StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » bancile in economie
Trimite articolul prin email Agentii sistemului financiar. bancile si rolul lor in economie : Bancile in economie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Agentii sistemului financiar. bancile si rolul lor in economie



AGENTII SISTEMULUI FINANCIAR. BANCILE SI ROLUL LOR IN ECONOMIE

Sistemul financiar este constituit din ansamblul institutiilor si procedurilor prin care devine posibila acoperirea nevoilor de finantare, prin capacitatea de finantare. Prin intermediul sau, se ofera utilizare disponibilitatilor agentilor excedentari, prin procurarea de resurse financiare pentru agentii deficitari. In general, sistemul financiar pune la dispozitia tuturor agentilor economici mijloacele de plata care sunt necesare pentru desfasurarea activitatilor economice.

Sistemul financiar nu exista pentru el insusi. El este in serviciul economiei, chiar daca unele evenimente ar da impresia unei tendinte de autonomie, si are mai multe componente:




a) agentii non financiari;

b) bancile;

c) trezoreria;

d) alte institutii financiare

Agentii non-financiari cuprind gospodariile, intreprinderile si statul care, in ultima instanta, sunt responsabili prin cererea lor de creare a monedei de catre banci.

Intreprinderile si gospodariile poseda:

active materiale (imobile, fabrici, masini, stocuri);

active financiare (conturi de economisire, depuneri pe termen, actiuni, obligatiuni, titluri diverse);

creante asupra altor agenti economici;

averi monetare, formate din bilete de banca, conturi de economisire si conturi curente, conturi curente postale etc.

Totodata, agentii non-financiari au in pasiv datorii fata de orice alti agenti economici, in care partea financiara este constituita din ansamblul titlurilor pe care le-au emis si al imprumuturilor facute pe termen scurt, mediu sau lung.

Dintre agentii non-financiari, gospodariile sunt, per global, excedentare, iar intreprinderile au nevoie de finantare. In spatele acestor solduri globale se ascunde o mare diversitate de situatii individuale si toti agentii non-financiari au, simultan, datorii si creante.

Bancile si celelalte institutii financiare in ultimele decenii, au cunoscut, un amplu proces de dezvoltare si diversificare. Din simple intermediare intre participantii la viata economica, bancile au devenit un agent ce gestioneaza instrumentele monetare si parghiile financiare ale tarii.

Bancile indeplinesc functii active si functii pasive. Principala functie activa a bancilor consta in acordarea de imprumuturi agentilor non-financiari, care indeplinesc conditiile de bonitate financiara, adica au capacitatea de a restitui, la scadenta, creditul, impreuna cu dobanda aferenta. Sursa imprumuturilor este capitalul propriu, dar, mai ales, disponibilitatile temporare atrase ale clientilor. Tot in categoria operatiunilor active ale bancilor, se mai inscrie gestionarea conturilor deponentilor, precum si organizarea infiintarii de societati comerciale si plasarea titlurilor de valoare ale acestora (piata financiara primara).

Bancile si institutiile financiare au, ca principala functie pasiva, primirea spre pastrare a economiilor populatiei si ale agentilor economici non-financiari. In aceeasi categorie, se inscriu si primirea de depuneri ale unor clienti, pentru a efectua, la ordin, anumite plati, precum si efectuarea operatiunilor de casa pentru intreprinderile si institutiile solicitante.

Pe langa functiile traditionale, bancile contemporane indeplinesc functii noi, macroeconomice. Ele asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda si retragerii acesteia, respectiv, gestioneaza moneda nationala. Bancile au posibilitatea de a crea putere de cumparare aditionala, de a dimensiona creditul consimtit, realizeaza intermedierea financiara la nivelul economiei nationale si gestioneaza fluxurile monetare in ansamblul lor, ceea ce le confera un rol strategic deosebit in economie.

Amplificarea rolului si diversificarea operatiunilor efectuate au condus la constituirea unor forme diferite de banci. Cea mai generala grupare a bancilor se concretizeaza in banci centrale - de emisiune si banci comerciale - ordinare.

Banca centrala detine o pozitie speciala in sistemul bancar al tarii si, este o banca de emisiune. Ea creeaza si gestioneaza puterea de cumparare in tara.

Banca centrala are si alte functii, precum si rolul fundamental de a da unitate sistemului de agenti financiari, rol care se manifesta in urmatoarele directii:

Banca centrala este o banca de emisiune a biletelor ce au un curs legal. Ea are o responsabilitate pentru fabricarea materiala a biletelor si a determinarii volumului de emisiune, in functie de nevoile economiei. Biletele de banca in circulatie sunt un activ monetar pentru toti agentii si pentru bancile care le detin si care, in acest mod, poseda o creanta asupra bancii centrale.



Banca centrala are rolul de bancher al statului, prin sprijinul pe care il consimte sa-l acorde trezoreriei publice.

Banca centrala detine mijloace de plata internationale si asigura convertibilitatea monedei nationale. Rezervele de devize sunt creante asupra strainatatii, iar banca centrala are responsabilitatea operatiunilor cu bancile centrale din strainatate si cu FMI. Are posibilitatea de a pune in functiune, daca este cazul, controlul schimburilor la banci, potrivit atributiilor sale si, totodata, poate sa intervina pe piata schimburilor valutare, pentru a sustine moneda nationala.

Toate bancile si trezoreria statului poseda un cont creditor pe langa banca centrala, ceea ce creeaza posibilitatea functionarii unui sistem de reglementari interbancare, prin compensare.

Banca centrala este “banca bancilor”, adica este imprumutatorul in ultima instanta, prin sprijinul pe care il acorda bancilor si trezoreriei. Ea refinanteaza sistemul bancar si, prin aceasta, joaca un rol regulator pe piata monetara.

Bancile comerciale sunt un tip de firma lucrativa, care ofera capital altor agenti economici, pe baza resurselor banesti atrase, dar si a capitalurilor proprii. Bancile dispun de o avere financiara, care poate fi divizata in patru tipuri de creante:

a) incasari monetare in moneda emisa de banca centrala;

b) credite acordate clientilor si creante asupra trezoreriei;

c) imprumuturi acordate altor institutii financiare;

d) imobilizari si diverse titluri.

Bancile au, de asemenea, datorii, care - alaturi de fondurile proprii aduse de actionari - constituie esenta resurselor de care dispun si anume:

a) depozitele clientilor, gospodarii si intreprinderi;

b) imprumuturi de la alte institutii financiare;

c) imprumuturi obligatare.

Platile intre agentii economici ce au conturi la aceeasi banca pot sa fie efectuate printr-un simplu virament, dintr-un cont in altul. Atunci cand conturile sunt tinute de banci diferite, platile sunt mai complicate. Daca nu se poate face o compensare integrala si raman solduri, acestea sunt reglate prin intermediul conturilor curente, pe care bancile le detin pe langa banca centrala. Desigur, aceasta presupune ca fiecare banca debitoare are suficienta moneda in contul sau (sau poate sa o procure rapid).

Bancile comerciale detin o rezerva lichida, formata din moneda bancii centrale (bancnote si depozite la vedere, in contul curent la banca centrala) si destinata sa asigure transformarea monedei de cont a sectorului nebancar, in moneda bancii centrale (moneda primara).

Bancile comerciale se impart in banci de depozit si banci ipotecare. Primele isi procura resursele financiare de pe piata, prin depunerile pe termen scurt. Ele pot fi banci de depozit propriu-zise si banci de afaceri. Bancile ipotecare sunt acelea care isi procura mijloacele necesare prin emisiunea de inscrisuri si obligatiuni ipotecare.

Trezoreria, privita ca o “personificare financiara a statului”, este, mai intai, casierul - adica executa cheltuielile publice si face incasari bugetare. Situatia sa este direct influentata de cea a bugetului de stat - in caz de deficit bugetar, trezoreria trebuie sa gaseasca acoperirea nevoilor de finantare ale statului si sa gireze datoria publica.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact