StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Mijloace de identificare a persoanei fizice

MIJLOACE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE



PROBLEME GENERALE


Identificarea persoanei fizice desemneaza individualitatea omului in raporturile juridice civile.

Identificarea persoanei fizice reprezinta o institutie juridica complexa, guvernata de norme care apartin atat dreptului civil, cat si altor ramuri de drept.



Este necesara identificarea persoanei fizice atat pentru societate, pentru a se cunoaste subiectele de drept civil, de drept administrativ, de drept constitutional, de drept fiscal etc., cat si pentru necesitati de ordin personal, pentru ca fiecare individ participant la raporturi juridice sa se poata individualiza in cadrul acestora.

Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu si starea civila. Atributele de identificare a persoanei fizice reprezinta drepturi nepatrimoniale. Ele vor fi aparate conform reglementarilor legale si aici se impune sa semnalam dispozitiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954.



NUMELE


Numele reprezinta un atribut de identificare a persoanei fizice si consta in dreptul omului de a fi individualizat atat in familie, cat si in societate prin anumite cuvinte determinate, cu o asemenea semnificatie potrivit dispozitiilor legale.

Numele cuprinde numele de familie si prenumele si confera dreptul de a purta numele, dreptul de a cere indepartarea erorilor de scriere a numelui in orice act si dreptul de a se opune justificat la folosirea numelui, in mod neindreptatit, de alta persoana.

In sens larg, notiunea de "nume" desemneaza atat numele de familie, cat si prenumele, in sens restrans aceasta priveste numai numele de familie.

Ca drept nepatrimonial, dreptul la nume prezinta urmatoarele caractere juridice: 1. opozabilitatea; 2. inalienabilitatea; 3. imprescriptibilitatea; 4. universalitatea; 5. egalitatea si 6. unitatea.

Exista mai multe ipoteze privind stabilirea numelui de familie, si anume: a) in cazul copilului din casatorie; b) in cazul copilului din afara casatoriei si c) in cazul copilului nascut din 111d39b parinti necunoscuti.

In situatia stabilirii numelui de familie al copilului din casatorie, se poate observa existenta urmatoarelor reguli:

copilul ia numele de familie comun al parintilor, daca acestia au un nume comun de familie;

copilului i se stabileste ca nume de familie de catre parinti sau de catre autoritatea tutelara fie numele de familie al unuia dintre parinti, fie numele de familie rezultat din numele de familie reunite ale parintilor, atunci cand acestia nu au acelasi nume de familie.

Sunt incidente dispozitiile art. 62, alin. 1 si 2 din Codul familiei.

In cazul stabilirii numelui de familie al copilului din afara casatoriei, distingem urmatoarele situatii:

cand copilul a fost recunoscut de ambii parinti, acestuia i se stabileste numele conform reglementarilor art.62 din Codul familiei, adica, intr-o astfel de situatie copilul va lua numele unuia dintre parinti sau numele lor reunite;

in cazul copilului care isi stabileste filiatia numai fata de unul dintre parinti, copilul va lua numele acelui parinte.

In situatia stabilirii numelui de familie al copilului gasit, din parinti necunoscuti, numele se determina, pe cale administrativa, de primaria locului unde a fost gasit copilul.

In ce priveste modificarea numelui de familie, se au in vedere modificarile survenite in urma casatoriei persoanei.

In cazul modificarii numelui de familie ca urmare a schimbarilor survenite in filiatia persoanei, distingem:

In situatia stabilirii filiatiei copilului gasit din parinti necunoscuti, daca se stabileste filiatia fata de unul dintre parinti, atunci copilul devine din casatorie sau din afara casatoriei si numele stabilit ca si in cazul copilului din casatorie sau din afara casatoriei.

In cazul stabilirii filiatiei copilului si fata de cel de al doilea parinte, instanta judecatoreasca poate incuviinta copilului sa poarte numele parintilor fata de care si-a stabilit in urma filiatia (art.64 alin. 2 din Codul familiei).

In cazul tagaduirii paternitatii copilului din casatorie, daca actiunea este admisa, atunci se are in vedere situatia in care mama copilului nu are nume comun cu al sotului care a tagaduit paternitatea. In aceasta situatie copilul va trebui sa ia numele de familie al mamei, din momentul nasterii (art.64 alin 1 din Codul familiei).

Atunci cand mama copilului are numele de familie comun cu al sotului care a tagaduit paternitatea, si caruia i s-a admis actiunea, copilul va pastra numele de familie ca fiind numele parintilor fata de care are stabilita filiatia (mama).

Daca, dupa tagaduirea paternitatii copilului i se stabileste filiatia fata de un alt barbat, atunci sunt incidente reglementarilor art. 64 alin. 2 din Codul familiei.

In cazul adoptiei au loc modificari ale numelui de familie dupa cum urmeaza:

in cazul incuviintarii adoptiei, copilul adoptat dobandeste numele celui care il adopta;

daca adoptia se face de catre soti care nu au numele comun, acestia sunt obligati sa declare in fata instantei numele pe care copilul il va purta. Daca acestia nu se inteleg, va decide instanta;

cand se dispune desfacerea adoptiei, instanta se va pronunta si cu privire la numele copilului dupa acest moment;

in cazul anularii adoptiei, cel adoptat redobandeste numele avut inainte de adoptie.

Modificari ale numelui de familie se produc si in cazul casatoriei. Astfel, la incheierea casatoriei, sotii pot fie sa pastreze numele avut inaintea casatoriei, fie sa ia numele unuia dintre acestia, fie sa ia numele lor reunite (art. 27 din Codul familiei).

In cazul desfacerii casatoriei prin divort, sotii revin la numele anterior, daca au existat schimbari in ce priveste numele acestora la incheierea casatoriei. Exista posibilitatea ca instanta sa incuviinteze ca sotii sa se invoiasca in sensul ca sotul care a luat la casatorie numele celuilalt sot sa il poarte si dupa desfacerea casatoriei. In cazul in care sunt motive temeinice, instanta poate incuviinta ca sotul care a luat in urma casatoriei, numele celuilalt sot sa-l poarte chiar si in lipsa unei invoieli a sotilor.

In cazul anularii casatoriei, fiecare dintre soti va relua numele dinaintea casatoriei.

La incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti, sotul supravietuitor poate continua sa poarte numele sotului decedat.

Exista posibilitatea schimbarii numelui pe cale administrativa, in urma unei cereri formulate de persoana interesata, cerere care se depune la primaria de domiciliu si se publica pe cheltuiala solicitantului in Monitorul oficial, Partea III. Se poate face opozitie fata de cererea, in scris si motivat, de persoanele interesate iar, apoi, cererea si documentele se inainteaza la Inspectoratul General al Politiei, spre solutionare. Se pronunta o decizie motivata de admiterea sau de respingerea, in efectele schimbarii numelui se produc de la data inscrierii prin mentiuni.

Exista posibilitatea retranscrierii numelui care a fost inregistrat in actele de stare civila, tradus intr-o alta limba decat limba materna sau ortografia altei limbi. Competenta a face modificari este primaria in pastrarea careia se afla registrul de stare civila.

Prenumele reprezinta o parte a numelui in sens larg, de natura sa individualizeze persoana fizica in familie in primul rand, precum si in societate. Prenumele reprezinta aceleasi caractere juridice ca si numele. Prenumele se stabileste la inregistrarea nasterii, pe baza declaratiei facute de persoana care declara acest eveniment.

Schimbarea prenumelui pe cale administrativa si retranscrierea prenumelui urmeaza aceleasi reguli ca si numele.

Pseudonimul este un drept personal nepatrimonial care individualizeaza persoana fizica in societate, dar mai ales intr-un anume domeniu de activitate de o natura speciala, prin folosirea unui cuvant sau a unui grup de cuvinte. Pseudonimul constituie un element de identificare a persoanei fizice si se caracterizeaza prin autodesemnare.

Porecla se deosebeste de pseudonim. Aceasta nu este un drept personal nepatrimonial si este acordata de alte persoane decat cel ce o poarta. Porecla nu serveste la identificarea persoanei fizice decat intr-o singura situatie, si anume la cazierul judiciar.



DOMICILIUL


Domiciliul reprezinta un atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza spatial, indicand un anume loc cu o asemenea semnificatie juridica pentru persoana respectiva.

Sediul materiei il reprezinta art. 13 din Decretul nr. 31/1954 si reglementarile art. 25 alin.1 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate.

Importanta juridica a domiciliului persoanei fizice reiese din urmatoarele elemente: in domeniul capacitatii civile, in domeniul obligatiilor civile in ce priveste efectuarea platii, in domeniul succesoral, in domeniul investitional.

Caracterele juridice ale domiciliului, ca drept personal nepatrimonial, ca drept personal nepatrimonial sunt urmatoarele:

1. este opozabil erga anine; 2. este inalienabil; 3. este imprescriptibil; 4. este personal; 5. universal; 6. prezinta stabilitate; 7. unicitate si 8. obligativitate.

In raport de modul de stabilire, domiciliul poate fi de drept comun, legal sau conventional.

In functie de teritoriul statului pe care se gaseste, domiciliul vechi si domiciliul actual.

Dupa domiciliul discutat in materia casatoriei, putem avea domiciliul conjugal, comun sau domiciliile separate ale sotilor. Nu exista o reglementare legala care sa oblige sotii sa aiba domiciliu comun.

Stabilirea domiciliului se face in mod liber de catre cetatenii romani, care isi pot stabili sau schimba domiciliul unde doresc (art. 24 din Constitutia Romaniei).

Domiciliul de drept comun este un drept al persoanei fizice de a se individualiza in spatiu printr-o locuinta statornica. Domiciliul de drept comun are ca titular persoana fizica cu capacitate de exercitiu dar poate avea ca titlu si minorul care a implinit varsta de 14 ani. Sunt incidente reglementarile art.102 din Codul familiei.

Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate, iar in cazul domiciliului minorului sub 14 ani domiciliul se dovedeste cu certificatul de nastere al acestuia si cartea de identitate a parintilor sau a reprezentantului legal.

Domiciliul legal reprezinta acel domiciliu determinat prin dispozitiile legale pentru anumite persoane fizice. Asemenea domiciliul este stabilit de legi, urmareste ocrotirea anumitor persoane fizice si coincide cu domiciliul de drept comun al persoanei fizice care exercita ocrotirea. Reglementarea legala este reprezentata de dispozitiile art. 14 si 15 din Decretul nr. 31/1954 si art. 25 din Legea nr. 105/1996.

Minorul are domiciliul legal fie la parintii sai, fie la parintele la care locuieste statornic, fie la parintele care ii asigura ocrotirea, fie la tutore.

Persoana pusa sub interdictie are domiciliul legal la tutore, iar persoana ocrotita prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau, in masura in care acesta are dreptul de a-l reprezenta.

Domiciliul legal se schimba in momentul in care se schimba domiciliul de drept comun al persoanei fizice care are calitatea de ocrotitor. In cazul minorului opereaza schimbarea domiciliului legal si in cazul incredintarii acestuia prin hotarare judecatoreasca.

Domiciliul legal se preteaza prin dovada domiciliului de drept comun al persoanei care executa ocrotirea. In cazul minorului de peste 14 ani, proba se face cu cartea de identitate si/sau cu hotararea judecatoreasca de incredintare sau decizia de instituire a tutelei sau curatelei.

Reglementarea domiciliului conventional se gaseste in Codul Civil si in Codul de procedura civila.

Domiciliul conventional este locuinta stabilita prin acordul de vointa al partilor unui act pentru executarea acestuia in locul mentionat sau pentru solutionarea unui litigiu si comunicarea actelor de procedura.

Ca natura juridica, domiciliul conventional reprezinta o conventie accesorie care permite prorogarea competentei teritoriale a instantei judecatoresti.

Resedinta este un atribut de identificare in spatiu a persoanei fizice prin indicarea unei locuinte ce prezinta un caracter vremelnic sau temporar. Resedinta poate fi schimbata in mod liber de persoana fizica.

Proba resedintei se face cu mentiunea inscrisa in cartea de identitate, printr-o eticheta autocolanta.



STAREA CIVILA


Starea civila reprezinta un drept nepatrimonial, un element de identificare a persoanei fizice prin indicarea calitatilor acesteia cu o anume semnificatie. Este vorba despre a suma de calitati personale care intra in competenta starii civile. Pentru a o desemna se foloseste si notiunea de statut civil al persoanei.

Starea civila este un drept subiectiv si ajuta individualizarea persoanei, careia i se da astfel posibilitatea de a se evidentia prin starea civila, posibilitatea de a pretinde sa fie individualizata de alta prin acest element si posibilitatea de a apela la forta coercitiva a statului atunci cand este incalcata starea civila.

Starea civila este un minimum de calitati personale desemnand faptul ca omul se afla in aporturi juridice din casatorie, din afara casatoriei, necasatorit, divortat, vaduv, in raporturi de rudenie sau de afinitate, barbat sau femeie, de o anumita varsta, nascut intr-o anumita localitate etc.

Desi este un drept personal nepatrimonial si desi constituie un element de identificare a persoanei fizice, starea civila difera de alte drepturi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume, dreptul la domiciliu, capacitatea civila, cetatenia, de folosinta starii civile (posesia de stat).

Folosinta starii civile (posesia de stat) reprezinta o stare juridica rezultata din intrunirea elementelor "nomen", "tractatus" si "fama". Elementul "nomen" reprezinta individualizarea prin purtarea unui nume care corespunde starii civile, elementul "tractatus" inseamna tratarea unei persoane ca o persoana careia ii corespunde starea civila, iar "fama" desemneaza recunoasterea unei persoane ca fiind aceea careia ii apartine starea civila.

Posesia de stat conduce la prezumtia relativa ca aceasta corespunde realitatii, insa daca este unita cu actul de nastere, creeaza o prezumtie absoluta de existenta a unei stari civile, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 51 din Codul familiei.

Starea civila este un drept nepatrimonial, opozabil erga omines, inalienabil, imprescriptibil, universal si va prezenta caracterul personalitatii.

Actiunile de stat sunt actiuni in justitie care au ca obiect elemente de stare civila. Ele pot fi clasificate in raport de mai multe criterii, dupa cum urmeaza:

Dupa obiectul lor, actiunile de stat pot fi: 1. actiuni in reclamatie de stat; 2. actiuni in contestatie de stat si 3. actiuni in modificare de stat.

Actiunile in reclamatie de stat sunt acele actiuni prin care se urmareste obtinerea altei stari civile decat cea existenta, cum ar fi: actiunea in stabilirea maternitatii sau actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei.

Actiunile in contestatie de stat sunt acele actiuni prin care se urmareste inlaturarea unei stari civile si inlocuirea ei cu o alta, care se considera reala. Sunt astfel de actiuni: actiunea cu tagada paternitatii copilului din casatorie, actiunea in contestarea recunoasterii de maternitate sau paternitate, actiunea in contestarea filiatiei din casatorie.

Actiunile in modificare de stat sunt acele actiuni prin care se urmareste schimbarea starii civile a persoanei pentru viitor, fara a se contesta starea civila existenta. Pot fi mentionate, cu titlu de exemplu, actiunea de divort sau actiunea pentru desfacerea adoptiei.

In functie de sfera persoanelor indreptatite sa exercite actiunile de stare civila, deosebim intre: 1. actiunile care pot fi pornite numai de titularul starii civile (actiunea de divort), 2. actiuni care pot fi pornite de titular, de reprezentantul legal sau de procuror (actiunea in stabilirea paternitatii), actiunea in desfacerea adoptiei si 3. actiuni care pot fi formulate de orice persoana interesata (actiunea in nulitatea absoluta a casatoriei sau a adoptiei).

Inregistrarile de stare civila sunt operatiuni juridice prin care se consemneaza in registrele de stare civila acte si fapte juridice si alte elemente reglementate de lege. Asemenea inregistrari trebuie sa fie facute de catre organele cu atributul de stare civila.

Conform reglementarilor legale in vigoare, privind actele de stare civila exista doua categorii de inregistrari: 1. forma intocmirii adreselor de stare civila si 2. inregistrari sub forma mentiunilor inscrise pe marginea registrelor de stare civila.

Orice modificare intervenita in privinta statutului civil al persoanei se comunica din oficiu autoritatilor administratiei publice locale unde s-a intocmit actul de nastere, de casatorie sau de deces al persoanei pentru inscrierea mentiunilor respective.

Sunt competente sa efectueze inregistrari de stare civila si autoritatile administratiei publice ale municipiilor, sectoarelor, municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, ofiteri de stare civila, primariile locurilor de coborare sau debarcare, pentru nasterea sau decesul produse in tren, pe o nava sau aeronava, in timpul unei calatorii in interiorul tarii, comandantul navei pentru nasterea sau decesul intervenite pe o nava in timpul unei calatorii in afara granitelor tarii. La sosirea in tara comandantul are obligatia sa inainteze o copie de pe inregistrarea efectuata, prin Capitania portului de inscriere a navei, la Primaria Sectorului 1 din Bucuresti.

Comandantul aeronavei, pentru nasterea sau decesul survenite pe o aeronava in timpul calatoriei, are aceeasi obligatie de a se face comunicare catre Primaria Sectorului 1 Bucuresti.

Reprezentantii diplomatici sau consulari ai Romaniei au si ei atributii cu privire la efectuarea, in anumite conditii a inregistrarilor de stare civila.

Registrele de stare civila se tin in dublu exemplar, in inregistrarile, inscrierile si mentiunile se efectueaza cu cerneala de culoare neagra.

Inregistrarile de stare civila se fac pe baza unei declaratii.

Inregistrarea facuta de o persoana necompetenta care exercita public atributia de delegat de stare civila sunt valabile in baza principiului "error communis facit ius".

La solicitarea partii primaria inainteaza lucrarile ce privesc cauza instantei) care dispune de urgenta. Inregistrarile se efectueaza cu alfabet latin, in limba romana, iar anularea, rectificarea, completarea actelor de stare civila se poate face numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Pe baza inregistrarilor existente persoanei indreptatite i se elibereaza un certificat original constatator.

Exista reguli speciale pentru inregistrarea nasterii, recunoasterii sau a hotararii judecatoresti de stabilire a filiatiei, adoptiei, casatoriei, divortului, schimbarii numelui pe cale administrativa, decesului actelor de stare civila ale cetatenilor romani aflati in strainatate, actelor de stare civila in caz de mobilizare, razboi sau participare la operatiuni in scop umanitar sau pentru mentinerea pacii.

Actele de stare civila reprezinta acte din registrele de stare civila in care sunt consemnate elementele starii civile a persoanei de catre organele care au atributii de stare civila, cu respectarea conditiilor stabilite de lege.

Actul de stare civila are o natura juridica complexa fiind atat un act de drept civil, dar si un act juridic de drept administrativ.

Exista posibilitatea reconstituirii actelor de stare civila atunci cand registrele de stare civila au fost pierdute, distruse in tot sau in parte ori cand actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu mai poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acesta.

Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila poate fi solicitata atunci cand intocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisa, desi au fost depuse actele necesare in vederea intocmirii actului ori cand intocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre delegatul de stare civila.

In cazul in care se pune problema rectificarii actelor de stare civila intocmite in registrele de stare civila, competenta este instanta judecatoreasca (art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 si art. 57 alin. 1 din Legea nr. 119/1996).

Anularea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora este o sanctiune in cazul nerespectarii dispozitiilor legale privind validitatea actelor de stare civila si poate fi ceruta cand actul de stare civila a fost intocmit intr-un registru necorespunzator, cand nu trebuia intocmit la data sau primaria respectiva, cand faptul sau actul de stare civila nu exista, cand nu s-au respectat dispozitiile legale la intocmirea actului de stare, cand mentiunea a fost inscrisa pe alt act de stare civila si cand mentiunea a fost operata cu un text gresit.

Cand inregistrarea a fost facuta de o persoana necompetenta, cu exceptia cazului statuat prin adagiul "error communis facit ius", cand inregistrarea nu s-a facut in registrul de stare civila ori cand actul reconstituit a fost procurat, atunci se poate cere anularea.

Rectificarea si completarea actelor de stare civila urmaresc inlaturarea sau indepartarea erorilor existente in cadrul acestora. Rectificarea opereaza cand exista neconcordante intre exemplarele registrelor de stare civila, cand inregistrarea de la rubrica numelui tatalui cuprinde alt nume decat cel ce trebuia mentionat, iar completarea se refera la intregirea actului de stare civila cu mentiunile omise, cand unele rubrici au ramas necompletate.

Modificarea actelor de stare civila se refera la inscrierea unor mentiuni privitoare la statutul civil al titularului si intervine in cazul recunoasterii sau stabilirii ulterioare a filiatiei sau stabilirii ulterioare a filiatiei, inscrierii adoptiei, anularii sau desfacerii acestuia, inscrierii divortului, anularii sau incetarii casatoriei, inscrierii schimbarii numelui de familie si/sau a prenumelui pe cale administrativa, inscrierii acordarii sau pierderii cetateniei.

Proba starii civile se face cu actele intocmite sau inscrise in registrele de stare civila.

Certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere aprobata ca si actele intocmite sau inscrise in registre.

Conform art. 24 din Decretul nr.31/1954, starea civila mai poate fi dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege daca nu a existat registrul de stare civila, daca acesta este pierdut sau distrus, daca intocmirea actului a fost omisa ori daca procurarea certificatului de stare civila nu este cu putinta.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact