StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul bunurilor
Trimite articolul prin email Exproprierea si rechizitia de bunuri : Dreptul bunurilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Exproprierea si rechizitia de bunuri



EXPROPRIEREA SI RECHIZITIA DE BUNURI

Sectiunea l Exproprierea

1.1. Natura juridica si obiectul exproprierii

Legislatia aplicabila in momentul de fata in materia exproprierii este reprezentata de art.44 alin.(3) si (6) din Constitutie, republicata, art.481 din Codul civil, Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica1 si Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/19942.




Astfel, potrivit art.44 alin.(3) din Constitutie, republicata, nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire, iar la alin.(6) se precizeaza ca despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.

La fel, art.481 din Codul civil de la 1864 prevede ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.

Legea nr.33/1994 a fost adoptata, asa cum se precizeaza in preambulul sau, tinand seama de caracterul de exceptie, conferit de Constitutie si de Codul civil, cedarii prin expropriere a dreptului de proprietate privata, drept a carui protectie se realizeaza prin garantarea si ocrotirea sa de catre lege, in mod egal, indiferent de titular. Aceasta lege, la care ne vom referi pe larg in cuprinsul acestei sectiuni, constituie o reglementare care stabileste cadrul legal adecvat pentru extinderea domeniului public potrivit procedurilor de expropriere si stabilire a despagubirilor, constituind totodata si un instrument de aparare a dreptului de proprietate privata.

Regulamentul aprobat prin H.G. nr.583/1994 stabileste procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, avand dispozitii referitoare la componenta comisiilor si modul de functionare al acestora, etapele cercetarii prealabile si etapele declararii utilitatii publice, la care ne vom referi pe larg in cadrul sectiunii de fata.

Natura juridica a exproprierii a constituit o tema disputata intre autorii de drept civil si autorii de drept administrativ.

Astfel, autorii de drept civil3 au definit exproprierea ca fiind „o institutie juridica de drept public care consta in achizitia fortata, cu titlu oneros, pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii si sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privata'.

Alti autori de drept civil au prezentat operatiunea juridica de expropriere fie ca o restrictie/limita a exercitarii dreptului de proprietate privata4, fie ca o modalitate de stingere a dreptului de proprietate5.

Autorii de drept administrativ6 au definit exproprierea ca fiind trecerea fortata in proprietatea publica, prin hotarare judecatoreasca, a unor imobile aflate in proprietate privata, cu o justa si prealabila despagubire in temeiul unei cauze de utilitate publica.

in schimb, Legea nr.213/1998, la art.7 lit.c), defineste, in mod expres, exproprierea ca fiind un mod de dobandire a dreptului de proprietate publica si de aceea consideram ca stabilirea naturii juridice a acestei operatiuni juridice trebuie realizata, din punct de vedere al dreptului administrativ, prin ceea ce reprezinta ea ca efecte pentru proprietatea publica, iar nu prin efectele produse asupra proprietatii private.

Deci, cu alte cuvinte, inainte de a fi o restrictie sau o limita a exercitarii dreptului de proprietate privata, ori un mod de stingere a acestui drept, exproprierea trebuie analizata prin prisma efectelor pozitive pe care le produce constituirea domeniului public in scopul interesului general si al utilitatii publice.

Astfel, exproprierea poate fi definita ca fiind o operatiune juridica de drept public care are ca efect principal constituirea domeniului public prin dobandirea dreptului de proprietate publica asupra unor bunuri proprietate privata, pe baza unei juste si prealabile despagubiri, in scopul satisfacerii interesului general prin executarea unor lucrari de utilitate publica.

Obiectul exproprierii este precizat la art.2 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fara scop lucrativ, precum si cele aflate in proprietatea privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.

Deci, in primul rand, rezulta ca pot face obiect al exproprierii numai bunurile imobile, nu si cele mobile care, asa cum vom vedea, pot fi doar rechizitionate in conditiile Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public.

in al doilea rand, rezulta ca pot fi expropriate numai bunurile imobile aflate in proprietate privata a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.

De la aceasta regula exista o exceptie, in situatia in care statul este expropriator, iar bunurile imobile fac parte din proprietatea privata a statului, cand sunt aplicabile prevederile art.8 alin.(l) din Legea nr.213/1998 potrivit carora trecerea bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul public al acestuia se face prin hotarare a Guvernului.

De asemenea, o alta exceptie exista in situatia in care expropriator este o unitate administrativ-teritoriala, iar bunurile imobile fac parte din proprietatea privata a acesteia, cand, potrivit dispozitiilor aceluiasi text de lege, trecerea bunurilor din domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora se face prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a consiliului local, dupa caz.

In al treilea rand, din continutul prevederilor art.2 din Legea nr.33/1994 mai rezulta si ca nu pot face obiect al exproprierii bunurile imobile care fac parte din domeniul public, indiferent daca expropriator ar urma sa fie statul, iar domeniul public este al unitatilor administrativ-teritoriale, ori daca domeniul public este al statului, iar expropriator ar urma sa fie o unitate administrativ-teritoriala.

Astfel, pentru prima situatie, cand bunurile imobile sunt necesare domeniului public al statului, sunt aplicabile prevederile art.9 alin.(2) din Legea nr.213/1998 potrivit carora trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.

Pentru a doua situatie, cand bunurile imobile sunt necesare domeniului public al unei unitati administrativ-teritoriale, sunt aplicabile prevederile art.9 alin.(l) din aceeasi lege, potrivit carora trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului.

1.2. Principiile exproprierii

Legislatia aplicabila exproprierii si natura juridica a acesteia, asa cum au fost citate si prezentate mai sus, contureaza pe deplin principiile fundamentale pentru realizarea acestei operatiuni juridice.

1.2.1. Exproprierea este o operatiune realizata pe bazei unui regim juridic mixt, predominant de drept public

In cazul dobandirii bunurilor mobile, statul si unitatile administrativ-teritoriale folosesc, de regula, procedee specifice dreptului privat, in mod exceptional, statul si unitatile administrativ-teritoriale pot recurge la rechizitia de bunuri mobile, in conditiile Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public.

in cazul bunurilor imobile, atat statul, cat si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, folosesc procedeul exproprierii pentru utilitate publica, reglementat de Legea nr.33/1994, caracterizat in literatura de specialitate ca fiind un regim juridic administrativ7.

intr-adevar, declararea utilitatii publice, care reprezinta conditia sine qua non a declansarii procedurii de expropriere, se realizeaza de organe ale administratiei publice - Guvernul sau consiliile judetene, ori Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin adoptarea unor acte administrative, supuse exclusiv unui regim de drept administrativ.

De asemenea, litigiile privind actele administrative prin care a fost declarata utilitatea publica sunt de competenta instantei de contencios administrativ potrivit Legii nr.554/2004, precum si litigiile care au ca obiect contestatiile impotriva hotararilor Comisiei de solutionare a contestatiilor, potrivit art.20 din Legea nr.33/1994.

Dar, analizand intreaga procedura a exproprierii, observam ca 616i83g , potrivit legislatiei actuale, solutionarea cererii de expropriere, stabilirea despagubirilor, eliberarea titlului executoriu si punerea in posesie a expropriatorului se realizeaza in fata tribunalului ca instanta de drept comun.

De aceea, consideram ca exproprierea reprezinta o operatiune supusa unui regim juridic mixt, in cadrul caruia regimul de drept public, si anume cel de drept administrativ, este predominant.

Concluzia ca regimul de drept administrativ este regimul juridic dominant, care guverneaza operatiunea juridica a exproprierii, rezulta si din faptul ca faza judecatoreasca desfasurata in fata instantelor de drept civil nu este o procedura obligatorie, aceasta survenind doar in mod subsidiar, in situatiile in care partile - expropriatorul si expropriatul - nu ajung la un acord de vointa in ceea ce priveste modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, precum si natura si cuantumul despagubirii.

1.2.2. Exproprierea se poate realiza numai pentru o cauza de utilitate publica

Acest principiu, consacrat la art.5 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia exproprierea se declara pentru lucrari de utilitate publica, de interes national sau de interes local, pune in evidenta caracterul exceptional al acestei operatiuni juridice de dobandire a proprietatii publice.

Cauza de utilitate publica este definita de scopul urmarit de expropriator - statul sau unitatile administrativ-teritoriale, care va consta intotdeauna in realizarea unor lucrari de utilitate publica.

Sfera lucrarilor de utilitate publica este stabilita la art.6 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia sunt de utilitate publica lucrarile privind: prospectiunile si explorarile geologice; extractia si prelucrarea substantelor minerale utile; instalatii pentru producerea energiei electrice; caile de comunicatii; deschiderea, alinierea si largirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica, telecomunicatii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalatii pentru protectia mediului; indiguiri si regularizari de rauri, lacuri de acumulare pentru surse de apa si atenuarea viiturilor; derivatii de debite pentru alimentari cu apa si pentru devierea viiturilor; statii hidrometeorologice, seismice si sisteme de avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase si de alarmare a populatiei, sisteme de irigatii si desecari; lucrari de combatere a eroziunii de adancime; cladirile si terenurile necesare constructiilor de locuinte sociale si altor obiective sociale de invatamant, sanatate, cultura, sport, protectie si asistenta sociala, precum si de administratie publica si pentru autoritatile judecatoresti; salvarea; protejarea si punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice, precum si a parcurilor nationale, rezervatiilor naturale si a monumentelor naturii; prevenirea si inlaturarea urmarilor dezastrelor naturale - cutremure, inundatii, alunecari de terenuri; apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala.

De asemenea, sfera lucrarilor de utilitate publica poate fi completata, potrivit art.7 alin.(3) din aceeasi lege, cu orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6, iar utilitatea publica se declara, pentru fiecare caz in parte, prin lege.

O cauza speciala de utilitate publica poate surveni in situatia reglementata la art.7 alin.(4) din aceeasi lege, potrivit caruia tot prin lege se poate declara utilitatea publica in situatii exceptionale, in cazul in care -indiferent de natura lucrarilor - sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime.

Legat de aceasta ultima reglementare, trebuie mentionat ca exproprierea monumentelor istorice si a zonelor de protectie a acestora poate fi declansata doar cu avizul prealabil al Ministerului Culturii si Cultelor, sub sanctiunea ca infractiune potrivit art.9 alin.(3) si art.55 alin.(l) dinLegeanr.422/20018.

Un caz special de utilitate publica este reglementat la art.2 alin.(l) din Legea nr.198/20049, potrivit caruia „prin prezenta lege se declara de utilitate publica toate lucrarile de constructie de autostrazi si drumuri nationale, expropriator fiind statul roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului', ceea ce reprezinta o declaratie generala a utilitatii publice pentru doua categorii de lucrari: constructiile de autostrazi si, respectiv, constructiile de drumuri nationale, asa cum sunt acestea definite in alin.(2) si, respectiv alin.(3) ale aceluiasi articol al legii.

1.2.3. Exproprierea se poate realiza numai dupa o dreapta si prealabila despagubire

Acest principiu impune expropriatorului obligatia de a-1 compensa pe proprietarul imobilului, cat si pe ceilalti titulari de drepturi reale asupra bunului expropriat, prin plata unei despagubiri drepte, adica in masura sa acopere integral pagubele suferite de acestia.

Astfel, potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite. La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia, expertii urmand sa procedeze la defalcarea despagubirilor cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

in situatia in care este vorba de o expropriere partiala, daca partea de imobil ramasa neexpropriata va dobandi un spor de valoare ca urmare a lucrarilor ce se vor realiza, expertii vor putea propune instantei o eventuala reducere numai a daunelor.

Principiul acordarii unei despagubiri drepte exclude posibilitatea plafonarii cuantumului acesteia, asa cum se proceda in legislatia regimului comunist10. Totodata, principiul enuntat impune ca acordarea justei despagubiri sa fie prealabila trecerii bunului in proprietatea publica a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, ceea ce face ca despagubirea pentru imobilul pierdut sa fie reala si efectiva.

l .2.4. Posibilitatea ca exproprierea sa fie dispusa si despagubirea sa fie stabilita prin hotarare judecatoreasca

Acest principiu a fost formulat in doctrina civila' in termenii ca „exproprierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca', fiind consacrat prin art.4 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia „Cei interesati pot conveni atat asupra modalitatii de transfer al dreptului de proprietate, cat si asupra cuantumului si naturii despagubirii, cu respectarea dispozitiilor legale privind conditiile de fond, de forma si de publicitate, fara a se declansa procedura de expropriere prevazuta in prezenta lege. in cazul in care acordul de vointa al partilor priveste numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu si cuantumul sau natura despagubirii, instantele judecatoresti vor lua act de intelegerea partilor si vor stabili numai cuantumul sau natura despagubirii, potrivit cap. IV din prezenta lege'.

Totusi, se accepta concluzia ca solutionarea cererii de expropriere de catre instantele de drept comun si stabilirea despagubirilor prin hotarare judecatoreasca reprezinta o procedura subsidiara, deoarece „daca exista acordul partilor, respectiv acordul incheiat intre o anumita autoritate publica si titularii drepturilor reale cu privire la un anumit imobil, transferul

Decretul Consiliului de Stat nr.467/1979 privind evaluarea constructiilor, terenurilor si plantatiilor ce se preiau, cu plata, in proprietatea statului prin expropriere, publicat in Buletinul Oficial nr.3 din 4 ianuarie 1980 dreptului de proprietate si sumele cuvenite acestor titulari sunt efectul conventiei incheiate cu respectarea dispozitiilor legale privind conditiile de fond, de forma si de publicitate fara a mai fi necesara procedura exproprierii' .

De altfel, caracterul subsidiar al procedurii in fata instantelor de drept comun a fost consacrat ca principiu constitutional la art.44 alin.(6) din Constitutie, republicata, de unde rezulta in mod expres ca numai in caz de divergenta, cand despagubirile pentru expropriere nu pot fi stabilite de comun acord cu proprietarul, acestea vor fi stabilite prin justitie.

in concluzie, apreciem ca, intr-adevar, operatiunea juridica a exproprierii este guvernata de principiul posibilitatii ca aprobarea exproprierii si stabilirea despagubirilor sa fie realizate prin justitie, in cazul in care expropriatorul si expropriatul nu cad de comun acord asupra modalitatii de transfer al dreptului de proprietate si asupra cuantumului si naturii despagubirii.

1.3. Procedura exproprierii

in literatura de specialitate13 a fost exprimata opinia ca procedura exproprierii se deruleaza pe parcursul a doua faze distincte: faza administrativa si faza judiciara, etapizare care rezulta, de altfel, chiar din filosofia Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

1.3.1. Faza administrativa a procedurii exproprierii Faza administrativa a procedurii exproprierii, la randul sau, se deruleaza in doua etape: etapa declararii utilitatii publice si etapa masurilor premergatoare exproprierii, astfel ca vom prezenta procedura exproprierii in raport cu aceasta etapizare.

A. Etapa declararii utilitatii publice cuprinde, la randul sau, mai multe activitati: initierea declararii utilitatii publice, efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice si, respectiv, declararea propriu-zisa a utilitatii publice.

a) Initierea declararii utilitatii publice apartine, potrivit logicii prevederilor Legii nr.33/1994, expropriatorului, care, conform art.12 alin.(2) din lege, poate fi statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local.

Dar, din prevederile art.8 din lege, rezulta ca declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile care, in conformitate cu art.9 din aceeasi lege, este realizata, pentru lucrarile de interes national, de catre comisii numite de Guvern, iar pentru lucrarile de interes local de catre comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de primarul general al municipiului Bucuresti.

Or, potrivit art.3 si 4 din H.G. nr.583/1994 si art.3 din Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin aceasta hotarare a Guvernului, numirea comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile si efectuarea cercetarii prealabile se realizeaza pe baza unei documentatii numite dosar pentru cercetarea prealabila, intocmit de initiatorul lucrarii, avand continutul prevazut in anexa nr. l la regulament.

Deci, initierea declararii utilitatii publice apartine initiatorului lucrarii de utilitate publica, el fiind cel care intocmeste documentatia pentru declansarea procedurii prealabile si numirea comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile, solicitand totodata si declararea utilitatii publice.

b) Efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice

Asa dupa cum am precizat deja, conform art.8 din Legea nr.33/1994, declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si conditionat de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitati sau zone unde se intentioneaza executarea ei.

Cercetarea prealabila se efectueaza de catre comisiile la care se refera art.9 din lege. Astfel, cercetarea prealabila pentru lucrarile de interes national se face de catre comisii numite de Guvern, iar pentru lucrarile de interes local de catre comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de primarul general al municipiului Bucuresti.

Comisiile numite de Guvern, pentru lucrarile de interes national, vor fi alcatuite din: reprezentantul administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei, reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, presedintele consiliului judetean si sefii compartimentelor de resort, precum si primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica.

Comisiile pentru lucrarile de interes local vor fi alcatuite din reprezentantul consiliului judetean sau al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, precum si din reprezentantii consiliilor locale interesate.

Componenta comisiilor de mai sus este stabilita prin Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.

Astfel, Comisiile pentru lucrari de interes national si pentru situatiile prevazute de art. 32 din Legea privind exproprierea vor avea urmatoarea componenta:

reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei cu rang de ministru sau secretar de stat, sau un imputernicit al acestuia, care va avea calitatea de presedinte al comisiei;

reprezentantul autoritatii administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat, subsecretar de stat sau director general;

reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director general;

presedintii   consiliilor judetene, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti, pe al caror teritoriu administrativ se desfasoara lucrarea de utilitate publica;

directorii directiilor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judetene, respectiv directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti;



sefii oficiilor de cadastru ale judetelor, respectiv seful oficiului de cadastru al municipiului Bucuresti;

primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica.

Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet sau al municipiului Bucuresti vor avea urmatoarea componenta:

vicepresedintele sau directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliului judetean, respectiv viceprimarul municipiului Bucuresti sau directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, desemnat prin decizia delegatiei permanente a consiliului judetean, respectiv prin dispozitia primarului general al municipiului Bucuresti, in calitate de presedinte al comisiei;

viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica, precum si reprezentantii consiliilor locale interesate in realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica, desemnati prin dispozitia primarilor.

Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete si, dupa caz, al municipiului Bucuresti, vor avea urmatoarea componenta:

vicepresedintii consiliilor judetene sau directorii directiilor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judetene, respectiv viceprimarul municipiului Bucuresti sau directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, desemnati prin decizia delegatiei permanente a consiliilor judetene, respectiv prin dispozitia primarului general al municipiului Bucuresti. Presedinte al comisiei va fi desemnat reprezentantul consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pe al carui teritoriu administrativ se afla ponderea cea mai mare de imobile propuse pentru expropriere;

viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica, precum si reprezentantii consiliilor locale interesate in realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se realizeaza lucrarea de utilitate publica, desemnati prin dispozitia primarilor.

Etapele cercetarii prealabile si modul de functionare a comisiilor de mai sus, precum si a secretariatului fiecareia dintre acestea, sunt prevazute in Capitolul 2 din Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.

Astfel, initiatorul lucrarii va depune in doua exemplare dosarul pentru cercetarea prealabila, la Secretariatul comisiei competente care, daca este complet, va propune Guvernului sau delegatiilor permanente ale consiliilor judetene, respectiv Primarului General al Municipiului Bucuresti, componenta nominala a comisiei.

Sedintele comisiilor sunt legal constituite in prezenta a cel putin 2/3 din numarul membrilor sai, cu prezenta obligatorie a urmatorilor membri:

in comisiile pentru lucrari de interes national, a reprezentantilor administratiei publice centrale:

reprezentantul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului cu rang de ministru sau secretar de stat, sau un imputernicit al acestuia, care va avea calitatea de presedinte al comisiei;

reprezentantul autoritatii administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat, subsecretar de stat sau director general;

reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director general;

— in comisiile pentru lucrari de interes local, a reprezentantilor consiliilor judetene, respectiv ai Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a cel putin doi reprezentanti ai consiliilor locale interesate in realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica.

Dezbaterile din cadrul sedintelor se consemneaza intr-un registru unic de procese-verbale, iar procesul-verbal al fiecarei sedinte se semneaza de catre membrii comisiei, hotararile luandu-se cu majoritate simpla, prin vot deschis, votul presedintelui comisiei fiind decisiv in caz de paritate.

Cercetarea prealabila va urmari verificarea indeplinirii a cel putin doua conditii, care sunt enumerate la art.8 din Legea nr.33/1994.

In primul rand, va verifica sa existe elemente care sa justifice interesul national sau local, dupa caz, care sa confere lucrarilor caracter de utilitate publica, prin realizarea unor avantaje economico-sociale, ecologice sau de orice alta natura, care nu pot fi obtinute decat pe calea exproprierii.

in al doilea rand, cercetarea prealabila va urmari ca lucrarea sau lucrarile respective sa fie inscrise in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.

Dupa efectuarea cercetarii prealabile, in cadrul sedintei finale, membrii comisiei vor delibera asupra hotararii de a propune ca lucrarea sa fie declarata sau nu de utilitate publica, c) Declararea utilitatii publice

Potrivit art. 7 din Legea nr.33/1994,utilitatea publica se declara de catre Guvern, pentru lucrarile de interes national, si de catre consiliile judetene si Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, pentru lucrarile de interes local.

Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, utilitatea publica este declarata de o comisie compusa din presedintii consiliilor judetene respective, iar in caz de dezacord, utilitatea publica va fi declarata de Guvern.

Pentru orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6 din lege, utilitatea publica se declara, pentru fiecare caz in parte, prin lege, precum si in situatii exceptionale, in cazul in care - indiferent de natura lucrarilor -sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime.

Hotararea prin care comisia pentru efectuarea cercetarii prealabile propune ca lucrarea sa fie declarata de utilitate publica de interes national sau local, inclusa in procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetarii prealabile, insotite de proiectul de act pentru declararea utilitatii publice, intocmit de secretariatul comisiei, sunt inaintate organului competent sa declare utilitatea publica.

Astfel, pentru lucrari de interes national, secretariatul intocmeste proiectul de hotarare a Guvernului si nota de fundamentare, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, pe care Ministerul Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei il inainteaza Secretariatului general al Guvernului, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile si dosarul acesteia, daca este cazul.

Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet, secretariatul intocmeste proiectul de hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, avand continutul prevazut in anexa nr. 3 la regulament, si il inainteaza spre aprobare acestuia, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile.

Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, secretariatul intocmeste proiectul de dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, si il inainteaza spre aprobare acestora, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile si dosarul acesteia, daca este cazul.

In situatia cand este vorba de lucrari a caror utilitate publica se declara prin lege, potrivit art.7 alin.(3) si (4) din Legea nr.33/1994, procedura privind cercetarea prealabila este identica celei pentru lucrarile de interes national sau local, secretariatul urmand sa intocmeasca proiectul de lege pentru declararea utilitatii publice si expunerea de motive pe care ministerul de resort, respectiv consiliul judetean sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, le inainteaza Secretariatului General al Guvernului, impreuna cu procesul-verbal, in original, in care se consemneaza rezultatul cercetarii prealabile.

Avand in vedere concluziile din procesul-verbal si hotararea comisiei care a efectuat cercetarea prealabila, organul competent va decide cu privire la declararea utilitatii publice, iar actul de declarare a utilitatii publice de interes national se aduce la cunostinta publica prin afisare la sediul consiliului local in a carui raza este situat imobilul si prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, in timp ce actul de declarare a utilitatii publice de interes local se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza este situat imobilul si se publica in presa locala.

Actele prin care se declara utilitatea publica in vederea executarii unor lucrari privind apararea tarii si siguranta nationala nu sunt supuse publicitatii.

O problema aparte care a fost pusa in literatura de specialitate a fost aceea a cailor de atac impotriva actelor juridice de declarare a utilitatii publice.

in literatura de specialitate14 a fost exprimata opinia ca, in situatiile avute in vedere la art.7 alin.(3) si (4) din Legea nr.33/1994, cand utilitatea publica se declara prin lege, acest act juridic va putea fi atacat la Curtea Constitutionala, fie pe calea sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, fie pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit art.29 din aceeasi lege.

In cazurile in care utilitatea publica este declarata de organele puterii executiv-administrative - Guvern, consiliile judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, actul adoptat poate fi hotarare a Guvernului, hotarare a consiliului judetean sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ori dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, si, respectiv a Primarului General al Municipiului Bucuresti, cand lucrarile de interes local se desfasoara pe teritoriul mai multor judete si, respectiv, al municipiului Bucuresti.

in toate aceste cazuri, actul de declarare a utilitatii publice este un act juridic tipic, adoptat de unul sau mai multe organe administrative, pe baza legii si pentru executarea in concret a Legii nr.33/1994 care a avut ca efect juridic declansarea procedurii exproprierii pentru cauza de utilitate publica. Desi aceasta lege nu prevede in mod expres posibilitatea atacarii actului de declarare a utilitatii publice, natura juridica a acestui act juridic si prevederile Legii nr.554/2004 impun concluzia ca actul administrativ de declarare a utilitatii publice poate fi atacat de orice persoana interesata, in conditiile acestei legi a contenciosului administrativ.

Mentionam ca actele care au fost efectuate in cursul cercetarii prealabile, inclusiv procesul-verbal de finalizare a acestei cercetari si, respectiv, propunerile facute de comisie, care au caracterul unor acte preparatorii, vor putea fi atacate odata cu actul administrativ de declarare a utilitatii publice, la baza adoptarii caruia au stat, instanta de contencios administrativ fiind competenta sa se pronunte si asupra acestora, potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004.

insa, asa cum s-a opinat in mod corect in doctrina15, instanta de contencios administrativ va examina in toate cazurile numai legalitatea actului de declarare a utilitatii publice si a operatiunilor administrative care au stat la baza adoptarii acestuia, fara a putea verifica oportunitatea actului, ce este lasata la aprecierea exclusiva a organelor administrative.

B. Etapa masurilor premergatoare exproprierii reprezinta cea de-a doua etapa a fazei administrative a procedurii exproprierii, care se desfasoara dupa declararea utilitatii publice si pana la initierea fazei judiciare a procedurii exproprierii, incluzand trei subetape: a formularii propunerilor de expropriere, a formularii intampinarilor impotriva propunerilor de expropriere si, respectiv, a contestarii in fata instantei de contencios a hotararii comisiei de solutionare a intampinarilor.

a) Propunerile de expropriere vor fi intocmite de catre expropriator, care, potrivit art.12 alin.(2) din Legea nr.33/1994 pot fi statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local.

Astfel, dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzand terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de despagubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul carora sunt situate imobilele ce se supun aprobarii pentru expropriere, in vederea consultarii de catre cei interesati, cu exceptia documentelor lucrarilor privind apararea tarii si siguranta nationala, in aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse exproprierii, proprietarii acestora si ofertele de despagubire.

Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul-verbal de cercetare prealabila se vor notifica persoanelor fizice si juridice titulare de drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii.

Termenul in care trebuie facuta notificarea este de 15 zile de la publicarea actului de declarare a utilitatii publice.

Desi legea nu o prevede in mod expres, consideram ca exista obligatia implicita pentru consiliul local unde se afla imobilul expropriabil, de a afisa propunerile de expropriere pentru ca acestea sa poata ajunge si la cunostinta celorlalte persoane interesate, in afara proprietarilor si titularilor de alte drepturi reale, pentru ca numai astfel exista posibilitatea consultarii acestor documente de catre cei interesati, asa cum prevede art.12 alin.(l) din Legeanr.33/1994.

b) Formularea intampinarii impotriva propunerilor de expropriere

Proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile pot face intampinare cu privire la propunerile de expropriere, in termen de 45 de zile de la primirea notificarii.

intampinarea se depune la primarul localitatii pe teritoriul careia se afla imobilul, iar acesta le va inregistra si va consemna si contraofertele si celelalte pretentii ale proprietarilor si ale persoanelor titulare de alte drepturi reale, urmand ca, in termen de 30 de zile, dosarul cu toate documentele sa fie inaintate la Secretariatul General al Guvernului, pentru lucrarile de interes national, iar pentru cele de interes local, la consiliul judetean sau la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.

intampinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de o comisie constituita prin hotarare a Guvernului, pentru lucrarile de interes national, prin decizia delegatiei permanente a consiliului judetean sau prin dispozitia primarului municipiului Bucuresti, pentru cele de interes local.

Comisia de solutionare a intampinarilor va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate in care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de minimum 25 de proprietari, precum si primarul localitatii. Comisia va lucra sub conducerea unui delegat al Guvernului, in cazul lucrarilor de interes national, sau a unui delegat al consiliului judetean ori al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in cazul lucrarilor de interes local, ca presedinte.

Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt in cauza, rudele si afinii lor pana la al patrulea grad inclusiv, persoanele care detin functii in administratia publica locala sau centrala si care au interes in executarea lucrarilor si nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publica.

in situatia in care proprietarii sau titularii altor drepturi reale au formulat intampinare, comisia de solutionare a intampinarilor va analiza documentele prezentate, ascultand pe cei interesati, putand cere informatii si date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum, si sustinerile acestora se vor formula si se vor depune in scris, consemnandu-se intr-un proces-verbal.

Comisia va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate in care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de minimum 25 de proprietari, precum si primarul localitatii, va lucra valabil in prezenta a cel putin 5 dintre membrii sai, decizia fiind luata prin vot secret, fara ca presedintele sa aiba drept de vot.

in urma deliberarii, comisia poate sa accepte punctul de vedere al expropriatorului sau il poate respinge si va consemna aceasta intr-o hotarare motivata, in fata comisiei este posibila intervenirea unei intelegeri, situatie in care comisia va consemna invoiala dintre parti, sub semnatura acestora, in situatia in care intampinarea este admisa si comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea sa revina cu noi propuneri, cu refacerea corespunzatoare a planurilor.

c) Contestarea hotararii comisiei la instanta de contencios administrativ competenta

in conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr.33/1994, „in cazul in care si noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum si proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotararea comisiei, constituita potrivit art. 15, la Curtea de apel in raza careia se afla situat imobilul, in termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ'. Contestatia adresata instantei de contencios administrativ este scutita de taxa si se solutioneaza de urgenta si cu precadere.

Redactarea art.20 este defectuoasa pentru ca nu se intelege care ar putea fi interesul titularilor drepturilor reale asupra imobilului sa conteste hotararea comisiei prin care noile propuneri ale expropriatorului au fost respinse pentru a doua oara.

in literatura de specialitate16 s-a sustinut ca „textul art.20 din lege este menit sa recunoasca dreptul tuturor partilor de a contesta in fata Curtii de apel hotararea comisiei care le este defavorabila: expropriatorul, in cazul respingerii de catre comisie a celei de-a doua propuneri de expropriere, si de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriabile, in cazul admiterii propunerii de expropriere, fie ca este vorba de prima sau de a doua asemenea propunere'.

Sectia de contencios administrativ si fiscal a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronuntat de curand17 in acelasi sens, motivand ca nu este inadmisibila o contestatie formulata impotriva hotararii prin care comisia a respins intampinarea formulata de proprietarul terenului expropriabil impotriva primei propuneri a expropriatorului, argumentandu-se in mod judicios ca, intr-o astfel de situatie, nu se poate ajunge la aplicarea art.20 in redactarea actuala.

S-a mai argumentat ca, daca potrivit art.20, proprietarul poate contesta hotararea comisiei atunci cand noile propuneri ale expropriatorului sunt respinse, cu atat mai mult acesta are dreptul sa conteste hotararea comisiei prin care propunerile expropriatorului au fost admise, singura situatie in care exista posibilitatea ca dreptul sau sa fi fost vatamat.

1.3.2. Faza judiciara a procedurii exproprierii se desfasoara in mai multe etape, dupa cum urmeaza:

a) Sesizarea instantei de judecata va fi facuta de expropriator, in cazul in care nu s-a facut intampinare impotriva propunerii de expropriere sau daca intampinarea formulata de proprietar sau de titularii altor drepturi reale a fost respinsa.

Sesizarea instantei de judecata se va face printr-o cerere de chemare in judecata, denumita de lege cerere de expropriere, prin care expropriatorul va chema in judecata pe proprietar sau pe posesor, precum si pe titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus pentru expropriere.

Presedintele instantei, primind cererea de expropriere, va fixa termen si va dispune citarea proprietarilor sau, dupa caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricaror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.

Solutionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului, iar daca una sau mai multe parti titulare de drepturi asupra imobilelor, desi legal citate, nu se prezinta, instanta va putea solutiona cauza in lipsa acestora.

b) Instanta competenta sa solutioneze cererea de expropriere este, potrivit art.21 din Legea nr.33/1994, tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti, dupa caz, in raza caruia se afla imobilul propus pentru expropriere.

Tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti va judeca cererea de expropriere ca instanta de drept civil, dispozitiile Legii nr.33/1994 completandu-se cu cele ale Codului de procedura civila, in masura in care nu contravin acestei legi, care nu contine alte reglementari speciale cu privire la competenta.

Limitele competentei tribunalului sunt stabilite la art.23 alin.(2) din lege, potrivit caruia instanta va verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru expropriere si va stabili cuantumul despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti din cele mentionate la art. 22.

Deci, instanta de drept comun are competenta sa cerceteze indeplinirea conditiilor de forma ale exproprierii, dar nu si conditiile de fond ale exproprierii sau declararea utilitatii publice.

Cand partile se invoiesc in fata instantei asupra exproprierii si asupra despagubirii, aceasta va lua act de invoiala si va pronunta o hotarare definitiva. Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se invoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu si asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala si va stabili despagubirea.

in cazul in care expropriatorul cere exproprierea numai a unei parti de teren sau din constructie, iar proprietarul cere instantei exproprierea totala, instanta va aprecia, in raport cu situatia reala, daca exproprierea in parte este posibila, in caz contrar, va dispune exproprierea totala.



c) Stabilirea despagubirilor nu este lasata la aprecierea discretionara a instantei, care este obligata sa aprecieze intre oferta expropriatorului si pretentiile formulate de parti numai dupa efectuarea unei expertize.

Astfel, pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti compusa dintr-un expert numit de instanta, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Comisia de experti va trebui sa tina seama de criteriile de evaluare precizata de Legea nr.33/1994.

Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.

La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.

in situatia in care, in afara de proprietar, exista si alti titulari ai altor drepturi reale, expertii vor defalca despagubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

In cazul exproprierii partiale, daca partea de imobil ramasa neexpropriata va dobandi un spor de valoare ca urmare a lucrarilor ce se vor realiza, expertii vor putea propune instantei o eventuala reducere numai a daunelor.

Concluziile comisiei de experti nu obliga instanta sa le insuseasca automat, aceasta avand posibilitatea sa compare rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului si cu pretentiile titularilor de drepturi reale asupra bunurilor expropriabile.

Singura limitare a instantei consta in faptul ca, potrivit art.27 alin.(2) din Legea nr.33/1994, despagubirea acordata de catre instanta nu va putea fi mai mica decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata.

d) Hotararea instantei si caile de atac impotriva acesteia

Hotararea pronuntata de instanta civila - Sectia civila a tribunalului judetean sau a Tribunalului Bucuresti - va putea fi o hotarare definitiva prin care se ia act de invoiala intervenita intre parti cu privire la expropriere, cat si cu privire la despagubire.

Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se invoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu si asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala, stabilind despagubirea potrivit celor aratate la punctul anterior.

in situatia in care intre parti nu se realizeaza o invoiala, nici integrala si nici partiala, hotararea instantei prin care se va pune capat litigiului va cuprinde dispozitii in legatura cu admiterea cererii de expropriere, stabilirea despagubirilor pentru proprietar si ceilalti titulari ai altor drepturi reale, precum si, eventual, dispozitii referitoare la situatia chiriasilor, a creditorilor ipotecari, etc.

Hotararea astfel pronuntata este, potrivit ar.23 alin.(3) din Legea nr.33/1994, este supusa cailor de atac prevazute de lege, adica apelului si recursului.

l .4. Efectele juridice ale exproprierii

Asa cum am precizat inca de la inceputul acestei sectiuni, exproprierea este o operatiune juridica complexa care antreneaza efecte juridice complexe: de drept administrativ si de drept civil, ce se vor produce imediat sau ulterior.

1.4.1. Efectele juridice imediate se vor produce atat in planul raporturilor obligationale, cat si in planul drepturilor reale.

a) Efectele din sfera raporturilor obligationale se vor produce ca o conditie a transferului dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art.28 alin.(l) din Legea nr.33/1994, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se produce indata ce obligatiile impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite. Deci, primul efect care se produce este in legatura cu despagubirea stabilita si executarea acesteia. Astfel, expropriatorul, in calitate de debitor, va trebui sa achite persoanelor indreptatite, in calitate de creditori, despagubirile convenite sau stabilite de instanta.

Potrivit art.30 din Legea nr.33/1994, plata despagubirilor se va face in orice mod convenit intre parti, iar in lipsa acordului partilor, instanta va hotari, stabilind si termenul de plata, care nu va depasi 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

in situatia in care exista creditori privilegiati sau alti creditori stabiliti prin hotarare judecatoreasca, acestia vor fi platiti din drepturile cuvenite cu titlu de despagubire. Pentru plata lor, suma se va consemna de catre expropriator, urmand sa fie impartita potrivit legii civile.

Al doilea efect al exproprierii se va produce in situatia existentei unor chiriasi sau a altor persoane care ocupa legal imobilul supus exproprierii. Astfel, potrivit art.29 alin.(l) din Legea nr.33/1994, orice locatiune inceteaza de drept la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere.

Daca au fost expropriate cladiri cu destinatie de locuinta, evacuarea persoanelor care le ocupa in mod legal in calitate de proprietari si a chiriasilor al caror contract de inchiriere a fost legal perfectat, inainte de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, nu se va putea face decat dupa asigurarea de catre expropriator a spatiului de locuit, potrivit legii, la cererea acestor persoane, in modalitatea prevazuta in hotararea judecatoreasca de expropriere.

b) Efectele produse in sfera drepturilor reale vor fi enumerate in continuare.

Nasterea dreptului de proprietate publica si intrarea bunului expropriat in domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este cel mai important efect al exproprierii prin stingerea dreptului de proprietate privata.

Intr-adevar, dobandirea dreptului de proprietate publica pe calea si ca efect al exproprierii este unul dintre modurile expres prevazute de art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Legea nr.33/1994, la art.28 alin.(l), foloseste termenul de transfer, prevazand ca transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se produce indata ce obligatiile impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite, dar folosirea acestui termen nu are acoperire, nefiind posibila efectuarea unui transfer al unui drept care s-a stins - dreptul de proprietate privata.

De aceea, consideram ca, in mod corect s-a sustinut in literatura de specialitate18 ca hotararea judecatoreasca definitiva este un act juridic constitutiv al dreptului de proprietate publica in favoarea expropriatorului -statul sau unitatile administrativ-teritoriale.

Punerea in posesie a expropriatorului este efectul juridic subsecvent nasterii dreptului de proprietate publica si dobandirii sale de catre expropriator, care se produce dupa eliberarea titlului executoriu, adica a hotararii definitive de expropriere, investita cu formula executorie. Astfel, potrivit art.31 alin.(l) din Legea nr.33/1994, eliberarea titlului executoriu si punerea in posesie a expropriatorului vor putea fi facute numai pe baza unei incheieri a instantei, care constata indeplinirea obligatiilor privind despagubirea, nu mai tarziu de 30 de zile de la data platii acesteia.

De la regula punerii in posesie in termen de cel mult 30 de zile de la data platii despagubirii, exista doua exceptii.

Prima exceptie are in vedere punerea in posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu plantatii care se va face numai dupa ce recolta a fost culeasa, cu exceptia cazului in care in valoarea despagubirii a fost cuprinsa si valoarea estimativa a recoltei neculese.

A doua exceptie are in vedere existenta unui caz de extrema urgenta impusa de executarea imediata a unor lucrari ce intereseaza apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala, si in caz de calamitati naturale, cand instanta, stabilind ca utilitatea publica este declarata, poate dispune prin hotarare punerea de indata in posesie a expropriatorului, cu obligatia pentru acesta de a consemna in termenul de 30 de zile, pe numele expropriatilor, sumele stabilite drept despagubire, potrivit procedurii prevazute.

1.4.2. Efectele juridice ulterioare ale exproprierii au ca izvor fapte juridice care survin dupa finalizarea acestei operatiuni juridice, legate de neutilizarea imobilului in scopul pentru care a fost expropriat.

a) Retrocedarea imobilului expropriat poate surveni in conditiile art.35 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia daca bunurile imobile • expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot ca ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.

Dreptul de retrocedare se naste in favoarea fostului titular al dreptului de proprietate, in situatia in care imobilul respectiv a ramas neutilizat o perioada mai mare de un an, in sensul ca lucrarile de utilitate publica nu au fost incepute in acest termen.

Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului, care, verificand temeiurile acesteia, va putea dispune retrocedarea, intr-o asemenea situatie, pretul imobilului se va stabili ca si in situatia exproprierii si nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata.

Art.36 din Legea nr.33/1994 nu contine nicio referire la instanta competenta, dar, evident, este vorba de tribunalul competent sa judece si cererea de expropriere.

in cazul in care cererea de retrocedare este admisa, iar hotararea ramane definitiva si irevocabila, in vederea executarii acesteia, expropriatorul este obligat sa procedeze, in prealabil, la trecerea imobilului respectiv din domeniul public in domeniul privat, intrucat bunurile proprietate publica sunt inalienabile, chiar si pentru situatia punerii in executare a unei hotarari judecatoresti.

Legea nu prevede, ca o conditie a sesizarii instantei de retrocedare, ca fostul proprietar sa adreseze o cerere directa autoritatii publice expropriatoare, dar consideram ca o astfel de cerere nu este exclusa, dupa cum nu este exclusa nici posibilitatea ca retrocedarea sa fie realizata pe baza unei intelegeri intre fostul proprietar si fostul expropriator.

intr-o astfel de situatie, cand realizarea lucrarilor de utilitate publica nu mai este oportuna sau lucrarea si-a pierdut caracterul de utilitate publica (spre exemplu, constructia unei scoli intr-o localitate care, intre timp, a fost stramutata pe un alt amplasament), expropriatorul, prin organele sale executiv-administrative, va admite cererea fostului proprietar si va dispune retrocedarea imobilului expropriat, pe calea unui act administrativ similar celui prin care a declarat utilitatea publica, dupa ce, in prealabil, s-a realizat trecerea bunului respectiv in domeniul privat.

Prin acelasi act administrativ, expropriatorul va stabili si pretul de retrocedare a imobilului, care nu va putea fi mai mare decat cuantumul actualizat al despagubirii.

Consideram, insa, ca expropriatorul aflat in situatia de mai sus nu va putea proceda la retrocedarea imobilului catre fostul proprietar, in lipsa unei cereri din partea acestuia.

in orice situatie, actul administrativ de retrocedare va putea fi contestat de catre cei interesati in conditiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.

b) Dreptul de prioritate la instrainare este reglementat la art.37 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia in cazul in care lucrarile pentru care s-a

facut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreste instrainarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobandire, la un pret ce nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata, in acest scop, expropriatorul se va adresa in scris fostului proprietar, iar daca acesta nu opteaza pentru cumparare sau daca nu raspunde expropriatorului in termen de 60 de zile de la primirea notificarii, acesta din urma poate dispune de imobil.

Este evident ca, desi legea nu o spune expres, inainte de a face demersurile pentru instrainarea bunului imobil expropriat, proprietarul-expropriator va trebui sa parcurga procedura trecerii acelui bun din domeniul public in domeniul privat, pentru ca numai un bun detinut in proprietate privata poate fi instrainat in conditiile art.37 din lege.

c) Dreptul de prioritate la inchiriere este prevazut in favoarea fostului proprietar al imobilului expropriat. Astfel, potrivit art.34 din Legea nr.33/1994, daca imobilul expropriat este oferit pentru inchiriere, inaintea utilizarii lui in scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este in situatia de a-1 utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi inchiriat in conditiile legii.

Am considerat necesara prezentarea pe larg a efectelor exproprierii, inclusiv a efectelor ulterioare exproprierii, fiind vorba de situatii juridice reglementate de Legea nr.33/1994, care privesc bunuri intrate in domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale supuse regimului juridic de drept administrativ.

Sectiunea a 2-a Rechizitia de bunuri

2.1. Natura juridica a rechizitiei

Rechizitia este reglementata de dispozitiile Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public19 si de Normele metodologice de aplicare a Legii privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public aprobate prin H.G. nr.219/200520.

Legea defineste rechizitia ca fiind o masura cu caracter exceptional prin care autoritatile publice imputernicite prin lege obliga agentii economici, institutiile publice, precum si alte persoane fizice si juridice la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile, in conditiile legii.

in doctrina administrativa21, rechizitia a fost definita ca un procedeu de dobandire fortata de catre administratie a bunurilor apartinand agentilor economici, institutiilor publice, ori altor persoane juridice si fizice, prin cedarea unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, in mod unilateral, in circumstante speciale, in care interesele generale ale statului o reclama.

in doctrina de drept civil22, rechizitia a fost prezentata ca o limitare legala a exercitiului dreptului de proprietate privata, fie prin afectarea temporara a atributului folosintei bunului, fie prin insasi incetarea dreptului de proprietate privata asupra bunurilor mobile consumabile sau perisabile, dar, in ambele situatii, cu plata de despagubiri, in conditiile legii.

Consideram ca, din punctul de vedere al dreptului administrativ, rechizitia reprezinta o operatiune juridica de drept public, avand ca scop extinderea domeniului statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in situatii exceptionale, prin preluarea temporara a folosintei si, uneori, a proprietatii unor bunuri mobile si imobile apartinand domeniului privat al agentilor economici, institutiilor publice sau altor persoane juridice si fizice, cu plata unor despagubiri.

Din aceasta perspectiva, esential pentru calificarea naturii juridice a acestei operatiuni de drept public este extinderea regimului juridic domenial asupra unor bunuri mobile si imobile apartinand, de regula, domeniului privat al particularilor, persoane juridice si persoane fizice, in scopul realizarii interesului general al colectivitatii nationale sau al colectivitatilor locale, aflate in situatii exceptionale. Astfel, limitarea temporara a dreptului de proprietate privata, prin lipsirea titularului sau de atributul folosintei, reprezinta o consecinta, un efect subsecvent, iar nu o trasatura caracteristica esentiala care sa contureze natura juridica a rechizitiei ca operatiune juridica de drept public.

Situatiile exceptionale care obliga organele executiv-administrative sa dispuna si sa aplice rechizitia unor bunuri mobile si imobile survin la declararea mobilizarii partiale sau totale a fortelor armate ori a starii de razboi, la instituirea starii de asediu sau de urgenta, precum si pentru prevenirea, localizarea, inlaturarea urmarilor unor dezastre, cat si pe timpul acestor situatii.

Art.4 din Legea nr.132/1997 prevede ca rechizitionarea de bunuri survine si se dispune:

la declararea mobilizarii partiale sau totale, precum si a starii de razboi, prin decretul de declarare emis de Presedintele Romaniei;

la instituirea starii de asediu sau de urgenta, prin decretul de instituire emis de Presedintele Romaniei;

in cazul prevenirii, localizarii si inlaturarii urmarilor unor dezastre, prin hotarare a Guvernului sau prin ordine ale prefectilor.

2.2. Subiectele raportului juridic de rechizitie

Raportul juridic de rechizitie este un raport juridic de drept administrativ, in cadrul caruia subiectul activ impune subiectelor pasive sa predea folosinta temporara si, in cazul bunurilor consumabile si perisabile, proprietatea unor bunuri mobile sau imobile aflate in proprietatea sau detinerea legala a acestora, cu plata unor despagubiri.

Subiectele active ale raportului juridic de rechizitie sunt, potrivit art.2 alin.(l) din Legea nr.132/1997, fortele destinate apararii nationale sau autoritatile publice.

Subiectele pasive ale raportului juridic de rechizitie pot fi agentii economici, institutiile publice, precum si alte persoane juridice si fizice care sunt proprietarii sau detinatorii legali ai bunurilor ce fac obiectul rechizitiei.

2.3. Obiectul raportului juridic de rechizitie

in functie de situatia exceptionala produsa si de nevoile autoritatilor implicate in activitatile de inlaturare a situatiei respective si a urmarilor acesteia, pot fi supuse operatiunii de rechizitionare atat bunurile mobile, cat si cele imobile, ai caror proprietari sau detinatori legali vor fi obligati sa le cedeze folosinta in favoarea autoritatilor competente.

Potrivit art.5 din Legea nr.132/1997, pot fi rechizitionate:

mijloace de transport cu tractiune animala, auto, feroviare, aeriene si navale;

instalatii portuare si dane;

sisteme, instalatii si tehnica de aerodrom, de comunicatii si de telecomunicatii;

surse de alimentare energetice;

tehnica de calcul;

tehnica si materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de constructii si de cai ferate;

carburanti-lubrifianti, utilaje si materiale pentru transportul si depozitarea acestora;

cladiri;

terenuri;

piese de schimb si materiale pentru intretinere si reparatii;

utilaje si materiale pentru dotarea atelierelor de reparatii;

articole de echipament, de protectie, de regie, de gospodarie si de igiena personala;

alimente si materiale pentru preparat, servit, distribuit si transportat hrana;

animale;

furaje;

tehnica, aparatura si materiale sanitar-veterinare.

Asa dupa cum am amintit deja, bunurile vor fi rechizitionate de la proprietarii sau detinatorii lor legali, care sunt obligati sa predea bunurile respective intr-o stare tehnica corespunzatoare folosirii lor in scopul pentru care sunt achizitionate, insotite si de echipamentele aferente, fara de care nu ar putea fi utilizate.

In ceea ce priveste imobilele, proprietarii sau detinatorii cu orice titlu ai acestora, sunt obligati, potrivit art.7 alin.(2) din Legea nr.132/1997, sa le puna la dispozitie cu utilitatile existente la data rechizitiei.



Potrivit art.31 din lege, nu sunt supuse rechizitionarii urmatoarele categorii de bunuri:

obiectele de uz personal si de gospodarie casnica;

bunurile personale strict necesare exercitarii profesiei sau ocupatiei, prin care persoana respectiva isi asigura existenta;

vehiculele cu tractiune animala sau mecanica apartinand invalizilor, vaduvelor de razboi si orfanilor minori;

partile din imobilele strict necesare ocupantilor;

cladirile penitenciarelor si ale scolilor speciale de munca si reeducare;

bunurile caselor si caminelor de copii, de handicapati si de batrani;

bunurile din patrimoniul cultural - national sau international;

bunurile care apartin bisericilor, manastirilor sau caselor de rugaciuni ale cultelor sau ale asociatiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum si locuintele monahilor;

cantitatile de cereale, alimente, legume si fructe necesare consumului proprietarului si al familiei sale, semintele necesare insamantarilor, precum si animalele de reproductie si animalele matca;

bunurile aflate in rezervele materiale nationale si in rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispozitiilor legale;

bunurile misiunilor diplomatice si ale oficiilor consulare straine;

bunurile apartinand persoanelor juridice si fizice straine, domiciliate sau cu resedinta ori cu sediul pe teritoriul Romaniei, care, prin acorduri internationale, sunt exceptate de la rechizitii;

materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolna­vilor cronici, care fac dovada acestei situatii.

2.4. Procedura aplicarii masurii rechizitionarii

Rechizitionarea de bunuri se dispune:

la declararea mobilizarii partiale sau totale, precum si a starii de razboi, prin decretul de declarare emis de Presedintele Romaniei;

la instituirea starii de asediu sau de urgenta, prin decretul de instituire emis de Presedintele Romaniei;

in cazul prevenirii, localizarii si inlaturarii urmarilor unor dezastre, prin hotarare a Guvernului sau prin ordine ale prefectilor.

Executarea masurii rechizitionarii se face de catre centrele militare judetene si al municipiului Bucuresti, in caz de mobilizare sau razboi, precum si de catre prefect, pentru prevenirea, localizarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre. Rechizitionarea navelor, a mijloacelor plutitoare si portuare se face de catre Statul Major al Fortelor Navale. Rechizitionarea aeronavelor, instalatiilor si tehnicii de aerodrom se face de catre Statul Major al Fortelor Aeriene.

In mod exceptional, in timp de razboi, orice comandant de subunitate sau unitate militara similara sau superioara batalionului, care, in lupta, actioneaza independent, este autorizat sa hotarasca rechizitionarea de bunuri, numai prin autoritatile administratiei publice locale si cu asumarea raspunderii proprii.

Bunurile rechizitionate se preiau numai pe baza ordinului de predare emis de autoritatile militare enumerate mai sus.

Ordinul de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza va cuprinde, obligatoriu, denumirea autoritatii militare emitente si a unitatii beneficiare, temeiul legal al rechizitiei, datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a detinatorului acestora, precum si mentiunile despre locul si termenul predarii bunurilor. Acest ordin se inmaneaza proprietarului sau detinatorului legal de catre delegatul centrului militar, al autoritatilor administratiei publice locale, al politiei sau al unitatii beneficiare, dupa caz.

La predarea bunurilor rechizitionate se incheie un proces-verbal in care sunt inscrise, pe langa datele de identificare, mentionate in ordinul de predare, starea si valoarea bunurilor la data rechizitiei.

in ceea ce priveste aeronavele, navele si instalatiile de aeroport si portuare, acestea vor fi preluate, impreuna cu echipajele si personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto si tehnica de constructii, cu soferii si, respectiv, cu mecanicii conductori.

Daca este vorba de alte bunuri, care nu pot fi folosite decat numai cu personal calificat, acestea vor fi preluate, de asemenea, impreuna cu personalul care le deserveste.

Pentru stabilirea cantitatilor de bunuri rechizitionabile, a despagubirilor, precum si pentru solutionarea litigiilor care deriva din executarea rechizitiilor au fost infiintate prin lege si functioneaza:

a) Comisii mixte de rechizitii la nivel judetean si al municipiului Bucuresti, compuse din:

prefectul judetului ori al municipiului Bucuresti - presedinte;

comandantul centrului militar judetean, respectiv, comandantii centrelor militare ale sectoarelor municipiului Bucuresti, dupa caz;

reprezentantul Statului Major al Fortelor Aeriene sau, dupa caz, Statului Major al Fortelor Navale;

reprezentantul comandamentului de jandarmi judetean sau al municipiului Bucuresti;

reprezentantul inspectoratului judetean de politie ori al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti;

seful compartimentului juridic al prefecturii;

reprezentantul Directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti - specialist in preturi si evaluari de bunuri;

seful oficiului de mobilizare a economiei nationale si pregatirii teritoriului pentru aparare;

directorul oficiului registrului comertului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;

reprezentantul consiliului judetean;

presedintele camerei de comert si industrie a judetului sau a municipiului Bucuresti;

reprezentantul structurii teritoriale pentru situatii de urgenta. Comisiile mixte de rechizitii stabilesc cantitatile de bunuri ce pot fi

rechizitionate pe localitati, agenti economici, institutii publice si alte persoane juridice si adopta hotararea in acest sens pe care o comunica persoanelor juridice carora li s-au stabilit obligatii de rechizitie de bunuri.

Hotararile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice prevazute in lege si sunt aduse la indeplinire de catre autoritatile administratiei publice locale, agentii economici, institutiile publice si alte persoane juridice, la instiintarea autoritatilor imputernicite sa efectueze rechizitii.

b) Comisia Centrala de Rechizitii, ca organ de pregatire si executare a rechizitiilor, aflata in subordinea Guvernului, compusa din:

seful Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale -presedinte;

patru reprezentanti ai Ministerului Apararii Nationale;

doi reprezentanti ai Ministerului Internelor si Reformei Administratiei;

un reprezentant al Ministerului Justitiei;

doi reprezentanti ai Ministerului Economiei si Finantelor;

un reprezentant al Institutului National de Statistica;

directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului;

un reprezentant al Bancii Nationale a Romaniei;

cate   un reprezentant din partea ministerelor, stabilite prin hotarare a Guvernului.

Comisia Centrala de Rechizitii analizeaza si rezolva contestatiile la hotararile comisiilor mixte de rechizitii. Hotararile Comisiei Centrale de Rechizitii se pun in executare de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechizitii.

2.5. Regimul actelor juridice privind rechizitiile

in cursul initierii, derularii si finalizarii operatiunilor de rechizitionare a bunurilor mobile si imobile, organele competente emit mai multe categorii de acte juridice.

Astfel, rechizitionarea se dispune prin:

Decret emis de Presedintele Romaniei pentru declararea mobilizarii partiale sau totale;

Decret emis de Presedintele Romaniei pentru instituirea starii de asediu sau de urgenta;

Hotarare a Guvernului sau ordine ale prefectilor, adoptate si, respectiv, emise pentru prevenirea, localizarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre.

De asemenea, bunurile se rechizitioneaza in baza ordinelor de predare emise de autoritatile militare prevazute la art.6 din Legea nr. 132/1997, care sunt urmate de procesele-verbale de predare-primire a bunurilor rechizitionate.

Toate aceste acte juridice sunt emise sau adoptate de organe ale puterii executiv-administrative, in baza Legii nr. 132/1997 si pentru organizarea executarii acesteia (decretele pentru declararea mobilizarii sau pentru instituirea starii de asediu sau de urgenta, hotararile Guvernului sau ordinele prefectilor pentru prevenirea, localizarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre) sau pentru aplicarea in concret a ei (ordinele de rechizitionare si predare a bunurilor rechizitionate), avand astfel caracterul unor acte administrative tipice.

Potrivit alin.(3) al art.5, intitulat Actele nesupuse controlului si limitele controlului, din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

Deci, actele administrative prezentate mai sus vor putea fi atacate la instantele de contencios administrativ competente numai pentru exces de putere.

In conformitate cu art.2 alin.(l) lit.n) din Legea nr.554/2004, prin excesul de putere se intelege exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

O alta categorie de acte juridice o reprezinta hotararile adoptate de Comisia Centrala de Rechizitii in temeiul art.24 alin.(4) din Legea nr. 132/1997, prin care rezolva contestatiile formulate de persoanele juridice impotriva hotararilor prin care comisiile mixte stabilesc in sarcina lor obligatii de rechizitii de bunuri.

Legea nr. 132/1997 nu contine reglementari din care sa rezulte natura juridica a acestor hotarari si nici posibilitatea contestarii lor in justitie, dar consideram ca acestea sunt acte administrative, hotararile Comisiei Centrale de Rechizitii fiind adoptate in solutionarea unei cai administrative de atac, astfel ca sunt incidente prevederile generale ale Legii nr.554/2004.

Apreciem ca aceste acte administrative nu intra in categoria actelor administrative la care se refera art.5 alin.(3) din Legea nr.554/2004, nefiind emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor. Aceste acte sunt adoptate in legatura cu stabilirea si respectarea cantitatilor de bunuri rechizitio-nabile, astfel ca pot fi atacate in fata instantei de contencios administrativ potrivit reglementarilor generale ale Legii contenciosului administrativ.

2.6. Restituirea bunurilor rechizitionate si stabilirea despagubirilor cuvenite proprietarilor

La indeplinirea termenelor sau la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia, bunurile se restituie celor de la care au fost rechizitionate, cu proces-verbal de restituire, fiind acordate si despagubirile legale pentru bunurile rechizitionate.

Astfel, pentru bunurile neconsumabile rechizitionate, despagu­birile se acorda astfel:

prin chirie, a carei modalitate de calcul se stabileste prin hotarare a Guvernului;

prin acordarea diferentei de valoare corespunzatoare, pentru bunurile care se restituie cu degradari majore;

prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului, stabilita in functie de starea tehnica si de gradul de uzura la momentul rechizitionarii, in cazul in care, din motive obiective, nu mai poate fi restituit.

Pentru bunurile consumptibile, despagubirile se acorda prin achitarea la pretul pietei in momentul preluarii, conform masurilor dispuse in imprejurari exceptionale de catre Guvern, potrivit legii.

Metodologia, cadrul de organizare si criteriile de evaluare a despagubirilor, pe categorii de bunuri, se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Plata despagubirilor se face:

de catre ministere si celelalte autoritati publice in folosul carora s-au efectuat rechizitiile sau prestarile de servicii in interes public, din fondurile cu aceasta destinatie puse la dispozitie de la bugetul de stat, ori din alte fonduri constituite potrivit legii, in cazul starii de razboi, de mobilizare, de asediu sau de urgenta;

de catre autoritatile administratiei publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, pentru prevenirea, localizarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre.

In vederea efectuarii platii despagubirilor, este necesar ca persoanele ale caror bunuri au fost rechizitionate sa prezinte procesul-verbal la lichidare, operatiune care se face in timpul si prin modalitatile de plata stabilite prin hotarare a Guvernului. Neprezentarea procesului-verbal de rechizitie la lichidare, in termen de 3 ani de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a datei inceperii platii, are ca urmare pierderea dreptului la despagubiri, pentru bunurile rechizitionate.

Contestatiile privind preturile practicate, valoarea de despagubire a bunurilor rechizitionate inscrise in documentele oficiale si a modului de achitare a acestora se adreseaza comisiei mixte de rechizitii, in cel mult 90 de zile de la data incheierii procesului-verbal de restituire.

Hotararile comisiei mixte de rechizitii pot fi contestate, in cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrala de Rechizitii, care, in cazul admiterii contestatiei, in hotararea pronuntata, fixeaza pretul care urmeaza a fi achitat.

Hotararea Comisiei Centrale de rechizitii poate fi atacata in justitie, de catre persoanele interesate, in cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, care este un termen de decadere.

Consideram ca formularea folosita de legiuitor la art.30 alin.(3) din Legea nr. 132/1997, potrivit caruia „hotararea Comisiei Centrale de Rechizitii poate fi atacata in justitie', face trimitere la instantele de drept comun in raport cu natura si regimul juridic aplicabil actului juridic atacat. Or, este evident ca hotararea prin care Comisia Centrala de Rechizitii solutioneaza o contestatie impotriva hotararii comisiei mixte de rechizitii este un act administrativ adoptat intr-o cale administrativa de atac, fiind supusa regimului juridic de drept administrativ al Legii nr.554/2004.

Astfel, avand in vedere dispozitiile art.10 din Legea nr.554/2004, formularea folosita la art.30 alin.(3) din Legea nr. 132/1997 se interpreteaza in sensul ca hotararea Comisiei Centrale de Rechizitii poate fi atacata la Curtea de Apel Bucuresti sau Curtea de apel de la sediul persoanei juridice reclamante.

In situatia in care legiuitorul ar fi urmarit ca un litigiu de natura administrativa sa fie sustras competentei instantelor de drept comun in aceasta materie, ar fi facut-o printr-o dispozitie expresa, asa dupa cum a procedat in alte cazuri (spre exemplu, actiunea avand ca obiect contestarea hotararii Comisiei judetene de aplicare a Legii nr.18/1991, data in competenta judecatoriei in raza careia se afla terenul litigios).







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact