Subrogatia in drepturile creditorului

SUBROGATIA IN DREPTURILE CREDITORULUI

           Notiune. Subrogatia in drepturile creditorului platit este reglementata de Codul civil in art. 1106  -1109, in Capitolul VIII intitulat Despre stingerea obligatiilor , dupa modelul Codului civil francez. Autorii fideli sistemului, trateaza institutia subrogatiei ca o plata prin subrogatie. (* Josserand, Cours de droit civil positif francais, Paris, 1930, t. 2 p. 420, MP GR op cit. p 551 )

Doctrina noastra, preocupata de dinamica raportului de drept, analizeaza subrogatia, indeosebi prin efectul transmiterii obl 222h79c igatiilor, sistem la care subscriem. Subrogatia este inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic cu o alta persoana, care prin plata datoriei debitorului, devine creditor al acestuia din urma, dobandind toate drepturile si obligatiile creditorului platit. Operatia se apropie mult de cesiunea de creanta, dar nu se confunda cu aceasta, pentru ca, in timp ce la cesiunea de creanta inlocuirea creditorului se face anterior platii, subrogatia se realizeaza intotdeauna cu ocazia platii.

Pe de alta parte, cesiunea de creanta nu stinge creanta, ci doar o transmite, in timp ce subrogatia stinge creanta anterioara. In practica, plata datoriei altuia o poate face un codebitor obligat solidar, fidejusorul sau chiar un tert. Plata stinge raportul anterior, debitorul devenind obligat fata de cel care a facut plata (solvens). Acesta din urma este avantajat ca se substituie creditorului beneficiind de toate garantiile anterioare ale datoriei. In lipsa subrogatiei, solvens-ul ar fi avut o situatie mai grea. El s-ar fi putut intemeia, fie pe mandatul dat de debitor, fie pe gestiune intereselor altuia. Numai ca, in aceste ipoteze, in recursul indreptat impotriva debitorului ar fi trebuit sa suporte concursul celorlalti creditori.

           Felurile subrogatiei. Subrogatia poate avea ca izvor vointa partilor sau legea, putandu-se naste, fie ex contractu, fie ex legem.

1. Subrogatia conventionala, care la randul ei poate fi:

       - Subrogatia consimtita de creditor, care presupune conventia dintre primul creditor si solvens-ul, tertul care face plata, fara sa fie nevoie de consimtamantul debitorului. Aceasta conventie trebuie sa fie facuta chiar in momentul platii pentru ca daca intervine ulterior, creditorul nu mai poate substitui pe solvens in drepturile sale, creanta sa nemaiexistand. Daca, dimpotriva, conventia ar interveni inainte de plata, ne-am afla in fata cesiunii de creanta. De aceea, se spune ca subrogatia intervine in momentul platii, stipulandu-se in chitanta eliberata de creditor. Pentru ca data platii sa fie opozabila tertilor, se cere ca inscrisul constatator al platii sa aiba data certa.

                -  Subrogatia consimtita de debitor, are loc, potrivit art. 1107 pct. 2 C. civ, prin acordul de vointa dintre debitor si tertul de la care debitorul se imprumuta pentru a putea plati datoria creditorului. Astfel, imprumutatorul se subroga in drepturile creditorului, fara sa i se ceara consimtamantul. Daca acesta nu este de acord sa primeasca plata, debitorul poate face oferta reala de plata urmata de consemnatiunea sumei.

Pentru valabilitatea acestei operatii se cere ca  atat inscrisul constatator al platii, cat si cel de imprumut sa aiba forma autentica, sa cuprinda mentiunea expresa  ca imprumtul s-a facut pentru plata datoriei catre creditor iar in chitanta liberatorie sa se mentioneze expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata si ca debitorul il subroga pe solvens in drepturile creditorului platit.

           2. Subrogatia legala. Potrivit art. 1108 C. civ. subrogatia legala opereaza de plin drept, ex legem, in urmatoarele situatii:

            - in folosul celui care, fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor, plateste un alt creditor care are preferinta. Este cazul creditorului chirografar care plateste un creditor privilegiat sau imptecar, subrogandu-I-se in drepturile acestuia. Acelasi efect are plata unui creditor ipotecar de un rang inferior cand este facuta unui creditor superior in rang;

- in folosul celui care, dobandind un imobil ipotecat, plateste pe un creditor ipotecar, pentru a evita urmarirea bunului;

            - in folosul celui care, fiind obligat cu altii sau pentru altii, la plata unei datorii, are interes de a o face platind pe creditor. De exemplu, codebitorul solidar, codebitorul unei obligatii indivizibile, fidejusorul, codebitorul unei obligatii in solidum;

            - in folosul mostenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar si plateste din propriul sau patrimoniu pe un creditor al mostenirii. Beneficiul de inventar opreste confuziunea ptrimoniului succesoral cu cel al succesorului, astfel ca raspunderea sa va fi cantonata doar la activul succesoral (intra vires hereditatis). Pentru a evita urmarirea unui bun succesoral, mostenitorul plateste pe creditor cu propriile mijloace, subrogandu-se in drepturile creditorului. Deosebit de aceste situatii limitativ prevazute de lege, se mai poate adauga cel prevazut de  Codul civil potrivit caruia, societatea de asigurari se subroga in drepturile asiguratului despagubit impotriva celui vinovat de producerea prejuciului.

           Efectele subrogatiei. Prin orice subrogatie, conventionala sau legala, subrogatul ia locul creditorului platit, beneficiind de toate accesoriile creantei (ipoteca, gaj, fidejusiune) si capatand toate drepturile si actiunile creditorului impotriva debitorului. O plata partiala conduce la o subrogatie partiala. In acest caz, creditorul initial are o pozitie privilegiata fata de subrogat pentru ca daca debitorul nu va putea plati toata datoria, creditorul initial va fi primul platit, subrogatul nepreluind decat ce-a ramas.

Solutia este conforma regulii Nemo contra se subrogasse censetur (nimeni nu poate fi subrogat impotriva propriilor sale interese). Regula nu tine de ordinea publica , ceea ce face posibila renuntarea de catre creditor. Daca subrogatul este codebitor solidar, prin plata, dispare solidaritatea care fiinta doar in raporturile cu creditorul initial.

Pe langa actiunile creditorului platit, subrogatul are o actiune proprie impotriva debitorului, izvorata din mandat, gestiunea de afaceri sau imbogatirea fara justa cauza, dupa cum plata a fost facuta din insarcinarea debitorului, din proprie initiativa. Daca aceste temeiuri nu pot fi invocate si plata a fost facuta, ultimul refugiu il reprezinta imbogatirea fara justa cauza care, cum am vazut, are intotdeauna caracter subsidiar. Creditorul nu garanteaza existenta creantei. Daca solvens-ul a facut o plata inexistenta, el poate exercita actiunea intemeiata pe plata nedatorata.