Supravegherea persoanelor condamnate

Supravegherea persoanelor condamnate

Supravegherea persoanelor condamnate mentinute in stare de libertate

Ø     Definitii:

Supravegherea in comunitate poate fi definita din cel putin din trei perspective, anume:

Modalitate de executare a pedepsei cu inchisoarea prevazuta de C.P.

Activitate specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere care consta, in principal, in supravegherea modului in care persoana condamnata respecta masurile / obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de 959c21j judecata.

Metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni, mentinute in stare de libertate.

Desi toate aceste aspecte sunt importante din perspectiva muncii de reintegrare, ceea ce intereseaza cu precadere este supravegherea privita ca activitate specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere.

Ø     Scopuri:

Finalitatea supravegherii este aceeasi, indiferent de faptul ca aceasta este privita ca modalitate de executare a pedepsei, activitate specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sau metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni. Astfel, scopurile supravegherii sunt:

a.      Reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni

b.      Scaderea riscului de recidiva si prevenirea savarsirii de noi infractiuni

c.      Cresterea gradului de siguranta sociala

Ø     Obiective:

Pentru a atinge aceste scopuri trebuie acoperite insa o serie de obiective, obiective privite ca niste "tinte" intermediare cu caracter mai putin general si care se traduc prin ceea ce trebuie realizat in plan concret pentru a atinge scopurile stabilite. In acest sens, obiectivele supravegherii sunt urmatoarele:

a.       asigurarea unui control asupra persoanei condamnate prin supravegherea modului in care aceasta respecta masurile / obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de 959c21j judecata;

b.       monitorizarea si evaluarea permanenta a riscului de a comite noi infractiuni pe care il prezinta persoanele supravegheate;

c.        incurajarea si sprijinirea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea satisfacerii nevoilor criminogene ale acestora.

Ø     Principii:

Regulamentul de aplicare a Legii 129 / 2002 prevede o serie de principii pentru activitatea de ansamblu a Serviciilor de Reintegrare Sociala si Supraveghere dar care au valoare si in raport cu specificul activitatii de supraveghere. Acestea sunt:

a)          Respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti;

b)          Evitarea discriminarii pe orice temei;

c)           Respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane;

d)          Sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea reintegrarii lor in societate si in vederea asumarii responsabilitatii pentru propriile actiuni.

Aceste principii pot fi completate cu cele regasite in lucrarea "Probatiunea in Romania" avand ca autori pe Ioan Durnescu, Kevin Heines, Cristian Lazar, Aurelia Willie si care a fost editata de Ministerul Justitiei. In acest sens sunt amintite:

a)           impartialitatea, deschiderea si respectul fata de toate persoanele supuse probatiunii;

b)           modificarea atitudinilor si a comportamentului infractorilor care cauzeaza prejudicii morale victimelor infractiunilor;

c)            sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supuse probatiunii de a se reintegra in societate si de a-si asuma responsabilitatea propriilor actiuni;

d)           reconcilierea intre infractori si comunitatile de care apartin, recunoscand atat obligatiile care le revin, cat si necesitatea asigurarii unui echilibru intre nevoile sigurantei sociale si nevoile speciale ale infractorului;

e)           nediscriminarea persoanelor supuse probatiunii.

Ø     Categorii de beneficiari ai supravegherii:

Pe scurt, categoriile de beneficiari sunt cele prevazute de L 129 / 2002, si anume:

persoanele fata de care s-au dispus masurile prevazute in art.86³ alin.1 lit. a)-d) din Codul penal:

a.           sa se prezinte, la datele fixate de catre instanta, la serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala si supraveghere;

b.           sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

c.           sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d.           sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

persoanele fata de care s-au dispus una ori mai multe dintre obligatiile prevazute in art.86³ alin.3 lit.a)-f):

a)          sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare;

b)          sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita decat in conditiile fixate de instanta;

c)           sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d)          sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

e)          sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;

f)     sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

minorii fata de care s-au dispus una ori mai multe dintre obligatiile prevazute in art.103 alin.3 lit.a)-c) din Codul penal:

a)          sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b)          sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c)           sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Ø     Pasii supravegherii:

Asa cum am amintit si in introducere, ghidul de bune practici are ca intentie abordarea activitatii de supraveghere dintr-o perspectiva cat mai apropiata de activitatea concreta pe care o presupune, iar structurarea continutului acestui ghid s-a realizat prin raportare la succesiunea sarcinilor si etapelor de lucru prevazute de lege si de metodologia de lucru in ceea ce priveste supravegherea.

Continutul concret al activitatii de supraveghere presupune o anume procesualitate ceea ce inseamna ca aceasta activitate se deruleaza pas cu pas, intr-o ordine logica care ii asigura coerenta si continuitate.

Plecand de la aceste premise, intentionam prezentarea a ceea ce noi, realizatorii ghidului, am considerat a fi principalii pasi ai activitatii de supraveghere, prin raportare la cerintele legii, metodologiei proprii muncii de reintegrare sociala, precum si prin raportare la rigoarea logicii, care determina, impreuna, succesiunea temporala a acestor pasi.

Abordarea lor se face detaliat, insistand asupra acelor aspecte tehnice corespunzatoare fiecarui pas care sunt mai semnificative si care necesita o explicitare mai amanuntita.

Acesti pasi, despre care am mentionat anterior, sunt:

1. Incredintarea supravegherii

2. Instiintarea si convocarea clientului

3. Pregatirea primei intrevederi

4. Prima intrevedere

5. Intocmirea planului de supraveghere si realizarea demersurilor necesare supravegherii

6. Monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului

7. Incheierea supravegherii

Incredintarea supravegherii:

Este momentul primirii adresei de incredintare a supravegherii si a copiei de pe hotararea judecatoreasca ramasa definitiva.

Are loc inregistrarea adresei in registrul de intrari - iesiri al serviciului si includerea persoanei supravegheate in bazele de date privind evidenta clientilor (registru general de evidenta al clientilor, formulare individualizate, baze de date informatizate etc.). Incepand cu acest moment, persoana incredintata in supraveghere devine formal client al serviciului de reintegrare sociala si supraveghere.

Seful serviciului va desemna in scurt timp un consilier de reintegrare sociala si supraveghere care va trebui sa intreprinda toate demersurile necesare pentru inceperea supravegherii si care va fi responsabil de supravegherea masurilor / obligatiilor ce au fost impuse de catre instanta in sarcina condamnatului (art. 21 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a L 129 / 2002, denumit in continuare Regulament).

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz va deschide un dosar de supraveghere al noului client.

Instiintarea si convocarea clientului:

Se realizeaza in cel mai scurt timp, dar nu mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data comunicarii hotararii judecatoresti (art. 19 alin. 1 din Regulament), cu cel putin 3 zile inainte de data primei intrevederi (art. 26 alin. 1 din Regulament).

Se face printr-o comunicare scrisa sau telefonica (art. 26 alin. 1 din Regulament). Este insa preferabil ca instiintarea sa se realizeze in scris, in acest caz existand o dovada ca aceasta a avut loc, in termenul prevazut de lege. Totodata este indicat ca instiintarea sa fie cu confirmare de primire pentru a se constata daca persoanei i-a fost inmanata respectiva instiintare si aceasta a luat cunostinta de continutul sau.

Cuprinde obligatoriu in continutul sau locul, data si ora primei intrevederi cu minorul sau, dupa caz, cu persoana condamnata (art. 19 alin. 1 din Regulament), precum si numarul de telefon si adresa serviciului (art. 26 alin. 1 din Regulament). Desi legea nu prevede alte specificatii, instiintarea poate cuprinde informatii despre sentinta, posibilitatea de a anunta (in prealabil si motivat) neprezentarea la data si ora fixata, consecintele neprezentarii, consilierul responsabil de caz s.a. Aceste date pot fi utile condamnatului, lucru care este insa valabil, daca sunt prezentate pe scurt, coerent si intr-un limbaj accesibil.

Pregatirea pentru prima intrevedere:

Pregatirea pentru prima intrevedere presupune in principal adunarea unor informatii suplimentare despre persoana condamnatului si mediul sau familial si social, informatii care sa contureze o imagine de ansamblu asupra cazului si care sa constituie un punct de plecare pentru investigatiile ulterioare. Pe baza acestor informatii consilierul stie ce doreste sa mai afle de la client, ce date trebuie verificate, explicitate sau clarificate.

In acest sens, foarte important este studiul dosarului penal al persoanei condamnate. Acesta se gaseste la Biroul de Executari Penale al instantei de fond, iar consultarea sa ne ofera date ce pot fi valorificate prin formarea unei perspective asupra cazului si construirea instrumentelor utilizate pentru adunarea informatiilor suplimentare, precum si prin identificarea unor elemente semnificative care, verificate, contribuie la identificarea nevoilor criminogene ale clientului, estimarea riscului de a comite noi infractiuni si indicarea directiei de interventie in cazul sau.

O sursa importanta de informatii care se poate regasi in dosarul penal al condamnatului o constituie referatul de evaluare intocmit anterior. Verificarea intocmirii anterioare pronuntarii hotararii judecatoresti a unui asemenea referat si utilizarea datelor cuprinse de catre acesta este o obligatie legala prevazuta de art. 24 alin. 1, 2 din Regulament. In cazul in care condamnatul a fost incredintat in supravegherea serviciului de catre o instanta dintr-un alt judet sau se constata ca acesta mai este inculpat sau a mai fost condamnat anterior de catre o alta instanta teritoriala, consilierul responsabil de caz va solicita serviciului de reintegrare sociala si supraveghere corespunzator acelei instante sa verifice daca exista un referat de evaluare si, daca exista, sa trimita o copie a acestuia (art. 24 alin. 3 din Regulament), precum si alte date relevante.

Pregatirea inseamna si clarificarea unor aspecte cum ar fi: disponibilitatea noastra si a spatiului in care intentionam sa desfasuram interviul, prevederea unor eventuale probleme si evitarea lor, utilitatea sau necesitatea derularii intrevederii in prezenta unui coleg, pregatirea unor instrumente de lucru, insusirea sau reactualizarea unor cunostinte s.a.

Tot in cadrul pregatirii primei intrevederi are loc si compunerea ghidului pentru interviul initial. Este un moment important al acestei etape de care depinde in mare masura relevanta, calitatea si cantitatea informatiilor ce vor fi adunate.

Ghidul de interviu reprezinta un instrument de lucru utilizat in cadrul tehnicii interviului care consta intr-o succesiune de intrebari structurate in jurul unor unitati tematice de interes pentru consilierul de reintegrare sociala si supraveghere si care are ca scop directionarea interviului pentru obtinerea informatiilor necesare pentru intreaga activitate ulterioara de control si asistare.

Trebuie subliniat insa ca ghidul de interviu, asa cum este el definit anterior, este util numai pentru interviurile de tip structurat sau semistructurat. Avand insa in vedere faptul ca specificul muncii de reintegrare impune cu precadere utilizarea interviurilor semistructurate construite in jurul unor teme de interes, consideram ca este normal sa abordam cu precadere acest tip de interviu ce va fi denumit in continuare interviu tematic, justificarea acestei sintagme, asa cum se va remarca ulterior, impunandu-se de la sine.

Luand in considerare specificul activitatii de supraveghere, ghidul de interviu se construieste plecand de la informatiile de care dispunem, raportate permanent la o serie de aspecte (unitati tematice) relevante din perspectiva evaluarii si interventiei in cazul clientului. Aceste unitati tematice se vor descompune la randul lor in subteme, iar itemii de interes, corespunzatori fiecarei subteme, se vor traduce in intrebari ce vor fi adresate clientului (la sfarsitul ghidului va fi anexat un model orientativ cu temele si subtemele de interes pe care noi le-am considerat relevante si utile din perspectiva interviului initial cu clientul desfasurat in cadrul primei intrevederi de supraveghere). Trebuie mentionat insa ca nu exista un model unic, general valabil, de ghid de interviu. Dimpotriva, acesta trebuie individualizat in raport cu fiecare caz, avand in vedere ca fiecare caz prezinta un anumit specific, luand in considerare informatiile certe de care dispunem despre cazul respectiv si, nu in ultimul rand, scopul interviului (ceea ce dorim sa aflam si la ceea ce ne este necesara informatia pe care vrem sa o culegem).

Pregatirea unor fise tip de consemnare a informatiilor se refera la acele formulare, tabele s.a. utilizate de consilier pentru a inregistra datele culese in urma intrevederilor si pentru a tine o evidenta a intalnirilor cu clientul. Nu este o obligatie impusa de lege si nici nu exista standarde in acest sens, modalitatea de consemnare a informatiilor fiind lasata la latitudinea consilierului, in conformitate cu tipul de date culese sau inregistrate si utilitatea lor. Este insa indicat sa existe astfel de instrumente, intrucat ele ajuta la o mai buna structurare si sistematizare a informatiilor si, prin urmare, asigura o perspectiva de ansamblu, unitara si coerenta, asupra aspectului urmarit, usurand astfel munca consilierului.

Spre exemplu, pot exista tabele de evidenta a intrevederilor cu clientul, fise de consemnare a datelor culese in urma fiecarei sedinte de supraveghere (in care se inregistreaza in special modificarile aparute in situatia sa), grile de planificare a intrevederilor viitoare s.a.

Prima intrevedere:

Prima intrevedere cu persoana condamnata este foarte importanta pentru intreg procesul de supraveghere si reintegrare sociala a clientului. De felul in care aceasta va decurge depinde, in mare masura, modul in care vor desfasura urmatoarele intrevederi, motivatia clientului, increderea in consilier si in eficienta muncii de reintegrare.

Prima intrevedere trebuie sa aiba loc in termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotararii judecatoresti (art. 19 alin. 2 din Regulament).

O atentie deosebita trebuie acordata continutului contactului initial si modalitatii in care acesta se realizeaza.

In primul rand are loc prezentarea proprie, mentionandu-se in acest sens numele si prenumele, functia pe care o avem, faptul ca suntem responsabili de caz, adica persoana de legatura cu serviciul, anume desemnata, care se va ocupa personal de supravegherea modului in care acesta respecta masurile / obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta si care il va sprijini activ in vederea reintegrarii sale in viata sociala.

Trebuie accentuate si bine clarificate atat rolul si responsabilitatile consilierului, de a asigura supravegherea si de a ajuta clientul in procesul de schimbare a comportamentului, cat si responsabilitatile clientului: acela ca este raspunzator de propriul comportament, de masura si felul in care respecta cerintele legii si ale hotararii judecatoresti. Pentru a evidentia cat mai clar rolul nostru si pentru a induce clientului reprezentarea acestuia, este bine sa ne definim ca un intermediar intre el si instanta de judecata pe tot parcursul perioadei de supraveghere. Persoana condamnata trebuie ajutata sa inteleaga foarte clar ca nu reprezentam o institutie punitiva, dar ca avem obligatia legala de a anunta instanta daca vom constata incalcarea masurilor / obligatiilor impuse, aceasta din urma fiind competenta sa aplice sanctiuni. Mai mult, clientul trebuie sa ajunga sa inteleaga ca rolul consilierului este acela de a-l asista si sprijini in demersul de revenire la o conditie normala de viata, iar respectarea masurilor / obligatiilor ce i-au fost impuse de catre instanta si angajarea sa activa in procesul de schimbare a propriului comportament este in beneficiul sau.  

Toate aceste aspecte trebuie prezentate foarte clar, intr-un limbaj accesibil si inteligibil, la momentul si in modalitatea pe care o impune contextul comunicarii. De asemenea, consilierul trebuie sa manifeste prin conduita sa atentie, interes, disponibilitate, intelegere, acceptanta si empatie pentru client, aceste aspecte fiind esentiale pentru eliminarea temerilor clientului si pentru confortul psihologic al acestuia, pentru increderea pe care o va acorda consilierului si serviciului, pentru o buna desfasurare a relatiei profesionale, pentru motivarea si angajarea acestuia in procesul de schimbare si, deci, pentru reintegrarea sa sociala.

Se remarca, asadar, ca aceasta etapa trebuie valorificata atat in sensul clarificarii nelamuririlor si asteptarilor clientului, cat si pentru motivarea acestuia si angajarea sa in procesul de schimbare a comportamentului si de reinsertie sociala a acestuia.

Conform art. 19 din Regulament, tot in cadrul primei intrevederi este necesar ca persoanei condamnate sa-i fie prezentate, verbal si scris, o serie de aspecte ce vor fi consemnate intr-un proces verbal semnat de catre ambele parti.

Continutul procesului verbal va face referiri la:

scopul / scopurile supravegherii;

obiectivele supravegherii;

modul de desfasurare a supravegherii;

masurile / obligatiile impuse de catre instanta de judecata persoanei supravegheate si consecintele nerespectarii lor;

obligatia respectarii normelor de conduita, care se refera, in principal, la ,,a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj necorespunzator, care ar putea prejudicia personalul de reintegrare sociala, precum si alte persoane aflate sub supraveghere";  

posibilitatea de a formula plangere la seful serviciului, in cazul in care clientul constata ca tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala pe perioada supravegherii este necorespunzator.

Continutul procesului verbal poate fi completat cu prevederea art. 45 alin. 4 din Regulament privind posibilitatea persoanei supravegheate de a solicita asistenta si consiliere din partea serviciului, avand in vedere ca instiintarea clientului despre existenta acestei oportunitati este o obligatie legala a consilierului, iar prin includerea sa in procesul verbal exista dovada respectarii ei.

Fara a mai reveni asupra scopului si obiectivelor supravegherii care au fost prezentate anterior in respectivul ghid, precum si asupra altor continuturi ale procesului verbal care sunt explicite, trebuie insa mentionat ca modul de desfasurare a supravegherii consta in intalniri directe, de tip "fata-in-fata", care vor avea loc periodic la sediul serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, in vizite inopinate la domiciliu, precum si in obtinerea si verificarea informatiilor cu privire la persoana sa prin mentinerea unei legaturi permanente cu diverse persoane, prin colaborarea cu organele de politie si autoritatile locale.

De asemenea, trebuie amintit ca in cazul nerespectarii masurilor / obligatiilor de catre client, consilierul responsabil de caz va anunta acest fapt, in cel mai scurt timp, sefului serviciului de reintegrare care, la randul sau, va anunta instanta de fond, mai precis, Biroul de Executari Penale si judecatorul delegat cu executarile penale al acestei instante. Exista si o exceptie la aceasta procedura: in cazul persoanelor condamnate si minorilor carora instanta le-a impus obligatia de a nu se intalni cu anumite persoane desemnate. In aceste situatii, in cazul in care consilierul responsabil de caz constata ca persoana condamnata a incalcat respectiva obligatie, acestuia i se va inmana mai intai un avertisment, explicandu-i-se verbal continutul acestuia, si se va incheia un proces verbal in acest sens (art. 34 alin. 3 si art. 40 alin. 3 din Regulament). Obligatia se considera incalcata cand, dupa inmanarea a doua avertismente, consilierul responsabil constata ca persoana condamnata / minorul a fost prezent in locul a carei frecventare a fost interzisa (art. 34 alin. 4 si art. 40 alin. 4 din Regulament). In acest caz consilierul va anunta seful serviciului care, la randu-i, va anunta instanta de judecata conform procedurii obisnuite. Atunci cand este vorba de incalcarea acestei obligatii de catre un minor, seful serviciului va instiinta pe langa instanta de judecata si reprezentantul legal al acestuia, respectiv parintele, tutorele sau institutia legal insarcinata cu ocrotirea minorului.

Prezentarea procesului verbal trebuie sa se realizeze intr-un limbaj inteligibil si accesibil, evitandu-se termenii de specialitate sau nefamiliari. Modul in care este prezentat procesul verbal este important deoarece de acesta depinde intr-un anumit grad respectarea de catre persoana condamnata a masurilor/ obligatiilor expuse in continutul sau. In acest sens, este indicata si utilizarea lamuririlor suplimentare in scris, atunci cand este cazul, astfel incat clientul sa ajunga la o mai buna intelegere cu privire la responsabilitatile pe care le are.

Dupa prezentarea procesului verbal are loc realizarea interviului cu clientul. Acest moment intervine dupa ce clientul dispune de cateva informatii primare despre supraveghere, a luat cunostinta despre obligatiile si drepturile pe care le are, i s-au inlaturat o parte din temeri si s-a acomodat mai bine la rolul de client. Toate acestea sunt favorabile realizarii interviului, intrucat reprezinta o introducere a clientului in contextul relatiei profesionale.

Interviul este o tehnica care presupune o succesiune de intrebari si raspunsuri, mai mult sau mai putin ghidata de catre consilier, si care urmareste atingerea unui scop clar formulat initial.

In activitatea de reintegrare interviul poate avea ca scop obtinerea de informatii, evaluarea sau interventia. In activitatea de supraveghere insa interviul capata preponderent scop informational (de obtinere de date privind clientul si contextul sau de viata) si de evaluare (pentru surprinderea unor aspecte importante pentru diagnostic si interventie cum ar fi motivatia clientului).

Asa cum am mentionat anterior, cel mai potrivit tip de interviu pentru atingerea unor asemenea scopuri este cel semistructurat, de tip tematic (centrat asupra unor teme generale de interes, a caror explorare ne va furniza date importante despre factorii care influenteaza comportamentul clientului, riscul de a comite noi infractiuni, directiile de interventie in cazul sau s.a.). Justificarea este aceea ca, pentru a ajunge la o concluzie privind riscul pentru public, intensitatea supravegherii sau tipul de interventie in cazul clientului, consilierul are nevoie de a cunoaste si evalua o serie de aspecte legate de pregatirea scolara si profesionala, locul de munca, timpul liber, trecutul infractional al persoanei condamnate etc. Acestea sunt insa doar teme mai generale de interes care trebuie detaliate si analizate rand pe rand, particularizat, in raport cu specificul fiecarui caz, cu informatiile sigure de care consilierul deja dispune, dar si in functie de directia si contextul discutiei (interviului) cu clientul (Temele orientative de interes in interviul utilizat in supraveghere se regasesc in anexa nr. 2 de la sfarsitul ghidului).

Asa cum se transpune la nivel practic, interviu tematic este unul integrat, care cuprinde atat elemente caracteristice interviului initial, cat si interviului motivational. Specificul activitatii de supraveghere, precum si o serie de constrangeri cum ar fi timpul si termenele legale, face ca, de cele mai multe ori, interviul cu clientul sa aiba loc o singura data, in acest caz sarindu-se peste interviul initial si incercandu-se surprinderea celei mai mari parti din informatiile ce sunt necesare, inclusiv nivelul motivatiei de schimbare a clientului.

Aceasta pentru ca in activitatea de supraveghere rolul interviului initial se diminueaza fiind acoperit intr-o anumita masura de momentele preliminare ale primei intrevederi (expuse anterior): stabilirea relatiei profesionale, eliminarea unor temeri ale clientului si asigurarea confortului psihic al acestuia, motivarea si angajarea sa in procesul de schimbare; se cunoaste faptul ca persoana condamnata a comis o infractiune, deci se stie problema care l-a determinat sa ajunga in supravegherea serviciului, se dispune deja de o multime de informatii despre client si situatia sa, ceea ce face ca necesitatea explorarii acestor aspecte sa nu mai fie atat de stringenta. De asemenea, o buna parte din demersul de evaluare a motivatiei pentru schimbare a clientului se poate realiza in cadrul acestui tip de interviu. Aspecte cum ar fi resorturile subiective care au determinat comiterea infractiunii, sentimentele clientului dupa savarsirea acesteia, rezistenta sau dorinta de schimbare, resursele interne de care dispune clientul, demersurile pozitive concrete in sensul schimbarii, pot fi surprinse in interviul tematic, fara insa a se diminua utilitatea si importanta unui interviu motivational de sine statator.

Fara a mai relua aspectele preliminare ale interviului, despre care am facut referiri in etapa pregatirii primei intrevederi de supraveghere, trebuie mentionat ca interviul initial incepe prin oferirea unor lamuriri preliminare clientului.

Astfel, acestuia trebuie sa i se specifice ca urmatorul pas al intrevederii este derularea unui interviu care va consta intr-o succesiune de intrebari ce-i vor fi adresate si la care acesta va trebui sa raspunda.

Este foarte important sa i se explice clientului nu numai in ce consta ci, mai ales, de ce este necesar un asemenea interviu si ce se urmareste prin derularea lui: obtinerea unor informatii despre persoana sa, familie, mediu social s.a., informatii ce sunt utile pentru cunoasterea si aprecierea situatiei sale, realizarea unor acte de supraveghere, urmarirea modului in care respecta obligatiile ce i-au fost impuse, oferirea de ajutor in raport cu nevoile si problemele cu care se confrunta s.a.

Un alt aspect ce trebuie clarificat este cel al confidentialitatii si limitelor ei. Clientului trebuie sa i se comunice ca toate informatiile solicitate sunt de interes strict profesional, iar accesul altor persoane sau institutii la aceste date este limitat. Ele pot fi insa impartasite in cazuri speciale cum ar fi cele de indeplinire a actelor de justitie sau pentru luarea celor mai bune decizii in ceea ce priveste persoana sa si protectia altor persoane.       

De asemenea, clientului trebuie sa i se atraga atentia asupra importantei veridicitatii informatiilor. Este necesar sa inteleaga ca noi dispunem deja de o serie de informatii certe si ca cele obtinute vor fi verificate, iar sinceritatea nu poate fi decat in beneficiul sau (prin asumarea situatiei in care se afla si prin crearea unei premise pentru o reala schimbare a comportamentului).

Durata interviului i se va face cunoscuta clientului pentru confortul sau personal si pentru ca acesta sa-si poata organiza timpul si expunerea. In general, aceste interviuri dureaza aproximativ 1 ora.

Clientul va fi intrebat la sfarsitul acestei introduceri daca mai are nelamuriri, astfel incat la inceputul interviului propriu-zis acesta sa fie pe deplin edificat asupra tuturor aspectelor legate de ceea ce va urma.

Trecerea la interviul efectiv se poate face printr-o intrebare de tipul: "Sunteti pregatit?", "Putem incepe?" etc. In caz afirmativ se trece la explorarea aspectelor de interes urmand continutul ghidului de interviu (in cazul in care s-a intocmit unul). Oricum, este necesar ca la intrebarile de inceput sa se raspunda usor, sa fie preponderent factuale (moment propice folosirii intrebarilor de tip inchis), sa realizeze treptat trecerea la aspectele mai profunde ale temei analizate si sa nu necesite raspunsuri cu o incarcatura puternic afectiva; tema explorata pentru inceput trebuie sa fie una usor abordabila, care sa-l ajute pe client sa se acomodeze cu rolul de intervievat. Atentia consilierului se va concentra in special asupra dinamicii procesului de comunicare, fara a pierde din vedere continutul cognitiv al comunicarii. Tehnicile utilizate cu precadere sunt chestionarea, ascultarea activa, incurajarea, parafrazarea, oferirea de feedback.

Partea de mijloc a interviului presupune investigarea aprofundata a unitatilor tematice de interes si trecerea de la o unitate la alta. Este indicat ca in aceasta faza intrebarile sa se centreze pe explorarea unor aspecte mai sensibile ale experientei de viata a clientului: cele care au un caracter mai intim, a caror expunere se asociaza cu trairi mai intense sau mai profunde, cele care necesita o expunere sincera. Tehnicile principale folosite in aceasta faza sunt ascultarea activa, oferirea de feedback, concretizarea, clarificarea si confruntarea.

Partea finala a interviului se axeaza pe revizuirea a tot ceea ce clientul a prezentat, astfel incat sa se evidentieze ce teme au fost complet abordate, care sunt informatiile de care mai avem nevoie, ce aspecte sunt neclare si necesita o explicitare suplimentara. La final, se acorda atentie dezangajarii clientului din rolul de intervievat; acesta poate fi intrebat despre impresia sa asupra modului in care a decurs interviul si despre trairile pe care le-a avut pe parcursul sau (ex.: "Ce parere aveti despre cum a decurs interviul?", "Cum v-ati simtit?"). Aceste intrebari sunt utile, intrucat persoana se simte valorizata, iar informatiile obtinute astfel pot fi valorificate de catre consilier prin reajustarea propriei conduite si a continutului interviului in cazurile ulterioare.

Tehnicile de care se uzeaza cu preponderenta in acest moment sunt: sumarizarea, clarificarea, oferirea de feedback.

Dupa efectuarea interviului, clientului i se solicita actele necesare pentru supraveghere, acte prevazute de art. 29 si art. 33 alin. 1 din Regulament.

Conform art. 29 alin. 2, , consilierul responsabil de caz are obligatia de a-i solicita in scris clientului informatii referitoare la situatia locativa, situatia financiara, locul de munca, persoanele aflate in ingrijirea sa, precum si actele doveditoare in acest sens. Exista si cerinta expresa prevazuta de art. 33 alin. 1 din Regulament prin care consilierul responsabil trebuie sa ii solicite persoanei condamnate acte doveditoare referitoare la domiciliu sau resedinta in cazul in care acesteia i s-a impus obligatia prevazuta de art. 86 (3) alin. 3 lit. b C.P., aceea de a nu-si schimba domiciliul sau resedinta ori a nu depasi limita teritoriala stabilita.

Acest pas al activitatii de supraveghere, care este reprezentat de prima intrevedere cu clientul, se incheie prin consemnarea datelor culese si stabilirea urmatoarei intalniri.

5. Intocmirea planului de supraveghere si realizarea demersurilor necesare supravegherii

A.           Intocmirea planului de supraveghere

Conform art. 21 alin. 2 din Regulament, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii hotararii judecatoresti, consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz are obligatia de a intocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi in concordanta cu masurile / obligatiile impuse de instanta de judecata.

Asa cum practicienii au constatat, termenul de 5 zile prevazut de lege nu este insa asociat cu celelalte prevederi ale regulamentului care se refera la termenele de instiintare a clientului si de stabilire a primei intrevederi de supraveghere. Ca urmare a acestui fapt, din punct de vedere practic, intocmirea planului de supraveghere in intervalul stipulat de lege poate fi respectata, numai daca se realizeaza acest plan pe baza datelor disponibile, in lipsa informatiilor culese de la client, acest lucru afectand insa calitatea sa. Pentru a putea respecta termenul mai exista si solutia efectuarii interviului cu clientul in cel mai scurt timp, in primele zile de la primirea adresei instantei, practica intalnita la unele servicii din tara care dispun de resursele si timpul necesare. O alta solutie ar fi intocmirea sa in interiorul termenului legal, cu conditia unei revizuiri imediate intr-un interval de timp determinat de cel putin doua intrevederi cu clientul (tinandu-se cont ca exista posibilitatea folosirii anexelor la planul de supraveghere). Revizuirea in acest caz presupune acordarea unei atentii deosebite capitolelor referitoare la nevoile persoanei condamnate si la estimarea riscului de recidiva al acesteia.

Referitor la structura si continutul planului de supraveghere, acestea sunt determinate de:

a.      Introducere

Conform art. 22 alin. 1 din Regulament, introducerea va contine:

numele, prenumele, data si locul nasterii persoanei condamnate sau minorului;

infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei;

sanctiunea aplicata si masurile si/sau obligatiile impuse de instanta de judecata;

perioada de supraveghere, mentionandu-se data inceperii si incetarii acesteia;

numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

Aceste date se vor consemna intr-un formular tipizat prezentat ca anexa la Regulament.

Singurul lucru care ar trebui mentionat este acela ca perioada de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

b.      Nevoile sau problemele identificate

Este un capitol important al planului de supraveghere si aceasta intrucat determinarea precisa a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta clientul ajuta la estimarea riscului de a comite noi infractiuni, precum si la stabilirea directiei de interventie in cazul sau.

Trebuie insa mentionat ca acest capitol se refera in special la acele nevoi/ probleme ale persoanei supravegheate care au legatura cu riscul de recidiva. Prin urmare este necesar sa se discrimineze si sa se aprecieze care sunt acele lipsuri sau dezechilibre din viata clientului care ii pot influenta comportamentul in sensul comiterii de noi infractiuni si care astfel constituie prioritati ale interventiei; generalizarile trebuie evitate si aceasta deoarece una si aceeasi nevoie poate sa fie criminogena la indivizi diferiti aflati in contexte diferite de viata.

In definirea unei nevoi sau probleme trebuie sa luam insa in considerare atat punctul de vedere al clientului, cat si perspectiva noastra asupra diverselor aspecte puse in discutie. Aceasta intrucat clientul poate sa nu recunoasca o problema serioasa cum ar fi dependenta de alcool sau droguri, ori sa prezinte ca probleme o serie de dificultati pasagere, contextuale, si pe care clientul le percepe distorsionat acordandu-le o importanta prea mare. Exista insa si cazuri in care consilierul tinde sa perceapa excesiv din propriul punct de vedere ceea ce considera a fi problemele sau nevoile clientului fara ca acestea sa aiba o semnificatie pentru client. Este posibil ca persoana condamnata sa accepte aceste nevoi doar pentru ca i-au fost semnalate de catre consilier care se afla intr-o pozitie de autoritate in raport cu clientul. In acest caz persoana supravegheata se poate simti constransa, ignorata, neimportanta. Din aceste motive cel mai indicat este ca nevoile / problemele clientului sa fie puse in discutie astfel incat sa se ajunga la un acord comun cu privire la existenta si importanta lor. In realizarea acestor demersuri consilierul trebuie sa utilizeze anumite tehnici de negociere astfel incat sa se ajunga la un acord comun cu privire la realizarea unei imagini complete si corecte a situatiei clientului, calitatea interventiei depinzand de aceasta estimare initiala. Avantajul in acest caz este acela ca persoana condamnata se simte valorizata si devine motivata pentru schimbare.

3. Riscul savarsirii unor noi infractiuni / riscul de a pune in pericol siguranta publica

Riscul de a comite noi infractiuni reprezinta probabilitatea ca un client sa comita noi fapte penale.

Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta in activitatea de supraveghere si in general in activitatea de reintegrare intrucat pe baza acesteia se asigura managementului riscului, adica restrangerea gradului de libertate al clientului si stabilirea tipului si intensitatii interventiei.

Evaluarea riscului se face pe baza unor caracteristici sau factori regasiti la nivelul persoanei condamnate care influenteaza sau pot influenta comportamentul intr-un sens pozitiv sau negativ.

Factorii la care se raporteaza evaluarea riscului de recidiva pot fi statici (nemodificabili, asupra carora nu se poate interveni - ex.: varsta) sau dinamici (care se schimba, sunt variabili, si asupra carora se poate interveni - ex.: locul de munca).

Factorii statici pot fi definiti ca acele caracteristici identificate pe cale statistica la majoritatea persoanelor care apartin unui grup sau unei populatii tinta si pe baza carora se fac predictii referitoare la comportamentul unei persoane care apartine unui asemenea grup. Spre exemplu, remarcandu-se din punct de vedere statistic ca persoanele care au comis infractiuni sunt cu preponderenta de sex masculin, se poate prezice ca un individ, in virtutea faptului ca este barbat, prezinta o probabilitate mai mare de a comite o infractiune.

Trebuie mentionat insa ca acesti factori statici sunt valabili, numai daca se fundamenteaza pe cercetari statistice complexe care sa fie bine concepute. Ei sunt diferiti de la o tara la alta si chiar de la o regiune la alta, fiind sensibili la diferentele economice si socio-culturale existente.

In practica, luarea in considerare a factorilor statici trebuie realizata cu o anumita precautie. Aceasta intrucat in Romania nu s-au facut studii riguroase care sa certifice o serie de factori statici. Ca factori statici pot fi luati totusi in considerare sexul (majoritatea persoanelor care comit infractiuni sunt de sex masculin), varsta la care persoana a comis prima infractiune (este invers proportionala cu riscul de recidiva), varsta la prima condamnare (cu cat condamnarea a avut loc la o varsta mai frageda, cu atat riscul de a comite noi infractiuni este mai mare), numarul de condamnari anterioare (este direct proportional cu riscul de recidiva), numarul de condamnari cu pedepse custodiale (cu cat acest numar este mai mare cu atat probabilitatea de a comite noi infractiuni este mai ridicata), tipul de infractiune (riscul de a comite noi fapte penale este mai mare in cazul persoanelor care au comis infractiuni cu violenta sau sexuale). Pe cale statistica pot fi insa identificati si alti factori.

Mult mai importanti decat factorii statici sunt cei dinamici. Acestia reprezinta anumite aspecte ale vietii clientului aflate in transformare sau care se pot schimba si care influenteaza riscul de a comite noi infractiuni; aceste aspecte pot fi modificate prin interventie.

Importanta lor deriva din aceea ca au o valoare, pondere si semnificatie crescuta in raport cu comportamentul persoanei, influentandu-l intr-un mod mai direct. De asemenea, acesti factori sunt importanti, intrucat asupra lor se poate interveni, iar prin interventie se poate diminua probabilitatea ca persoana condamnata sa mai comita infractiuni. Totodata ei determina directiile de actiune in vederea scaderii riscului de recidiva si reintegrarii sociale a clientului. Cu alte cuvinte, plecand de la aspectele din viata clientului care stau in spatele acestor factori, se poate stabili care sunt nevoile / problemele vizate pentru interventie, dar si care sunt obiectivele interventiei si modalitatea de realizare a ei. Veniturile, relatiile dintre membrii familiei, nivelul de educatie, consumul de alcool sunt doar cativa dintre factorii dinamici care au o semnificatie in raport cu comportamentul infractional.

Factorii statici si dinamici pot fi la randul lor protectivi sau favorizanti in raport cu comportamentul infractional.

Factorii protectivi sunt acei factori care, daca se regasesc la nivelul unei persoane, scad probabilitatea ca respectiva persoana sa mai comita infractiuni. Ca exemplu, existenta unui loc de munca stabil constituie un factor inhibitor al comportamentului infractional, intrucat se pleaca de la premisa ca veniturile obtinute prin munca prestata permit intr-o anumita masura satisfacerea nevoilor individului, are loc o anumita conformare la autoritate, persoana este in contact cu valorile sociale, exista un status social pe care aceasta doreste sa si-l pastreze, se reduce disponibilitatea pentru implicarea in activitati infractionale s.a.

Factorii favorizanti sunt cei care, daca sunt identificati la nivelul unei persoane, determina o probabilitate crescuta ca acea persoana sa comita o infractiune. Prin contrast cu exemplul anterior, putem constata ca absenta unui loc de munca constituie un factor favorizant, intrucat persoana poate adopta cai ilegale de obtinere a unor venituri necesare pentru satisfacerea trebuintelor proprii, ea scapa "cenzurii" sociale, influenta valorilor sociale asupra sa se diminueaza, nu are mult de pierdut din punctul de vedere al statutului social, dispune de mult timp liber care poate fi investit in activitati infractionale s.a.

Exista o multime de factori protectivi si favorizanti. Pentru a putea fi insa identificati este nevoie de cunostinte variate din domeniul criminologiei, sociologiei, psihologiei, psihiatriei. In acest sens, teoriile criminologice sunt cele mai importante, deoarece acestea ofera diverse perspective asupra cazului, o viziune mai larga si ajuta la identificarea cu usurinta factorii care influenteaza pozitiv sau negativ comportamentul persoanei. Experienta practica a persoanei este insa la fel de importanta si are cel putin aceeasi valoare cu ansamblul de cunostinte teoretice ale consilierului, desi nu este fundamentata decat pe empiric.

Modalitatea de estimare a riscului de recidiva presupune, in primul rand, identificarea factorilor statici si dinamici, protectivi si inhibitori, prin analiza informatiilor culese prin interviu si prin alte modalitati (ex. studiul dosarului penal, al referatului intocmit anterior, raspunsurile scrise la o serie de adrese oficiale). Acesti factori sunt evaluati din punct de vedere calitativ, ceea ce inseamna ca fiecarui factor trebuie sa i se aprecieze si determine ponderea si semnificatia pe care o au in raport cu comportamentul infractional. Aceasta inseamna ca evaluarea nu trebuie sa se realizeze in functie de numarul acestora, ci in functie de importanta lor. Spre exemplu, desi pot exista numerosi factori protectivi, un singur factor favorizant cum ar fi dependenta de droguri face ca riscul de a comite noi infractiuni sa creasca semnificativ.

Problema este insa ca in prezent nu exista in Romania un instrument valid de evaluare a riscului. Consecinta este ca estimarea riscului se poate realiza in acest caz cu mai multa subiectivitate si cu un grad de aproximatie mai mare. Cu toate acestea, daca se iau in considerare standardele activitatii de estimare a riscului de recidiva, obiectivitatea poate fi pastrata in mare masura. In acest sens, sunt importante cunostintele de care dispune consilierul si experienta sa practica.

Punerea in balanta a factorilor protectivi, respectiv favorizanti, va determina implicit stabilirea gradului de risc identificat, iar in functie de acesta se va realiza incadrarea clientului intr-una din categoriile de risc: mic, mediu, mare. Desi pare paradoxal, incadrarea in una dintre aceste trei categorii este uneori destul de dificila. Aceasta pentru ca uneori riscul identificat nu se incadreaza perfect in nici una dintre cele trei categorii fiind undeva intre mic si mediu sau intre mediu si mare. In aceste cazuri va trebui sa supraestimam sau sa subestimam riscul. De aceea s-ar impune cu precadere si ar fi mai benefica utilizarea unei grile de evaluare cu cel putin 5 categorii de risc.

De remarcat este ca, fiind doar o estimare, riscul de recidiva va fi prezentat ca unul ipotetic si nu ca o certitudine. In acest mod pot fi evitate critici, iar formularea este mai credibila.

4. Descrierea activitatii, locul de executare si programului de lucru, in cazul minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public

Este un capitol a carui completare nu ridica dificultati consilierului, titlul sau fiind suficient de explicit in acest sens, asa incat am considerat ca nu necesita precizari suplimentare.

5. Natura si frecventa intalnirilor dintre consilierul de reintegrare sociala si supravegheresociala si supraveghere si persoana condamnata/minor pe perioada supravegherii

Se remarca pentru inceput ca sintagma "natura intalnirilor" este destul de ambigua, nefiind clar daca ea se refera la tipul intrevederii dintre consilier si client sau la felul activitatilor desfasurate in cadrul sedintei de supraveghere. Oricum, in locul termenului de "intalnire" ar fi preferabil cel de "contact", acesta din urma fiind mai generic si exprimand atat posibilitatea unei relatii directe de tip "fata in fata", cat si a uneia indirecte, telefonice sau in forma scrisa. Specificul muncii de reintegrare, in general, si al activitatii de supraveghere, in special, necesita insa intrevederi directe cu persoana supravegheata care, in majoritatea cazurilor, au loc la sediul serviciului.

Frecventa intrevederilor este variabila, iar in stabilirea ei se iau in considerare mai multi factori precum hotararea instantei de judecata (cu prioritate), nevoile clientului si gradul de risc identificat, comportamentul clientului pe perioada supravegherii si modul in care respecta masurile / obligatiile impuse de instanta, etapa in care se afla supravegherea s.a. Riscul de a comite noi infractiuni si pericolul social pe care il prezinta clientul este insa factorul esential care va determina frecventa intrevederilor desi prioritara va fi intotdeauna sentinta, aceasta avand valoare executorie. Spre exemplu, in cazul in care clientul prezinta risc mare, frecventa intalnirilor poate fi stabilita chiar si de 2 ori / saptamana, atunci cand este lasata la libertatea serviciului. Daca riscul scade, clientul dovedeste incredere, iar activitatea de supraveghere se deruleaza de mai mult timp, atunci pot fi rarite intrevederile fara ca acestea sa se reduca la mai mult de 3 luni. Este important sa existe un echilibru intre gradul de libertate care se acorda clientului si seriozitatea pe care el trebuie sa o acorde supravegherii. Aceasta pentru ca se poate intampla ca persoanele supravegheate, o data ce li se reduce frecventa intrevederilor si intensitatea controlului, sa nu mai acorde interesul necesar acestor masuri.

O dificultate in activitatea de supraveghere o reprezinta situatia in care serviciul primeste hotarari judecatoresti in continutul carora este stabilita frecventa intalnirilor dintre consilier si persoana condamnata. Nu de putine ori serviciile de reintegrare sociala au primit sentinte cu intalniri saptamanale fixate pe perioada indelungata in conditiile in care clientul prezenta la evaluarea initiala un risc scazut de recidiva. O alta situatie este aceea in care o persoana cu probleme psihice diagnosticate este obligata sa se prezinte trimestrial sau semestrial la sediul serviciului. Sunt exemplificate doua situatii extreme care, in opinia noastra, reprezinta dificultati in munca pe care o desfasuram.

Pentru inlaturarea acestor dificultati este indicata organizarea de catre servicii a unor intalniri repetate cu instantele judecatoresti. Continutul dezbaterilor in acest caz ar trebui sa se refere la faptul ca este foarte important ca stabilirea frecventei intalnirilor sa fie lasata la latitudinea consilierului din urmatoarele considerente:

necesitatea unei concordante intre riscul de recidiva identificat, respectiv durata si interventiei intreprinse in scopul diminuarii acestuia;

administrarea corecta a timpului si organizarea unei interventii eficiente.

Referirea la organizarea timpului se raporteaza la faptul ca pot exista situatii in care, intr-o singura zi, un consilier sa aiba fixate un numar mare intrevederi, iar, in alte zile, nici una. Acest aspect conduce inevitabil la o utilizare neeficienta a timpului de lucru.

Trebuie mentionat ca referirile legale ale continutului acestui capitol sunt stipulate nu numai in art. 22 alin. 4 din Regulament, ci si in art. 26 alin. 2. Acesta din urma prevede obligatia consilierului responsabil de caz sa stabileasca in planul de supraveghere natura si frecventa intalnirilor, dar si numarul, durata si locul intrevederilor de supraveghere.

Problema in acest caz deriva din imposibilitatea fixarii numarului de intrevederi necesar pe perioada termenului de incercare odata cu intocmirea planului initial de supraveghere. Aceasta pentru ca, la fel ca si in cazul stabilirii frecventei intalnirilor, numarul de intrevederi este apreciat pe aceleasi criterii. Tocmai de aceea este necesar sa se intocmeasca anexe la planul de supraveghere in continutul carora sa se precizeze, intr-un interval de timp stabilit, numarul intalnirilor dintre consilier si persoana condamnata.

Precizarea intervalelor de timp necesare intalnirilor fixate (durata intrevederilor) este destul de importanta intrucat asigura o buna organizare atat pentru activitatea si timpului nostru cat si pentru cele ale clientului.

In ceea ce priveste stabilirea locului intrevederii, aceasta, asa cum se stie, este lasata la libertatea consilierului. In general intalnirile sunt fixate la sediul serviciului, avantajul principal in acest caz fiind economia de timp si resurse ale serviciului.

Este foarte important insa sa cunoastem si contextul de viata al clientului prin efectuarea unor vizitele inopinate in comunitate. In acest caz intrevederea cu persoana condamnata se poate desfasura la domiciliul acesteia, la scoala, respectiv la locul de munca sau in alte locuri frecventate de catre aceasta.

6. Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii masurilor / obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate

Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor / obligatiilor ce i-au fost impuse de catre instanta, consilierul responsabil de caz poate utiliza diverse metode. In acest sens Regulamentul prevede la art. 22 alin. 5 ca modalitati de asigurare a supravegherii colaborarea cu familia, cu voluntari comunitari si reprezentanti ai societatii civile, precum si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale, vizite la domiciliu, legatura permanenta cu persoanele si institutiile care ar putea furniza date utile in vederea identificarii locurilor de munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau recalificare profesionala. Pe langa aceste metode, pot fi luate in considerare orice alte cai de asigurare a supravegherii, atata timp cat ele functioneaza si se dovedesc eficiente.

Conform art. 22 alin. 6 din Regulament, metodele de supraveghere se determina in functie de gradul de risc identificat, precum si de numarul sau natura masurilor si/sau a obligatiilor stabilite de catre instanta de 959c21j judecata, nevoile sau problemele identificate ale persoanei supravegheate si durata supravegherii. La acestea se mai pot adauga tipul infractiunii, motivatia pentru schimbare a clientului, resursele interne ale persoanei condamnate si resursele de care serviciul dispune s.a. Apreciem insa ca numarul masurilor / obligatiilor impuse de catre instanta nu este un criteriu semnificativ de alegere a metodei. Oricum, criteriul cel mai important pe care trebuie sa-l luam in considerare in alegerea si utilizarea metodelor este eficienta lor, lucru care se clarifica in timp prin experienta aplicarii lor in practica.

Cerintele de forma ale planului de supraveghere sunt prevazute de art. 23 alin. 1, 2, 4 din Regulament. Astfel, planul de supraveghere trebuie sa prezinte:

1. antetul serviciului de reintegrare pe coltul stanga-sus al primei pagini;
2. stampila serviciului de reintegrare si semnatura consilierului responsabil de caz in coltul dreapta-jos;
3. cu exceptia introducerii, celelalte capitole ale planului vor fi prezentate

pe scurt

intr-o forma narativa

evitand termenele de specialitate sau exprimarile care ar face dificila intelegerea continutului acestuia.

Exista si o serie de elemente de procedura de care trebuie sa tinem cont in alcatuirea planului de supraveghere.

Astfel, art. 20 din Regulament prevede posibilitatea ca serviciul de reintegrare sociala si supraveghere, probabil prin intermediul sefului serviciului, sa solicite autoritatilor competente desemnarea unor specialisti (psihologi, sociologi, medici, cadre didactice s.a.) in vederea intocmirii si derularii planului de supraveghere. Aceasta prevedere este insa neclara, intrucat nu se precizeaza cine este persoana competenta sa faca aceasta solicitare, nu se mentioneaza procedura de colaborare cu respectivele persoane si institutii si nici nu se stipuleaza exact daca exista o obligatie legala pentru aceste autoritati in vederea colaborarii. Mai mult, obtinerea acestor informatii necesita timp, insa planul de supraveghere trebuie realizat in 5 zile lucratoare de la data primirii copiei de pe hotararea instantei. Ca urmare a acestui fapt, prevederea legala, desi ar fi fost binevenita, nu se transpune in practica decat foarte rar sau deloc.

O alta obligatie legala prevazuta de art. 21 alin. 3 din Regulament este aceea ca persoanei supravegheate sa i se aduca la cunostinta continutul planului de supraveghere si sa i se inmaneze o copie de pe acesta. Acest lucru este insotit de intocmirea unui proces verbal de predare care sa cuprinda semnaturile partilor. In practica insa, pentru a se elimina intocmirea de acte suplimentare, aceasta procedura poate fi inlocuita prin mentionarea la sfarsitul planului ca acesta s-a intocmit in 2 exemplare, un exemplar fiind inmanat clientului la data semnarii lui.

B. Realizarea demersurilor necesare supravegherii

Dupa intocmirea planului de supraveghere este necesar sa se ia o serie de masuri pentru inceperea activitatii de supraveghere propriu-zise, astfel:

Ø        identificarea si contactarea persoanelor / institutiilor care pot furniza informatii despre modificarile aparute in situatia clientului si pentru supravegherea respectarii modului in care acesta respecta unele masuri / obligatii ce i-au fost impuse. Referirea se face in principal la membrii familiei, reprezentanti ai organelor de politie, primariilor din localitatile de domiciliu, dar si reprezentanti ai administratiei financiare, unitatilor angajatoare sau unitatilor sanitare.

Inainte de a contacta aceste persoane sau institutii, trebuie sa apreciem daca solicitarea colaborarii pentru realizarea supravegherii este in beneficiul clientului, astfel incat sa poata fi evitate unele consecinte nedorite cum ar fi etichetarea si stigmatizarea. De asemenea, este indicat sa solicitam persoanelor fizice sau juridice contactate respectarea confidentialitatii informatiilor despre client.

Ø        identificarea pe plan local a unitatilor de invatamant si a institutiilor de calificare profesionala care organizeaza astfel de cursuri in cazul in care clientului i s-a impus obligatia prevazuta de art. 86 (3) alin. 3 lit. a C.P. (cerinta prevazuta de art. 32 alin. 2 din Regulament)

Ø        identificarea pe plan local a unitatilor sanitare, precum si a organizatiilor, institutiilor sau specialistilor care desfasoara programe de recuperare a toxicomanilor sau alcoolicilor, in vederea includerii persoanei supravegheate in aceste programe in cazul in care clientului i s-a impus de catre instanta respectarea obligatiei prevazuta de art. 86 (3) alin. 3 lit. f C.P. (art. 32 alin. 1 si 2 din Regulament)

Ø        in cazul in care minorului aflat in supravegherea serviciului i s-a impus obligatia de a presta o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public este necesara:

1. incheierea in cel mai scurt timp a unui protocol de colaborare cu institutia de interes public sau autoritatea publica interesata, conform art. 42 alin. 1 din Regulament).

Acelasi articol, la alin. 2, prevede si cerintele minime de continut ale protocolului, anume: consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz; intervalele de timp la care se exercita controlul in vederea evaluarii modului de indeplinire a obligatiei stabilite de instanta; modalitatile concrete de mentinere a unei legaturi permanente cu persoana sau persoanele desemnate cu supravegherea activitatii minorului. Continutul protocolului poate fi completat cu alte specificatii precum: partile semnatare, obiectul protocolului, categoriile de beneficiari, durata protocolului, obligatiile partilor, data incheierii protocolului, semnatura partilor s.a.

2. transmiterea catre institutia respectiva a formularului tipizat de evidenta a orelor neremunerate prestate in folosul comunitatii prevazut ca anexa la  Regulament.

Aceste doua masuri, conform art. 44 alin. 1 din Regulament, trebuie aplicate in maxim 10 zile lucratoare de la punerea in executare a libertatii supravegheate.

Monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului

Procesul de supraveghere presupune o permanenta monitorizare si evaluare a cazului, ceea ce inseamna ca se urmareste permanent modul in care clientul respecta masurile / obligatiile ce ii revin, modificarile aparute in situatia sa si se apreciaza in ce masura aceste schimbari influenteaza riscul de a comite noi infractiuni si perspectivele sale de reintegrare sociala, astfel incat sa putem adopta o serie de masuri corespunzatoare.

Cel mai caracteristic aspect al acestei etape il constituie intrevederile de supraveghere care au loc periodic, la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare sociala si supraveghere.

La fiecare intalnire clientul trebuie sa fie intrebat despre modul in care isi respecta masurile / obligatiile impuse de catre instanta, astfel:

Atunci cand persoanei condamnate i s-a impus respectarea masurilor prevazute de art. 86 (3) alin. 1, trebuie aflat, prin intrebarile adresate clientului, daca:

si-a schimbat domiciliu, resedinta sau locuinta sau a fost plecat din localitatea in care locuieste mai mult de 8 zile;

si-a schimbat locul de munca;

au intervenit modificari in situatia sa financiara;

exista alte modificari semnificative ale situatiei sale.

In cazul in care se constata ca au aparut modificari referitoare la situatia locativa, situatia sa financiara, locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele aflate in ingrijirea sa ori persoanele in ingrijirea carora acesta se afla, consilierul are obligatia legala, stipulata de art. 27 alin. 2 din Regulament, de a solicita acte care sa dovedeasca aceste modificari.

Atunci cand persoanei condamnate i s-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute de art. 86 (3) alin. 3, consilierul va urmari urmatoarele aspecte:

daca urmeaza cursurile de invatamant sau calificare;

daca si-a schimbat domiciliul sau resedinta ori daca a depasit limita teritoriala ce a fost stabilita de catre instanta;

daca a frecventat locul / locurile a caror frecventare i-a fost interzisa de catre instanta;

daca a intrat in legatura cu persoanele cu care instanta de judecata i-a interzis sa se intalneasca;

daca a condus un vehicul de tipul celui caruia instanta i-a interzis sa-l conduca;

daca urmeaza programul de tratament sau ingrijire conform obligatiei impuse de catre instanta.

Intrebarile care sa surprinda aceste aspecte trebuie sa fie indirecte, de tatonare, pentru a evita, atat cat este posibil, raspunsurile dezirabile. Oricum, este necesara verificarea veridicitatii raspunsurilor oferite de client in acest sens, lucru ce se realizeaza prin contactarea si mentinerea unei legaturi permanente cu persoanele si institutiile / organizatiile care pot oferi informatii in acest sens.

Tot in cadrul intrevederilor clientul trebuie intrebat cu privire la celelalte aspecte la care se refera comportamentului lui pe perioada care a trecut de la ultima intalnire, precum si la alte modificari socio-economice aparute in situatia sa. Aceste informatii sunt utile pentru identificarea acelor schimbari aparute la nivelul clientului care au o legatura cu riscul de a comite noi infractiuni.

La fiecare intrevedere consilierul are obligatia, prevazuta de art. 26 alin. 3 din Regulament, de a informa persoana supravegheata despre masura in care obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la indeplinire, in ciuda faptului ca planul nu prevede explicit un capitol separat in care sa se specifice care sunt aceste obiective.

La sfarsitul intalnirii are loc consemnarea informatiilor obtinute si planificarea urmatoarelor intrevederi.

Tot in cadrul acestei etape, care este monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului, daca se constata existenta unor modificari semnificative in situatia clientului (care influenteaza riscul de a comite noi infractiuni, gradul de pericol social al persoanei condamnate sau perspectivele sale de reintegrare), consilierul responsabil de caz trebuie sa procedeze la revizuirea planului de supraveghere, in conformitate cu art. 21 alin. 4 din Regulament. In cazul modificarii planului de supraveghere, trebuie sa se repete procedura de inmanare a acestuia: aducerea la cunostinta a continutului sau, inmanarea unei copii de pe acesta si intocmirea unui proces verbal de predare care sa cuprinda semnaturile partilor.

Pe perioada supravegherii corespunzatoare etapei mentionate, consilierul responsabil de caz va realiza verificarea modului in care clientul respecta masurile / obligatiile impuse de catre instanta, astfel:

sa constate autenticitatea informatiilor oferite de client in cazul schimbarii locului de munca prin contactarea unitatii angajatoare - art. 28 alin. 4 din Regulament;

sa verifice periodic prezenta clientului la cursurile de invatamant sau calificare - art. 32 alin. 3 din Regulament;

sa efectueze vizite inopinate la domiciliul / resedinta persoanei, la locul de munca al acesteia sau la scoala la care invata minorul - art. 33 alin. 3, art. 35 alin. 2 si art. 41 alin. 2 din Regulament;

sa verifice daca persoana condamnata respecta programul de tratament sau ingrijire si sa constate in ce masura acesta este eficient, solicitand periodic, in scris, opinia specialistilor - art. 37 alin. 2 din Regulament;

sa mentina o legatura cu persoane sau institutii publice (ex. membrii ai familiei, Politia, Primaria, Administratia Financiara, unitatea la care minorul isi desfasoara munca neremunerata in folosul comunitatii s.a.) care pot sesiza orice modificare aparuta in situatia acestora - art. 33 alin. 2, art. 34 alin. 2, art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 2, art. 40 alin. 2 s.a. din Regulament.

O problema ce poate aparea in practica este legata de precizarea de catre instanta a institutiei care asigura supravegherea modului in care persoana condamnata respecta masura prevazuta de art. 86 (3) alin. 1 C.P. Astfel, pot exista situatii in care, in sentinta, condamnatului i se impune obligatia de a se prezenta la datele fixate de catre instanta la o sectie de politie din raza careia domiciliaza, desi serviciul de reintegrare sociala si supraveghere este desemnat sa verifice modul in care persoana condamnata isi indeplineste masurile si/ sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa.

Responsabilitatea consilierului in acest caz este de a monitoriza daca persoana condamnata respecta prevederile acestei masuri, lucru posibil prin contactarea si solicitarea desemnarii de catre institutia respectiva a unui reprezentant, precum si prin mentinerea unei legaturi permanente cu acesta.

Este important sa se realizeze distinctia intre o sentinta in continutul careia serviciul de reintegrare sociala si supraveghere este desemnat sa exercite supravegherea modului in care care persoana condamnata isi indeplineste masurile si/sau obligatiile, respectiv o sentinta in care o alta institutie este desemnata sa faca acest lucru. In acest caz sentinta primita de catre serviciu de reintegrare sociala si supraveghere se va returna instantei, prezentandu-se si motivul, anume depasirea competentelor.

O alta dilema care a fost frecvent semnalata de catre consilierii de reintegrare este cea referitoare la posibilitatea plecarii in strainatate, pentru munca, a persoanelor aflate in supravegherea serviciului. Aceasta dilema a fost insa clarificata printr-o circulara emisa de Directia de Reintegrare Sociala si Supraveghere din Ministerul Justitiei conform careia persoanele supravegheate pot pleca in strainatate daca acestea pot face dovada prin inscrisuri ca ocupa un loc de munca in strainatate si daca este in masura sa respecte celelalte masuri / obligatii impuse de catre instanta sau pe care le-a lasat la latitudinea Serviciului de Reintegrare Sociala si Supraveghere.

In cazul in care se constata ca persoana condamnata nu a respectat masurile / obligatiile impuse de instanta, consilierul responsabil de caz va anunta in cel mai scurt timp seful serviciului care, la randul sau va sesiza Biroul de Executari Penale al instantei de fond, aceasta obligatie fiind prevazuta de art. 30, art. 14 alin. 2, art. 15 alin. 3.

Exista insa o exceptie in acest sens, stipulata de art. 34 alin. 3 si art. 40 alin. 4 din Regulament, referitoare la constatarea nerespectarii obligatiei de a nu frecventa anumite locuri desemnate de instanta. In acest caz seful serviciului va fi instiintat numai dupa inmanarea a doua avertismente scrise acordate de catre consilier clientului ca urmare a constatarii nerespectarii respectivei obligatii de catre acesta din urma.

Trebuie amintit si ca pe durata acestei etape instanta poate solicita referate de evaluare pentru persoanele supravegheate. Intre aceste referate si cele intocmite pentru invinuiti sau inculpati exista insa o serie de diferente de continut.

Astfel, conform art. 13, art. 14 alin. 2 si art. 15 alin. 3, in cazul clientilor aflati in supraveghere datele privind persoana acestora vor face referire la:

mediul familial si social;

evolutia din punct de vedere educational si profesional;

comportamentul pe perioada supravegherii;

modul in care a executat obligatiile stabilite de instanta de judecata.

In cazul minorilor aflati sub supraveghere, datele privind persoana acestora vor privi si

modul in care parintii, cel care l-a adoptat sau tutorele isi indeplinesc obligatiile ce le revin, precum si, dupa caz,

modul de colaborare dintre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala si supraveghere si persoana sau institutia legal insarcinata cu supravegherea minorului sau cu institutia publica la care minorul executa obligatia prevazuta la art. 103 alin.3 lit. c) din Codul Penal.

Aceste diferente se raporteaza si la capitolul privitor la factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei. In cazul persoanelor supravegheate, acest capitol va cuprinde si referiri privind riscul de savarsire din nou a unor infractiuni si riscul pentru siguranta publica, precum si riscul de sinucidere sau de autovatamare.

De asemenea, in cazul referatelor solicitate pentru persoanele supravegheate, la capitolul referitor la perspectivele de reintegrare in societate, atunci cand se constata ca sansele de reintegrare in societate sunt reduse, se va face doar mentiune in acest sens, fara a se formula propuneri sau recomandari instantei de judecata privind masura ce trebuie luata.

In faza de monitorizare si evaluare permanenta, consilierul responsabil de caz, conform art. 18 alin. 3 din Regulament, are obligatia de a intocmi periodic, dar cel putin o data la 6 luni, rapoarte de supraveghere privind desfasurarea supravegherii care sa faca referiri la modul de indeplinire a masurilor si/sau obligatiilor stabilite de instanta de judecata.

Cu toate acestea se subintelege ca raportul trebuie sa mai cuprinda cateva date de identificare a clientului si alte informatii privind supravegherea (ex. numarul hotararii instantei de judecata, numarul si data adresei de incredintare a supravegherii, pedeapsa aplicata si durata supravegherii, data inceperii supravegherii s.a.).

De asemenea, este indicat ca raportul sa mai contina informatii referitoare la comportamentul pe perioada supravegherii prin care sa se precizeze, daca este cazul, o serie de abateri cum ar fi lipsa de punctualitate, prezentarea la sedintele de supraveghere sub influenta alcoolului sau limbajul necorespunzator al clientului.

Este recomandabil sa se includa in raport si precizari asupra schimbarilor semnificative intervenite in situatia clientului pe perioada supravegherii, schimbari care au influentat riscul de recidiva, precum si specificatii referitoare la masura in care s-au atins obiectivele supravegherii.

Aceste rapoarte vor fi anexate la dosarul clientului.

Desi nu este obligatoriu, rapoartele de supraveghere pot fi trimise Biroului de Executari Penale al instantei de fond, in acest caz avantajele fiind mentinerea unei bune relatii de colaborare cu instanta si castigarea increderii judecatorilor prin prezentarea serviciului ca o institutie care isi ia in serios responsabilitatile.

Pe perioada supravegherii se poate regasi situatia schimbarii domiciliului, resedintei sau locuintei clientului in alta localitate in care un alt serviciu este competent sa realizeze supravegherea.

In acest caz, in termen de 3 zile lucratoare de la data producerii acestei modificari, trebuie sa aiba loc transferul cazului la serviciul respectiv ceea ce presupune trimiterea prin posta speciala a dosarului de supraveghere si instiintarea imediat a instantei de executare.

Aceasta procedura este prevazuta de art. 27 alin. 4 din Regulament.

Un aspect foarte important, pe care nu trebuie sa-l ignoram nici un moment in tot procesul de monitorizare a evolutiei clientului, este motivarea permanenta a acestuia in vederea solicitarii de asistenta si consiliere psihosociala.

Incheierea supravegherii:

Incheierea supravegherii reprezinta in primul rand o etapa a evaluarii si a concluziilor finale in care se face analiza intregii perioade de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor obtinute in procesul de reintegrare sociala a persoanei condamnate.

In cadrul acestei etape are loc ultima intrevedere cu clientul.

Este momentul in care, impreuna cu clientul, se va revizui intregul proces de supraveghere, astfel incat sa identificam beneficiile, nevoile sau problemele care au fost acoperite, precum si cele care au ramas nerezolvate.

Aceasta inseamna ca s-a stabilit si se stie de la inceput care ar fi obiectivele supravegherii, chiar daca planul de supraveghere nu cuprinde un capitol special in acest sens, astfel incat sa se poate trage concluzii cu privire la eficienta procesului de supraveghere prin raportarea acestor obiective initiale la rezultatele inregistrate.

Daca persoana condamnata a solicitat si primit asistenta si consiliere, evaluarea va fi mai clara si mai simpla, planul de interventie (de reintegrare sociala si supraveghere) fiind mult mai specific in aceste sens si oferind posibilitatea unei analize comparative intre ceea ce ne-am propus si ceea ce am obtinut.

Exista si cazul in care o serie de probleme sau nevoi ale clientului raman nerezolvate, iar perioada de supraveghere se incheie si clientului nu mai poate beneficia de serviciile ce i-au fost oferite. In aceasta situatie, daca este cazul si este posibil, este indicat sa se indrume clientul catre alte servicii sau institutii publice corespunzatoare.

Este foarte important ca persoanei condamnate, in cadrul ultimei intrevederi de supraveghere, sa i se atraga atentia asupra consecintelor comportamentului sau, in cazul in care va comite o noua infractiune si va fi incurajat sa respecte legea. Este o ultima ocazie de responsabilizare a clientului care ar trebui sa inteleaga foarte clar ca daca va comite o noua infractiune sansa de a primi o noua pedeapsa noncustodiala este redusa.

Tot in cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie intocmit, conform art. 18 alin. 3 din Regulament, raportul final de supraveghere.

Acesta cuprinde concluzii referitoare la modul de indeplinire a masurilor / obligatiilor impuse de instanta de judecata, dar este indicat, ca si in cazul rapoartelor intocmite pe perioada supravegherii, sa contina si alte informatii cum ar fi: date de identificare ale clientului, informatii privind sentinta penala, comportamentul pe perioada supravegherii, modificari semnificative aparute in situatia clientului pe perioada supravegherii.

Ca si rapoartele de supraveghere, acest raport final poate fi trimis catre Biroul de Executari Penale al instantei de fond, daca se considera ca aceasta procedura este utila.

In final are loc inchiderea cazului si operarea in registrele de evidenta ale serviciului.