StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept general
Trimite articolul prin email Momente dificile in consiliere : Drept general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Momente dificile in consiliere



MOMENTE DIFICILE IN CONSILIERE


In activitatea de reintegrare sociala si supraveghere ne confruntam uneori cu situatii deosebite in ce priveste complexitatea si incarcatura emotionala a acestora. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva situatii pe care le puteti intalni in practica de zi cu zi prezentate de in lucrarea „Tehnici specifice in asistenta sociala” (Gabriela Irimiescu) .

a) Clientul involuntar




Termenul se refera la clientul care datorita situatiilor de maxima dificultate, a fost obligat sa intre in relatie profesionala cu consilierul (ex: condamnatii, copiii abuzati, pacientii spitalelor de psihiatrie etc. )

Caracterul relativ fortat al acestui raport determina din partea clientului reactii de violenta, furie, neacceptare. Clientul poate intreba “Cine este consilierul pentru ca eu sa vorbesc cu el?” Exercitarea de catre consilier a autoritatii cu care este investit reprezinta o activitate terapeutica. Inca inaintea primei intalniri cu clientul involuntar, trebuie sa fie foarte clar pentru dumneavoastra ca nu negociati conditiile de participare. Veti fi clari in explicarea rolurilor si responsabilitatilor pe care le aveti si informati clientul despre ce asteptati de la el. Este necesar ca responsabilitatea institutiei sa fie cunoscute de client si acesta sa inteleaga corect regulile confidentialitatii – daca un consilier trebuie sa intocmeasca un raport catre judecator, clientul trebuie sa stie ca ceea ce se afirma in raport nu este confidential. Clientul poate opta pentru lipsa de cooperare, dar in acest caz i se vor explica consecintele negative ale acestui comportament. Pentru deblocare, consilierul poate folosi fraze precum “Dupa ceea ce s-a intamplat, inteleg de ce sunteti suparat…“ – aceasta tehnica permite alinierea consilierului la starea emotionala a clientului care este determinat sa-si reduca negativismul. In cazul clientilor condamnati sau al psihopatilor, se va renunta la tehnica comunicarii propriilor sentimente.


b) Clientul manipulator

Consilierul care nu are abilitatea de a detecta un asemenea client se poate situa intr-o postura dificila din punctul de vedere al eticii datorita indemanarii clientului de a se folosi de serviciile acestuia. Este cunoscut faptul ca multi dintre acesti cli 818h74i enti sunt sociopati sau psihopati si etichetati ca avand tulburari de personalitate. Aceste persoane nu pot empatia, sunt incapabile de a aprecia sentimentele altor persoane, sunt volubile, sigure pe ele, au o maniera superficiala de relationare, egocentriste, manifesta o puternica dorinta de a vorbi despre risc si au un comportament antisocial. Pentru ele adevarul este ceea ce spun in acel moment. Manipularea face parte dintr-un patern comportamental insusit in trecut.

Consilierul va tine seama de urmatoarele aspecte :

- desi acesti clienti trebuie abordati cu respect, consilierul va manifesta prudenta in explicarea propriului rol si a asteptarilor fata de client; trebuie oferite explicatii clare in legatura cu ce poate face si ce NU poate face un profesionist;

- intalnirea nu poate avea succes daca consilierul nu este ferm si cu putere de clarificare.

Yochelson & Samenow (1985) fac urmatoarea descriere a subiectului manipulator: “acesta gaseste si foloseste oportunitati pentru digresiuni si diversiuni, el orienteaza propria versiune despre evenimente astfel incat sa apara ca o victima, blamandu-i pe ceilalti pentru esecul sau in viata. Considera ca poate sa impresioneze pe agentul schimbarii afisandu-i simpatie si compasiune si incearca sa-l convinga de punctul sau de vedere. In caz de esec, foloseste foarte multe tactici pentru a se apara. Se poate preface timid, infricosat, ridiculizat, poate avea reactii violente”;

suspectati ca manipulator orice client care manifesta dezinteres fata de propria viata, fata de locul de munca si fata de propriile sentimente. Orice interes al clientului fata de sentimentele consilierului referitoare la profesia sa sau viata personala intra sub incidenta suspiciunii. Fiti precauti atunci cand clientul va spune: “Dumneata esti singura persoana care ma intelege “ / “Nimeni nu m-a ajutat ca dumneata” / “Am o mare sansa de a-mi rezolva probleme acum, DAR am nevoie de sustinerea dvs.” / “ As dori sa am o slujba DAR este atat de greu”.

Daca aveti suspiciunea ca un client este manipulator, consultati case- managerul sau alti profesionisti si examinati sentimentele si actiunile voastre. Este foarte probabil sa nu fiti singurul pe care incearca sa-l manipuleze.

Este foarte greu de detectat cand clientul manipuleaza, mai ales daca si-a facut o arta din asta. Ei se ascund in spatele cuvintelor, nu se implica emotional (limbajul non-verbal, tonul vocii, expresia faciala sunt in contradictie cu gravitatea faptelor prezentate.) Consilierul trebuie sa explice clientilor consecintele comportamentului lor, astfel incat, inainte de a opta pentru o schimbare, sa exprime semnificatia pedepsei pentru actiunile lor.

Spiritul de intelegere al consilierului trebuie sa sporeasca invers proportional cu judecarea acestor clienti. Manipularea este considerata de client ca fiind cel mai important lucru pe care stie sa-l realizeze / sau cea mai eficienta strategie de a se adapta la cerintele sistemului.


c) Clientul periculos ( consilierul il intalneste daca lucreaza in sistemul corectional, in domeniul protectiei copilului - abuz, violenta domestica). Riscul ca o persoana sa devina violenta este mai mare, daca: in antecedent a mai comis si alte acte de violenta, este sub influenta alcoolului sau a consumat droguri, provine dintr-o familie in care violenta este un mod de viata acceptat, este cunoscut ca o persoana cu manifestari violente in comunitate, face parte dintr-un grup ce comite acte de violenta, trece printr-o perioada foarte stresanta, a suferit un traumatism cranian.

La birou – anuntati colegii ca ati stabilit o intalnire cu un client periculos, stabiliti impreuna cu colegii un cod de semnalare a situatiilor periculoase (ex., un telefon dat unui coleg: “Te rog sa-mi aduci registrul de inregistrari de culoare rosie”) pentru ca acestia sa poata interveni eficient. Atunci cand vizitati clientul acasa, anuntati vizita telefonic, anuntati colegii de aceasta vizita, analizati camera fara a deveni suspecti, asezati-va la usa sau pe cel mai apropiat loc dinspre iesire. Cei mai multi oameni sunt furiosi 2, 3 minute, dupa care se calmeaza - daca episodul este unic, nu sunteti in pericol - daca se repeta, incheiati discutia si parasiti locuinta clientului. Nu atingeti clientul furios. Daca s-a ridicat in picioare, rugati-l sa se aseze (are efect calmant). Fiti atenti la urmatoarele gesturi (miscarea rapida a bratelor, dilatarea pupilelor, contorsionarea venelor, scrasnituri ale dintilor, vorba repezita, spasm muscular) si nu intoarceti niciodata spatele unei persoane care se comporta astfel, dar incheiati discutia inainte ca situatia sa se agraveze. La intoarcerea la birou, anuntati-va seful si colegii de cele intamplate. Discutati impreuna cazul si maniera de finalizare a interventiei.



d) Clientul rezistent / reluctant

Rezistenta este reactia clientilor care se simt constransi si limitati in procesul de ajutor. Egan (1969) o definea ca situatie perceputa de client, avand doua aspecte: unul coercitiv - forta (autoritate) / putere (presiune careia trebuie sa i se supuna) si altul nesigur care deranjeaza, ameninta [Driscoll (1984)].

Rezistenta este reactia clientului la un joc de putere care apare din cauza unei perceptii gresite sau daca clientul se simte constrans, fortat. Poate trada tendinta clientului de a-si mentine echilibrul precar cu care s-a familiarizat si nu doreste transformari cu efecte nesigure.

Reluctanta se refera la ambiguitatea pe care o simte clientul cand stie ca a-si organiza viata implica un anumit cost. Clientii reluctanti sunt nesiguri de ceea ce vor, vorbesc, de obicei, de subiecte de mica prioritate sau sigure si saboteaza procesul de ajutor fiind excesiv de cooperanti (ex., Client: “Da, pot sa o fac.” - dar nu o face). Responsabilitatile si le asuma foarte greu, isi stabilesc obiective nerealiste si folosesc acest lucru ca o scuza pentru a nu lucra cu consilierul.

Daca clientul rezistent exprima clar faptul ca nu vrea sa participe la procesul de ajutor, clientul reluctant este necooperant in mod indirect si are tendinta de a da vina pe altii.

Motive pentru care clientii devin reluctanti:

teama de intensitatea emotiilor, a trairilor pe care le poate genera procesul de ajutor;

lipsa de incredere sau dificultatea de a avea incredere in altii;

teama de dezorganizare – pentru anumite persoane dezvaluirile personale pot conduce la dezechilibru, dezorganizare, criza;

rusinea – clientului ii este frica sa aduca in procesul de ajutor anumite experiente, aspecte vulnerabile ale sinelui;

frica de schimbare – multe persoane sunt speriate de faptul ca a face un inventar al problemelor personale corespunde cu depistarea nepotrivirilor, schimbarea vechilor modele de viata. In acest timp, trebuie sa sufere durerea pierderii a ceea ce este familiar pentru a-si trai viata mai eficient.


Moduri pozitive de a lucra cu clientii rezistenti / reluctanti (Sheafor, Horejsi, & Horejsi 1997):

reluctanta trebuie vazuta ca evitare si nu rea vointa din partea clientului. Daca clientul vede procesul de ajutor in termenii recompensa / pedeapsa, trebuie explicata partea pozitiva a procesului de ajutor si importanta schimbarii vechilor comportamente;

Consilierul trebuie sa-si puna mereu intrebarea daca nu interventia lui este coercitiva si a determinat rezistenta. Cormier & Cormier (1991) sustin ca rezistenta clientului nu este altceva decat inflexibilitate din partea consilierului;

acceptati si lucrati cu rezistenta si reluctanta clientului pornind de la cadrul de referinta al clientului;



anuntati clientul cand este rezistent sau reluctant si explorati impreuna cu el situatia si mai ales nu moralizati si nu actionati cu ostilitate sau defensiv;

fiti realisti si flexibili, cunoasteti-va limitele personale si profesionale si asteptarile fata client;

stabiliti un mod corect si cinstit de lucru cu clientul bazat pe respect reciproc si elaborati planul de ajutor impreuna cu clientul;

invitati-l pe client sa participe la fiecare pas al procesului de ajutor si, mai ales, la procesul de luare a hotararii. Trebuie sa cunoasteti asteptarile clientului de la procesul de ajutor si sa discutati cu acesta reactiile pe care le fata de procesul de ajutor;

ajutati clientul sa identifice motivele pentru care sunt rezistenti si incercati sa-i faceti sa ajunga la baza rezistentei lor. Daca clientul descopera motivul pentru care adopta acest comportament si de ce manifesta rezistenta la schimbare, ar putea fi mai dornic sa renunte la rezistenta si mai deschis in a gasi noi moduri de a reactiona;

folositi-va clientii ca persoane care ajuta. Oricand este posibil sa incercati sa-l puneti pe clientul rezistent in situatia sa ajute pe altii. Schimbarea punctului de vedere il poate ajuta pe client sa-si dea seama de propria rezistenta.




e) Clientul tacut

Tacerea poate interveni la inceputul conversatiei sau in timpul conversatiei. Fiecare din aceste situatii se trateaza in mod diferit:


- la inceputul intalnirii clientul poate sa taca, deoarece se simte jenat ca apeleaza la un consilier sau este un client involuntar. Consilierul poate folosi una din urmatoarele fraze de inceput: “Vad ca-ti este greu sa vorbesti. Adesea, cei care vin pentru prima data aici, se comporta asa. Ma intreb daca nu te simti putin nelinistit”. Daca comportamentul clientului este ostil, se uita pe pereti, consilierul poate intreba: “Cei care vin pentru prima data aici, trimisi de altcineva se hotarasc sa nu vorbeasca. Ma intreb daca si tu simti la fel”;

- in timpul intalnirii – consilierul trebuie sa evalueze corect motivul care a determinat tacerea. Pentru consilier, momentele de tacere pot constitui surse de anxietate si de jena sau o teama profesionala la gandul ca o perioada mai lunga de tacere semnaleaza un esec al intrevederii (de aici si tendinta de a termina prematur intalnirea).

Tacerea in cazul clientului poate indica prezenta uneia din urmatoarele stari: clientul simte ca a spus prea mult despre un anumit subiect simte nevoia unui timp de gandire, si-a amintit ceva si “s-a retras in sine”, simte o emotie puternica si are nevoie de timp pentru a reflecta asupra ei si a coopera, devine furios din cauza unui motiv vizibil sau mai putin vizibil, este angajat intr-un mecanism de rezistenta sau autoprotectie.

In functie de modul cum interpretam tacerea clientului si daca suntem convinsi de aceasta interventie, putem folosi una din urmatoarele modalitati intr-o ordine succesiva:

- spuneti “Inteleg”, apoi asteptati un moment;

- repetati sau subliniati ultimul / ultimele cuvinte ale clientului;

- repetati sau subliniati ultima propozitie a clientului sau o reformulati sub forma unei intrebari;

- sumarizati sau reformulati ultima afirmatie;



- spuneti “si?” sau “dar?” sub forma unor intrebari, ca si cum asteptati o continuare;

- spuneti “Este greu sa vorbesti …” sau “Cred ca este dificil pentru tine sa vorbesti despre asta”;

- spuneti “Probabil ca incerci sa te gandesti la ce sa spui”;

- spuneti “Probabil iti este teama sa spui / sa exprimi ce simti sau gandesti”.

Daca nici una din aceste incercari nu reuseste, va trebui sa respectam tacerea clientului si sa renuntam la intrevedere.


f) Clientul plange – desi suntem tentati sa-l linistim, aceasta nu este neaparat o solutie buna. Plansul poate aparea din diverse motive: o descarcare benefica a emotiilor (asteptam ceva timp si daca plansul continua vom spune clientului ca este bine sa planga), o reactie naturala atunci cand este trist, dorinta de a atrage simpatia consilierului sau din dorinta de a opri explorarea problemei.


g) Consilierul crede ca nu exista solutii pentru problema clientului – una din cele mai bune modalitati de a lucra cu un client care insista ca problema sa fie rezolvata in modul in care el o defineste – si in care consilierul nu vede nici o solutie – este mutarea accentului de pe problema pe persoana.


h) Clientul ameninta ca se sinucideeste poate cea mai stresanta situatie pentru un consilier. Cei mai multi tineri care ameninta sunt disperati pentru a atrage atentia si nu intentioneaza sa se sinucida. O reactie de panica din partea consilierului il poate inspaimanta pe client. Este mai potrivit sa-i spunem ca, desi nimeni nu poate opri o persoana de sa-si ia viata, asta nu ne impiedica sa fim tristi daca asta s-ar intampla (adesea, cei care doresc sa se sinucida nu au sperante, simt ca nimanui nu-i pasa de ei, iar colacul de salvare pe care il poate arunca consilierul este faptul ca lui ii pasa si ii da suficienta speranta sa traiasca). Unii tineri ameninta cu sinuciderea intr-un mod manipulativ, pentru a obtine ceea ce vor – ei au nevoie de ajutor si trebuie sa li se  arate ca sunt si alte moduri de a obtine atentia si grija celorlalti.

Nu este deloc neobisnuit ca amenintarea cu sinuciderea sa apara la sfarsitul intalnirii (clientul stie ca problema nu v-a putea fi explorata din lipsa de timp). In acest caz, spunem clientului ca ceea ce ne-a spus este foarte important, ca  apreciem faptul ca ne-a impartasit sentimentele sale in legatura cu o problema atat de importanta si dorim sa discutam acest subiect la intalnirea viitoare (este important sa obtinem confirmarea prezentei la viitoarea intalnire). O reactie de panica nu poate induce decat stres. Deoarece situatia este foarte delicata, ramane la latitudinea consilierului ce va face cand se va confrunta cu o astfel de problema.


i) Consilierul face o greseala – interpreteaza gresit ce a spus clientul, se infurie sau se simte jenat de ce spune clientul, furnizeaza informatii gresite. Cea mai importanta regula in stabilirea unei bune relatii cu clientul este sa fim cinstiti. Respectul si increderea pot fi demonstrate acceptand ca ati gresit.

Ex., Erori legate de informatii (“Imi pare rau, am uitat ca mi-ai spus ca mai un frate”) / erorile legate de manifestarea propriilor sentimentelor se rezolva recunoscandu-le, admitand ca impactul asupra celuilalt s-ar putea sa fie negativ si invitand la discutarea punctelor de vedere (“ In momentul in care ai spus …,m-am enervat. Stiu ca nu este corect fata de tine, desi este un mod natural de a reactiona. Eu cred ca…”)


j) Consilierul nu cunoaste raspunsul la o intrebare obiectiva – nu evitati intrebarea si nici nu oferiti un raspuns fals ci recunoasteti ca nu cunoasteti raspunsul la intrebare, dar ca pana saptamana viitoare il veti afla.


k) Clientul refuza ajutorul – clientii care apeleaza la un consilier impotriva vointei lor - ex., “Inteleg cum te simti. Nu sunt sigur ca te pot ajuta, dar poate putem sta de vorba cateva minute si impreuna sa vedem daca are sens sa ne mai vedem si alta data”.

l) Consilierul nu are timp – este bine ca persoana ce are intalnire cu consilierul sa stie cat timp are la dispozitie. Daca a aparut o urgenta si nu puteti discuta cu clientul nu-l trimiteti acasa fara a discuta putin cu acesta.


m) Clientul vorbeste continuu – daca ceea ce spune clientul este lipsit de importanta sau se repeta, am putea spune: “Scuza-ma ca te intrerup, dar ma intreb daca ti-ai dat seama ca de catva timp repeti aceleasi lucruri. Gasesti ca este greu sa vorbesti despre altceva?”


n) Clientul pune intrebari despre viata personala a consilieruluieste important de facut observatia ca relatia client-consilier este una profesionala si nu una personala – este important sa aratam clientului ca nu ii este de nici un folos daca se vorbeste despre consilier si ca, de aceea, este o regula prin care nu se iau in considerare asemenea intrebari.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact