StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » bancile in economie » Activitatea bancara in perioada 1944 - 1989
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Nationalizarea principalelor intreprinderi industriale, bancare, de asigurari, miniere si transporturi (ii iunie i948)



Imediat dupa nationalizarea mijloacelor de productie, pentai a se evita instrainarea unor bunuri sau valori. Banca Nationala a Romaniei a dispus ca documentele de plata si actele emise de fostii proprietari, pana in ziua de 11 iunie 1948, la amiaza, sa nu mai fie onorate fara acceptul scris al noilor conduceri ale intreprinderilor nationalizate.De asemenea s-a dispus ca bancile particulare sa comunice intreprindelor nationalizate documentele de plata si incasari, disponibilitatile din diferite conturi, valorile mobiliare, datoriile si contractele semnate de conduceri aflate la banci pentru diverse scopuri.
Pentru intreprinder



ile nationalizate s-a luat masura ca incepand din 21 iunie 1948, acestea sa fie creditate direct de catre Banca Nationala si unitatile sale, in limita plafoanelor de credite aprobate.
Pentru consolidarea actului de nationalizare si dezltarea sectorului socialist, au fost luate masuri energice, in legatura cu organizata conducerii ificate a economica naiionale si crearea unui sistem de conducere socialist in luna iulie 1948 sa infiintat COMISIA DE STAT A PLANIFICA‚RII, ceea ce a permis trecerea la intocmirea primelor uri de stat pe anul 1949 Si 1950.
In aceeasi perioada, au fost reorganizate ministerele economice si principalele ramuri de productie si au tost infiintate centralele industriale, cu multiple atributii, privind activitatea intreprinderilor in legatura cu sarcinile de productie, ele la aprovizionare si pana la desfacerea productieiIn domeniul bancar, la 11 iunie 1948, au fost nationalizate numai Societatea Nationala de Credit Industrial, Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni.
Masura de a nu se nationaliza toate bancile si institutiile ele credit a avut la baza urmatoarele considerente:
» acestea ar fi constituit un balast, deoarece puterea financiara a acestora slabise mult;
» Banca Nationala puica efectua toate operatiunile bancare ale tuturor bancilor si institutiilor de credit in conditii bune; deci, acestea nu mai erau necesare;
» se evitau orice pretentii ale actionarilor din tara si strainatate.In luna august 1948, prin decretul nr. 197, bancile si institutiile de credit capitaliste au fost dizolvate si puse in stare de lichidare, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei, Bancii de Credit pentru Investitii (Societatea Nationala de Credit Industrial), Casa Nationala ele Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni.
La 1 septembrie 1948, patrimoniul Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale si Casei de Depuneri si Consemnatiuni au fost contopite, prin infiintarea Casei de Economii, Cecuri si consemnatiuni. La 7 octombrie 1947, aceasta institutie a primit actuala denumire - CASA DE ECONOMII SI CONSEMNATIUNI (CEC).
Decretul pentru dizolvarea si lichidarea intreprinderilor si institutiilor de credit prevedea urmatoarele:
Pe data publicarii decretului, intreprinderile bancare si institutiile de credit de orice fel. se considera pe deplin dizolvate si intrate in stare de lichidare, cu exceptia celor aiatate mai sus.
Legea a prevazut ca operatiunile de lichidare sa se efectueze astfel: la 549 de banci si institutii de credit, ale caror operatiuni nu erau supuse controlului Curtii Superioare Bancare, s-au efectuat conform normelor de drept comun si ale statutelor lor; la 75 de banci si institutii de credit, mai importante, au fost numit- lichidatori prin decizia Curtii Superioare Bancare, la propunerea Bancii Nationale a Romaniei.
Legea ele dizolvarea si lichidare a intreprinderilor bancare si institutiilor de credit NU SA APUCAT LA URMA‚TOARELE UNITA‚TI:
» institutiile de credit, asigurare, pensii si ajutoare cu caracter profesional si mutual, precum si acelora constituite de functionarii publici sau particulari, care, conform statutelor sau legilor lor de organizare, faceau operatiuni numai cu membrii lor, daca erau constituuite ca persoane juridice;
» societatile cooperatiste de credit, ale caror membri erau salariati sau pensionari publici .sau particulari, in proportie de 2/3 din numarul total al membrilor, avand obligatiunea ca, in termen de o luna de la data intrarii in vigoaie a decretului, sa decida, prin organele locale, schimbarea obiectului lor, in sensul ca urmau sa functioneze numai cu membrii salariati sau pensionarii publici si particulari si ca urmau a face operatiuni numai cu membrii lor, in caz contrar, intrand de drept in lichidare, conform decretului.
Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca, din 8 mai 1934. cu modificarile ulterioare, s-a abrogat, iar intreprinderile bancare si institutiile de credit, care si-au continuat activitatea, dupa aplicarea decretului ele lichidare, au fost guvernate ele dispozitiile codului comercial, precum si a altor legi care le erau aplicabile.
Competenta tribunalelor a fost trecuta asupra Curtii Superioare Bancare. in ceea ce priveste lichidarea intreprinderilor bancare si institutiilor de credite, intrate in stare ele lichidare.
Deciziile Curtii Superioare Bancare', fiind definitive si executorii, nu puteau fi suspendate si nici atacate prin nici o cale.
Dupa nationalizarea principalelor mijloace de productie, in anul 1948 a avut loc reorganizarea si specializarea sistemului bancar. Astfel, la finele anului 1948, sistemul bancar din tara noastra era format din Banca Republicii Populare Romane ' Banca de Stat, Banca de Investitii ' Banca de Credit pentru Investitii, Casa de Economii si Consemnatiuni.
Transformarea Bancii Nationale a Romaniei, la 1 decembrie 1948, in Banca Republicii Populare Romane - Banca de Stat, nu a fost o simpla schimbare de denumire, ci cuprindea elemente de fond in structura si functii, clin care m sublinia cateva:
» Prin decretul ele organizare (3-0 din 13 decembrie 1948), Bancii Republicii Populare Romane i s-a fixat un capital de 2 miliarde lei, fata de 600 milioane lei cat avea Banca Nationala a Romaniei, impartit in 200.000 de actiuni, a cate 3.000 de lei.
» S-a silit ca Banca sa fie condusa de presedintele bancii, care era si adjunct al ministrului finantelor, ajutat de un vicepresedinte si un comitet format din 5 membri. Presedintele era numit, prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea Consiliului de Ministri, iar vicepresedintele si membrii comitetului, de acelasi organ, la propunerea Ministerului Finantelor.
Prin decretul de organizare, Bancii Republicii Populare Romane - Banca de Stat i-au fost atribuite functii de Banca Socialista, cu rol central in sistemul bancar, avand ca principale sarcini:


