunii de
garantii generale ale creditorului credem ca o privire mai ampla care sa vizeze
si alte institutii care garanteaza obligatiile, decat cele anume create
cu acest scop, este bine venita, examinarea lor din aceasta perspectiva avand
un tel eminamente didactic. Tocmai de aceea este necesara distinctia intre garantii
generale ale creditorului si garantii speciale, tehnice, de
garantare a obligatiilor.
De aceea ne
propunem a examina si noi cateva institutii juridice care, desi nu sunt
concepute ca mijloace tehnice de garantare a obligatiilor, au fost totusi
impuse de acelasi imperativ. Ne gandim la masurile conservatorii propriu zise,
la actiunea oblica, la actiunea pauliana. Celelalte mijloace cum ar fi
indivizibilitatea si solidaritatea obligatiilor, clauza penala, arvuna, desi contribuie
la garantarea obligatiilor, au totusi un alt fundament juridic.
