Mijloacele de conservare a patrimoniului creditorului

MIJLOACELE DE CONSERVARE A PATRIMONIULUI CREDITORULUI

           Notiune. Este preferabil moralmente, ca debitorul sa aiba un patrimoniu indestulator de natura a-i permite acestuia sa-si execut 757h79h e obligatiile fata de creditori, pastrandu-se garantia respectarii tuturor angajamentelor asumate. De aceea legea civila nu este indiferenta cu modul de gestionare de catre debitor a propriului sau patrimoniu, motiv pentru care, ori de cate ori se prefigureaza o atitudine pasiva a debitorului care poate trezi indoiala creditorilor, legata fie de o posibila intentie de frauda, fie pur si simplu de lipsa lui de pricepere, creditorul poate interveni, substituind diligenta debitorului.

Aici redactorii Codului civil au avut a armoniza doua imperative: unul privind satisfacerea interesului legitim al creditorilor,  prin prevenirea unor prejudicii ca urmare a proastei gestionari a debitorului, altul privind grija de a nu leza libertatea de vointa a debitorului. Rezultatul a fost astfel gandit incat sa nu supere pe nici-una dintre cele doua parti, legea oferind creditorului puteri limitate doar in a preveni o paguba, fie cu voia debitorului, fie fara voia acestuia. Ele vizeaza exclusiv masuri preventive si de conservare a patrimoniului.

           Enumerare. Dintre cele mai importante masuri conservatorii pe care le poate initia creditorul sunt:

- instituirea  sechestrului asigurator asupra bunurilor debitorului pentru a preintampina dosirea sau instrainarea lor. Potrivit art. 591 C. proc. civ. creditorul care are o creanta constatata printr-un inscris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. Acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata;

            -  inscrierea si transcrierea imobiliara sau inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate sau a altui drept real dobandit de debitor asupra unui bun imobil, operatii pe care le poate face  creditorul atunci cand debitorul refuza sau neglijeaza s-o faca;

            - interventia creditorului  in procesul de partaj al debitorului, pentru ca astfel sa se evite o eventuala impartire frauduloasa, adica de natura a prejudicia interesele creditorului;

-  separatia de patrimonii la decesul debitorului, impiedicand astfel confuziunea dintre patrimoniul debitorului si cel succesoral ce s-ar putea produce ca urmare a acceptarii pure si simple a debitorului, cand pasivul ar putea intrece activul succesoral;

-        punerea de peceti si efectuarea unui inventar la decesul debitorului pentru a preveni

sustragerea sau dosirea unor bunuri succesorale.