A. reglementarea circulatiei banesti;
B. creditarea economei nationale;


C. organizarea decontarilor si platilor in economie.
A. Banca de Stat realiza reglementarea circulatiei banesti, prin urmatoarele actiuni, de prima importanta:
Emisiunea de moneda, respectiv punerea in circulatie ca Banca de emisiune, a unei cantitati de moneda, in concordanta cu cresterea productiei, a cantitatii de marfuri si servicii de pe piata, pe baza unor grafice intocmite in conditiile reglementarilor aprobate de catre Consiliul de Ministri.
ADMINISTRAREA FONDULUI DE REZERVA‚, format din biletele de banca, moneda metalica si moneda divizionara metalica, emisa de banca, s-a constituit la sucursalele si filialele Bancii Nationale a RPR. Scoaterea de numerar din acest fond se putea face numai in conditiile reglementarilor elaborate de centrala bancii, aprobate de organele superioare competente.
Centrala bancii nationale aproba pentai fiecare sucursala, pe baza propunerilor acestora, grafice lunare, cu limite zilnice de alimentare a caselor ele circulatie din fondul de rezerva. in cazul in care incasarile zilnice depaseau nivelul platilor, surplusul de numerar, inclusiv limita zilnica se varsa la fondul de rezerva, reprezentand o retragere de numerar din circulatie, iar in cazul fenomenelor inverse, se crea punere in circulatie (emisiune). Situatia se centraliza pe intreaga tara operativ si se silea daca in ziua respectiva, pe intreaga tara, a avut loc emisiune sau retragere de numerar. Acest control se exercita cu multa exigenta de catre Centrala Bancii Nationale a RPR.
Casa de circulatie a unitatilor bancare era, de fapt, casieria prin care se efectuau scoaterile de la fondul ele rezerva, precum si operatiile zilnice de incasari si plati in numerar pentru titularii de cont.
Unitatile bancare exercitau un control zilnic, operativ, asupra tuturor surselor de incasari si plati inscrise in graficul zilnic de incasari si plati ale operatiilor de casa.
Planificarea circulatiei numeraului se infaptuia prin elaborarea balantei de venituri si cheltuieli ale populatiei si a ului de casa, care faceau parte din sistemul urilor financiare.
BALANTA DE VENITURI SI CHELTUIELI BA‚NESTI ALE POPULATIEI se intocmea anual de catre Comitetul de Stat al Planificarii, in colaborare cu Ministerul Comertului Interior, Ministerul Finantelor, Banca Nationala, Directia Centrala de Statistica si alte organe centrale, pe baza balantelor intocmite, la nivel de judete, de catre comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, in colaborare cu organele locale competente.
A\and in vedere ca cea mai mare parte din VENITURILE BA‚NESTI ALE POPULATIEI se realizau in cadrul relatiilor cu organizatiile socialiste, iar NIVELUL PUTERII DE CUMPA‚RARE al populatiei elua tot in cadrul acestor relatii, se creeau premisele necesare pentru organizarea si conducerea de catre stat a circulatiei banesti din numerar.
Instrumentul principal, pentru realizarea acestor obiective, il reprezenta ul de casa, in elaborarea si executarea caruia un rol primordial i-au reveni" Bancii Nationale a RPR si bancilor specializate.
PI: nul de casa silea incasarile si platile in numerar, sarcina de punere in circulatie sau de retragere a numerarului, mentinerea circulatiei banesti in numerar, in limite normale, asigurarea corelarii intre veniturile banesti ale popul:,tiei si fondul de marfuri si servicii, corespunzator neilor reale ale economiei.
PLANUL DE CASA‚ se intocmea trimestrial, se aproba de conducerea statului si cuprindea urmatoarele elemente de miscare a numerarului pus in circulatie:
SURSE DE INCASA‚RI CATEGORII DE PLA‚TI
1 incasari din comert 1 Plati pentru retributii
2 incasari din servicii 2. Plati pentru pensii, ajutoare, burse etc
3 incasari din impozite 3 Plati pentru taranime, pentru
si taxe munca si produse
4 Alte incasari -4. Alte plati
TOTAL TOTAL
Soldul casei de circulatie la inceputul Soldul casei la sfarsitul
perioadei perioadei ..
Alimentarea casei de circulatie din Retrageri din casele de circulatie la
fondul de rezerva . fondul de rezerva ..
TOTAL GENERAL TOTAL GENERAL
La intocmirea trimestriala a ului de casa, bancile trebuiau sa asigure si reluarea veniturilor si cheltuielilor banesti ale populatiei cu fondul de marfuri si servicii. pentru mentinerea unei concordante dintre cerere si oferta in sfera ansamblului populatiei si situatiei monetare a tarii.
Un rol important il ocupa analiza modului cum erau absorbite veniturile banesti ale populatiei pe calea vanzarii marfurilor si a prestarilor de servicii, precum si disponibilitatile temporare pe calea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni.
Deoarece incasarile din vanzarea marfurilor reprezentau circa 80 la suta din totalul incasarilor, o atentie deosebita se acorda modului in care decurgeau livrarile de marfuri contractate de comert ca industria, insistandu-se asupra ritmicitatii livrarilor si a modului de formate a fondului de marfa, destinat populatiei, din punct de vedere cantitativ si sortimental.
Dupa reforma monetara din 1947, circulatia baneasca, s-a dereglat din nou, datorita lipsurilor din industrie, agricultura si comert. Ramarerea in urma a productiei agricole fata de cea industriala a avut drept consecinta cresterea preturilor produselor agro-alimentare pe piata neorganizata, dand posibilitatea de a se acumula si tezauriza insemnate sume de bani. Datorita acestei situatii, precum si a unor probleme cu caracter politic (deviere de dreapta), s-a dispus o noua reforma baneasca.
REFORMA BA‚NEASCA‚ DIN anul 1952 cuprindea urmatoarele elemente mai importante:
Cu incepere din 28 ianuarie 1952. toate sumele de lei vechi. in numerar, aflate la populatie, la intreprinderile, institutiile si organizarile de stat, cooperatiste si obstesti, la gospodarii agricole colective, precum si la intreprinderile particulare, si-au pierdut puterea circulatorie si au fost supuse preschimbarii, pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane, in decurs de patru zile (28.I. - 31-I), in urmatoarele conditiuni:
1. pentm populatie si intreprinderile particulare, schimbul s-a facut in mod individual, pe baza urmatoarelor norme:
a) sumele pana la 1.000 lei vechi, inclusiv, raportul de 100 lei vechi pentru 1 leu nou;
b) sumele pana la 3.000 lei vechi, inclusiv, raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou;
c) sumele in numerar peste 3.000 lei vechi s-au schimbat as.fel: 3-000 lei, in conditiile prevazute la pet b, iar restul, in raport de 400 lei vechi pentru 1 leu nou.
2. La intreprinderile, institutiile, organizatiile ele stat, cooperatiste si obstesti, pentm numarul existent asupra acestora, schimbul s-a f Icut in raport de 1 leu nou pentru 200 lei vechi, iar pentru disponibilitati in conturile bancare, in raport de 1 leu nou pentru 20 lei vechi.
Depunerile spre fructificare la Casa de Economii si Consemnatiuni au fost calculate dupa cum urmeaza:
a) soldul depunerilor pana la 1.000 lei vechi s-a recalculat ii raport de 50 lei vechi pentm 1 leu nou;
b) soldul depunerilor pana la 3.000 lei vechi s-a recalculat astfel: 1.000 lei vechi. in conditiile de la pct. a. iar restul pana la 2.000 lei vechi. in raport de 100 lei vechi pentru 1 leu nou;
c) soldul depunerilor peste 3-000 lei vechi s-a recalculat astfel: 3-000 lei vechi, in conditiile prevazute ia pct. b, iar restul cu raportul ele 200 lei pentru 1 leu nou.
Rezulta ca depunerile spre fructificare la Casa de Economii si Consemnatiuni au fost preschimbate in conditiuni nefarabile, netindrdu-se seama, pe de o parte, de importanta economica a acestora, iar pe ele alta parte, ele aspectul social, respectiv pierderea economiilor realizate in mod cinstit, ca rezultai al muncii mai multor ani.
Tratarea necorespunzataore a depunerilor spre fructificare de reforma baneasca din 1947, a facut ca. in preajma reformei banesti clin 1952, depunerile la Casa de Economii si Consemnatiuni sa fie foarte reduse.
La reforma din 1952, in loc sa se reabiliteze depunerile la CEC, acestea au fost neglijate, ceea ce a facut ca, dupa reforma baneasca, o perioada destul ele lunga, depunerile la Casa de Economii sa stagneze, privand economia ele importante resurse financiare si a expus fondul ele marfuri ia o cerere suplimentara.
Exista pareri ca aceasta reforma baneasca nu a fost necesara clin punct de vedere bancar; reforma baneasca si unele acte legislath'e, aparute in perioada respectiva, au atras in mod fortat, chiar bmtal, importante mijloace banesti detinut j de persoane particulare, sub forma de numerar, aur si valuta straina.
De'inatorii de aur, valuta si alte mijloace de plata straina au fost obligati, fara discernamant, sa le cedeze Bancii Nationale contra plata in lei noi, inclusiv medalii de aur emise in 1945, in baza imprumutului refacerii natiomie", evaluate la nivele foarte reduse, creand importante ube proprie tarilor.
Disponibilitatile financiare au fost blocate sub pretextul ca serveau pentru operatiuni speculative. Aceasta masura, cu caracter dictatorial, a avut ca efect inregistrarea unor importante pierderi ele catre persoane care au economisit in moc cinstit.
B. CREDITAREA ECONOMIEI NATIONALEIn domeniul creditului, Banca de Stat avea urmatoarele atributii principale:
' coordonarea activitatii ele creditare in economie;
' creditarea directa a mutatilor elin industrie, transporturi si circulatia marfur:lor (comert).
In calitate ele coordonator. Banca de Stat a devenit centrul ele creditare pe termen scurt a economiei. in caic scop concentra mijloacele banesti temporare existente in economie si le redistribuia, sub forma de imprumuturi, prin ul de credite.Intregul sistem bancar, fiind al statului, a fost folosit pentru concentrarea disponibilitatilor banesti temporare clin intreaga economie intr-un singur loc si redistribuirea lor, in functie de necesitati, pe calea creditului. Aceasta reprezenta una din cele mai importante functii ale sistemului bancar socialist.
Banca de Stat, in conformitate cu prevederile sale statutare, a trecut la organizarea creditului pe termen scurt, pe principii socialiste, pe baza ului ele credite trimestrial, aprobat de Consiliul de Ministri, indeplinind astfel atat functia de institut de emisiune, cat si cea de centru de creditare pe termen scurt a economiei nationale.
Planul de credite, aprobat de Consiliul de Ministri, continea lumul si destinatia creditelor, resurselor banesti, lumul circulatiei banesti in numerar (emisiunea), precum si directive cu privire la creditarea pe termen scurt a organizatiilor economice de stat si cooperatiste din economie, in conturi la banci. De asemenea, cuprindea relatiile reciproce cu institutiile ele credit si bugetul de stat.
Planul de credite, ca parte integranta a ului de stat, a avut drept scop crearea, alaturi de bugetul de stat, a instrumentelor financiare centralizate necesare pentru asigurarea echilibrului dintre neile de fonduri ale economiei si resursele banesti disponibile.In prima jumatate a anului 1949, intreprinderile si organizatiile economice au fost inzestrate cu fonduri de baza si fonduri de rulment.Intregul sistem bancar, fiind al statului, a fost folosit pentru concentrarea disponibilitatilor banesti temporare, clin intreaga economie, intr-un singur loc si redistribuirea lor, in functie de necesitati, pe calea creditului. Aceasta reprezenta una dintre cele mai importante functii ale sistemului bancar socialist.
Banca de Stat, in conformitate cu prevederile sale statutare, a trecut la organizarea creditului pe termen scurt, pe principii socialiste, pe baza ului de credite trimestrial, aprobat de Consiliul de Ministri, indeplinind astfel atat functia de institut de emisiune, cat si cea de centru de creditare, pe termen scurt, a economiei nationale.
Planul de credite, aprobat de Consiliul de Ministri, continea lumul si destinatia creditelor, resurselor banesti, lumul circulatiei banesti in numerar (emisiunea), precum si directive cu privire la creditarea, pe termen scurt, a organizatiilor economice de stat si cooperatiste din economie, in conturi la banci. De asemenea, cuprindea relatiile reciproce cu institutiile de credit si bugetul ele stat.
Planul de credite, ca parte integranta a ului ele stat, a avut drept scop crearea, alaturi de bugetul de stat, a instrumentelor financiare centralizate, necesare pentru asigurarea echilibrului dintre neile de fonduri ale economiei si resursele banesti disponibile.In prima jumatate a anului 1949, intreprinderile si organizatiile economice au fost inzestrate cu fonduri de baza si fonduri de rulment.
Fondurile de baza erau formate din insatalatii, masini, cladiri, terenuri, mijloace de transport, care puteau fi instrainate numai cu aprobari speciale.
Fondul de rulment propriu reprezenta, de fapt, mijloacele necesare pentru realizarea sarcinilor de productie - materii prime, materiale, mijloace banesti, materii auxiliare etc, pe baza de normative.
Pentru silirea normativelor fondului de rulment, prin Decizia Consiliului de Ministri nr. 690 clin iulie 1948, s-a numit o comisie centrala pe langa Comisia Centrala de Planificare, ca organ de specialitate, pentru realizarea acestui obiectiv.
Prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 686 din iulie 1949, s-a silit dotarea intreprinderilor cu fondul de rulment, pe baza normativelor silite, din sursele financiare proprii ale intreprinderilor, cu credite de la Banca de Stat si de la bugetul statului.
Dotarea intreprinderilor cu mijloace circulante proprii a creat conditiile necesare pentru introducerea in economie a creditului socialist, bazat pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie.
Creditarea directa a industriei, transporturilor si circulatiei marfurilor, Banca de Stat o realiza prin:
» acordarea de credite intreprinderilor industriale pentru productie, »ndeplinirea acordurilor economice incheiate cu alte tari si aprovizionarea cu articole de consum a populatiei;
» acordarea de credite agriculturii pentru exploatare, inzestrare si investitii pentru cresterea productiei agricole vegetale, animale si a altor a sectoare, precum si intreprinderilor de colectare a produselor agricole, pentru aprovizionarea populatiei si materiilor prime pentru industria de specialitate;
» controlul exigent asupra activitatii! beneficiarilor de credite si asupra bancilor prezentatoare la scont, pentru a se evita utilizarea creditelor in alte scopuri speculative sau constituirii de stocuri de marfuri.
x
Este de subliniat faptul ca, mecanismul de creditare a economei socialiste, in conditii de ificare centralizata, a transformat aceasta parghie bancara intr-o simpla finantare cu dobanda, pe baza prevederilor clin ul de credite.
Elementele si continutul economic al creditului bancar au disparut, acestea ffnd inlocuite cu automatismul. in acordarea acestora, generator ele importante neajunsuri.In anul 1953, s-a aprobat un nou statut al Bancii ele Stat, prin care s-au silit functiile pe care trebuie sa le aiba, ca organ de control a
statului, asupra indeplinirii ului economic si financiar, prin folosirea eficienta, in acest sens, a creditului.
S-au silit masuri pentru intarirea controlului preventiv la acordarea creditelor, organele bancare fiind obligate sa verifice, la fata locului, daca documentatiile prezentate eiau in concordanta cu realitatea, evidenta conila si magazie.
Controlul utilizarii creditelor consta in verificarea sistematica a modului cum intreprinderile isi indeplineau obligatiile luate la acordarea creditului si rambursarea acestora la scadenta
Cu toate acestea, unele intreprinderi nu utilizau rational, conform destinatiei, mijloacele financiare sau nu-si realizai. indicatorii economico-financiari si ramaneau fara mijloace banesti, neputand efectua platile cuvenite care, astfel, deveneau restante fata de furnizoin care lucrau bine, iar acestia, la randul lor. nu si puteau achita obligatiile si astfel se creau platile restante (blocajul) in lant.
Fata de aceste lipsuri, in anul 1958, Consiliul de Ministri a autorizat Ministerul Finantelor si Banca de Stat sa experimenteze, la un numar restrans de intreprinderi industriale, unele masuri pentru imbunatatirea metodelor de finantare, creditare si decontari la intreprinderile industriale si agricole de stat. in anul 1959, masurile au fost extinse ia toate intreprinderile industriale, iar in anul 1961, la celelalte ramuri economice, prin adaptarea la specificul acestora.In scopul realizarii celor aratate, vechiul cont de decontari- ele la Banca de Stat s-a defalcat in doua conturi, denumite conventional Contul A si Contul B"In contul A" se inregistrau mijloacele banesti pentru activitatea de baza, respectiv toate platile pentru productie si to.ite incasarile intreprinderii din activitatea de productie.In contul B" se inregistrau acumularile provenite din valorificarea productiei, amortizare, impozite etc.
Din contul ,A" se plateau toate documentele acceptate de intreprindere, indiferent claca aveau sau nu disponibil in cont. La sfarsitul zilei, soldul debitor al contului Ar (platile peste disponibilitati) se treceau la credite restante cu garantia fomlui tutelar", care se transforma, dupa caz, in credit pentru nei temporare si se intocmeau programe de masuri pentru lichidarea deficientelor.
S-a subliniat ca, intre efectele pozitive ale acestei metode, s.int de amintit urmatoarele: inlaturarea posihililatii ca intreprinderea furnizoare cu activitate normala sa aiba greutati linanciare din cauza cumparatorilor care se gospodaresc nesatisfacator, precum si localizarea intreprinderilor care au deficiente si unde apar creditele lestante, garantate de organul tutelar.
In conditiile mecanismului, toate unitatile economice apareau, indiferent de situatia lor reala, ca solvabile, iar prin preluarea in mod automat, pe seama creditului, a situatiei de insoKabilitate, cresterea deficientelor in activitatea unitatilor economice, slabind preocuparile conducerii unitatilor in lichidarea deficientelor, care sa le duca la situatia de a avea capacitate ele plata ' solvabilitate.
Efectuandu-se plati pentru aprovizionari, in mod neintreinpt pe seama creditului, in cazul lipsei de disponibilitati in contul intreprinderii, creditarea a luat un aspect de automatism, fara nici un continut economic.
Cor traiul bancar prin credit, in loc sa preintampine neajunsurile clin activitatea economico-financiara a intreprinderilor, a transformat bancile in organe de constatare, folosind, in loc de parghii economice, parghii cu caractei administrativ (procese verbale, uri de masuri, grafice etc).
Toate acestea au influentat negativ activitatea ele creditare, ponderea creditului diferea, de la o ramura economica la alta, la formarea mijloacelor circularte. Astfel, in comertul de stat si bazele de aprovizionare si desfacere, ponderea creditului era ridicata constituirea mijloacelor circulante facandu-se, in proportie de 70-75%, pe seama creditului bancar. Situatia era asemanatoare in sectorul comertului exterior si altele.In 1965, Banca de Stat, devenita Banca Nationala a Republicii Socialiste Romania, in calitatea sa de coordonator al creditarii economiei, a continuat sa-si desfasoare activitatea pe aceleasi principii.
Plarul de credite a ramas, in continuare, situatia centralizata a necesarului de credite pe intreaga economie; parte integranta a ului ele stat, ul de credite se elabora de catre Banca Nationala a RSR si bancile specializate, impreuna cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finantelor, ministerele, celelalte organe centrale si comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului liuciiresti, in corelatie cu indicatorii din ul si bugetul de stat si se aproba de catre Consiliul de Ministri si, ulterior. orin decret.
Elementele de centralism s-au perfectionat si s-au accentuat, iar creditul bancar, prin automatism, a devenit un instrument bancar fara continut economic.
C. Decontari
Avand in vedere ca in domeniul decontarilor si al platilor la banci si dupa 1989 se inregistreaza neajunsuri. in modulul urmator am sa prezint intreaga elutie a decontarilor in economia socialista, pana in preajma anului 1989, pentru a se retine, eventual, ceea ce poate fi util.
Dupa nationalizarea principalelor mijloace ele productie (11 iunie 1948), lichidarea institutiilor bancare ( 13 august 1948), crearea noului sistem bancar si revenirea la conducerea i!icata a economiei nationale, la 1 august 1949 s-a organizat, in tara noastra, sistemul platilor fara numerar dintre unitatile socialiste, precizandu-se principiile care stau la baza intregului sistem al platilor fara numerar, avand la baza Decretul 265/1949.In perioada 1950-l959, lumul platilor fara numerar, pe intreaga perioada, fata de acela al anului 1950 luat ca baza, a inregistrat o crestere in medie de 313%, deci un ritm mult mai inalt decat al lumului platilor in numerar, care a fost de numai 201%.
Banca Nationala, impreuna cu bancile specializate, sileau formele si instaimentele de decontare, fixau limita in care puteau fi efectuate plati cu numerar intre unitatile socialiste si elaborau norme privind conditiile si termenele de depunere a docmentelor de decontare si a numerarului la banci, termenele de acceptare si de plata, limitele in care numerarul putea fi pastrat in casieriile unitatilor, modul tic eliberare a numeraralui si conditiile de efectuare a platilor clin incasari.In legatura cu efectuarea platilor fara numerar, (decontarilor) au fost reglementate urmatoarele principii:
- obligativitatea organizatiilor socialiste de a-si pastra mijloacele banesti in conturi deschise la unitatile bancare si de a efectua operatiile de incasari si plati de orice natura intre ele, numai prin aceste conturi, cu exceptia altor prevederi legale;
- efectuarea platilor, din conturile organizatiilor socialiste, numai cu consimtamantul debitorului, cu exceptia altor prevederi legale;
- interdictia creditului comercial si a acordarii de avansuri sau ele imprumuturi banesti in relatiile dintre organizatiile socialiste;
- efectuarea platilor din conturile otganizatiilor socialiste numai in limita disponibilitatilor si a creditelor aprobate, cu respectarea ordinii prevazute de lege, in cazul epuizarii disponibilitatilor
Cuprinderea tot mai larga, in sfera decontarilor fara numerar, a operatiunilor banesti ale intreprinderilor, organizatiilor si insitutiilor a facut, dupa datele Bancii Nationale, ca, in perioada 1950-l960, dinamica acestora sa prezinte, an de an, urmatoarele cresteri:

1952 1953 1955 1960


166,5 236,5 358 3 583,3

In aceste conditiuni, resursele financiare, temporar disponibile, ale organizatiilor si institutiilor se gaseau in conturi la banci, creandu-se posibilitatea redistribuirii acestora sub forma creditelor pe termen scurt.
Lipsurile din activitatea proprie a unor intreprinderi au clas la situatia ca acestea sa nu dispuna de mijloacele financiare necesare achitarii tuturor datoriilor - buget, furnizori, banca etc. - ceea ce insemna, de fapt, incapacitate de plata. Aceasta situatie se refrangea negativ si asupra starii financiare a altor intreprinderi, avand ca rezultat blocajul in lant al conturilor de decontare a unui mare numar de intreprinderi.In -perioada amintita. in puma parii', banca a ajutat intreprinderile prin credite, in cadrul compensarii! -r interministeriale, iar, mai tarziu, pe intreaga tara, pentru a putea face fata platilor scadente.
Compensarile pe intreaga economic, privind creantele neachitate din livrari de marfuri, executari de lucrari sau prestari de servicii, duceau, in final, la acoperirea, prin credite bancare, a incapacitatii ele plata.
Compensarile nu au rezolvai neajunsurile si lipsu


rile din economie; aceasta forma de decontare prezenta importante neajunsuri, respectiv lipsa consimtamantului platitorului pentru efectuarea platilor din conturile bancare ale acestuia si cresterea creditelor bancare, care au preluat, de fapt, lipsurile din economie.
Daca se are in vedere faptul ca pentru fiecare document ele decontare se efectueaza, indiferent ele valoarea acestuia, minimum cinci operatii bancare (verificarea modului de redactare, controlul specimenelor de semnaturi, analiza continutului economic), rezulta ca, in cursul anului 1987, s-au efectuat, ele catre banci, peste 190 milioane de operatii, din care peste 100 milioane, prin unitatile Bancii Nationale.
Durata mare de decontare, inregistrata la unele intreprinderi datorita unor lipsuri in activitatea acestora, consideram ca merita a fi subliniata. Efectuarea unor amanari neintemeiate, depasirea termenului legal ele receptie, intocmirea si depunerea, cu intarziere, a documentelor de decontare de catre furnizori, refuzuri de plata, intarzierea in transportul marfurilor, lipsuri in activitatea bancara etc.
Vom prezenta, mai jos, cateva probleme desprinse din analiza efectuata de Banca Nationala a RSR, in legatura cu documentele refuzate si respinse la plata in anul 1987, pe economicefuzurile de plata, grupate pe cauzele prevazute de lege in anul 1987, la unitatile cu cont la Banca Nationala se prezentau astfel:



a) marfa necomandata
b) neprimirea produselor pan.i la expirai ea termenelor de acceptare
c) nerespectarea preturilor sau unitelor ori suma a fost silita eronat
d) nerespectarea clauzelor contractuale cu privire la calitate, cantitate, termen etc


e) neprimirea documentelor prevazute in contract.
f) sume nedatorate


TOTAL
8,5


28,7
5,2


26,4
83


22,9
100,0
Din cele de mai sus, rezulta ca ponderea refuzurilor de plata o detin cele pentru neprimirea produselor, pana la expirarea termenului de livrare, nerespectarea clauzelor contractuale si cele pentru sume nedatorate.
Aceste neajunsuri clin activitatea unor unitati economice, legate de disciplina contractuala, au creat perturbatii in mecanismul economico-financiar al altor unitati.
Din analiza efectuata rezulta ca. potrivit bilanturilor conile centralizate ale unitatilor clin economia de stat. in anul 1987, ca urmare a nerespectarii disciplinei contractuale, s-au platit penalitati in valoare de 4.221 milioane lei, dupa cum urmeaza:
penalitati pentru nerespectarea contractelor economice


3.696 mii.
lei
locatii pentru neincasarea sau nedescarcaiea in termen a vagoanelor | 411 mii, lei contrastalii 114 mii lei
Banca Nationala a RSR, Banca pentru Agircultura si Indusrie Alimentara,
Banca de Investitii, Banca Romana de- Comert Exterior si Casa de Economii si Consemnatiuni efectuau operatii in legatura cu executa rea de casa a bugetului ele stat, legate de unitatile socialiste care aveau conturi deschise la ceste institutii financiar-bancarc, astfel institutia bancara:
» incasa si evidentia, potrivit clasificatiei bugetare, veniturile bugetului de stat;
» elibera mijloace banesti de la bugetul republican, conform destinatiei i in limita creditelor bugetare deschise de Ministerul Finantelor, iar din bugetele locale, in limita disponibilitatilor din conturile acestora;
» intocmea informari si dari de seama periodice, asupra executarii ele casa a bugetului ele stai;
» exercita controlul respectarii reglementarilor, privind realizarea veniturilor statului si efectuarea cheltuielilor de la buget, potrivit dispozitiilor legale.
» Sucursalele si filialele bancii efectuau operatiile respective, prin conturi deschise separat, pentru:
» bugetul republican, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare;
» bugetele locale, pe fiecare consiliu popular: comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, municipiul Bucuresti si pe ordonatori de credite finantati de aceste banci;
» ministere, organe centrale ale administratiei de stat si institutii de stat, pentru activitati autofinantate si fonduri cu destinatie speciala.
Bancile specializate aveau ca obiectiv principal urmarirea infaptuirii poli:icii partidului si statului in domeniul financiar-bancar si, totodata, asignarea serviciilor bancare in uimatoarele sectoare prioritare ale econc miei comertul exterior, agricultura si investitiile.
Bancile specializate ' Banca Romana de Comert exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentata, Banca de Investitii - subordonate Consliiului de Ministri - erau organizate si functionau pe baza propriului statut, aprobat prin Decret.
Bancile specializate urmareau ca fiecare unitate economica clin sectoarele respective sa-si desfasoare activitatea in conditii ele eficienta eccmoniica, prin folosirea integrala si cu randament a mijloacelor materiale si financiare.
!n acest context, bancile specializate aveau urmatoarele atributii ele baza:
a) Organizarea si efectuarea operatiunilor de incasari si plati intre unitatile economice (DECONTA‚RI)
!n acest domeniu, bancile specializate exercitau un riguros control preventiv la unitatile pe c are le deserveau, in legatura cu pastrarea si utiliza "ea disponibilitatilor din contuiile deschise la banci, respectarea reglementarilor privind relatine contractuale interne si externe, in ce priveste livrari: e de marfuri, produse, prestari servicii etc.
b) Creditarea activitatilor de productie
Relatiile de credite intre banci si unitatile economice se sileau pe baza ele contracte, care cuaprindeau lumul creditelor ce urmau sa se acorde; conditiile de acordare si de rambursare a acestora; nivelul dobanzilor, precum si obligatiile si raspunderile unitatilor economice.
Creditele se aprobau de catre banci, pe baza analizei efectuate, in prealabil, asupra situatiei economico-tinanciare a unitatii si a asigurarii rambursarii creditelor la termen, in cazul in care nu erau asigurate conditiile de rambursare a creditelor, banule aprobau credite numai daca contractele de credite erau semnate, garantate ele centrale sau ministere, carora unitatile in cauza le erau subordonate, intocmindu-se programe de masuri pentru redresarea activitatii economico-linanciare a acestor unitati. Bancile refuzau acordarea creditelor, daca programele de masuri intocmite nu asigurau rambursarea acestora.In cazurile in care beneficiarii de credite nu respectau destinatia creditului si alte conditii din contractul de credit, bancile sistau creditarea, cerand organelor ierarhic superioare intrarea in legalitate si sanctionarea vinovatilor.
Valorile materiale, care constituiau garantia creditului, ramaneau in pastrarea debitorului, acestuia revenindu-i obligatia de folosire rationala si buna conservare a acestora.
Bancile refuzau acordarea creditelor solicitate in cazul in care produsele, ce se executau, nu aveau desfacere asigurata prin contracte, la intern sau la export, potrivit destiantiei silite prin .
Bancile erau obligate sa controleze la unitatile economice folosirea creditelor potrivit destinatiei, existenta garantiilor materiale, respectarea conditiilor silite prin contractele de credit, precum si modu. cum unitatile economice actionau pentru indeplinirea sarcinilor de si respectarea disciplinei financiare.
Cu toate acestea, in activitatea de creditare a bancilor s-au semnalat unele neajunsuri.
Astfel, creditele, aprobate prin ul de credite, deveneau un mod automat de drept" al beneficiarilor.
In aceste conditii, in cazul unor modificari intervenite in executia ului, beneficiarii puteau renunta" la creditele aprobate, ceea ce avea ca efect imobilizarea resurselor de creditare.In alte cazuri, cu toata exigenta bancilor, beneficiarii puteau obtine credite necuvenite", avandu-le aprobate prin .
Multiplele lipsuri, care au exisat in activitatea financiara a unitatilor economice, precum si neajunsurile din domeniul creditului bancar, existente cu toate eforturile bancilor, au dus la importante perturbatii in relatiile de decontari intre unitati si, ca urmare, la cresterea creditelor si p.atilor restante, care au generat blocajul in lant, cu importante efecte negative in economie.In decursul anilor, Banca Nationala a Romaniei si bancile specializate au luat unele masuri, dispuse de conducerea de partid si de stat, in vederea transformarii creditului bancar intr-un instrument al statului, pentru aplicarea politicii sale financiare si o parghie activa in consolidarea economiei socialiste.Ir general, multiplele indicatii au avut caracter administrativ, fara continut economic, ceea ce au facut ca acestea sa nu aiba nici un efect, neajunsurile mentinandu-se in continuare, conditii in care bancile si creditul bancar nu au reusit nici ele sa intervina eficient in toate cazurile.Ir acest context, consider util de a sublinia ca mult laudatul nou
mecanism economico-financiar", in care s-au pus multe sperante, nu
si-a aiins scopul, deoarece a avut un caracter de directiva, ceea ce a facut ca
deficientele in activitatea economico-financiara a unitatilor, in multe cazuri, sa


se aplifice.
*
Dupa expunerea facuta cu privire la principalele activitati comune" ale
banci or specializate, existente pana in anul 1989, in cele ce urmeaza i prezenta ATRIBUTIILE SPECIFICE ale fiecareia dintre acestea, pentru sectoarele pe care le deserveau, dupa cum urmeaza:


A. BANCA ROMA‚NA‚ DE COMERT EXTERIOR (B.R.C.E.)
Banca Romana de Comert Exterior a luat fiinta la data de 1 iulie 1968, prin reorganizarea Departamentului operatiunilor externe din cadail Bancii Nationale a Republicii Socialiste Romania.
Bancii Romane de Comert Exterior, in conformitate cu legea de organizare si functionare, ii reveneau urmatoarele atributii specifice activitatii ce comert exterior:
- primea si acorda credite, din si in strainatate, in care scop incheia conve ntii corespunzatoare;
- acorda credite in valuta straina intreprinderilor si organizatiilor romane cu achitate economica, in relatiile cu strainatatea;
- incheia aranjamente bancare in aplicarea acordurilor de plati, conventiilor de credit si a altor aranjamente financiare incheiate ele Republica Socialista Romania cu statele sta ine:
- incheia cu banci si institutii financiare straine aranjamente de corespondent;
- emitea efecte de comert, in faarea unor beneficiari clin strainatate si accepta efecte de comert, emise asupra sa; analiza si gira efecte ele comert in \UAi:a straina, emise de terti:
- primea si emitea garantii, pentru angajamentele de plata in strainatate, proprii sau ale tertilor, in faarea acestora;
- cumpara si vindea in tara si in strainatate valute straine, efecte de comert, emise in valuta straina si in lei. precum si titluri de valoare straina, potrivit dispozitiilor legale;
' putea participa la organizatiile internationale cu caracter financiar si bancar; putea realiza actiuni de cooperare pe linie financiar-bancara si participa la finantarea operatiilor de cooperare economica sub diverse forme;
- colabora cu institutii de specialitate din tara si strainatate in probleme bancare, specifice activitatii sale, indeplinea orice alte atributii date prin dispozitii legale.In conformitate cu reglementarile in vigoare, intreprinderile de comert exterior, precum si alte organizatii, pentm activitatea lor, privind operatiile cu strainatatea, erau obligate sa pastreze mijloacele financiar-valutare in conturi deschise la Banca Romana de Comert Exterior.
Avand in vedere complexele probleme ale vanzarilor internationale, elementele principale de continut ale modalitatilor si instrumentelor de plata in schimburile internationale, Banca Romana de Comert Exterior trebuia sa exercite un control riguros al organizatiilor economice cu conturi deschise la aceasta banca.
Banca Romana de Comert exterior urmarea ca intreprinderile de comert exterior sa prevada, in contractele de export-import, cooperare economica internationala, turism, prestari servicii, transporturi si expeditii internationale, garantii ferme, modalitati de decontare, conditii de plata si de credit, care sa asigure incasarea integrala si la termen a tuturor drepturilor in valuta si realizarea obligatiilor asumate.
Banca Romana de Comert Exterior exercita un control riguros asupra modalitatilor si instrumentelor de plata utilizate de organizatiile economice, pe care aceasta banca le deservea.
Modalitatile de plata in schimburile internationale erau silite in contract de catre partile contractante, in functie de modul in care conveneau sa se efectueze platile: plati efective in moneda sau clearing.
Prin acordurile de clearing se garanta echilibrarea schimburilor bilaterale, se sileau categoriile de plati ce puteau fi efectuate, modul de tinere si inchidere, respectiv de lichidare a soldurilor din aceste conturi si alte precizari silite prin contract.
Instrumentele de plata, in comertul exterior, prezentau o importanta deosebita, deoarece cunoasterea lor permitea incheierea unor tranzactii comerciale eficiente, in functie de increderea ce exista intre parti, capacitatea de plata, precum si aspecte legate de interesul pe care il are marfa pe piata respectiva.
Bnaca Romana de Comert Exterior urmarea ca instrumentele de plata, in mod deosebit pentru exporturile pe care intreprinderile noastre de comert exterior le contracta, sa fie alese si consemnate in contracte acele instrumente care asigurau achitarea livrarilor efectuate integral si la termenele silite. Acestea puteau fi, dupa uzanta interantionala, de mai multe feluri:
a) Ordinul de plata, care reprezenta, de fapt, o dispozitie (letrica, telegrafica sau telefonica) data de o banca, din ordinul unei unitati sau chiar al unor persoane fizice catre alta banca din strainatate de a plati, din disponibilul sau, suma respectiva, fie pe simpla chitanta sau pe baza de documente (plata documentara).
b) Incasso-ul insemna autorizarea unei banci de a incasa, la scadenta, un drept al unei unitati de comert exterior.In relatiile cu tarile socialiste, incasso-ul reprezenta principala forma de decontare a livrarilor reciproce si functiona sub doua forme: incasso cu plata imediata si incasso documentar cu acceptare, in ruble transferabile prin Banca Internationala de Colaborare Economica, intre tarile membre CAER.
Exportul si importul nostru de marfuri si prestari de servicii se deconta prin contul curent al Bancii Romane de Comert Exterior, deschis la Banca Internationala de Colaborare Economica. Acest cont era alimentat cu sumele incasate din exporturile efectuate tarilor membre CAER, sau prin credite obtinute ele la BICE. De disponibilitatile din acest cont putea dispune B.R.C.E. care, pentru efectuarea unor operatiuni in acest cont (valoarea importurilor noastre din alte tari membre CAER etc), acorda procura generala Bancii Internationale de Colaborare Economica.
c) Acreditivul era o plata conditionata, care putea fi: acreditiv necomercial, sub forma de scrisori de credit (simple, circulari); acreditiv simplu (de plata de rambursare); acreditiv comercial, sub forma de scrisori de credit comercial; acreditiv documentar.
Acreditivul documentar, cel mai mult folosit in operatiunile de import-export, reprezenta o operatiune bancara, prin care banca cumparatomlui (importatorului) se angaja, din ordinul acestuia, pe baza unui credit ce i se acorda sau din disponibilitatile proprii, de a plati unei banci, in faarea vanzatorului (exportatorului), la ordinul acestuia sau la vedere, intr-un termen si in conditiile date, o anumita suma in valuta, reprezentand contravaloarea marfurilor livrate si dovedind livrarea prin documentele convenite.


Acreditivul documentar era de mai multe feluri:
- dupa natura lui: acreditiv recabil, irecabil, confirmat, neconfirmat;
- dupa domicilierea lui (locul de plata): acreditiv domiciliat in tara cumparatorului, in tara vanzatorului sau intr-o tara terta;
- dupa clauze speciale: transferabile, netransferabile, transmisibile, netransmisibile, divizibile, nedivizibile, cu livrare totala, partiala sau esalonata.
Domicilierea acreditivului prezenta importanta, in mod deosebit, pentru exportator, din care cauza pentru exporturile noastre se recomanda domicilierea acreditivului in tara exportatorului, respectiv la noi in tara. Aceasta asigura incasarea imediata a contravalorii exportului, iar comisioanele in sarcina ordonatorului se incasau in valuta de catre Banca Romana de Comert Exterior, iar in cazul unor divergente, acestea se judecau dupa legislatia tarii noastre.
Domicilierea acreditivului la domiciliul (tara) cumparatorului sau intr-o terta tara, impunea B.R.C.E. importante cheltuieli pentru efectuarea operatiilor telegrafic si expedierea documentelor prin avion.
d) Plati combinate, insemna, de fapt, folosirea a doua modalitati de plata - doua acreditive (acreditive reciproce), doua incassouri, doua ordine de plata, legate de o singura operatiune de comert exterior. Aceasta forma se folosea in operatiunile legate, paralale sau de compensatie.
e) Vinculatia, reprezenta modalitatea prin care marfa este expediata de catre furnizor unei banci, care o va elibera cumparatorului, numai dupa plata acesteia.
f) Scrisorile de garantie bancara reprezentau un angajament ferm, irecabil, scris si semnat de o banca, prin care aceasta garanta indeplinirea de catre debitor a tuturor obligatiunilor luate fata de beneficiar.In tranzactiile comerciale internationale, scrisorile de garantie bancara intervin in frecvente cazuri, deoarece beneficiarul (furnizorul), in cazul in care debitorul nu-si respecta obligatiile contractuale de a plati marfa ce i-a fost livrata, poate obliga banca garanta sa plateasca suma garantata.
3) Creditul in operatiunile de comert exterior
Pe piata internationala, ca urmare a unor fenomene economico-politice si de piata, dupa cel-de al doilea razboi mondial, tarile mai putin afectate de razboi, in tranzactiile comerciale internationale, au impus conditii de pret, termene de livrare, modalitati de plata etc, in special pentru livrarile de utilaje si echipamente industriale. intrucat cererea era mai mare decat oferta, vanzatorii ajunsesera sa pretinda plata produselor vandute, in devize libere, cu avansuri care ajungeau pana la 50% din valoarea comenzilor, iar restul de, 50%, la livrarea marfurilor.
Pe masura ce potentialul economic, industrial al principalelor tari din Europa au inceput sa se refaca, a aparut pregnant si concurenta.In asemenea conditiuni, s-a intrat in etapa in care oferta depasea cererea, iar in relatiile comerciale s-a impus necesitatea gasirii unor noi forme de plata, in avantajul cumparatoailui, si astfel, pe piata mondiala, a intervenit creditul.
Treptat, creditul a devenit un element principal al sistemului de relatii economice internationale si un instrument al politicii economice a statului, ceea ce insemnau importante atributii pentru Banca Romana de Comert Exterior.
Din exporturile realizate de Romania, pe credit, cea mai mare parte o reprezenta exportul de masini-utilaje, echipamente si instalatii in unele tari capitaliste si, in special, in cele in curs de dezltare, avand in vedere perspectiva pe care o ofereau aceste tari, cat si pentru asigurarea unei parti importante a importului nostru de materii prime din aceste tari.Intre tarile socialiste, operatiunile de credit, incheiate in perioada postbe ica, au avut la baza acorduri guvernamentale, pe termene de rambursare, prin livrari de marfuri convenite bilateral, prin acordul sau conventia respectiva.
Operatiunile de credit se conveneau bilateral sau multilateral in cadrul unor acorduri de cooperare economica internationala, in cadrul programului unic ('.AER, cu termene mediu sau lungi, cu dobanzi convenite si cu rambursarea prin livrari de materii prime sau alte marfuri, la preturile
practicate, in mod curent, in schimburile dintre tarile in cauza.
*
Creditarea operatiunilor de comert exterior - export/import - se efectuau prin doua mari categorii: credite comerciale (acordate de furnizor sau cumparator), credite bancare.
Creditele in comertul international erau grupate si in urmatoarele categorii, carora B.R.C.E. trebuia sa le acorde multa atentie:
- cupa pietele care le perfectau: credite guvernamentale perfectate intre state: credite bancare; credite acordate de institutii financiare internationale 'a–  Fondi 1 monetar international - FMI; Banca Internationala pentm Constructii si Dezltare - BIRD etc); credite comerciale intre exportator si importator;


- ratura creditelor: credite in marfuri, credite in bani;
- durata creditelor: credite pe termen scurt (12-l8 luni), credite pe termen mijlocia (5-7 ani), credite pe termen lung (10-l5 ani);
- gradul de garantie si rambursare: credite negarantate (vanzari prin credite fara garantii, vanzari prin incasso documentar, livrari de marfuri in consignatie), credite garantate (scrisori de garantie bancara, acreditiv documentar, ipoteca etc);
- costul creditului: credite cu dobanda comerciala fixa, cu dobanda bancara fixa (credit de export, credit guvernamental), credite cu dobanda variabia, in functie de LIBOR.
Creditele in comertul international mai puteau fi clasificate si in functie de natura in care apar si din punct de vedere al celui care le acorda sau le primeste.
Banca Romana de Comert Exterior trebuia sa tina seama de faptul ca elementele caracteristice, specifice in structura creditului international, erau determinate de organizarea fiecarei piete monetare, din punct de vedere al acordarii, utilizarii si rambursarii acestuia.
Banca Romana de Comert Exterior acorda intreprinderilor de comert exterior credite pe termen scurt, lung si mijlociu, in conditiile reglementarilor in vigoare si tinand seama de specificul activitatii de comert exterior.
a) Creditele pe termen scurt se acordau intreprinderilor de comert exterior, in principal, pentru urmatoarele actiuni:


- exportul de produse si marfuri;
- importul de produse si marfuri.
Creditele pentru export se acordau pentru plata in lei a produselor si marfurilor exportate de catre intreprinderile producatoare, pe baza documentelor vamale care atestau trecerea frontierei a produselor si marfurilor respective. Transformarea in lei a valutei incasate se facea la cursul de revenire aprobat pentru produsele si marfurile respective.
Creditele bancare, pentru plata acestor marfuri, se acordau pe termen de maximum 60 de zile, pe baza dispozitiei de plata intocmita de intreprinderea de comert exterior, verificata de catre organele de control ale B.R.C.E.
Creditele, pentru acoperirea cheltuielilor in valuta, ocazionate de depozitarea si consignarea de marfuri livrate in strainatate, se acordau concomitent cu transferul sumelor respective in valuta, la va;oarea externa a sumelor tranferate, transformata in lei, la cursul comercial din ziua respectiva, pe maximum 12 luni.
Banca Romana de Comert Exterior acorda credite pe termen scurt pentai urmatoarele actiuni:
- credite pentru acordarea de avansuri banesti unitatilor agricole socialiste;
- credite pentru marfuri exportate pe credit;
- credite prin cont curent pentru activitatea de productie, prestari de servicii externe si turism international.
Prin creditarea pe termen scurt, Banca Romana de Comert Exterior urmarea respectarea disciplinei financiar-valutare a intreprinderilor de comert exterior si a intreprinderilor de productie participante la comertul exterior.
- Credite pentru activitatea de import se acordau intreprinderilor de comert exterior pentru: plata importurilor pe perioada de la achitarea acestora furnizorirlor externi si pana la incasarea, de la beneficiarii interni, a contravalorii in lei a marfurilor respective, dar nu mai mult de 6 luni. Creditul se acorda in lei la pretul extern, la cursul de revenire, silit pe marfuri sau
grupe de marfuri.
*
Banca Romana de Comert Exterior acorda credite pe termen lung si mijlociu, pentru urmatoarele actiuni mai importante:
a) exportul pe credit guvernamental si in cadrul actiunilor de cooperare,
b) executari de lucrari in strainatate ' organizare de santier;
c) aport la capital al societatilor mixte cu sediul in tara si strainatate.
a) La exporturile guvernamentale, Banca Romana de Comert Exterior, impreuna cu celelalte organe centrale cu sarcini in acest domeniu, inainte de a propune aprobarea creditelor celor in drept, analizau cu multa atentie principalele elemente ale creditului, astfel:
- ; vansul, termenul de creditare, dobanda si rambursarea la termen a creditului;
- garantarea, asigurarea creditelor externe si avizarea riscurilor.
Pentru garantarea restituirii creditelor acordate la exporturile noastre, modalitatea cea mai frecvent uzitata era scrisoarea de garantie bancara, emisa de o banca agreata de Banca Romana de Comert Exterior.
Asigurarea creditelor de catre institutii specializate in asigurari de stat sau subventionate de stat, pe baza de polita de asigurare, al caror nivel era in functie de riscurile ce se asigura, de regula suportate de marfa, respectiv de cumparator.


Riscurile, ce puteau apare la vanzarile pe credit, erau:
- cu caracter comercial, ca de exemplu: insolvabilitatea cumparatorului, reaua credinta, recarea comenzii, schimbarea cojuncturii pe piata externa etc. care puteau avea influenta negativa asupra silitatii conditiilor contractuale;
- de transfer valutar, care puteau avea la baza unele cauze economice. financiare, valutare si unele reglementari interne, privind transferul valutar din
tarile respective, care, la semnarea contractelor cu angajamente certe, rebuiau eliminate prin efortul propriu al tarii respective sau prin inermediul altor unitati bancare din terte tari;
- politice, care decurgeau din unele evenimente politice (razboi, disensiuni interne etc);
- cu caracter natural, ca urmare a unor inundatii, cutremure de pamant, uragane etc.
b) Pentru cooperari si executari de lucrari in strainatate, in contul si pe riscul partii romane, Banca Romana de Comert Exterior putea acorda credite in cazul in care era autorizata prin documentul de aprobare a actiunii.
Credite pentru executari de lucrari de constructii in strainatate. Executarea unor astfel de lucrari, reprezenta o forma de comert exterior cu caracteristici deosebite fata de exportul de produse sau marfuri. Lucrarile, care se executau in tara beneficiarului, impuneau buna cunoastere a legislatiei din tara respectiva, sub aspect financiar, valutar etc, precum si a conditiilor de executie.
Lucrarile de constructii in .strainatate reprezentau o activitate de comert exterior complexa, in acestea fiind cuprinse' exporturi de proiectare si tehnologii, echipamente, instalatii si utilaje, materiale de constructii, mijloace de transport, precum si forta de munca necesara executarii lucrarilor.
Banca Romana de Comert Exterior intervenea, in activitatea de constructii in strainatate, cu credite in lei, pe termen scurt, in completare la mijloacele circulante proprii si cu credite pe termen lung, avand la baza acorduri guvernamentale, precum si pentru organizare de santier.
Garantia creditelor. Banca verifica scriptic, lunar, pe baza datelor din bilant sau balantei de verificare si pe baza situatiei garantiei creditelor, intocmite in conformitate cu indicatiile date de banca in acest sens si a altor situatii necesare analizei.
Verificarea efectuata de banca, cu aceasta ocazie, era o analiza de ansamblu asupra activitatii unitatilor de comert exterior, atat in ce priveste existenta garantiei si modul de utilizare a creditelor, cat si asupra modului de gospodarire a tuturor mijloacelor materiale si financiare. Cu ocazia acestei analize, Banca Romana de Comert Exterior verifica si alte aspecte ale gospodaririi mijloacelor materiale si financiare.
. Banca Romana de Comert Exterior, la cererea ministerelor sau organelor centrale sau locale, acorda si credite temporare in valuta, cu aprobarea Ministerului Finantelor si a Ministeailui Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale, unitatilor de comert exterior pentru efectuarea de plati in strainatate, cu dobanda prevazuta de lege.
c) Creditele pentru aport la capital social al intreprinderilor de comert exterior, participante la societati mixte.
Societatile mixte erau organizatii economice cu participare, alaturi de fonduri romanesti si a capitaluui strain, care puteau fi de productie si de comercializare.
- Societatile mixte constituite pe teritoriul Romaniei, ale caror contracte si statute se aprobau prin decret al Consiliului de Stat.
Participarea asociatului roman la capitalul social era de cel putin 51%, asigurandu-se astfel o prioritate a fondurilor nationale.
- Societatile mixte cu sediul in strainatate erau preferate in operatiunile de cooperare economica internationala ale tarii noastre.
Aceasta forma de cooperare prezenta importante avantaje, cum ar fi: societatea mixta se bucura de statutul juridic al societatilor nationale din tara respectiva, avand astfel posibilitatea de a actiona pe piata locala prin relatii directe, operative si mai eficiente, intrand in relatii directe cu clientii, obtinandu-se preturi mai bune si reducerea comisioanelor. Societatile mixte aveau posibilitatea de a obtine credite de la bancile externe si de a acorda unele facilitati de plata clientilor. Publicitatea si reclama produselor romanesti se puteau realiza corespunzator pietei, cu care societatea mixta era in permanent contact.Intreprinderile de comert exterior, prin asocieri cu firme straine sub forma de societati mixte, trebuiau sa realizeze urmatoarele obiective: majorarea lumulu




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact