StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept general
Trimite articolul prin email Organele statului – subiect de drept : Drept general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Organele statului – subiect de drept



Organele statului – subiect de drept


Organele de stat sunt subiect de drept in raporturile juridice in cadrul atributiilor stabilite de lege, si pe baza sarcinilor ce le au de indeplinit. Raporturile juridice in care intra organele de stat sunt raporturi de competenta, care determina capacitatea acestor organe. Organele de stat au drepturi si obligatii pe care le exercita in virtutea sarcinilor ce rezulta din actele normative ce sunt puse la baza activitatii lor




Aceasta categorie este formata din organele puterii de stat, organele administratiei de stat, organele justitiei, organele procuraturii.

Totalitatea drepturilor si obligatiilor organului de stat, poarta denumirea de competenta. Aceasta competenta este reglementata de Constitutie si legile de organizare si functionare a fiecarei categorii de organe, precum si fiecarui organ in parte. Avand aceasta competenta, organele statului ca subiecte ale raportului juridic participa ca purtatoare ale autoritatii statelor intr-un domeniu sau altul

Exercitarea drepturilor subiective ale organelor de stat este o obligatie juridica a organul 333g63d ui respectiv in raporturile cu organele ierarhic superioare. Organele de stat sunt obligate sa-si exercite competenta aplicand legea, aceasta obligatie este in interesul general al societatii.

Ca subiect de drept, organele statului indeplinesc cel putin trei categorii de competente chiar patru.

Una ar fi aceea de executare a conducerii de stat in diverse domenii.

Din aceasta categorie face parte si Parlamentul, ca organ al puterii legislative, fiind format din Camera Deputatilor si Senat.

Cadrul legal pentru formarea organelor puterii legislative in Romania il constituie Constitutia Romaniei in Titlul 3 “Autoritatile Publice” si legea numarul 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului.

Parlamentul Romaniei este format din doua camere, alese pe o perioada de 4 ani prin vot universal, egal, secret si liber exprimat.

Organizarea interna a Parlamentului cuprinde grupuri parlamentare, birouri, comitete si comisii.

Parlamentul Romaniei desfasoara anumite functii, cum ar fi functia legislativa. Potrivit Constitutiei Romaniei, parlamentul poate adopta trei categorii de legi, si anume : legi constitutionale, legi organice, legi ordinare.

O alta functie este aceea de stabilire.

In afara de legi, Parlamentul adopta si hotarari, regulamente, declaratii, motiuni, mesaje si apeluri a directiilor principale a activitatii sociale, culturale, statale si juridice, o alta functie este aceea a alegerii formarii, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale.

Alte functii sunt controlul parlamentar care se exercita asupra Avocatului poporului si Guvernului, conducerea in politica externa, organizarea interna si functionarea parlamentului.

Constitutia Romaniei prevede ca mandatul Parlamentului este de 4 ani. Acesta poate fi prelungit prin lege organica, in caz de razboi sau catrastofa.

Un alt subiect de drept din categoria organelor statului il reprezinta Presedintele Romaniei, fiind un organ executiv.

Institutia Presedentiei Romaniei este reglementata de Legea numarul 69/1992 privind alegerea presedintelui si Constitutia Romaniei pe parcursul a 24 de articole.

Romania este o republica semiprezidentiala. Aceasta rezulta din faptul ca presedintele Romaniei este ales direct de popor, nu este sef al Guvernului si exercita o functie de mediere intre puterile statului.

Presedintele Romaniei poate fi demis in urma unei proceduri foarte complicate implicand suspendarea sa din functie de catre Parlament, si organizarea unui referendum, dupa care hotararea de demitere ramane definitiva.

In schimb, Presedintele Romaniei are dreptul de a dizolva parlamentul, daca acesta intr-un anumit termen nu a reusit sa acorde votul de incredere pentru constituirea Guvernului.

Articolul 80 din Constitutia Romaniei din titlul III, prevede ca “presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, a unitatii si a integritatii teritoriale a tarii”.

Presedintele Romaniei are o pozitie specifica in sistemul organelor statului, el nu se confunda cu nici una dintre puterile statului.

Pe de o parte Presedintele Romaniei reprezinta Statul Roman pe plan extern, fiind garantul unitatii si integritatii statului, iar pe de alta parte, vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice si el exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Presedintele Romaniei nu poate fi membru al nici unui partid politic, deoarece el trebuie sa pastreze o pozitie de echidistanta fata de fortele politice ; de asemenea el nu poate indeplini o alta functie publica sau privata.

Constitutia Romaniei prevede ca Presedintele Romaniei il va desemna pe Primul-Ministru si va numi membrii guvernului pe baza votului de incredre acordat de Parlament ; de asemenea el mai poate revoca sau numi la propunerea primului-Ministru pe unii membrii ai guvernului.

Presedintele Romaniei poate participa la sedintele guvernului si are dreptul sa rezideze aceste sedinte avand rolul de prim-ministru.

Presedintele Romaniei are dreptul de a acorda gratierea individuala unor condamnati. El numeste in functie magistratii la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii.



Presedintele Romaniei este comandantul suprem al fortelor armatei si presedintele Consiliului Suprem de Aparare al tarii.

In ceea ce priveste raspunderea sa, exista doua situatii : ipoteza punerii sub acuzare a presedintelui pentru inalta tradare si suspendarea din functie in cazul savarsirii unor fapte grave, prin care a incalcat prevederile Constitutiei Romaniei.

O a treia persoana juridica din cadrul exercitarii conducerii de stat o reprezinta Guvernul Romaniei. Potrivit Legii numarul 37 pe 1990, privind organizarea si functionarea guvernului, el “este organul central al puterii executive care exercita in conformitate cu legea, administratie publica pe intreg teritoriul tarii”.

Reglementarea Guvernului Romaniei se gaseste si in Constitutia Romaniei.

Potrivit articolului 101 din Constitutie “guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice”.

Atributiile guvernului sunt acelea ce privesc asigurarea executarii legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea legilor, atributii ce privesc conducerea si controlul ministerelor, de a anula actele neconforme cu legea, initiativa legislativa, adica competenta guvernului de a elabora proiecte de legi si de a le supune spre aprobare atributiei privind desfasurarea activitatii economico-sociale, guvernul are si atributii in domeniul politiciii externe si anume competenta de a negocia tratatele, acorduri si conventii internationale.

Cu privire la organizarea si functionarea guvernului, competenta sa este prevazuta in articolul 101 alineatul 3 din Constitutie si articolul 2 din Legea 37 pe 1990.

Constitutia prevede ca guvernul este format din primul-ministru, ministrii si alti membrii stabiliti prin lege organica, dar Legea 37 pe 1990 prevede ca guvernul este format din primul-ministru, ministrii de stat, ministrii si secretari de stat.

Numarul membrilor guvernului a diferit de la mandat la mandat : guvernul din 1992-1996 a avut 22 de membrii, cel din 1996 a avut 28 de membrii, remanierea guvernului din 1997 a redus membrii la 27, guvernul format in aprilie 1998 a fost format din 25 de membrii, iar in decembrie 1998 din nou a fost redus numarul lor la 18.

Ceea ce este important de mentionat este faptul ca, in aceasta perioada prin care trece Romania si anume perioada de tranzitie, guvernul si conducatorii acestora s-au schimbat foarte des.

In legatura cu relatiile dintre parlament si guvern, parlamentul acorda votul de incredere asupra programului si a listei guvernului, dar parlamentul poate retrage increderea acordata, acest fapt ducand la desele schimbari de guvernare in Romania.

Tot in aceasta privinta, in legatura cu delegarea legislativa, adica abilitarea guvernului de catre parlament de a elabora ordonante si hotarari in domenii care nu fac obiectul legii organice, ceea ce este foarte important, ca in aceasta perioada se poate spune ca prin numarul foarte mare de ordonante de urgenta ale Guvernului Romaniei, acesta a luat locul parlamentului.

De aceea nu trebuie uitata pozitia guvernului in randul autoritatilor publice, el fiind organ central al administratiei de stat care are menirea de a executa sau de a organiza executarea legilor.

O alta categorie de competenta este aceea de a solutiona problemele privind pretentiile diferitelor subiecte.

In Constitutia din 1991 se vorbeste despre “autoritate judecatoreasca” iar in Legea numarul 92 pe 1992 pentru organizarea judecatoreasca se foloseste termenul de “putere judecatoreasca”.

In cazul instantelor nu se poate vorbi de capacitate ci de competenta care reprezinta aptitudinea unei instante sau a unui alt organ de jurisdictie, recunoscuta de lege, de a solutiona o anumita pricina.

Constitutia Romaniei din 1991 reglementeza in titlul III capitolul 6 intitulat “Autoritatea judecatoreasca” instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.

Pentru ca justitia sa-si poata infaptui misiunea, ea cunoaste anumite principii si o anumita organizare. Ca principii sunt principiul legalitatii, principiul potrivit caruia justitia este unica si egala pentru toti, folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie, dreptul la aparare, prezumtia de nevinovatie, independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii.

In Romania, potrivit Constitutiei, judecatorii sunt numiti de catre Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii

In afara conditiilor de competenta poate fi numit magistrat persoana care indeplineste cumulativ si conditiile de a fi cetatean roman cu domiciliul in Romania si are capacitate deplina de exercitiu, este licentiat in drept, nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie, cunoaste limba romana, este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei.

In articolul 124 din Constitutie se stipuleaza principiul inamonibilitatii judecatorilor numiti de presedintele Romaniei care precizeaza faptul ca judecatorul nu poate fi revocat, nici retrogradat, nici transferat fara consimtamantul sau.

Organizarea justitiei in Romania este reglementata de Constitutie in titlul III, Capitolul 6, articolul 125 alineatul 25 si anume instantele judecatoresti, Ministerul Public, Consiliul Suprem al Magistraturii.



Instantele judecatoresti fiind judecatoriile, tribunalele, Curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurorii constituiti in Parchete pe langa fiecare instanta sub autoritatea Ministerului de Justitie.

Rolul Ministerului Public este acela de a reprezenta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Consiliul Suprem al Magistraturii este un organ al statului creat in vederea exercitarii a doua functii, si anume propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia stagiarilor care sunt numiti de Ministrul de justitie si este colegiul de disciplina al judecatorilor.

In cadrul organelor de stat mai exista si organe care au in competenta restabilirea ordinii, cum ar fi ministerele si alte organe centrale ale administratiei de stat, in subordinea guvernului, consiliile locale si prefecturile, organele locale de specialitate ale administratiei de stat.

Aceste organe participa in numele statului la raporturi juridice complexe, de drept material si procedural, in care se manifesta autoritatea statala exprimata in volumul drepturilor conferite organelor si care le determina competenta, garantii, drepturi procedurale si un sistem special de control

Ca un organ nou aparut in Romania este si Avocatul Poporului. Rolul fundamental al acestuia este acela de a apara drepturile si libertatile cetatenesti indeosebi in raporturile cu autoritatile publice si in special cu cele executive.

Avocatul Poporului este numit pe o perioada de 4 ani de catre Senat. El raspunde doar in fata Parlamentului avand obligatia de a-i prezenta acsetuia rapoarte si de a face recomandari privind legislatia sau luarea unor masuri pentru ocrotirea libertatilor publice

In anumite categorii de raporturi juridice care nu privesc in mod nemijlocit realizarea competentei lor, dar se afla intr-un fel sau altul, in legatura cu aceasta, organele statului pot sa apara si ca persoane juridice. Spre exemplu, raporturile in care intra o instanta cu o cooperativa in vederea repararii mobilierului din salile de judecata

In concluzie, se poate spune ca specific acestor subiecte de drept, adica organelor statului, este faptul ca drepturile lor fata de celelalte subiecte de drept constituie in acelasi timp si obligatii ale lor fata de stat. Organele de stat sunt obligate sa-si exercite drepturile in situatii diferite fata de celelalte subiecte de drept cum ar fi persoana care poate dispune de exercitiul dreptului sau .




Dumitru Mazilu-Teoria generala a dreptului, p. 297

Nicole Popa-Teoria generala a dreptului, p. 312

Ion Muraru-Drept constitutional si institutii publice.

Nicolae Popa-Teoria generala a dreptului, p. 313

Ion Muraru-Drept constitutional si institutiile politice

Nicolae Popa-Teoria generala a dreptului, p. 313

Nicolae Popa-Teoria generala a dreptului, p. 313







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact