StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » auditul performantei
Trimite articolul prin email Planificarea auditului : Auditul performantei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Planificarea auditului



Planificarea auditului


















Elaborarea unui studiu preliminar finalizat cu intocmirea unui raport



Raportul constituie baza pentru intocmirea planului de audit




In conformitate cu Standardele de audit INTOSAI, in auditul performantei, dupa selectia studiilor, se trece la etapa de planificare. Aceasta implica efectuarea unui studiu preliminar si elaborarea planului de audit pentru fiecare tema selectata.

Avand in vedere ca in auditul performantei auditorul se confrunta cu o situatie mai complexa decat in auditul financiar, este necesara efectuarea unui studiu preliminar inainte de elaborarea planului de audit. Studiul preliminar reprezinta o etapa a planificarii auditului care se va finaliza cu intocmirea unui raport ce cuprinde concluzii si propuneri denumit „Raport privind studiul preliminar”.

Raportul privind studiul preliminar trebuie sa confirme daca studiul este bine fundamentat si daca trebuie continuat.

Raportul privind studiul preliminar va include o analiza a contextului activitatilor in cauza respectiv obiectivele, mediul legislativ, intrebarile si criteriile auditului, metodele de obtinere si interpretare a probelor de audit.




Obtinerea de date si informatii in legatura cu activitatea entitatii


Obtinerea unui minim de probe de audit










Auditorii apreciaza daca sunt argumente pentru continuarea auditului

Intelegerea activitatii entitatii auditate


In elaborarea raportului privind studiul preliminar auditorii incep prin obtinerea de informatii necesare intelegerii activitatii entitatii.

Pentru atingerea acestui scop, auditorii efectueaza vizite la sediul entitatii, realizand interviuri cu „persoane cheie”.   Totodata, lamuresc eventualele neclaritati in legatura cu scopurile si obiectivele activitatii entitatii, examineaza dosare si pot solicita detalii in legatura cu informatiile identificate.

Este important ca auditorii sa consulte experti, persoane din mediul universitar, ofertanti si reprezentanti ai beneficiarilor de servicii publice pentru a stabili oportunitatea efectuarii studiului.

In aceasta faza, auditorii au nevoie de un minimum de probe de audit in vederea formularii intrebarilor, stabilirii criteriilor pentru evaluarea performantei. Totodata ei trebuie sa selecteze metodele cele mai adecvate pentru a obtine alte probe de audit de incredere, relevante si rezonabile.

Tinand cont de datele si informatiile obtinute, auditorii analizeaza daca exista posibilitatea ca dupa efectuarea studiului sa se imbunatateasca performanta entitatii auditate. In cazul in care se constata ca studiul nu ar aduce ceva nou, sau ca nu exista posibilitatea obtinerii de probe de audit suficiente, auditorii pot propune oprirea studiului. Aceeasi decizie poate fi adoptata si in cazul in care executivul preconizeaza schimbari de obiective, reorganizari sau reorganizarea entitatii.




Formularea obiectivelor de audit, revizuirea intrebarilor principale ale studiului





Tehnica

situatie-complicatie


















































Formularea ipotezelor si obtinerea probelor de audit care sa le confirme




















Divizarea intrebarilor intre minim 2 si maxim 7 intrebari secundare

































Criteriile de evaluare trebuie sa fie relevante, rezonabile si tangibile






Stabilirea principalelor intrebari ale studiului


Prin „intelegerea entitatii si a activitatii acesteia”, inclusiv intelegerea sistemelor managementului si a fluxurilor de informatii, auditorii vor formula „obiectivele de audit” respectiv, „rezultatele planificate sau efectele studiului” si vor revizui intrebarile principale (problemele cheie) formulate inca din etapa de selectie.

De precizat ca obiectivele auditului vizeaza imbunatatirea performantei, iar intrebarile (problemele cheie) sunt dictate atat de natura subiectului cat si de obiectivele auditului.

Pentru clarificarea principalelor intrebari ale auditului se utilizeaza o tehnica denumita situatie-complicatie. Termenul situatie defineste o scurta descriere a temei principale a studiului incluzand obiectivele programului sau obiectivele entitatii.

Termenul complicatie defineste problema sau problemele aparute in situatia analizata si motivatia efectuarii studiului.

Exemplul 1:



Situatia

Studiul implementarii unui nou sistem informatic.

Pentru a imbunatati eficienta, un Departament a planificat sa introduca in anul 2001 un nou sistem informatic pentru care a alocat o suma de 600 mil.lei estimand o crestere a eficientei cu 50 mil. lei incepand cu anul urmator.


Complicatia

Sistemul informatic a fost achizitionat la un pret mai mare cu 200 mil. lei, implementarea s-a facut cu 5 luni intarziere, iar nivelul eficientei se situeaza sub cel estimat.

Intrebare: A fost bine administrat proiectul ?


Exemplul 2:



Situatia

- Auditul eficientei unei agentii

Agentia Nationala a Fortelor de Munca, a planificat plata alocatiilor de somaj celor indreptatiti,  la termenele prevazute, la valori corespunzatoare pentru a indeplini criteriile de performanta (valoare pentru bani). In anul 2000 a efectuat plati pentru un numar de 300.000 de persoane aflate in somaj, depasind suma neta cu 4% si inregistrand costuri suplimentare de functionare in suma de 125 mil.lei.


Complicatia

In anul 2002, desi in activitatea de efectuare a platilor, s-a mentinut aceeasi rata a erorii, iar somajul s-a redus cu 30%, costurile de functionare a Agentiei au crescut cu 15%

Intrebare: Este Agentia eficienta?


Trebuie mentionat ca formularea intrebarilor si revizuirea acestora reprezinta un proces dificil, care necesita multa atentie din partea auditorilor intrucat acestia trebuie sa formuleze intrebari corespunzatoare pentru toate problemele identificate.



Intrebarile pe care auditorii le vor formula trebuie sa tina cont de natura si felul informatiilor, cat si de natura raspunsurilor asteptate. Astfel, la o intrebare care se adreseaza cu „ce s-a intamplat?” raspunsul va fi total diferit fata de raspunsul la o intrebare care se adreseaza cu „daca” sau „de ce”.


Divizarea intrebarilor principale in intrebari secundare


Intrebarile principale sunt impartite in intrebari secundare iar acestea la randul lor vor fi divizate in alte intrebari secundare, procesul incheindu-se in momentul in care pentru intrebarile rezultate se pot formula ipoteze si se pot identifica probe de audit care pot sa confirme sau sa infirme ipotezele.

In procesul de divizare al intrebarilor pe masura ce se trece de la un nivel la altul , acestea devin tot mai specifice, iar raspunsul poate fi: „da sau nu”, „da dar” sau „nu dar”.

Echipa de lucru identifica intrebarile secundare, directorul fiind implicat si el in aceasta activitate.

Este necesar ca:

o       intrebarile sa fie formulate intr-o succesiune logica si intr-o ordine structurata;

o       intr-o succesiune logica – Au fost bine planificate achizitiile?, Au fost bine executate?, A fost onorat contractul?

o       intr-o ordine structurata – Este departamentul A eficient?, Este departamentul B eficient, Sectia C este eficienta?, etc.

o       sa se renunte la intrebarile neesentiale

o       intrebarile sa fie formulate in functie de obiective – Sunt drepturile de protectie sociala platite celor indreptatiti? Sunt platite la cuantumurile planificate?

Intrebarile principale vor fi divizate in cel putin 2, dar nu mai mult de 7 intrebari secundare.

Exemplu


Intrebarea principala Achizitionarea unui nou sistem informatic poate asigura performanta?

Se identifica trei intrebari secundare:

1. Entitatea a efectuat achizitia in concordanta cu reglementarile in vigoare?

2. Sistemul informatic satisface necesitatile utilizatorilor la un cost rezonabil?

3. Entitatea a urmarit respectarea clauzelor contractuale, de catre furnizor?

Intrebarea secundara ( nivel 2 )Sistemul informatic satisface necesitatile utilizatorilor la un cost rezonabil? – poate fi divizata in alte trei intrebari secundare:

2.1. Cerintele pentru sistem au fost formulate clar de la inceput?

2.2. Clauzele contractuale privind serviciul sunt in concordanta cu cerintele?

2.3. S-a obtinut un pret bun?

Intrebarea secundara ( nivel 2.3. )– S-a obtinut un pret bun? este divizata in alte trei intrebari secundare:

2.3.1. A fost o competitie corecta pentru adjudecarea contractului?

2.3.2. Competitia s-a mentinut de-a lungul intregului proces de contractare?

2.3.3. Au fost luate in consideratie diferitele forme ale achizitiilor publice?

Intrebarea secundara ( nivel 2.3.1. ) – A fost o competitie corecta pentru adjudecarea contractului? este divizata in alte 3 intrebari secundare :

2.3.1.1. Contractul a prezentat un interes suficient pentru ofertanti?

2.3.1.2. S-au primit oferte suficiente?

2.3.1.3. S-au parcurs toate etapele contractarii pentru a se asigura comparatia preturilor?


Identificarea criteriilor


Criteriile de audit reprezinta „termeni de referinta” identificati, respectiv standardele fata de care este judecata (apreciata) atingerea performantei.

In selectarea criteriilor, auditorii trebuie sa verifice daca acestea sunt relevante, rezonabile si tangibile. Ele trebuie declarate, validate si cand este posibil, vor avea la baza surse autorizate. De exemplu:

- legislatie, declaratii oficiale de politica, standarde;

- ghiduri si reglementari departamentale;

- practici manageriale acceptate de departamente;

- cerinte contractuale;

- standarde industriale si alti indicatori relevanti;

- obiective si sarcini de performanta relevante (publicate).

Avand in vedere ca, in general, entitatile sunt interesate sa „acorde o importanta deosebita la ceea ce se masoara sau se evalueaza (se intalneste la entitati tendinta de a-si pretui foarte mult propriile rezultate) auditorii trebuie sa fie prudenti atunci cand decid sa aleaga drept criterii de audit, pe cele utilizate de insasi entitatea auditata.

De mentionat ca, pe langa criteriile cantitative (de ordin numeric) auditorii vor lua in considerare si criteriile calitative (buna practica intr-un anumit domeniu).





Probele de audit trebuie sa fie competente, relevante si rezonabile



















Competenta







Credibilitate





















Relevanta





Suficienta


























Fotografii, diagrame, harti si alte forme de reprezentare

















Declaratii, care reprezinta raspunsuri la interviuri, chestionare, sondaje etc.



















Scrisori sau memorandumuri primite de la entitate, facturi, contracte, rapoarte ale auditorilor externe, manuale de proceduri, etc.























Indicatori si tendinte privind performanta programului sau entitatii auditate.


Identificarea probelor de audit care raspund intrebarilor studiului


Probele de audit reprezinta acele date si informatii colectate de catre auditori, pentru sustinerea constatarilor, concluziilor si recomandarilor cuprinse in rapoartele de audit.

Standardele de audit INTOSAI precizeaza ca auditorul trebuie sa obtina probe de audit competente, relevante si rezonabile pentru a sustine rationamentul si concluziile sale in legatura cu entitatea, programul, activitatea sau functiunea auditata (paragraful 3.0.3 (e).

In auditul performantei auditorii vor identifica, colecta si analiza probe de audit in legatura cu intrarile, descrierea proceselor, iesirile si efectele, precum si perceptiile sau opiniile publicului (de exemplu: opinia publicului in legatura cu serviciile publice).

In general, auditorii trebuie sa colecteze probe de audit pentru a raspunde la intrebarile secundare inclusiv cele situate la nivele mai joase, de asemenea, vor avea in vedere orice limitari pe care le pot intalni in formularea concluziilor.



Pentru a identifica acele probe care vor sustine concluziile si recomandarile ce vor fi cuprinse in rapoartele de audit, auditorii utilizeaza o matrice (fig. 2) care evidentiaza legatura dintre criterii si probe.


Caracteristicile probelor de audit


Probele de audit devin competente atunci cand informatiile si datele obtinute de catre auditori sunt suficiente, corespunzatoare (in vederea atingerii obiectivelor auditului), impartiale, de incredere si fiabile (inspira siguranta).

Credibilitatea unei probe de audit poate fi evaluata tinand cont de urmatoarele considerente:

probele de audit provenind de la surse din afara entitatii auditate sunt mult mai de incredere decat cele obtinute din interiorul entitatii;

probele de audit obtinute sub forma de documente sunt mult mai de incredere decat cele verbale (orale);

probele de audit obtinute direct de auditor, prin observatie directa sunt mult mai de incredere decat cele obtinute indirect;

probele de audit verbale coroborate cu probele de audit scrise sunt mult mai de incredere decat probele de audit verbale luate separat;

coroborarea probelor de audit obtinute, reprezinta o tehnica sigura pentru consolidarea credibilitatii acestora;

documentele originale sunt mai de incredere decat documentele fotocopiate, totusi daca documentele originale sunt fotocopiate de auditor, acesta trebuie sa noteze sursa si data efectuarii foto-copiei.

Probele de audit sunt considerate relevante daca au legatura cu obiectivele si criteriile auditului. In vederea asigurarii relevantei probelor de audit, este necesar ca in etapa de planificare atat obiectivele cat si criteriile auditului sa fie cat mai clar definite.

Probele de audit au un caracter suficient daca sunt destul de relevante si de incredere astfel incat sa convinga o persoana cu o pregatire speciala ca rezultatele auditului performantei, respectiv: constatarile, concluziile si recomandarile sunt justificate.

Suficienta reprezinta o masura cantitativa a probelor de audit in timp ce caracterul complet (adecvat) este o masura a calitatii, a relevantei (drept criteriu specific ) si a credibilitatii acestora.


Tipuri de probe de audit


In cadrul auditului performantei, probele de audit, respectiv datele si informatiile obtinute, sunt utilizate pentru a demonstra daca managementul si personalul entitatii auditate au actionat in conformitate cu principiile operationale stabilite prin politicile si standardele adoptate si au folosit resursele in mod economic, eficient si eficace.

De asemenea, probele de audit pot constitui si un instrument de aparare a entitatii auditate in raporturile acesteia cu alte entitati.

In functie de natura lor se deosebesc urmatoarele tipuri de probe de audit.

a) Probe de audit fizice

Astfel de probe se obtin prin observarea directa a persoanelor si evenimentelor si se prezinta sub forma de fotografii, diagrame, harti grafice si alte forme si reprezentari.

In practica probele de audit fizice se pot obtine prin observarea directa a evenimentelor, fenomenelor, persoanelor etc. de catre doi sau mai multi auditori si daca este posibil chiar insotiti de catre reprezentanti ai entitatii auditate. Este important ca prezentarea acestora sa fie cat mai clara si usor de inteles.

Daca proba de audit obtinuta prin observarea directa a unei anumite situatii/imprejurari, prezinta riscul unei interpretari eronate in legatura cu obiectivele auditului, atunci aceasta va fi coroborata cu alte probe pentru a-i conferi soliditate.

b) Probele de audit verbale

Aceste probe le intalnim sub forma declaratiilor,
care in mod frecvent reprezinta raspunsuri la interviuri, sondaje etc.

Declaratiile pot constitui pentru auditori surse importante de informatii care sunt folosite in procesul de audit. De regula, declaratiile sunt obtinute de la angajatii entitatii, beneficiarii programului auditat, experti si consultanti special angajati sa sprijine furnizarea de dovezi suplimentare si chiar de la reprezentanti ai opiniei publice.

Pentru a putea fi utilizate ca probe de audit, declaratiile se vor consolida astfel:

prin confirmari scrise obtinute de la intervievati;

apeland la surse independente care sa relateze fapte similare;

prin verificarea ulterioara a inregistrarilor.

In general, pentru evaluarea increderii si relevantei probelor de audit verbale, auditorii trebuie sa-si formeze o parere despre sinceritatea intervievatilor avand in vedere pozitia acestora in cadrul entitatii, nivelul cunostintelor si dorinta lor de colaborare.

c) Probele de audit documentare

Proba de audit documentara reprezinta acea proba obtinuta pe baza de documente. Aceasta poate fi prezentata in forma scrisa sau in format electronic.

Auditorii obtin astfel de probe prin examinarea unor documente externe cum ar fi: scrisori sau memorandumuri primite de entitatea auditata, facturi de la furnizori, contracte de inchiriere, alte contracte, rapoarte ale auditorilor externi, alte rapoarte, precum si scrisori de confirmare din partea unor terti. Totodata se colecteaza probe si din documentele interne (emise de entitate), respectiv inregistrari contabile, corespondenta externa, descrierea entitatii, bugete, rapoarte interne, sinteze statistice ale activitatii desfasurate de entitate, politici si proceduri interne.

Relevanta probelor de audit documentare trebuie evaluata in functie de obiectivele auditului.

De exemplu, existenta unui manual de proceduri constituie o proba, numai daca acesta este aplicat. Documentele in care sunt consemnate rezultatele controlului intern pot fi considerate probe de audit credibile daca, in prealabil, se face o evaluare a controalelor ce opereaza in interiorul sistemului.

d) Probele de audit analitice

Aceste probe se obtin urmare verificarii, interpretarii si analizarii datelor rezultate din activitati legate de implementarea unui program de catre entitatea auditata. Analizele presupun in principal: evaluari (estimari) ale indicatorilor si tendintelor obtinute de la entitatea auditata sau din alte surse. In mod logic acesti indicatori si/sau tendinte sunt comparate cu recomandarile din standardele aplicabile in domeniu sau cu anumite repere tehnice (acolo unde este cazul).

Probele analitice, de regula, sunt numerice (de exemplu: evaluarea rezultatelor utilizarii resurselor sau proportia in care s-a cheltuit bugetul), dar pot fi si non-numerice (de exemplu: observarea unei tendinte de crestere a unui anumit tip de contestatii facute in cadrul entitatii auditate).




Vizite la entitati pentru a examina documente si a realiza interviuri.



Solicitarea completarii de chestionare












Probe de audit detaliate







Selectarea metodelor de obtinere si analizare a probelor de audit


Probele de audit pot fi obtinute prin efectuarea unor vizite la sediul entitatii auditate pentru a examina diverse documente existente in dosare si pentru a efectua interviuri cu persoane cheie. Daca auditul presupune obtinerea de probe de la mai multe entitati, acestea pot fi obtinute prin trimiterea unor scrisori sau prin adresarea unor chestionare care cuprind o lista de intrebari referitoare la tema auditata. Intrucat intrebarile la care trebuie sa raspunda auditul, presupune studierea mai multor aspecte ce necesita un volum mare de timp si costuri ridicate, auditorii pot decide, utilizand rationamentul profesional, sa studieze numai acele cazuri predispuse la riscuri privind realizarea performantei.

Totodata, pentru unele aspecte se pot obtine probe de audit prin examinarea unui esantion reprezentativ.  

Alegerea celor mai adecvate metode si tehnici de obtinere a probelor de audit, se realizeaza prin exercitarea rationamentului profesional al auditorilor, care trebuie sa tina cont de necesitatile de a aprofunda sau nu, anumite aspecte ale auditului, bugetul de timp alocat examinarilor, precum si de costul obtinerii probelor.

Pentru obtinerea probelor de audit detaliate auditorii pot examina documentele din dosarele entitatii, pot organiza grupuri de dezbatere sau pot efectua interviuri si observatii directe. Astfel, spre exemplu, pentru a obtine probe de audit referitoare la experienta altor entitati, sau la perceptiile si opiniile beneficiarilor de servicii publice se pot organiza interviuri si grupuri de dezbatere, folosind o lista de intrebari cu caracter deschis care favorizeaza obtinerea de raspunsuri detaliate

Examinarea dosarelor

Informatiile si datele obtinute din examinarea dosarelor constituie probe elocvente pentru formularea concluziilor si sustinerea recomandarilor. La entitatea auditata evidenta dosarelor poate fi obtinuta de la registratura, iar informatiile si datele specifice unei anumite activitati sunt de regula colectate din dosarele infiintate special pentru aceasta. In practica, prin utilizarea tehnicii interviului auditorii pot identifica locul unde sunt pastrate dosarele.

Dosarele cele mai utile in procesul de auditare a performantei includ:

F   dosare privind planificarea strategica si operationala;

F   dosare privind controalele dispuse de conducere;

F   dosare cu stenogramele sedintelor conducerii executive;

F   dosarele de contestatii;

F   dosare privind anumite verificari dispuse de conducere;

F   dosare cu rapoartele precedente ale auditorilor.

Chiar daca, studierea dosarelor reprezinta un sprijin important in stabilirea constatarilor, datorita timpului limitat auditorii nu au intotdeauna posibilitatea examinarii acestora in totalitate si, prin urmare pot examina un esantion reprezentativ selectat in functie de obiectivele auditului.

Observarea

Prin studierea comportamentului general al personalului entitatii se obtin informatii in legatura cu: problemele tensionate, moralitatea conducerii si relatiile personalului entitatii cu publicul/beneficiarii serviciilor publice. Totusi, trebuie manifestata o grija permanenta in legatura cu alegerea activitatilor ce vor fi observate direct, prin selectarea acelor activitati care se preteaza la observare si care sunt reprezentative pentru domeniul auditat. Tehnica observarii se aplica la institutiile care lucreaza cu publicul (exemple: spitale, muzee, sectii financiare). De mentionat ca, in timpul observarii auditorii trebuie sa realizeze un comportament similar cu cel al clientilor. In astfel de situatii se consulta managementul entitatii pentru a obtine acordul utilizarii acestei tehnici. Imaginile foto, inregistrarile video sau audio confera valoare observatiilor directe.

Probe de audit cuantificabile

Probele de audit obtinute se centralizeaza in functie de natura lor sub forma unor liste, in vederea cuantificarii rezultatelor. De exemplu, se pot utiliza liste care sa ghideze auditorii in inregistrarea documentelor si a anumitor date si informatii privind o activitate specifica.

Utilizarea chestionarelor

Pentru a scoate in evidenta fapte sau opinii se utilizeaza chestionare care se completeaza in cadrul unor interviuri de catre cei intervievati sau de catre auditori. Daca entitatea are locatii in teritoriu, atunci chestionarele se trimit prin posta, insa acest gen de chestionare prezinta dezavantajul ca anumiti intervievati pot sa nu raspunda, pot completa gresit, sau pot sa raspunda cu intarziere.

Esantionarea








Coroborarea probelor de audit pentru a le face cat mai convingatoare

Auditorii, in functie de sursele probelor de audit identificate, pot decide daca colecteaza fapte si opinii de la intreaga populatie (totalitatea surselor) sau dintr-un esantion reprezentativ. Daca populatia are mai mult de 100 de elemente atunci este de preferat sa se efectueze esantionarea. Pentru obtinerea unor rezultate reprezentative, ce pot fi extrapolate la intreaga populatie, esantionul trebuie sa cuprinda intre 50 si 100 de elemente.

In cazul in care problema studiului este sensibila, controversata, si in acelasi timp este in atentia presei si/sau a Parlamentului, auditorii au nevoie de probe de audit convingatoare. De cele mai multe ori este necesar sa se obtina mai multe probe de audit provenite din surse diferite, care luate impreuna sa poata convinge. De exemplu, se coroboreaza probele obtinute din interviurile cu managementul entitatii cu cele obtinute din interviurile cu clienti sau ofertanti.

De notat ca, probele obtinute de auditori prin observatie directa sunt mai convingatoare si mai de incredere decat cele obtinute de la entitate. Indicatorii de performanta extrasi din situatiile financiare, prezinta un grad ridicat de incredere daca sistemul de control intern al entitatii este organizat si functioneaza corespunzator. Probele de audit documentare sunt mai de incredere decat cele verbale.

Verificarea metodelor de obtinere a probelor de audit

Se recomanda testarea unui esantion reprezentativ care are caracteristici similare pentru intreaga populatie, pentru a fi siguri ca metodele alese sunt eficiente si eficace. De asemenea, pentru a selecta un esantion in vederea trimiterii unor chestionare auditorii trebuie sa aiba siguranta ca pot obtine numele persoanelor si adresa acestora.

Alegerea metodelor pentru obtinerea probelor de audit depinde si de pregatirea profesionala a auditorilor, deoarece interpretarea si analizarea acestora necesita adeseori utilizarea unor tehnici destul de complicate.



Stabilirea modalitatilor in care se vor interpreta probele de audit




In auditul performantei probele de audit pot fi interpretate folosind urmatoarele metode :

F   prin completarea unor tabele si proiectarea unor reprezentari grafice, pentru a sintetiza datele si informatiile de ordin cantitativ;

F   calcularea indicatorilor de performanta (costul pe unitatea de produs, venitul realizat pe persoana);

F   desenarea si analizarea unor diagrame;

F   analizarea legaturilor dintre variabile;

F   descrierea si analizarea proceselor din cadrul unei diagrame;

F   completarea unei matrice si efectuarea de comparatii intre criterii si conditii;

F   analizarea unui esantion de cazuri (studii de caz) pentru a scoate in evidenta exemplele bune si exemplele rele.





Continutul raportului privind studiul preliminar

Raportul privind studiul preliminar


Raportul reprezinta un document in care sunt prezentate motivatia si modul in care auditorii intentioneaza sa realizeze studiul. In mod uzual, raportul este structurat pe urmatoarele capitole.

a) scopul, costurile studiului si estimarea momentului publicarii;

b) analiza contextului in care se desfasoara activitatile entitatii propuse pentru a fi auditate, inclusiv obiectivele auditarii, rezultatele la zi si cadrul de reglementari;

c) analiza riscului in atingerea performantei;

d) formularea obiectivelor auditului (impactul planificat sau efectul auditului). Obiectivele auditului sunt strans legate de misiunea Curtii de Conturi si se refera la:

- evaluarea modului de utilizare a fondurilor publice de catre entitatea auditata in concordanta cu principiile economicitatii, eficientei si eficacitatii;

- raportarea constatarilor catre Parlament.


e) prezentarea intrebarilor la care va raspunde studiul (detalierea intrebarilor se va face intr-o anexa) si a raspunsurilor pe care auditorii spera sa le obtina;


f) criteriile de evaluare a auditului - este important ca auditorii sa identifice criterii de evaluare clar formulate si confirmate, iar daca este posibil acestea sa provina din surse autorizate;

g) analizarea posibilitatilor de obtinere a probelor de audit; Pentru aceasta auditorii vor evalua daca la entitatea auditata exista informatii competente, relevante si rezonabile si vor prezenta rezultatul testelor privind posibilitatea obtinerii probelor de audit adecvate;

h) alegerea metodelor de colectare si analiza a probelor de audit (in figura nr. 2 se va prezenta matricea completata);

k) resursele necesare inclusiv evaluarea cunostintelor si abilitatilor profesionale necesare echipei de auditare, precizand punctele cheie si graficul de desfasurare a auditului;

l) punctul de vedere al entitatii - auditorii vor preciza eventualele dubii existente, precum si modul de solutionare.



Revizuirea raportului privind studiul preliminar si prezentarea acestuia conducerii Curtii de Conturi pentru aprobare


Analizarea raportului privind studiul preliminar de catre director si consilierul de conturi (doua nivele)

Consilierul de conturi si directorul directiei de audit al performantei trebuie sa revizuiasca raportul privind studiul preliminar.

Acestia vor analiza si aprecia daca:

tema studiului se incadreaza in atributiile si competentele Curtii de Conturi;

studiul este oportun si se poate realiza cu costuri rezonabile;

metodele si tehnicile de obtinere si analizare a probelor de audit selectate, se pot aplica in practica, iar auditorii dispun de abilitatile si pregatirea necesara realizarii studiului;

probele de audit prevazute a se obtine vor raspunde la intrebarile studiului in mod convingator;

in raport s-a planificat obtinerea unei cantitati suficiente de probe de audit sau este necesar sa se obtina probe suplimentare, pentru a indeplini obiectivele auditului.




Discutarea unor aspecte ale raportului cu entitatea auditata



Prezentarea raportului conducerii Curtii de Conturi


Auditorii vor consulta entitatea auditata in legatura cu intrebarile studiului, natura si modalitatile de colectare si analizare a probelor de audit. Totodata, vor solicita entitatii parerea in legatura cu competenta si relevanta criteriilor de audit stabilite. Auditorii vor revizui raportul, tinand cont de comentariile entitatii auditate.

Raportul privind studiul preliminar va fi prezentat conducerii Curtii de Conturi pentru adoptarea deciziei de a continua sau nu studiul.
































Fig.nr.2


Matrice*

Intrebari

Criterii

Probe de audit cerute

Sursa probelor de audit

Metode de colectare a datelor

Metode de analizare a datelor

Limitari (ceea ce nu putem obtine)

Ce se poate afirma?

Ce intentioneaza auditorii sa cunoasca?

Care sunt cerintele de raportare?

Care sunt probele de audit ce raspund intrebarilor?

Unde vom cauta probele de audit?

Cum vom obtine probele de audit?

Ce vom face cu acestea dupa ce le obtinem?


Ce nu putem obtine?

Ce se poate afirma?

Raspunsurile pot fi: da, nu

da dar,

nu dar,




La care sa se poata da raspuns




Logice

Obiectivele, tintele sau standardele





Performanta trecuta sau performanta altor organizatii


Legislatia, ghidurile profesionale, practice de varf



Asteptarile de la clienti si de la utilizatori

Probe de audit cantitative;





Probe de audit descriptive;




Informatii privind calitatea





Experiente, perceptii, opinii

Entitatea auditata






Alte institutii publice




Studii si cercetari publicate





Clienti si utilizatori


Furnizori si ofertanti


Grupuri de interese

Observatii directe, examinarea documentelor, interviuri, grupuri de dezbatere si de referinta






Prin posta, telefon, e-mail (solicitarea documentelor si completarea chestionarelor)


Documentari (facute direct, prin posta sau e-email)

Probe cantitative (tendinte, comparatii, indicatori)



Probe calitative (indici)




Analiza sistemelor de control (diagrama fluxurilor)



Studii de caz

Descrierea evenimentelor deosebite




Informatii cu privire la populatie



Calitatea datelor si gradul de incredere al acestora

Descrierea evenimentelor deosebite




Informatii cu privire la populatie














Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre auditul performantei








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare