Teritoriul in dreptul international

TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL

Teritoriul terestru, fluvial si maritim al statului: natura juridica, elementele componente ale teritoriului, modificarile teritoriului, limitele teritoriului (frontierele)

Regimul juridic al de frontierei de stat TERITORIUL DE STAT IN DREPTUL INTERNATIONAL

COMPONENTA TERITORIULUI DE STAT

Teritoriul de stat este spatiul geografic alcatuit din suprafete terestre, acvatice si marine, din solul, subsolul si spatiul aerian asupra caruia statul isi exercita suveranitatea sa deplina si exclusiva. Teritoriul de stat reprezinta una din premisele materiale naturale care conditioneaza existenta statului. Teritoriul defineste limitele spatiale ale existentei si organizarii statale suverane constituind astfel o notiune politico-juridica.

Teritoriul se compune din: spatiul terestru, spatiul acvatic spatiul aerian.

A. SPATIUL TERESTRU.

Aceasta cuprinde partea uscata (sol si subsol) si poate fi formata dintr-o singura intindere terestra sau din mai multe insule despartite de ape maritime, care formeaza un stat arhipelag (de exemplu, Indonezia, Filipine).

B. SPATIUL ACVATIC.

Acesta este reprezentat de apele interioare (nationale) si marea teritoriala. La randul lor, apele interioare cuprind: cursuri de apa (fluvii, rauri, canale) 545i81f lacuri, mari care se afla in intregime pe teritoriul aceluiasi stat, precum si apele maritime interioare. in ce priveste cursurile de apa, in afara celor situate in intregime pe teritoriul unui stat, exista si cursuri de apa care formeaza frontiera de stat intre doua sau mai multe state (denumite si continue) si cursuri care traverseaza teritoriile a doua sau mai multe state (denumite si succesive).

Apele interioare facand parte din teritoriul statului sunt supuse suveranitatii sale, ceea ce inseamna ca statul exercita asupra acestora jurisdictia sa deplina, avand dreptul de a reglementa, prin legi interne, navigatia, exploatarea hidroenergetica si a resurselor naturale, masurile de protectie a mediului inconjurator, de protectie impotriva inundatiilor etc.

Cat priveste apele de frontiera fiecare stat exercita drepturile sale suverane numai asupra sectorului de apa care se afla pe teritoriul sau, problemele care se

pun in legatura cu navigatia, cu exploatatia si utilizarea resurselor acestora fiind, de obicei, reglementate prin acorduri incheiate intre statele riverane.

Apele maritime interioare cuprind: apa portului, rada sa, golfurile si baile interioare, precum si apele maritime situate intre tarm si limita interioara a marii teritoriale (in cazurile in care linia de baza a acestora nu coincide cu linia tarmului).

APELE PORTURILOR

Apele porturilor sunt considerate ape maritime interioare pana la linia care uneste instalatiile permanente facand parte integranta din sistemul portuar si care inainteaza cel mai mult spre larg. Apele portuare fiind supuse suveranitatii statului riveran, acesta stabileste regulile de intrare si iesire a navelor straine, conditiile privind accesul, stationarea si activitatea acestora in apa portului si, de asemenea, poate institui anumite interdictii. Statul riveran arc dreptul sa permita sau sa interzica accesul navelor straine in porturile sale si sa stabileasca porturile deschise pentru navele straine.

De regula, porturile militare sunt porturi inchise iar celelalte porturi sunt de obicei deschise navelor comerciale straine, in conformitate cu tratatele bilaterale de comert si navigatie, iar in lipsa acestora, pe baza de reciprocitate, in cadrul Conventiei multilaterale de la Geneva din 1923 referitoare la regimul international al porturilor sau a dreptului international culumiar.

Referitor la statutul navelor si echipajelor in apele porturilor straine, regula generala este cea conform careia aceste nave sunt obligate sa respecte toate legile si regulamentele statului riveran. Regulile aplicabile navelor straine sunt insa diferite, dupa cum nava straina este militara (de razboi) sau comerciala ori nave de stat afectate unor scopuri necomerciale.

Navele militare sunt acelea care apartin unui stat, poseda armament, sunt manevrate de un echipaj militar din fortele armate ale statului caruia ii apartin, echipaj care este supus disciplinei militare si este subordonat unui comandant cu grad militar.

Navele comerciale sunt cele care apartin fie unui stat, fie unor resortisanti, persoane juridice sau fizice si care efectueaza transporturi de marfuri sau de pasageri ori exploateaza resurse marine.

Navele de stat sunt destinate unor scopuri necomerciale cum sunt, de exemplu, navele de cercetare stiintifica, de posta, control sanitar, vamal, pentru salvarea naufragiatilor etc.

In scopul asigurarii securitatii statului riveran, intrarea navelor de razboi straine in porturile sale se poate efectua numai pe baza unei autorizatii prealabile din partea acelui stat (care poate impune anumite restrictii, atat in legatura cu numarul navelor, cat si cu durata stationarii lor in apele sale portuare), ori a unei notificari prealabile.

In caz de forta majora, (furtuni, avarii etc.) navele de razboi pot intra intr-un port strain fara autorizatie.

In ultimii ani, o serie de state, intre care si Romania au interzis prin legi interne, accesul in marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturi a oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa.

Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 17/1990, in marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturile Romaniei este interzis accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa, sau care transporta asemenea arme sau munitie pentru acestea, precum si orice alte marfuri sau produse interzise de legile Romaniei.

Navele straine cu propulsie nucleara pot intra in rade sau in porturi numai cu aprobarea prealabila a organelor romane competente, care va fi solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii.

Nava de razboi care e afla in mod legal intr-un port strain se bucura de imunitate de jurisdictie penala si civila, neputand fi sechestrata, confiscata sau rechizitionata. De acelasi regim beneficiaza si navele de stat afectate unor scopuri necomercialc. Daca nava incalca legile si reglementarile statului riveran si nu tine seama de avertismentul dat de a se conforma acestora, va fi somata sa paraseasca imediat apele portuare sau marea teritoriala, iar in cazul in care interesele statului riveran sunt prejudiciate aceasta atrage raspunderea statului de pavilion.

In apele portuare, nava comerciala este supusa unei duble jurisdictii: a statului de pavilion si a statului riveran.

Jurisdictia penala a statului de pavilion se aplica faptelor pe care le comit intre ei membrii echipajului, ca si faptelor care privesc disciplina interna a navei. Jurisdictia penala a statului riveran se aplica cand infractiunea a fost comisa:

a) la bordul navei de catre sau impotriva unei persoane care nu apartine echipajului;

b) pe uscat, de catre membrii echipajului si a avut ca rezultat tulburarea ordinii publice a statului riveran;

c) atunci cand, desi fapta a fost savarsita la bordul navei, capitanul acesteia solicita sprijinul autoritatilor locale.

Daca problema este altfel reglementata prin tratatele incheiate de statele in cauza, vor avea prevalenta prevederilor acelor tratate.

Jurisdictia civila a statului riveran se exercita pentru asigurarea executarii obligatiilor contractate de nava respectiva in timp ce se afla in apele maritime interioare sau in marea teritoriala, precum si pentru alte pretentii rezultand din evenimente de navigatie care au avut ca urmare avarii asupra navei ori incarcaturii, ca si pentru despagubiri si taxe.

In astfel de imprejurari, nava poate fi retinuta sau sechestrata, impotriva acesteia putandu-se lua masuri de executare silita.

MAREA TERITORIALA

Marea teritoriala cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului, avand o latime de 12 mile marine, masurata de la liniile de baza, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului.

Conventia din 1982 privind dreptul marii stabileste latimea marii teritoriale la 12 mile marine. Aceasta limita este consacrata si de catre Legea nr. 17/1990 (art. 1).

Statul riveran exercita in marea sa teritoriala, asupra solului si subsolului acesteia toate drepturile decurgand din suveranitate, cum sunt dreptul de explorare si exploatare a tuturor resurselor naturale reglementarea navigatiei, aplicarea masurilor de securitate de protectie a mediului, de control vamal si sanitar etc.

In marea teritoriala, suveranitatea statului riveran se exercita in conformitate cu legislatia sa interna, cu prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinand seama de principiile si normele dreptului international.

Navele straine pot intra in naviga prin marea teritoriala a statului riveran in exercitarea dreptului de trecere inofensiva. Navele de razboi sunt supuse de regula regimului autorizarii sau notificarii prealabile.

Articolul 8 din Legea nr. 17/1990 prevede ca trecerea inofensiva se efectueaza in conditiile stabilite de prezenta lege si de alte reglementari in vigoare, cu respectarea normelor dreptului international. Totodata se mentioneaza ca prin 'trecere' se intelege faptul de a naviga prin marea teritoriala in scopul de a traversa fara a ancora sau a face escala intr-o rada sau port. Trecerea trebuie sa fie rapida si neintrerupta. Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, exceptand cazurile de forta majora sau nevoile impuse de navigatie. in art. 9 se precizeaza ca 'trecerea unei nave straine prin marea teritoriala este inofensiva atata timp cat nu aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale'.

Regimul juridic al apelor nationale navigabile ale Romaniei

Art. 5. - Apele nationale navigabile ale Romaniei sunt formate din marea teritoriala si apele interioare navigabile.

Regimul si intinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege.(vezi Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue a Romaniei)

Apele interioare navigabile ale Romaniei sunt constituite din:

a) fluviile, raurile, canalele si lacurile situate in interiorul teritoriului Romaniei, pe portiunile navigabile;

b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanesc pana la linia de frontiera;

c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare. Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Padurilor si

Protectiei Mediului, al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, al Ministerului Industriei si Comertului si al Departamentului pentru Administratie Publica Locala, stabileste nominal si pe portiuni apele navigabile ale Romaniei. Pentru apele de frontiera se va tine seama si de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat.

Art. 6. - Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata in lungul tarmului marii teritoriale sau ai apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri.

In cazuri justificate, Ministerul Transporturilor poate mari latimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administratiei de stat interesate.

In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigatie coincide cu incinta portuara.

Regimul juridic al apelor interioare, marii teritoriale, zonei contigue, platoului continental si al marii libere.

Prevederile Conventiei internationale asupra dreptului

Marii - Montego Bay, 1982. Trecerea inofensiva

REGIMUL JURIDIC AL MARII TERITORIALE

NATURA JURIDICA A MARII TERITORIALE

Marea teritoriala, delimitandu-se de apele maritime interioare prin linia sa de baza, face parte integranta din teritoriul de stat, fiind supusa - impreuna cu resursele sale - suveranitatii nationale a statului riveran iar regimul sau juridic este stabilit prin legislatia interna a statului riveran, tinandu-se seama si de prevederile dreptului international. Asupra marii teritoriale statul riveran exercita toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, in ce priveste apele, solul si subsolul, coloana de aer de deasupra, drepturi ce consta in: pescuit, navigatie, jurisdictia, protectia mediului, etc. avand si obligatiile corespunzatoare.

Pescuitul, exploatarea resurselor minerale, revin, in exclusivitate, statului riveran. Acesta poate insa incheia acorduri cu alte state, prin care sa stabileasca modul si conditiile de pescuit in marea sa teritoriala pentru alte state cu sau fara clauza reciprocitatii.

Statul riveran are dreptul de a reglementa, in conformitate cu dreptul international, exercitarea de catre navele comerciale ale altor state a dreptului de trecere inofensiva. Cat priveste navele straine, statul riveran determina, prin legea sa si in conformitate cu acordurile la care este parte conditiile de intrare si navigatie in marea sa teritoriala, activitatile interzise in aceasta zona, sanctiunile pentru incalcarea acestor interdictii, statul putand, de asemenea, sa stabileasca zone maritime de securitate interzise intrarii navelor straine de orice fel sau numai unora dintre acestea. De exemplu, o serie de state (intre care si Romania), au interzis accesul in marea teritoriala, in apele maritime interioare, oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugere in masa ori care transporta arme sau munitie (art. 10 din Legea nr 17/1990).

Dreptul de control si supraveghere vamala urmareste prevenirea contrabandei si aplicarea de sanctiuni pentru astfel de infractiuni, navele comerciale straine avand obligatia de a stationa in locuri determinate, de a nu incarca si descarca marfuri in afara punctelor de control stabilite. Statele pot crea pe teritoriul lor porturi si zone libere, in interiorul carora sunt acordate facilitati vamale si fiscale pentru activitati de comert, exterior, tranzit, depozitare, productie etc. Controlul sanitar se realizeaza in porturi si in apele maritime interioare si are ca scop asigurarea sanatatii populatiei.

Reglementarea navigatiei in marea teritoriala de catre statul riveran are ca scop asigurarea securitatii traficului, separarea cailor de trafic, pilotajul si prevenirea abordajelor, protectia cablurilor submarine si conductelor petroliere, stabilirea semnalelor obisnuite si de alarma in caz de primejdie sau naufragiu etc.

Statul riveran este obligat sa comunice prin avize pentru navigatori orice modificare adusa acestor reguli si de a face publicitatea necesara, prin harti maritime, culoare de navigatie si sistemelor de separarea traficului.

Trecerea inofensiva prin marea teritoriala (Art. 8-25)

DREPTUL DE TRECERE INOFENSIVA (Montego Bay)

Dreptul de trecere inofensiva este recunoscut navelor comerciale ale tuturor statelor, constituind - in conditiile actuale - un principiu general al dreptului marii. Trecerea inofensiva a navelor straine prin marea teritoriala este reglementata prin legi interne, tinandu-se seama de normele dreptului international. In aceasta privinta, Conventia din 1982 reprezinta un progres, prevazand reglementari mai detaliate si clare (art. 14-93), in comparatie cu Conventia din 1958.

Conform art. 18-19 din Conventie (1982). termenul pasaj este aplicabil navelor straine care intra in marea teritoriala sau traverseaza marea teritoriala spre porturile si instalatiile maritime ale statului riveran, spre apele interioare, porturile si instalatiile acestora sau dinspre acestea spre marea libera, precum si apelor aflate in trecere spre porturile altor state. Trecerea trebuie sa fie neintrerupta si rapida; oprirea sau ancorarea sunt interzise, exceptandu-se cazurile impuse de nevoile navigatiei sau ca urmare a unui caz de forta majora, sau avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor si aeronavelor in primejdie.

Trecerea este inofensiva atat timp cat nu aduce stingere pacii, ordini publice sau securitatii statului riveran.

Se considera ca trecerea nu mai este inofensiva daca nava straina desfasoara in marea teritoriala una din urmatoarele activitati, prevazute in art. 19 din Conventie:

a) ameninta cu forta sau foloseste forta impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a statului riveran, sau in orice alt mod contrar dreptului international;

b) efectueaza exercitii sau manevre cu arme de orice fel;

c) culege informatii care pot sa aduca prejudicii apararii sau securitatii statului riveran;

d) desfasoara propaganda care prejudiciaza interesele apararii sau ale securitatii;

e) decolarea de pe nave sau imbarcare, pe nave a oricaror aparate de zbor; 0 lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militara, scafandri, submarine, orice alte instalatii in masura sa execute cercetari subacvatice;

g) imbarcarea sau debarcarea de marfuri, bani sau persoane cu incalcarea reglementarilor statului riveran;

h) savarseste acte de poluare grava, desfasoara activitati de pescuit, de cercetare, sau orice alte activitati care nu au o legatura directa cu navigatia.

Intrarea navelor straine cu propulsie nucleara in marea teritoriala este supusa in unele state (ca si in Romania) unei aprobari prealabile. Aceste nave, precum si cele care transporta substante radioactive sau alte substante periculoase sunt obligate, ca atunci cand se afla in trecere inofensiva sa ia masuri speciale de precautie.

Submarinele si celelalte nave submersibile au obligatia ca in marea teritoriala sa navigheze la suprafata si sa arboreze pavilionul national.

Statul riveran are obligatia de a nu impiedica trecerea inofensiva, de a semnala prin publicitatea necesara orice pericol cunoscut pentru navigatia prin marea sa teritoriala, de a indica prin harti maritime culoarele de navigatie si sistemele de separare a traficului.

Totodata, el are dreptul de a adopta si aplica masurile legale necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva el poate interzice navei straine intrarea in marea sa teritoriala, sau daca nava, este in trecere, sa-i ceara respectarea obligatiilor aferente sau chiar parasirea apelor sale.

Impotriva navelor straine infractoare, statul riveran are dreptul de urmarire a acestora in marea sa teritoriala si in anumite conditii (nava a incalcat legile statului riveran pe timpul cat se afla in apele sale nationale, apele maritime interioare sau marea teritoriala si dincolo de limitele acesteia, in marea libera).

Daca o nava a fost retinuta in afara marii teritoriale, a zonei exclusive, in imprejurari care nu justifica exercitarea dreptului de urmarire, ea va fi despagubita, pentru orice pierdere sau dauna suferita ca urmare a acestei actiuni.

Trecerea navelor militare straine prin marea teritoriala este controversata in doctrina si in practica statelor. Conventia din 1958 si nici Conventia din 1982 nu consacra direct si clar un astfel de drept, ci acesta este recunoscut in mod indirect. in esenta, se prevede ca in trecerea lor inofensiva prin marea teritoriala navele trebuie sa respecte legile si reglementarile statului riveran privind aceasta trecere si ca, daca nu tin seama de cerintele de a se conforma acestora, statul riveran poate cere parasirea de catre ele a marii sale teritoriale, in aceste conditii, nu s-ar putea vorbi de existenta unei reglementari clare de drept international privind dreptul absolut de pasaj inofensiv al acestor nave. Legislatiile nationale dintr-o serie de state (intre care si Romania) subordoneaza dreptul de trecere al navelor militare straine prin marea teritoriala, unei aprobari prealabile a statului riveran.

L 17/1990 - Reguli aplicabile tuturor navelor straine (Art. 8-16)

Trecerea inofensiva a navelor straine prin marea teritoriala a Romaniei se efectueaza in conditiile stabilite de prezenta lege si de alte reglementari in vigoare, cu respectarea normelor dreptului international.

Prin 'trecere' se intelege faptul de a naviga in marea teritoriala in scopul :

a) de a o traversa fara a intra in apele maritime interioare ori fara a ancora intr-o rada sau a face escala intr-o instalatie portuara situata in afara apelor maritime interioare;

b) de a intra in apele maritime interioare si a ancora intr-o rada sau a face escala intr-o instalatie portuara sau de a le parasi.

Trecerea trebuie sa fie neintrerupta si rapida. Navele vor urma drumurile maritime, senalele si pasele recomandate, specificate de hartile maritime si in documentele de navigatie.

Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, in afara cazurilor cand acestea sunt impuse de nevoile navigatiei, sau ca urmare a unui caz de forta majora ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor si aeronavelor aflate in pericol.

Trecerea unei nave straine prin marea teritoriala este inofensiva atat timp cit nu aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale.

Se considera ca trecerea aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale daca o asemenea nava desfasoara, in marea teritoriala sau in apele maritime interioare, una dintre urmatoarele activitati:

a) amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a Romaniei sau in orice alt mod contrar principiilor dreptului international;

b) manevre sau exercitii cu arme de orice fel;

c) culegerea de informatii in detrimentul apararii sau securitatii nationale ;

d) propaganda care prejudiciaza interesele apararii sau ale securitatii nationale;

e) decolarea de pe nave, apuntarea sau imbarcarea pe nave a oricarui fel de aparate de zbor;

f) lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militara, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sau amfibii si de orice alte instalatii in masura sa execute cercetari acvatice sau subacvatice;

g) imbarcarea sau debarcarea de marfuri, stupefiante si substante psihotrope, fonduri banesti sau de persoane, contrar legilor si reglementarilor in vigoare, inclusiv vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare;

h) poluarea deliberata si grava, de orice natura, a apei si a mediului marin, a spatiului aerian de deasupra apei sau afectarea deliberata si grava a ecosistemelor marine;

i) orice activitate de pescuit sau alta activitate de explorare ori exploatare ilegala a resurselor naturale si biologice;

j) orice activitate de cercetari stiintifice, arheologice sau ridicari hidrografice

k) orice activitate care se desfasoara cu incalcarea reglementarilor

internationale in domeniul radiocomunicatiilor sau care poate perturba

functionarea sistemelor de comunicatii sau a oricarui alt echipament sau instalatii;

1) orice alta activitate care nu are o legatura directa cu trecerea sau care se desfasoara cu incalcarea conditiilor prevazute in prezenta lege.

in marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturile Romaniei este interzis accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa, sau care transporta asemenea arme sau munitie pentm acestea, precum si orice alte marfuri sau produse interzise de legile Romaniei.

Navele straine cu propulsie nucleara pot intra in rade sau in porturi numai cu aprobarea prealabila a organelor romane competente, care va fi solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii.

Navele straine cu propulsie nucleara si navele care transporta substante radioactive sau alle substante periculoase sunt obligate, atunci cand se afla in trecere prin marea teritoriala, sa aiba asupra lor documentele prevazute de acordurile internationale pentru aceste nave si incarcatura pe care o transporta si sa ia masurile speciale de precautie prevazute de aceste acorduri.

Navele straine care transporta substante radioactive sau alte substante ori deseuri periculoase sau nocive pot trece prin marea teritoriala numai cu aprobarea organelor romane competente. Aprobarea trebuie solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de data estimata a intrarii in marea teritoriala a Romaniei.

Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevazute la alin. 2 oprirea sau ancorarea nu este permisa, in afara cazurilor prevazute la art. 8.

Navele straine cu propulsie nucleara sau care transporta substante radioactive ori alte substante sau deseuri periculoase ori nocive vor utiliza numai caile de navigatie desemnate de autoritatea romana competenta si vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise.

Controlul documentelor de siguranta a navelor cu propulsie nucleara si a navelor care transporta substante radioactive sau alte substante periculoase, controlul dozimetric si celelalte controale legate de protectia mediului inconjurator se executa de organele romane competente, in locuri stabilite de catre acestea. Pe timpul stationarii navelor in porturi sau in rade pot fi executate controale suplimentare.

Daca in urma controlului se constata ca prezenta unei nave poate duce la consecinte periculoase, organele romane competente pot dispune ca, intr-un termen stabilit, nava respectiva sa paraseasca marea teritoriala.

Navele straine aflate in trecere prin marea teritoriala sau stationate in rade ori in porturi nu vor folosi mijloacele de navigatie radio, aparatura hidroacustica si de radiocomunicatii, sistemele electronice si optice de observare, decat pentru necesitatile sigurantei navigatiei si stationarii la ancora, precum si pentru a comunica cu autoritatile portuare si a realiza traficul radio,

in clar sau folosind coduri, cu statiile romanesti de pe uscat, potrivit regulilor si procedurilor prevazute in Regulamentul radiocomunicatiilor care este anexa la Conventia internationala a telecomunicatiilor.

Organele romane competente vor lua masurile necesare pentru a preveni orice incalcare a conditiilor stabilite prin reglementarile in vigoare cu privire la admiterea navelor straine in apele maritime interioare sau la instalatiile portuare si vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrangere pentru a impiedica trecerea oricarei nave straine prin apele maritime interioare sau marea teritoriala, daca aceasta trecere nu este inofensiva.

Organele romane competente pot suspenda temporar, in anumite zone ale marii teritoriale, trecerea inofensiva a navelor straine, ori de cate ori aceasta suspendare este ceruta de asigurarea securitatii tarii sau este necesara pentru a se putea executa exercitii militare.

Masurile de suspendare a trecerii inofensive prevazute la alineatul precedent vor fi publicate in 'avize pentru navigatori' emise de organele romane competente.

JURISDICTIA STATULUI RIVERAN

Jurisdictia statului riveran in marea sa teritoriala rezulta din suveranitatea sa asupra acestei zone. Totodata, statul de pavilion isi exercita jurisdictia sa asupra navelor sale, indiferent de locul in care s-ar afla acestea. Rezulta, ca in marea teritoriala, navele sunt supuse unei duble jurisdictii: a statului riveran si a statului de pavilion. Totusi, ca regula generala, se aplica jurisdictia statului riveran, iar cea a statului de pavilion actioneaza, mai mult ca o regula de curtoazie internationala.

In mare teritoriala se face, de asemenea, distinctie intre nave comerciale si nave maritime.

Pentru navele comerciale in trecere prin marea teritoriala, jurisdictia penala a statului riveran se exercita la bordul acestora prim acte de arestare sau de instructie cu privire la infractiunile comise la bord in timpul pasajului atunci cand:

a) consecintele infractiunii se extind asupra statului riveran;

b) a fost incalcata linistea publica a tarii sau ordinea in marea teritoriala;

c) exercitarea jurisdictiei este ceruta de capitanul navei (ori de un agent diplomatic sau consular al statului de pavilion;

d) pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.

Pe timpul cat se afla in marea teritoriala a unui stat, nava comerciala straina se bucura de protectia legilor acestuia, revenindu-i obligatia respectarii lor.

Statul riveran poate recurge la acte de arestare sau de instructie si la bordul navei straine care trece prin marea teritoriala dupa ce aceasta a parasit apele sale maritime interioare.

Conform legislatiei sale de politie, securitate fiscala si vamala in marea teritoriala, statul riveran are dreptul de vizita, de captura sau de retinere a navelor comerciale straine, de confiscare a produselor interzise aflate la bord lor, etc.

Statul riveran poate incepe exercitarea dreptului de urmarire impotriva navelor care au incalcat legile si regulamentele, in marea teritoriala si continua acest drept in marea libera. Dreptul de urmarire se aplica si in cazul incalcarii legislatiei referitoare la zona economica exclusiva.

In cazul savarsirii unei infractiuni inainte de intrarea navei in zona economica sau marea teritoriala, statul riveran nu poate recurge la nici o masura de instructie sau arestare la bordul navei, care venind dintr-un port strain se afla in trecere, fara a intra in apele maritime interioare ale acestuia.

Jurisdictia civila a statului riveran nu se poate exercita asupra unei persoane aflata la bordul unei nave straine in trecere prin marea sa teritoriala. Statul riveran poate sa dispuna potrivit dispozitiilor sale legale, retinerea sau sechestrarea ori executarea silita impotriva unei asemenea nave dar numai in legatura cu obligatiile contractuale sau responsabilitatile asumate de nava in timpul pasajului sau pentru trecerea prin apele statului riveran.

Navele de razboi si navele de stat straine afectate unor scopuri necomerciale se bucura de imunitate de jurisdictie in marea teritoriala a altui stat. Acestea trebuie insa, sa respecte legile statului riveran, in caz contrar, ele putand fi obligate sa paraseasca marea teritoriala.

LATIMEA MARII TERITORIALE

Incepand cu sec. XVII s-au formulat o serie de criterii pentru delimitarea marii teritoriale fata de marea libera, cum ar fi:

- criteriul de determinare a latimi marii teritoriale 'bataia tunului', regula care a fost impusa mai ales de cerintele militare, de aparare ale statelor;

- criteriul 'linia orizontului';

- criteriul 'matematic', constand intr-o distanta de 3 mile marine de la tarm.

Treptat, are loc precizarea si consolidarea regimurilor juridice diferitelor diferite, aplicabile marii teritoriale si respectiv marii libere, pentru ca in anul 1930 la Conferinta de la Haga privind dreptul marii sa se recunoasca si conceptul de zona contigua, in care statul riveran exercita drepturi speciale, cum sunt cele vamale, fiscale, de control sanitar etc. Datorita intereselor divergente ale statelor, Conferinta de la Haga nu a reusit o codificare in materie. Aceasta problema a ramas nesolutionata de catre cele doua conferinte de la Geneva (1958 si 1961).

Lucrarile pregatitoare pentru cea de-a 3-a conferinta O.N.U. asupra dreptului marii au creat un climat favorabil pentru instituirea regulii celor 3 mile, iar Conventia din 19,82 consacra aceasta regula, prevazand dreptul fiecarui stat riveran de a stabili marimea marii sale teritoriale de 12 mile masurate de la liniile de baza determinate in conformitate cu conventia.

Limita interioara de la care se masoara latimea marii teritoriale difera, in raport de configuratia tarmului. in cazul unui tarm lin, fara crestaturi adanci, aceasta limita e formata de linia de baza normala de-a lungul tarmului, iar cand tarmul prezinta crestaturi adanci in uscat (de exemplu, fiorduri, ca in cazul Norvegiei) sau a unor insule de-a lungul coastei, limita interioara, este constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele cele mai indepartate in larg, legate insa efectiv de uscat si urmeaza configuratia generala a tarmului. in situatia unui litoral la o mare cu flux si reflux, limita interioara este linia celui mai mare reflux.

In legatura cu delimitarea, se ridica probleme deosebite in cazul existentei unor golfuri, insule si pentru statele arhipelagice.

Apa unui golf ale carui maluri apartin unui singur stat - pana acolo unde distanta intre cele doua tarmuri naturale la intrare nu depaseste 24 de mile are regim de ape maritime interioare a statului riveran.

De la aceasta regula sunt exceptate 'golfurile istorice' (de exemplu Hudson Canada, Bristol - Anglia, Riga Letonia si Estonia), adica acelea care desi au o deschidere mai mare de 24 mile, pe consideratii istorice bazate pe uzul continuu si pe recunoasterea statelor terte, fac parte in intregime din apele maritime interioare ale statului riveran.

Conventia din 1982 instituie un regim juridic special pentru apele maritime ale statelor arhipelagice si totodata defineste arhipelagul ca un grup de insule, inclusiv parte din insule, si ape legate intre ele si cu alte elemente naturale. in asa fel incat formeaza o entitate intrinsec geografica, economica si politica, istoriceste considerata ca atare.

Statul arhipelagic este acel stat constituit in intregime din unul sau mai multe arhipelaguri, putand include si alte insule. Si in cazul statelor arhipelagice limita interioara a marii teritoriale este constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele extreme de ale in insulelor celor mai indepartate, fara ca traseul acestor linii sa se indeparteze de la configuratia generala a arhipelagului.

Limita laterala a marii teritoriale in raport cu statele vecine limitrofe, precum si limita marii teritoriale intre state situate fata in fata se stabileste pe baza de acord intre statele respective. in lipsa ajungerii la un acord, nici unui stat nu-i este admis sa-si extinda marea teritoriala dincolo de linia mediana, ale carei puncte sunt echidistante fata de punctele cele mai apropiate de la care se masoara latimea marii teritoriale a fiecaruia dintre cele doua state.

Marea teritoriala a Romaniei cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz, apelor maritime interioare, avand latimea de 12 mile marine (22.224 m), masurata de la liniile de baza.

Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente.

Coordonatele geografice ale punctelor intre care sunt trasate liniile de baza drepte sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege. in cazul unor evolutii obiective de natura sa influenteze punctele intre care sunt trasate liniile de baza drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotarare a Guvernului.

Limita exterioara a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine, masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza.

Marea teritoriala a Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin intelegeri cu fiecare dintre aceste state, in conformitate cu principiile si normele dreptului international.

Limitele exterioare si laterale ale marii teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 1 si 2, constituie frontiera de stat maritima a Romaniei.

Suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza stabilite in art. 1 constituie apele maritime interioare ale Romaniei.

Apele maritime interioare, marea teritoriala, solul si subsolul acestora, precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.

In aceste spatii Romania isi exercita suveranitatea in conformitate cu legislatia sa interna, cu prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinand seama de principiile si normele dreptului international.

ZONE MARITIME ASUPRA CARORA STATELE AU DREPTURI SUVERANE

ZONA CONTIGUA

Zona contigua reprezinta fasia de mare adiacenta marii teritoriale, care se intinde spre largul marii pana la distanta de 24 mile, masurata de la liniile de baza ale marii teritoriale (art. 6 din Legea nr. 17/1990).

In aceasta zona, statul riveran exercita jurisdictia si controlul, avand o serie de drepturi speciale, constand in dreptul de control vamal, fiscal, sanitar si al trecerii frontierei de stat.

Statul riveran are dreptul de a preveni si reprima in zona infractiunile comise pe teritoriul sau ori in marea sa teritoriala, exercitand in acest scop dreptul de urmarire impotriva navei respective.

Zona contigua a Romaniei

Zona contigua a Romaniei este fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde spre largul marii pana la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza stabilite in art. 1.

In zona sa contigua, Romania exercita controlul pentru prevenirea si reprimarea incalcarilor, pe teritoriul sau, a legilor si reglementarilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar si al trecerii frontierei de stat.

ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

In vederea protejarii resurselor piscicole si a altor interese economice, in perioada 1970-1980 au stabilit o serie de state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusive de pescuit, de jurisdictie sau chiar de mare teritoriala pana la 200 de mile, ori intre 15 si 100 de mile marine, conceptul si institutia zonei economice exclusive dobandind astfel semnificatia cutumei.

In plan conventional, ea a fost consacrata pentru prima data de Conventia din 1982 (art. 55-75).

Zona economica exclusiva se intinde spre largul marii pe o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale.

Natura juridica a acestei zone se defineste prin drepturile suverane, exclusive ale statului riveran de explorare, exploatare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor naturale biologice si nebiologice precum si de protectia mediului marin.

Zona economica nu face parte din teritoriul statului riveran. Zona este supusa jurisdictiei acestuia si drepturilor sale suverane economice, si reprezinta si aspecte de mare libera constand in: libertatea de navigatie, de survol si de asezare a cablurilor si conductelor submarine. Asadar, zona economica exclusiva are un regim juridic mixt.

In exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveran are dreptul de a construi, autoriza si reglementa construirea, exploatarea si utilizarea de insule artificiale, instalatii si lucrari cu scop economic si de a stabili in jurul acestora zone de securitate pana la 500 m, avand obligatia de a nu prejudicia navigatia pe caile maritime internationale recunoscute.

Statul riveran poate permite, prin incheierea de acorduri, in conditiile stabilite, statelor ne-riverane desfasurarea unor activitati de pescuit, beneficiind de un regim preferential statele fara litoral si statele dezavantajate din punct de vedere geografic, situate in regiunea sau sub-regiunea in care se afla statul riveran.

Statul riveran are dreptul de a reglementa prin legi interne exercitarea drepturilor sale suverane si a jurisdictiei, stabilind, de asemenea, masuri administrative, judiciare si de sanctionare impotriva oricaror incalcari ale regimului juridic al zonei economice.

In acest sens, Romania a adoptat Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice exclusive a tarii noastre in Marea Neagra. Acest act normativ stipuleaza drepturile suverane si jurisdictia Romaniei in zona asupra activitatilor de exploatare si protectie a resurselor biologice si mediului marin, de cercetare stiintifica marina precum si sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate in caz de incalcare a acestor reguli. Se stabileste latimea zonei (pana la o distanta de 200 mile) si delimitarea pe cale de negocierii incheierea de acorduri cu statele riverane avand tarmurile limitrofe ori fata in fata.

Zona economica exclusiva a Romaniei in Marea Neagra

Zona economica exclusiva a Romaniei este instituita in spatiul marin al tarmului romanesc la Marea Neagra, situat dincolo de limita apelor marii teritoriale si adiacent acestora, in care Romania isi exercita drepturi suverane si jurisdictia asupra resurselor naturale ale fundului marii, subsolului acestuia si coloanei de apa de deasupra, precum si in ceea ce priveste diferitele activitati legate de explorarea, exploatarea, protectia, conservarea mediului si gestionarea acestora.

In conditiile specifice determinate de dimensiunile Marii Negre, intinderea zonei economice exclusive a Romaniei se stabileste prin delimitare, pe baza de acord incheiat cu statele vecine ale caror tarmuri sunt limitrofe sau situate fata in fata cu litoralul romanesc al Marii Negre, tinandu-se seama de faptul ca latimea maxima a zonei economice exclusive, in conformitate cu prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, ratificata de Romania prin Legea nr. 110/1996. poate fi de 200 mile marine masurate de la liniile de baza prevazute la art. 11 .

Delimitarea se face in conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul international si cu respectarea legislatiei romane, prin aplicarea, in functie de circumstantele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor si criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel incat sa se ajunga la o solutie echitabila.

In zona economica exclusiva Romania exercita:

a) drepturi suverane de explorare si exploatare, protectie, conservare si gestionare a tuturor resurselor naturale biologice si/sau nebiologice si a altor resurse care se afla pe fundul marii, in subsolul acestuia, in coloana de apa, in spatiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activitati legate de explorarea si exploatarea zonei in scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, a curentilor si a vanturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari destinate cercetarii stiintifice, explorarii si exploatarii resurselor naturale din aceasta zona sau in alte scopuri economice;

d) jurisdictie privind:

- amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari;

- cercetarea stiintifica marina;

- protectia si conservarea mediului marin si a faunei marine;

e) alte drepturi prevazute in prezenta lege sau in alte acte normative ale Romaniei si de normele general recunoscute ale dreptului international.

Drepturile suverane si jurisdictia prevazute la alin. 1 se realizeaza in conformitate cu legislatia Romaniei.

Romania poate coopera in zona sa economica exclusiva, prin organele sale competente, cu celelalte state riverane la Marea Neagra, pentru asigurarea conservarii, explorarii si exploatarii rationale a resurselor biologice, protectiei si apararii mediului marin, indeosebi in sectoarele direct invecinate cu aceasta zona, tinandu-se seama de caracteristicile specifice ale Marii Negre ca mare semi-inchisa si cu potential biologic redus.

In zona economica exclusiva a Romaniei toate statele, riverane sau fara litoral, se bucura, in conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului international, de libertatile de navigatie, de survol si de a instala cabluri si conducte submarine, precum si de libertatea de a utiliza marea in alte scopuri licite pe plan international, legate de exercitarea acestor libertati, in conditiile respectarii prevederilor prezentei legi si ale altor acte normative ale Romaniei.

Pe axul traseului cablurilor si conductelor montate in mare se instituie zone de securitate si protectie, care se intind pana la 1.000 de metri de o parte si de alta a acestuia.

Romania are interese prioritare in legatura cu stocurile de pesti anadromi care se reproduc in apele sale si are raspunderea principala pentru aceste specii, exercitandu-si in consecinta drepturile cu privire la ele.

Organele competente romane iau masuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de pesti anadromi prin actiuni corespunzatoare si stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, si coopereaza in acest scop cu organele altor state interesate, in cazul in care speciile mentionate migreaza dincolo de limitele zonei economice exclusive a Romaniei.

Romania asigura utilizarea optima a resurselor piscicole si a altor resurse biologice, prin luarea masurilor tehnice sau de alta natura ce se impun cu privire la conservarea si gestionarea lor in toate apele situate in interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea in considerare a celor mai sigure date stiintifice, iar in cazurile in care considera necesar, in colaborare cu organizatiile internationale avand competenta in acest domeniu si la care Romania este sau nu este membra.

In acest scop organele competente romane stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de peste si alte resurse biologice, adopta masuri tehnice si de alta natura pentru a asigura un pescuit rational si conservarea, protectia si regenerarea resurselor biologice, asigurand respectarea legislatiei romane in materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspectia, retinerea, sechestrarea si urmarirea judiciara a navelor de pescuit care incalca drepturile suverane ale statului roman.

Stocurile de pesti anadromi care se reproduc in cursurile de apa ale Romaniei nu pot fi pescuite decat in apele situate in interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

In ceea ce priveste respectarea reglementarilor privind stocurile de pesti ce habiteaza sau traverseaza ape situate in zonele economice exclusive ale altor state ori migreaza in apele internationale, cooperarea Romaniei va fi asigurata prin acorduri specifice, in vederea conservarii si gestiunii acestor stocuri, si tinand seama, in mod corespunzator, de interesele si de responsabilitatile sale.

- Organele competente romane pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state in zona economica exclusiva a Romaniei, pe baza de acorduri, in conditii de reciprocitate, cu respectarea legilor si a reglementarilor romane, precum si a normelor general recunoscute ale dreptului international, in scopul exploatarii unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.

Statele care participa, pe baza de acord cu Romania, la masuri care urmaresc reinnoirea stocurilor de pesti anadromi si la refacerea resurselor piscicole si a altor resurse biologice din zona sa economica exclusiva, indeosebi prin finantarea acestor masuri, sunt luate in considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. 1.

In zona sa economica Romania are jurisdictie exclusiva asupra insulelor artificiale, instalatiilor si lucrarilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infractiunilor si a altor incalcari privind legile si reglementarile sale in domeniul vamal, fiscal, sanitar si al imigratiei, precum si in legatura cu legile si regulamentele privind securitatea.

In jurul insulelor artificiale, al instalatiilor si lucrarilor din zona economica exclusiva a Romaniei se instituie zone de securitate si protectie care se intind pana la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, in afara de cazurile in care se prevede altfel prin norme internationale general recunoscute. Organele romane competente stabilesc si instituie in aceste zone masurile care se impun pentru asigurarea securitatii si protectiei atat a navigatiei, cat si a insulelor artificiale, instalatiilor si lucrarilor.

Organizatiile, companiile, persoanele fizice si juridice, romane si straine, care au dreptul sa amplaseze, sa mentina si sa exploateze insulele artificiale, instalatiile si lucrarile sus-mentionate, sunt obligate sa asigure si sa mentina in stare de functionare mijloacele permanente de avertizare asupra existentei acestora.

Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalatii si lucrari, instituirea in jurul lor a zonelor de securitate si protectie, precum si desfiintarea completa sau partiala a acestor instalatii si lucrari se comunica prin avize pentru navigatori emise de autoritatile romane competente, impreuna cu toate datele necesare identificarii acestora.

ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITATII SAU DREPTURILOR SUVERANE ALE STATELOR

MAREA LIBERA

Potrivit Conventiei din 1958, care a codificat in mare parte regulile cutumiarc, marea libera era definita ca acea 'parte a marii' care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat, deci ca zona marina situata in afara suveranitatii nationale, fiind deschisa tuturor natiunilor. Totodata, conventia preciza ca nici un stat nu poate sa pretinda in mod legitim supunerea unei parti oarecare din marea libera suveranitatii sale. Statele riverane si cele ne-riverane pot exercita in marea libera, mai ales urmatoarele libertati:

a) navigatia:

b) pescuitul:

c) punerea de cabluri, conducte petroliere si conducte submarine;

d) libertatea de survol.

Conform Conventiei din 1982 regimul de mare libera se aplica apelor marilor si oceanelor situate in sfera zonei economice exclusive, a marii teritoriale, a apelor internationale si a apelor arhipelagice ale statelor. Teritoriile submarine aflate sub apele marii libere constituie 'zona internationala'.

Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia aceasta este deschisa tuturor statelor, si nici un stat nu poate in mod valid sa pretinda suveranitate asupra vreunei parti a marii libere.

Pe langa cele patru libertati (de navigatie, survol, instalarea de cabluri si conducte, pescuit - la aceasta din urma se adauga exercitarea pescuitului in conditii care sa asigure conservarea si gestiunea resurselor biologice ale zonei), Conventia din 1982 prevede si libertatea de a construi insule artificiale si alte instalatii autorizate de dreptul international si libertatea cercetarii stiintifice.

Marea libera este guvernata de o serie de principii fundamentale ale dreptului international, intre care apare pregnant obligatia statelor de a nu recurge la forta sau mentinerea cu forta. in acest sens, dreptul international interzice astfel de acte ca: blocada porturilor sau coastelor unui stat de catre fortele armate ale altui stat sau atacul armat asupra fortelor armate navale sau aeriene ori impotriva fortelor maritime si aeriene ale altui stat in mare libera. Utilizarea fortei este permisa numai in exercitarea dreptului de autoaparare.

Conform Tratatului incheiat la Moscova in 1963 cu privire la interzicerea experientelor nucleare in cele trei medii (atmosfera, cosmos si sub apa), in marea libera si spatiul aerian de deasupra sa sunt interzise orice fel de experiente nucleare, iar prin Tratatul din 1971 este interzisa amplasarea de arme nucleare si orice fel de arme de distrugere in masa pe fundul marilor si oceanelor si in subsolul lor, pana la limita exterioara de 12 mile.

Totusi, marea libera nu este demilitarizata, neutralizata si denuclearizata, iar cat priveste fundul marilor si oceanelor interdictia este limitata numai la amplasare, ceea ce inseamna ca alte operatii (deplasare, circulatie etc.) ale armelor nucleare si de distrugere in masa pe teritoriile submarine ar fi permise. Rezulta ca in timp de razboi marea libera poate fi folosita ca teatru de razboi, iar in timp de pace in marea libera sunt permise manevre militare.

In marea libera, statutul juridic al navelor este determinat de nationalitatea acestora, care reprezinta legatura juridica bazata pe inmatricularea navelor pe teritoriul unui anumit stat si al dreptului lor de a arbora pavilionul statului respectiv.

O nava nu poate naviga sub pavilionul a doua, sau mai multe state, sanctiunea fiind considerarea acesteia ca lipsita de nationalitate. Statul de pavilion are dreptul de a exercita jurisdictia exclusiva si controlul in conformitate cu legea sa interna - la bordul navei asupra echipajului si incarcaturii - in problemele de ordin administrativ, tehnic si social.

Navele de razboi si navele de stat folosite in scopuri necomerciale se bucura in marea libera de imunitate deplina. Actiunile privind raspunderea penala sau disciplinara a personalului unei nave in cazul oricarui incident de navigatie in marea libera, sunt de competenta exclusiva a autoritatilor administrative si judiciare ale statului de pavilion sau ale statului al carui cetatean este persoana in cauza.

In exercitarea libertatii de navigatie in marea libera, statelor le revin si o serie de obligatii, si anume:

- de a preveni si pedepsi transportul de sclavi pe navele aflate sub pavilionul lor (orice sclav refugiat pe o nava este socotit a fi liber);

- de a coopera pentru reprimarea pirateriei in marea libera sau in orice alt loc situat in afara jurisdictiei unui stat. in vederea reprimarii pirateriei, orice stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava pirat ori, o nava capturata ca urmare a unor acte de piraterie si care se afla in posesia piratilor, sa aresteze persoanele si sa sechestreze bunurile de la bord;

- de a coopera pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope in marea libera;

- de a coopera pentru reprimarea emisiunilor neautorizate de radio si televiziune difuzate de pe marea libera. Navele de razboi au dreptul de a opri si vizita in mare libera navele straine, cele proprii ca si cele fara nationalitate, cu exceptia celor care beneficiaza de imunitate de jurisdictie, daca exista temeiuri serioase ca astfel de nave ar desfasura una dintre activitatile interzise mentionate.

Statul riveran are dreptul urmarire asupra unei nave straine, daca exista temeiuri serioase sa se creada ca nava a incalcat legile sale in timpul cand se afla in apele maritime interioare, marea teritoriala, in zona contigua, in zona economica exclusiva ori in apele arhipelagice. Urmarirea este legitima daca incepe cand nava sau una din ambarcatiunile sale se afla intr-una din aceste zone, continuandu-se neintrerupt in marea libera si trebuie sa inceteze cand nava urmarita intra in zone de jurisdictie ale statului de pavilion sau ale unui stat tert. Urmarirea se face numai de catre nave si aeronave militare sau de cele afectate si autorizate in acest scop. Daca urmarea s-a dovedit nejustificata, nava respectiva are dreptul la despagubirile corespunzatoare.

In legatura cu asigurarea securitatii navigatiei maritime, statele au obligatia de a lua toate masurile si de a colabora in acest scop, in conformitate cu conventiile in materie si pentru prevenirea abordajelor pe mare si acordarea de ajutor persoanelor, echipajelor si navelor aflate in pericol.

In marea libera, exploatarea resurselor biologice se face in conformitate cu principiul libertatii de pescuit pentru toate statele si in conditii care sa asigure conservarea si gestiunea acestor resurse si in general diversitatea biologica a marii.

Regimul juridic al stramtorilor internationale: principii generale. Regimul juridic al stramtorilor Marii Negre. Prevederile Conventiei de la Montreux, 1936

REGIMUL NAVIGATIEI IN STRAMTORILE INTERNATIONALE

Prin Conventia din 1982 s-a stabilit un regim juridic general privitor la stramtorile importante pentru navigatia mondiala, cu exceptia celor de interes regional ori care sunt supuse unor reglementari internationale speciale.

Prin stramtorile care leaga o parte a marii libere sau o zona economica exclusiva cu o alta parte a marii libere ori o zona economica exclusiva se recunoaste navelor si aeronavelor straine un drept de pasaj in tranzit.

Libertatea de navigatie realizandu-se printr-un tranzit continuu si rapid, navele straine sunt obligate sa se abtina de la orice activitati care reclama autorizatia prealabila a statelor riverane sau sunt interzise de acestea (cercetare, pescuit). Statele riverane au obligatia sa asigure dreptul de pasaj in tranzit in conditii de securitate.

Prin stramtorile care leaga marea teritoriala a unui stat o parte a marii libere sau a zonei economice exclusive a unui stat se recunoaste navelor straine un drept de trecere inofensiva in conditii similare cu dreptul de trecere prin marea teritoriala.

Regimuri speciale de navigatie internationala sunt stabilite, prin tratate, pentru stramtorile: Gibraltar si Magellan, stramtorile daneze (Sund, Beltul Mic si Beltul Mare) si stramtorile Marii Negre - Bosfor si Dardanele.

REGIMUL JURIDIC AL STRAMTORILOR MARII NEGRE

Stramtorile Marii Negre au fost inchise navigatiei de catre Turcia, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea. incepand cu Tratatul de la Kuciuk - Kainargi din 1774, urmat de Tratatul de la Londra din 1841, de Conventia de la Lausanne (1923) s-au stabilit reglementari, consacrandu-se un regim juridic de libera trecere pentru navele tuturor statelor in timp de pace si de razboi si demilitarizarea stramtorilor.

In prezent, regimul juridic al acestor stramtori este stabilit prin Conventia de la Montreux din 1936, care prevede principiul libertatii de trecere a navelor comerciale in timp de pace si de razboi, daca Turcia nu este parte beligeranta.

Turcia are dreptul de control sanitar asupra navelor si de a percepe taxe. in timp de razboi, daca Turcia este parte beligeranta, este interzisa trecerea navelor comerciale ale statelor inamice Turciei. Pentru navele neutre trecerea este libera cu conditia de a nu ajuta inamicul.

Pentru navele militare conventia are dispozitii restrictive referitoare la trecerea navelor statelor ne-riverane in raport cu ale riveranilor. Astfel, navele militare ale riveranilor au nevoie de un preaviz de 8 zile, iar ale ne-riveranelor de 15 zile.

Mai sunt restrictii cu privire la timpul de stationare, la tonaj. Evolutia si dezvoltarea unor noi tipuri de nave militare si de armate ale acestora, neprevazute in Conventia din 1936 a dat nastere la diferende in legatura cu dreptul de trecere prin stramtorile Marii Negre.

Regimul juridic al fluviilor internationale: principii generale. Prevederile Conventiei si statutului international privind regimul cailor navigabile de interes international, Barcelona, 1921. Regimul juridic al Dunarii. Prevederile Conventiei despre regimul navigatiei pe Dunare, Belgrad, 1948

REGIMUL JURIDIC AL FLUVIILOR INTERNATIONALE

Fluviile internationale sunt apele curgatoare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si sunt navigabile pana la varsarea lor in mare sau ocean. Congresul de la Viena (1815) a stabilit pentru prima oara anumite principii ale regimului de navigatie pe fluviile internationale europene, precum si notiunea de fluviu international. Conferinta de la Berlin (1885) a instituit libertatea de navigatie pe fluviile Congo si Niger, iar in America statele riverane prin legi interne au proclamat libertatea de navigatie pe fluviul Amazon.

La Conferinta de la Barcelona din 1921 au fost elaborate o Conventie si un Statut privind regimul cailor navigabile de interes international.

Din reglementarile adoptate decurg urmatoarele reguli:

a) fiecare stat este suveran asupra portiunii din aceste fluvii care se afla pe teritoriul sau, fie ca este vorba de fluviile care traverseaza teritoriul, fie de cele care formeaza frontiera fluviala:

b) in privinta navigatiei se aplica principiul, libertatii navigatiei;

e) in virtutea suveranitatii, numai statele riverane, prin acordul lor, reglementeaza navigatia pe fluviile internationale fara vreun amestec din partea altor state;

d) in timp de pace, navele comerciale ale tuturor tarilor in conformitate cu reglementarile conventionale - se bucura de deplina libertate de navigatie, pe fluviile internationale, fara nici un fel de discriminare; navele militare, cele vamale si de politie ale statelor ne-riverane nu au acces pe fluviile internationale, iar cele ale statelor riverane pot naviga numai in sectoarele lor, pentru sectoarele altor state, fiind necesara autorizarea;

e) statele riverane au obligatia de a mentine fluviul in stare de navigatie, au dreptul de a percepe taxe in cuantumul necesar efectuarii lucrarilor de intretinere si amenajare, supravegherea, politia fluviala, controlul vamal si sanitar se exercita de statul suveran riveran;

f) in principiu, pentru fluviile internationale, se formeaza comisii internationale alcatuite din reprezentantii tarilor riverane pentru coordonarea activitatii acestor tari in vederea asigurarii libertatii de navigatie, sau si a utilizarii acestor ape in alte scopuri decat navigatia, producerea de energie electrica, pescuit (exemplu: Comisia Dunarii, Rinului, a fluviilor Niger si Congo etc).

REGIMUL JURIDIC AL DUNARII

In anul 1856, prin Tratatul de la Paris s-a stabilit, pentru prima oara, cu participarea marilor puteri europene (Anglia, Franta, Prusia si Sardinia si numai a unora dintre statele riverane - Rusia, Turcia, Austria - un regim international de navigatie pe Dunare si s-a infiintat Comisia Europeana a Dunarii.

Tratatul de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly si Trianon instituiau asa-zisul 'regim international' al Dunarii de la Ulm pana la mare. Ulterior, in 1921, statutul Dunarii a fost stabilit prin Conventia de la Paris din 1921, infiintand totodata Comisia Europeana a Dunarii pentru Dunarea maritima - de la varsarea in mare pana la Braila - si Comisia Internationala a Dunarii pentru Dunarea fluviala - de la Braila la Ulm.

In prezent, regimul de navigatie al Dunarii este reglementat prin Conventia de la Belgrad din 18 august 1948, incheiata de catre statele riverane si intrata in vigoare la 11 mai 1949.

In Conventie s-au statuat urmatoarele principii.

a) Navigatia pe Dunare este libera pentru cetatenii, navele comerciale si marfurile tuturor statelor in conditii de egalitate, regimul extinzandu-se numai asupra portiunii navigabile a Dunarii (de la Ulm la mare, cu iesire la mare, prin bratul Sulina).

b) Navele de razboi ale statelor riverane au dreptul de a naviga numai pe portiunea de fluviu cuprinsa in granitele proprii, iar in afara acestora, numai pe baza de intelegere intre statele interesate. Navelor de razboi ale statelor ne­riverane le este interzisa navigatia pe acest fluviu.

c) Stabilirea regulilor de navigatie pe Dunare, precum si supravegherea fluviala, sanitara si politieneasca, ca si efectuarea lucrarilor hidrotehnice necesare mentinerii Dunarii in stare de navigatie intra in competenta statelor riverane.

In vederea aplicarii conventiei, a coordonarii activitatii privind navigatia pe Dunare, ca si alte activitati, s-a infiintat Comisia Dunarii, alcatuita din reprezentantii statelor riverane, cate unul din fiecare stat. Sediul acestei Comisiei este la Budapesta.

Utilizarea apelor Dunarii in alte scopuri decat navigatia este reglementata prin acorduri incheiate intre statele riverane, cum este de exemplu, Acordul din 1963 dintre Romania si Iugoslavia privind sistemul hidroenergetic si de navigatie 'Portile de Fier I' si din 1976 pentru 'Portile de Fier II'.

Incepand din anul 1970 Comisia de Drept International a Adunarii Generale a O.N.U lucreaza la elaborarea unor reglementari privind 'Utilizarea cursurilor de apa internationale in alte scopuri decat navigatia'. Se are in vedere folosirea acestor ape pentru producerea energiei electrice, la irigatii, in alte scopuri economice si comerciale.

Formalitati la sosirea/plecarea din port (pentru nava, echipaj si pasageri, marfa). Autoritati care executa controlul la sosirea/plecarea din port. Reglementari interne si internationale.

CONVENTIA PRIVIND FACILITAREA TRAFICULUI MARITIM INTERNATIONAL (FAL), ADOPTATA LA LONDRA LA 9 APRILIE 1965 DE CONFERINTA INTERNATIONALA PRIVIND FACILITAREA VOIAJULUI SI TRANSPORTULUI MARITIM, MODIFICATA SI COMPLETATA PRIN AMENDAMENTELE DIN 1984,1986,1989,1991, 1993 SI 1994

Definitii si prevederi generale

A. Definitii

In spiritul prevederilor acestei anexe, termenilor listati li se vor atribui urmatoarele intelesuri:

- instalatiile si echipamentele navei - articolele, altele decat piesele de schimb ale navei, aflate la bordul acesteia pentru utilizare proprie, care sunt mijloace mobile, dar nu de natura consumabila, inclusiv accesoriile, cum ar fi: barci de salvare, materiale de salvare, mobilier si alte articole de echipare a navei;

- armator - proprietarul sau cel care opereaza o nava, fie ca este persoana fizica sau juridica, precum si orice persoana care actioneaza in numele proprietarului sau al celui care opereaza nava;

- permis de coborare la uscat - permisiunea acordata unui membru al echipajului de a avea acces la uscat pe perioada stationarii navei in port, in cadrul limitelor de timp si geografice, daca exista, asa cum sunt decise de autoritatile publice;

- bagaje insotitoare ale pasagerilor - proprietate, care poate include si banii, transportata pe aceeasi nava cu pasagerul, care poate fi sau nu in posesia lui, cu conditia ca ea sa nu fie transportata pe baza unui contract de transport sau a unui alt acord similar;

- marfa - orice bunuri, marfuri si articole de orice tip, indiferent cum vor fi transportate pe o nava, altele decat posta, proviziile navei, piesele de schimb pentru nava, echipamentul navei, efectele echipajului si bagajele insotitoare ale pasagerilor;

- document - suportul informational cu inregistrari de date;

- document de transport - documentul ce atesta fie un contract de transport intre un armator si un expeditor, fie o scrisoare de transport maritim, fie un conosament sau un document de transport multimodal;

- efectele echipajului - imbracaminte, articole de utilizare zilnica si orice alte articole care pot include bani, apartinand echipajului si aflate la bordul navei;

- ora sosirii - ora la care o nava se opreste la ancora sau la chei intr-un port;

- membru al echipajului - orice persoana angajata efectiv pentru a indeplini sarcini la bord, pe perioada unui voiaj, in functionarea sau serviciul pe o nava si care este inclus in lista cuprinzand echipajul;

- masuri de siguranta - masuri aprobate la nivel international pentru imbunatatirea conditiilor de siguranta la bordul navelor si in zonele portuare in scopul prevenirii actelor ilicite impotriva pasagerilor si echipajelor de la bordul navelor;

- nava de croaziera - o nava intr-un voiaj international, care transporta pasageri care participa la un program de grup organizat si care sunt cazati la bord, fac escale temporare, urmand un plan determinat, in unul sau mai multe porturi diferite. in timpul voiajului, in principiu, nava nu trebuie:

a) sa imbarce sau sa debarce alti pasageri;

b) sa incarce sau sa descarce nici o marfa.

- pasager in tranzit - un pasager care soseste pe o nava dintr-o tara straina in scopul continuarii calatoriei pe acea nava sau pe orice alte mijloace de transport catre o tara straina;

- posta - corespondenta si alte obiecte incredintate prin administratiile postale si cu scopul de a fi remise administratiilor postale;

- autoritati publice - organismele sau oficialitatile unui stat, responsabile pentru aplicarea legilor si a reglementarilor acelui stat referitoare la orice aspect al standardelor si practicilor recomandate, cuprinse in aceasta anexa;

- proviziile navei - bunurile de utilizare pe nava. inclusiv bunuri de consum, bunuri transportate pentru vanzare catre pasageri si membrii echipajului, combustibilii si lubrifiantii. excluzand echipamentul navei si piesele de schimb ale acesteia:

- suport de date - suportul destinat sa primeasca inregistrarea informatiilor.

B. Prevederi generale

Tinand seama de paragraful (2) al art. V din conventie, prevederile acestei anexe nu vor impiedica autoritatile publice sa ia masuri corespunzatoare, inclusiv obtinerea de informatii suplimentare, dupa cum poate aparea necesitatea in cazul suspectarii de frauda sau in tratarea problemelor speciale care constituie pericol grav pentru ordinea publica, securitatea sau sanatatea publica, la fel ca si pentru actele ilegale contra securitatii traficului maritim si traficului ilegal de stupefiante si substante psihotrope sau pentru prevenirea introducerii ori raspandirii infectiei sau a pestei, care afecteaza animalele sau plantele.

1.1. Standard. Autoritatile publice vor cere in toate cazurile sa li se furnizeze numai informatii esentiale si numarul acestora sa fie redus la minimum.

intrucat in prezenta anexa este stabilita o lista a informatiilor, autoritatile publice vor cere sa li se furnizeze numai pe cele pe care ei le considera esentiale.

Practica recomandata.

Autoritatile publice impreuna cu armatorii si cu toate celelalte parti interesate trebuie sa ia in considerare efectul pe care il poate avea aplicarea tratamentului automat si tehnicile de transmitere automata a datelor pentru simplificarea formalitatilor.

Procedurile de control si cerintele informationale existente trebuie sa fie simplificate si atentia trebuie sa fie indreptata in scopul obtinerii compatibilitatii cu alte sisteme informationale relevante.

1.2. Practica recomandata. in ciuda faptului ca, in anumite scopuri, unele documente pot fi prevazute si cerute separat in aceasta anexa, autoritatile publice avand in vedere interesul celor carora li se cere sa completeze documente, trebuie sa prevada fuziunea intr-unui singur a doua sau mai multe documente in toate cazurile in care este posibil si daca va rezulta o simplificare apreciabila.

1.3. Practica recomandata. Masurile si procedurile impuse de guvernele contractante in scopul de a face securitatea sau controlul stupefiantelor eficiente, acolo unde este posibil, vor pune in aplicare tehnici digitale, precum si tratamentul automat al informatiilor (TAI). Aceste masuri si proceduri trebuie sa se aplice intr-o maniera care sa afecteze la minimum navele, persoanele si bunurile care se gasesc la bord, evitandu-se sa li se impuna intarzieri inutile.

C. Tehnici de prelucrare electronica a informatiilor

1.4. Practica recomandata. Daca se adopta tehnici de prelucrare electronica a informatiilor si de schimb de date informatizat pentru facilitarea derularii formalitatilor privind navele, guvernele contractante trebuie sa incurajeze autoritatile publice si partile private interesate sa procedeze la schimb de informatii prin mijloace electronice conform standardelor internationale.

1.5. Standard. Autoritatile publice accepta orice document cerut pentru derularea formalitatilor privitoare la nave, care este stabilit prin tehnici de prelucrare electronica a informatiei sau prin schimb de date informatizat conform standardelor internationale, sub rezerva ca el sa fie lizibil, comprehensiv si sa contina informatiile cerute.

1.6. Standard. Autoritatile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a datelor si schimb de date informatizat pentru derularea formalitatilor privitoare la nave limiteaza informatiile pe care ele le cer acestora la acele informatii care sunt prevazute in dispozitiile pertinente din prezenta anexa.

1.7. Practica recomandata. Daca se are in vedere adoptarea sau modificarea tehnicilor de prelucrare electronica a informatiilor sau de schimb de date informatizat pentru derularea formalitatilor privitoare la nave, autoritatile publice vor trebui:

a) sa dea ocazia, de la inceput, tuturor partilor interesate sa participe la consultari;

b) sa evalueze procedurile existente si sa le elimine pe acelea care sunt inutile;

c) sa determine procedurile care trebuie sa fie informatizate;

d) sa aplice in practica in toate cazurile cand aceasta este posibil, recomandarile Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) si standardele pertinente ISO;

e) sa adopte acele tehnici care au ca rezultat aplicatii multimodale;

f) sa ia masurile dorite pentru reducerea la minimum a costurilor de punere in functiune a acestor tehnici pentru utilizatori si pentru alte parti private.

1.8. Standard. Autoritatile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a informatiilor si schimb de date informatizat pentru derularea formalitatilor privitoare la nave incurajeaza, dar nu pot cere folosirea lor de catre operatorii maritimi sau de alte parti interesate.

Intrarea, stationarea si plecarea navei

Aceasta sectiune cuprinde prevederi referitoare la formalitatile cerute armatorilor de catre autoritatile publice la intrarea, stationarea si plecarea navei si nu trebuie sa fie interpretate ca ar exclude vreo cerinta de prezentare la inspectia autoritatilor corespunzatoare, a certificatelor si a altor documente aflate la bordul navei cu privire la inmatriculare, dimensiuni, siguranta, la echipaj si la alte asemenea probleme.

A. Dispozitii generale

2.1. Standard. Autoritatile publice nu vor cere, pentru a fi retinute la intrarea sau la plecarea navelor pentru care se aplica conventia, alte documente decat cele care sunt cuprinse in prezenta sectiune.

Documentele cerute sunt:

- declaratia generala;

- declaratia de marfa;

- declaratia privind proviziile navei;

- declaratia privind efectele si marfurile echipajului;

- lista cuprinzand echipajul;

- lista cuprinzand pasagerii;

- documentul cerut in conformitate cu conventia postala universala pentru posta;

- Declaratia maritima de sanatate.

B. Continutul si scopul documentelor

2.2. Standard. Declaratia generala este documentul de baza la sosire si la plecare, care furnizeaza informatiile cerute de autoritatile publice, referitoare la nava.

2.2.1. Practica recomandata. Aceeasi forma a declaratiei generale trebuie sa fie acceptata atat la intrarea, cat si la plecarea navei.

2.2.2. Practica recomandata. Referitor la declaratia generala, autoritatile publice nu trebuie sa ceara mai mult decat urmatoarele informatii:

- numele si descrierea navei;

- nationalitatea navei;

- informatii privind inmatricularea;

- informatii privind tonajul;

- numele comandantului;

- numele si adresa agentului navei;

- descrierea sumara a marfii;

- numarul membrilor echipajului;

- numarul pasagerilor;

- informatii pe scurt privind voiajul;

- data si ora sosirii sau data plecarii;

- portul de sosire sau de plecare;

- pozitia navei in port.

2.2.3. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia generala fie ca este datata si semnata de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana competenta, autorizata corespunzator de catre comandant, fie ca este autentificata intr-un mod considerat acceptabil de respectiva autoritate publica.

2.3. Standard. Declaratia de marfa este documentul de baza pe care figureaza informatiile despre marfa, cerute de catre autoritatile publice la intrare la fel ca si la plecare. Totusi, pentru marfurile periculoase aceste informatii pot fi cerute separat.

2.3.1. Practica recomandata. Referitor la declaratia de marfa autoritatile publice nu trebuie sa ceara mai mult decat urmatoarele informatii: a) la intrare:

- numele si nationalitatea navei;

- numele comandantului;

- portul de unde a sosit;

- portul unde este facut raportul;

- marcajele si numerotarea; numarul si tipul pachetelor; cantitatea si descrierea bunurilor;

- numarul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care va fi descarcata in portul respectiv;

- porturile in care marfa ramasa la bord va fi descarcata;

- primele porturi de imbarcare a marfurilor cuprinse in documentele de transport multimodal sau direct in conosamente;

b) la plecare:

- numele si nationalitatea navei;

- numele comandantului;

- portul de destinatie;

- marcajul si numerotarea pentru bunurile incarcate in portul respectiv;

- numarul si tipul pachetelor; cantitatea si descrierea marfurilor;

- numerele documentelor cu privire la cantitatea de marfa incarcata in portul respectiv.

2.3.2. Standard. in ceea ce priveste marfa ramasa la bord, autoritatile publice nu trebuie sa ceara decat informatii sumare la un numar minim de puncte esentiale.

2.3.3. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia de marfa fie ca este datata si semnata de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana autorizata corespunzator de catre comandant, fie ca este autentificata intr-un mod considerat acceptabil de catre autoritatile publice.

2.3.4. Standard. Autoritatile publice pot accepta in locul declaratiei de marfa un exemplar din manifestul navei, cu conditia ca acesta sa contina cel putin cerintele prevazute de practica recomandata 2.3.1 si de standardul 2.3.2 si sa fie semnata sau autentificata si datata, asa cum este prevazut in standardul 2.3.3.

2.3.4.1. Practica recomandata. Ca o alternativa la standardul 2.3.4 autoritatile publice pot accepta un exemplar al documentului de transport semnat sau autentificat, asa cum este prevazut in standardul 2.3.3, ori o copie autentificata, daca natura si cantitatea marfii permit aceasta si daca orice informatie prevazuta de practica recomandata 2.3.1 si de standardul 2.3.2. care nu apar in astfel de documente, sunt prevazute in alta parte si sunt certificate corespunzator.

2.3.5. Practica recomandata. Autoritatile publice trebuie sa permita ca pachetele nedeclarate in manifest si aflate in posesia comandantului sa nu figureze in declaratia de marfa, cu conditia ca informatii referitoare la acestea sa fie prevazute separat.

NOTA: Detalii despre pachetele nedeclarate in manifest trebuie sa fie furnizate pe un formular distinct, reluand partile pertinente din informatiile cerute in mod normal in declaratia de marfa. Se poate utiliza in acest scop declaratia de marfa model OMI, modificand titlul si inlocuindu-1, de exemplu, cu 'listele pachetelor nedeclarate in manifest'.

2.4. Standard. Declaratia privind proviziile navei este documentul de baza la intrare si la plecare, care contine informatiile referitoare la proviziile navei, cerute de autoritati la intrare si la plecare.

2.4.1. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia privind proviziile navei, fie ca este datata si semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat corespunzator de comandant si care are cunostinte personale referitoare la proviziile navei, fie ca este autentificata intr-un mod considerat ca acceptabil de catre autoritatea publica implicata.

2.5. Standard. Declaratia privind efectele si marfurile echipajului este documentul de baza pe care sunt inscrise informatiile cerute de autoritatile publice referitoare la efectele si marfurile echipajului. Aceasta nu va fi ceruta la plecare.

2.5.1. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia privind efectele si marfurile echipajului, fie ca este datata si semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat corespunzator de comandant, fie ca este autentificata intr-un mod considerat acceptabil de catre autoritatea publica implicata. Autoritatile publice pot, de asemenea, sa ceara fiecarui membru sa isi aplice semnatura sau, daca el nu este capabil de acest lucru, sa isi lase amprenta pe declaratia referitoare la efectele si la marfurile sale.

2.5.2. Practica recomandata. Autoritatile publice trebuie, in mod normal, sa ceara informatii despre efectele si marfurile echipajului numai in cazul in care sunt pasibile de drept sau sunt supuse interzicerilor sau restrictiilor.

2.6. Standard. Lista cuprinzand echipajul este documentul de baza care furnizeaza autoritatilor publice informatii referitoare la numarul si la componenta echipajului la intrarea si la plecarea unei nave.

2.6.1. Standard. Referitor la lista cuprinzand echipajul, autoritatile publice nu vor cere mai mult decat urmatoarele informatii:

. numele si nationalitatea navei;

. numele de familie;

. prenumele;

. nationalitatea;

. gradul sau functia;

. data si locul nasterii;

. seria si numarul cartii de identitate;

. portul si data sosirii;

. de unde vine.

2.6.2. Standard. Autoritatile publice vor accepta lista cuprinzand echipajul, fie ca este datata si semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat corespunzator de comandant, fie ca este autentificata intr-un mod considerat acceptabil de catre autoritatea publica implicata.

2.6.3. Standard. Autoritatile publice nu vor cere in mod normal ca lista cuprinzand echipajul sa fie prezentata la fiecare escala in cazurile in care o nava opereaza pe o linie regulata si reface escala in acelasi port cel putin o data la 15 zile si al carei echipaj nu a fost modificat. in acest caz, o declaratie care sa ateste ca nu au avut loc modificari va fi prezentata intr-o maniera pe care autoritatile publice implicate o considera acceptabila.

2.6.4. Practica recomandata. in conditiile mentionate in standardul 2.6.3, daca au avut loc schimbari minore in componenta echipajului, autoritatile publice nu trebuie, in mod normal, sa ceara o noua lista completa cuprinzand echipajul, dar trebuie sa accepte o lista pe care se vor indica modificarile intervenite.

2.7. Standard. Lista cuprinzand pasagerii este documentul de baza care furnizeaza autoritatilor publice informatii referitoare la pasageri, la intrarea si la plecarea unei nave.

2.7.1. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara listele cuprinzand pasagerii pentru transportul maritim pe distante scurte sau combinat naval feroviar intre tarile vecine.

2.7.2. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara, suplimentar listelor cuprinzand pasagerii, carti de imbarcare sau debarcare a pasagerilor ale caror nume apar in acele liste. Totusi, cand autoritatile publice au probleme speciale care constituie un pericol grav pentru sanatatea publica, ele pot cere unei persoane, in cadrul unui voiaj international, sa se dea in scris, la sosire, adresa de destinatie.

2.7.3. Practica recomandata. Referitor la lista cuprinzand pasagerii, autoritatile publice nu trebuie sa ceara mai mult decat urmatoarele informatii:

. numele si nationalitatea navei;

. numele de familie;

. prenumele;

. nationalitatea;

. data nasterii;

. locul nasterii;

. portul de imbarcare;

. portul de debarcare;

. portul si data intrarii navei.

2.7.4. Practica recomandata. O lista redactata de companiile de navigatie pentru utilizare proprie trebuie sa fie acceptata in locul listei cuprinzand pasagerii, sub rezerva ca ea contine cel putin informatiile prevazute de practica recomandata 2.7.3 si ca ea sa fie datata si semnata in conformitate cu standardul 2.7.5.

2.7.5. Standard. Autoritatile publice accepta lista cuprinzand pasagerii fie ca este datata si semnata de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana indreptatita, autorizata de comandant, fie autentificata intr-o maniera considerata acceptabila de catre autoritatile publice implicate.

2.7.6. Standard. Autoritatile publice trebuie sa vegheze ca armatorii sa notifice, la intrarea navei, prezenta tuturor pasagerilor clandestini descoperiti la bord.

NOTA: Se poate notifica prezenta pasagerilor clandestini punand o mentiune, de exemplu, in casuta 'observatii' de la declaratia generala sau, daca numarul acestora este mare, utilizand un formular de lista cuprinzand pasagerii sau echipajul, dar, in acest caz, titlul va fi inlocuit cu 'lista cuprinzand pasagerii clandestini'.

2.7.6.1. Practica recomandata. Daca un pasager clandestin are documente necorespunzatoare, autoritatile publice trebuie, daca esle posibil si in masura in care aceasta practica este compatibila cu legislatia nationala si cu cerintele de securitate, sa emita o scrisoare explicativa care sa fie insotita de o fotografie a pasagerului clandestin, precum si orice alte informatii importante. Aceasta scrisoare care autorizeaza intoarcerea pasagerului clandestin fie in tara sa de origine, fie in punctul de unde acesta si-a inceput voiajul, dupa cum este cazul, prin orice mijloc de transport, si specifica toate celelalte conditii impuse de catre autoritatile publice trebuie sa fie remisa exploatantului imputernicit cu redirijarea pasagerilor clandestini. Ea trebuie sa furnizeze informatiile solicitate de catre autoritatile competente la punctele de tranzit si/sau la punctele de debarcare.

NOTA. Prezenta recomandare nu are ca scop impiedicarea autoritatilor publice de a supune pasagerii clandestini la formalitati mai detaliate in vederea unei eventuale traduceri in justitie si/sau inapoieri. De asemenea, nici o dispozitie a prezentei recomandari nu trebuie sa fie interpretata ca ar fi impotriva dispozitiilor Conventiei Natiunilor Unite relativa la statutul refugiatilor, adoptata la 28 iulie 1951, si ale protocolului Natiunilor Unite relativ la statutul refugiatilor adoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdictia de a expulza sau de a comprima un refugiat.

2.8. Standard. Autoritatile publice nu vor cere la intrarea sau la plecarea unei nave nici o declaratie scrisa pentru posta, alta decat cea prevazuta in Conventia Postala Universala.

2.9. Standard. Declaratia maritima de sanatate este documentul de baza care furnizeaza autoritatilor sanitare ale portului informatii referitoare la starea de sanatate la bordul unei nave in timpul voiajului si la intrarea in port.

C. Documente la intrare

2.10. Standard. La intrarea unei nave intr-un port, autoritatile publice nu vor cere mai mult de:

. 5 exemplare ale declaratiei generale;

. 4 exemplare ale declaratiei de marfa;

. 4 exemplare ale declaratiei privind proviziile navei;

. 2 exemplare ale declaratiei privind efectele si marfurile echipajului;

. 4 exemplare ale listei cuprinzand echipajul;

. 4 exemplare ale listei cuprinzand pasagerii;

. 1 exemplar al declaratiei maritime de sanatate.

D. Documente la plecare

2.11. Standard. La plecarea unei nave din port autoritatile publice nu vor cere mai mult de:

. 5 exemplare ale declaratiei generale;

. 4 exemplare ale declaratiei de marfa;

. 3 exemplare ale declaratiei privind proviziile navei;

. 2 exemplare ale listei cuprinzand echipajul;

. 2 exemplare ale listei cuprinzand pasagerii.

2.11.1. Standard. La plecarea unei nave dintr-un port nu trebuie ceruta o noua declaratie de marfa, care sa se refere la marfa care a fost declarata la sosirea in acel port si care a ramas la bord.

2.11.2. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara o declaratie separata privind proviziile navei, nici pentru proviziile care au fost declarate la sosire, nici pentru proviziile care au fost imbarcate in port si care sunt cuprinse intr-un document vamal prezentat in acel port.

2.11.3. Standard. intrucat autoritatile publice cer la plecare informatii speciale referitoare la echipajul unei nave, exemplarul listei cuprinzand echipajul prezentat la intrare, este acceptat la plecare, daca a fost semnat din nou si au fost aduse toate modificarile cu privire la numarul si componenta echipajului sau daca s-a precizat ca nu s-a efectuat nici o modificare.