StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » bancile in economie

Banii si functiile lor

BANII SI FUNCTIILE LOR

Economia moderna nu poate fi conceputa fara existenta banilor sau a altor elemente foarte asemanatoare. Intr-o economie bazata pe troc, in care nu exista banii, orice tranzactie implica existenta unei duble coincidente a trebuintelor. Un economist in cautare de haine trebuie sa gaseasca un croitor dispus sa asculte un curs de macroeconomie, un artist ce are nevoie de pantofi trebuie sa gaseasca un cizmar dispus sa vizioneze un spectacol de teatru, si asa mai departe. Far 121d39b a un mijloc de schimb, o economie moderna nu poate exista. Acest mijloc de schimb este banul.

Ce sunt banii



Definirea "banilor" nu este o chestiune usor de rezolvat. In limbajul cotidian, banii inseamna mai multe lucruri. In primul rand, prin "bani" se intelege "moneda", sub forma de bancnote si moneda metalica, care sunt folosite direct pentru plata bunurilor economice. In al doilea rand, banii nu sunt doar moneda, ci si depozitele bancare, deoarece au acelasi rol, adica servesc pentru plata bunurilor si serviciilor.

Daca definirea banilor prin moneda si depozite este prea "ingusta" pentru a fi utilizata in stinta economica, exista alta mai larga, dupa care banii, in al treilea rand, sunt sinonimi cu "avutia". Avutia insa "amesteca" moneda si depozitele cu stocurile de capital, cu actiunile, obligatiunile, cu alte tipuri si forme de avutie si ignora trasaturile distinctive ale banilor.

Indiferent de sensul ingust, ca moneda si depozit, sau sensul larg, ce include toate formele de avutie, banii se definesc prin functiile care le indeplinesc. Banii nu sunt considerati altceva decat ca mijloc de schimb, ca masura a valorii, ca mijloc de plata, sau ca stoc al avutiei (mijloc de tezaurizare). Primele doua functii sunt specifice banilor. In fond, banii sunt tot ceea ce este general - pretutindeni si in mod permanent - acceptat ca mijloc de schimb si de plata. Banii sunt un instrument special, o forma particulara, imediat mobilizata, a avutiei sociale, o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din productia tarii emitente.

Functia de mijloc de schimb a banilor este evidenta. Bunurile si serviciile detinute sunt schimbate contra banilor (vanzarea) si cu ajutorul lor se intra in posesia altor bunuri dorite (cumpararea). Schimbul cu ajutorul banilor elimina "dubla coincidenta a trebuintelor", pe care o presupune trocul.

In societatea primitiva, caracterizata printr-o redusa diviziune a muncii si o oferta reprezentata de doar cateva produse, trocul nu era dificil de realizat. Dar in societatile moderne, care dispun de o larga varietate sortimentala, trocul direct este dificil.

Folosirea banilor separa procesul de schimb in doua acte - vanzarea si cumpararea - si ii usureaza desfasurarea. Intre o vanzare si o cumparare exista o deosebire importanta. Produsul trebuie intotdeauna sa-si caute cumparatorul. El reprezinta un obiect particular. Nu este util oricui. Vanzatorul trebuie sa gaseasca persoana pentru care produsul sau are o utilitate. Si, in plus, aceasta trebuie sa aiba bani. In schimb, banii sunt un bun alienabil in mod absolut. In general, este mai usor pentru posesorul de bani sa gaseasca bunul de care el are nevoie, decat pentru posesorul unui bun sa gaseasca pe posesorul de bani care este dispus sa cumpere.

Bunurile, odata vandute si cumparate, ies din circulatie. Banii, dimpotriva, nu parasesc sfera circulatiei. Ei mijlocesc, pe rand, schimbul celor mai diferite bunuri. In acest proces, banii nu se intorc la punctul de pornire, ci se indeparteaza mereu de el. Circulatia banilor trebuie deci, privita separat de circulatia bunurilor, desi ea reprezinta o forma de miscare pe care banii au primit-o de la circulatia bunurilor. Daca bunurile se vand si se cumpara, in cadrul circulatiei acestora, banii servesc intotdeauna pentru a cumpara. Ca mijloc de schimb, banii sunt intotdeauna un mijloc de cumparare.

Trocul nu a disparut, el este folosit ocazional in economiile contemporane si capata o anumita extindere atunci cand sistemul monetar este afectat de o inflatie puternica.

Functia de masura a valorii inseamna ca banii sunt folositi ca mijloc de comparatie a valorilor relative ale diferitelor bunuri. Valoarea bunurilor se exprima in bani. Ei sunt etalonul de masura a valorii, asa cum unitatea de masura a lungimii este metru. Banii constituie un instrument universal de masurare, aplicabil bunurilor si altor drepturi actuale, trecute si viitoare.

In economie sunt necesare comparatii continue ale valorii. Cumparatorii trebuie sa compare ofertele diferitilor vanzatori. Pentru a lua o decizie rationala, trebuie cunoscute raporturile in care fiecare marfa se schimba pe alta marfa, ceea ce implica existenta unui etalon (standard) de valoare. Acesta reprezinta unitatea in care se stabilesc preturile si in care se tine contabilitatea. Preturile se stabilesc in unitatea monetara nationala - leul. Leul este unitatea de masura pentru masa monetara. In mod obisnuit, unitatea monetara nationala este si unitate de cont. Dar pot exista si exceptii, in perioada unor ample dezordini monetare (hiperinflatie), desi mijlocul de schimb este moneda nationala, evidenta contabila se realizeaza intr-o moneda straina, cu putere de cumparare stabila.

Functia de mijloc de plata ulterioara. Specific pentru moneda este faptul ca actioneaza ca un etalon al platilor intarziate, adica un etalon prin care pot fi exprimate platile viitoare. O datorie este, in mod obisnuit, reprezentata de un numar de unitati monetare. Aceasta utilizare a etalonului de valoare creeaza probleme deosebite, deoarece valoarea banilor variaza in timp, iar puterea de cumparare a unitatii monetare se reduce. De aceea, plata ulterioara, rambursarea imprumuturilor poate fi pusa in legatura mai degraba cu nivelul preturilor, decat sa fie exprimata ca o suma fixa de moneda. Un astfel de imprumut se numeste imprumut indexat.

Functia de mijloc de depozit de valoare poate fi indeplinita de bunurile care isi pastreaza valoarea in timp. Un individ ce detine un astfel de bun il va putea utiliza, la o data viitoare, pentru a face o cumparare. Daca un bun nu este un mijloc de tezaurizare a valorii, el nu va fi acceptat ca mijloc de schimb. Nu se poate folosi inghetata in locul banilor, in absenta frigiderelor. Exista insa o varietate de mijloace de tezaurizare a valorii: banii, bonurile de valoare, actiunile, imobilele. Necesitatea acestei functii este determinata de procesul circulatiei. Procesul circulatiei bunurilor presupune existenta, in permanenta, a unei rezerve banesti, caci productia si circulatia sunt doua acte separate. Vanzarea si cumpararea pot fi despartite in timp, iar valoarea ramane sub forma de bani o anumita perioada. Vanzatorii aduc, in permanenta, produse pe piata, dar cumparatorii achizitioneaza numai atunci cand au nevoie de ele. De aceea, circulatia permanenta a banilor cere existenta unei rezerve monetare, gata sa apara pe piata, atunci cand este nevoie.

Aceste rezerve banesti, care se fac si se desfac in permanenta in cursul circulatiei monetare, pot desigur, consta si din hartie - moneda. Dar valoarea reprezentata printr-o anumita cantitate de moneda trebuie sa fie aceeasi, oricare ar fi momentul la care banii sunt folositi. Aceasta calitate a banilor este foarte importanta pentru utilizarea lor in operatiuni ce presupun o perioada mai lunga de timp, cum sunt economisirea si creditarea.

Banii - in calitate de depozit de valoare - au unele particularitati. In primul rand, banii nu au costuri de tranzactie. Costurile de tranzactie reprezinta cheltuielile suplimentare - de bani si timp - necesare pentru a schimba un lucru cu altul. Daca se foloseste un alt activ drept depozit de valoare, oamenii utilizeaza banii pentru achizitionarea activului, pe care il vor vinde cand doresc sa obtina marfuri. Ambele tranzactii - din bani in activ si din activ in bani - implica un cost monetar si un timp pentru realizare.

A doua caracteristica a banilor - ca depozit de avutie - este ca valoarea lor, exprimata in moneda, este fixa. Acest lucru este important pentru ca datoriile sunt exprimate, mai ales, sub forma monetara. Banii au o valoare fixa pentru datorii si pentru alte obligatii.

Pe langa cele doua caracteristici, banii au insusiri care trebuie luate in considerare. Mai intai, valoarea banilor fluctueaza in raport cu bunurile. Banii nu reprezinta activul ideal, care are o putere de cumparare stabila. In al doilea rand, unele tipuri de bani nu aduc nici un fel de venit. Pastrarea unei sume de bani in casa o perioada de timp nu aduce nici un fel de venit sub forma de dobanda.

Moneda actuala este rezultatul unei evolutii istorice, de la banii - marfa, al caror reprezentant tipic a fost moneda metalica, cu valoare proprie deplina, din aur sau din argint, spre formele moderne de bani - simbol, cum ar fi biletele de hartie, moneda de cont etc. Moneda actuala este moneda "fiduciara", bazata pe increderea pe care o au in ea detinatorii sai, adica pe increderea detinatorilor in anumite stari de lucruri. Ea este reprezentata de active acceptate pentru stingerea datoriilor, folosite de sectorul nebancar si cel bancar.

Averea unei gospodarii, ca si a unei intreprinderi, este formata din active reale si creante asupra altor agenti economici, din care unele cu natura monetara (creante asupra bancii centrale si creante asupra bancilor comerciale), si care pot fi remise unui creditor pentru stingerea datoriilor. Creantele asupra bancii centrale sunt reprezentate de biletele de banca (bancnote) si moneda metalica, iar creantele asupra bancilor comerciale sunt reprezentate de soldurile creditoare ale conturilor curente (depozite si disponibilitatii), care pot fi transferate de titular pentru stingerea unei datorii sau transformate in bilete de banca. Nu toate depozitele bancare poseda cele doua caracteristici. Astfel, depozitele la termen si depozitele constituie pe librete de economii nu au putere de circulatie si, deci, nu au natura monetara, desi poseda a doua caracteristica, adica pot fi transformate in moneda legala fara intarziere. Datorita usurintei de transformare in bancnote, depozitele la termen, depozitele de economisire sunt considerate "cvasimoneda".



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact