StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economia serviciilor
Trimite articolul prin email Eficienta economica si sociala a serviciilor : Economia serviciilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Eficienta economica si sociala a serviciilor



Eficienta economica si sociala a serviciilor


Continutul si particularitatile eficientei in sfera serviciilor


Eficienta:

este obiectivul esential al firmei

in acceptiune generala este expresia raportului dintre:




o       efectul util (rezultatul) si efortul (cheltuiala) facut pentru obtinerea lui.

o       Invers: dintre efortul util si efectul obtinut.

Eficienta economica agregata (totala) este alcatuita din doua componente:

Eficienta tehnica

o       Calculata raportand nivelul output-ului la volumul de intrari

o       Echivalenta cu notiunea de productivitate partiala (un factor de productie) si totala (toti factorii de 333h72d productie).

Eficienta de alocare

o       Se refera la combinatia input-urilor, adica la mixul intrarilor de factori de productie

o       Combinatia optima a factorilor de productie este determinata de preturile lor relative care reflecta raritatea lor relativa, scopul fiind minimizarea costurilor de productie.

Vorbim de:

Eficienta economica a serviciilor – se refera la rezultatele economice ale intreprinderilor de servicii, si prin insumare, la nivelul intregii economii.

Eficienta sociala – se refera la rezultatele activitatilor de servicii din punct de vedere al consumatorilor. Se concretizeaza in:

o       Gradul de satisfacere al trebuintelor

o       Nivelul calitativ al serviciilor.

Obs. Cele doua laturi ale eficientei se completeaza, in cele mai multe cazuri ele presupunandu-se / conditionandu-se reciproc.

Efectele activitatilor de servicii mai pot fi clasificate in:

Efecte directe – asociate fiecarui factor de productie utilizat, fiecarei componente a activitatii.

Efecte indirecte, multiplicatoare – exprimate prin impulsul dat celorlalte ramuri si sectoare ale economiei.

Efecte imediate – pentru multe sectoare ale serviciilor, prin intermediul utilizatorilor fiind determinate de participarea si implicarea acestora (servicii de invatamant, de sanatate).


Criterii de evaluare, indicatori de exprimare si cai de crestere a eficientei


Toate deciziile in legatura cu viitorul, incepand de la nivelul firmei si mergand pana la nivelul economiei nationale trebuie fundamentate pe analiza – diagnostic a rezultatelor obtinute atat din punct de vedere economic cat si social.

Principalele criterii de evaluare a eficientei in domeniul serviciilor sunt:

a)      rentabilitatea

b)      nivelul costurilor

c)      eficienta utilizarii factorilor de productie

d)      eficienta investitiilor

e)      eficienta sociala.

a)      Rentabilitatea

– exprima sintetic eficienta economica in sectorul serviciilor

consta in capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit sau venit brut

se masoara cu ajutorul indicatorilor absoluti si relativi

nivelul absolut al profitului ca exprimare generala este diferenta dintre veniturile totale si costurile totale. Prezinta anumite particularitati dupa cum este vorba de: activitati de productie, de comert, alimentatie publica, turism:

activitatile de productie: nivelul profitului este diferenta intre pretul de productie (fara TVA) si costurile de productie.

In comert: profitul este diferenta dintre adaosul comercial (marja bruta a comertului) si cheltuieli comerciale.

In alimentatia publica: profitul este diferenta intre veniturile constituite din adaosul comercial si adaosul de alimentatie publica si cheltuieli (P=Ad. Com. + Ad. Alim. Publ. – Ch.).

In turism: este diferenta intre incasarile si cheltuielile efectuate de unitatile turistice.



indicatorii relativi sunt mai expresivi, se refera la rata rentabilitatii care poate fi:

comerciala – este calculata ca raport intre rezultatul exercitiului RE (profit / pierdere) dupa ce s-a scazut impozitul pe profit si cifra de afaceri CA sau productia exercitiului Q:

sau

economica – calculata ca raport intre rezultatul exercitiului RE si activele totale At:

Financiara – calculata ca raport intre rezultatul exercitiului RE si capitalurile proprii K, sau capitalurile permanente Kp:

sau

b)      Nivelul costurilor

se exprima cu indicatori absoluti si relativi

nivelul absolut se refera la suma totala a cheltuielilor, cuprinde cheltuieli directe si cheltuieli indirecte. Prezinta o importanta din punct de vedere al analizei economice gruparea cheltuielilor in: cheltuieli fixe sau conventional-constante si cheltuieli variabile.

nivelul relativ ale costurilor (n) exprima: cheltuielile la 100 sau 1000 lei cifra de afaceri, evidentiaza consumul de resurse in raport cu rezultatele economice obtinute:

c)      Eficienta utilizarii factorilor de productie

Exprima nivelul productiei pe unitatea de factor de productie consumat

Evidentiaza productivitatea partiala / totala a factorilor de productie

Productivitatea medie a factorilor de productie: , unde: Q – productia, X – consumul de factori de productie.

Productivitatea marginala: , unde dQ – modificarea productiei, dX – modificarea consumului de factori de productie.

– Poate fi exprimata si cu ajutorul indicatorilor:

Profitul realizat in medie de un salariat

Profitul realizat in medie la 1000 lei capital fix

Profitul realizat la 1000 lei cheltuieli

– Indicatori specifici in ceea ce priveste utilizarea capitalului fix:

Coeficientul de utilizare a capacitatii este raportul intre capacitatea efectiv folosita si capacitatea teoretica

Incasarile / CA pe 1m2 suprafata de productie sau comerciala

– In ceea ce priveste capitalul ca factor de productie avem indicatorii:

Numarul de rotatii al capitalului = raport intre cifra de afaceri realizata intr-o perioada de timp si capitalul utilizat in perioada respectiva

Rata autonomiei financiare = raport intre capitalul propriu si capitalul total al intreprinderii. Daca este apropiata de 1 este bine.

Rata solvabilitatii generale = raport intre activele totale ale intreprinderii si obligatiile exigibile + creditele de rambursat intr-o anumita perioada de timp. Daca este superioara lui 1 inseamna ca intreprinderea este solvabila.

Fondul de rulment permanent calculat ca diferenta intre capitalurile permanente si activul imobilizat sau diferenta intre activul circulat si datoriile pe termen scurt.

Alti indicatori:

rata curenta a lichiditatii = active curente / obligatii curente

rata rapida a lichiditatii = active curente – stocuri / obilgatii curente



rata de recuperare a creantelor = facturi emise si neincasate / vanzari.

d) Eficienta investitiilor

– pentru fiecare proiect exista mai multi parametri:

durata de functionare (utilizare) nu neaparat identica cu durata de viata fizica

veniturile (incasarile) estimate in cursul perioadei de utilizare

costurile – cuprind: suma investitiei si costurile de utilizare a investitiei

– indicatori:

termenul de recuperare calculat ca raport intre volumul initial al investitiei si profitul anual estimat a se realiza prin punerea in functiune a investitiei.

Profitul actualizat

Taxa de rentabilitate minima

e) Eficienta sociala

este cel mai dificil de exprimat cu ajutorul unor indicatori cantitativi

majoritatea modelelor se refera la masurarea calitatii serviciilor respectiv: reducerea diferentei dintre nivelul serviciilor oferite si cel asteptat de consumatori.

Modelul care defineste nivelul serviciului (Y)

, unde: - nivelul de satisfactie al clientului in raport cu criteriul „i”; - ponderi care exprima importanta relativa a criteriului „i” in diferitele situatii specifice.

Criterii pentru a masura nivelul de satisfactie al clientului:

Gradul de anticipare a nevoilor clientului (procentele serviciilor care nu se acorda din cauza ca nu au fost avute in vedere de furnizorul serviciului, desi clientul se asteapta sa i se ofere).

Gradul de precizie in definirea continutului serviciului (numarul mediu al „rundelor” de discutii intre furnizorul si beneficiarul serviciilor pana se ajunge la un acord in privinta definirii continutului serviciului).

Gradul de satisfacere cererii de servicii (procentul tuturor cererilor clientilor de servicii care nu pot fi satisfacute din lipsa de specialisti sau a bazei materiale necesare).

Gradul de flexibilitate (promptitudinea) cu care se raspunde la situatii de urgenta (timpul mediu de la primirea cererii clientului pana ca serviciul respectiv a fost oferit).

Gradul de eficienta in rezolvarea problemelor privind serviciul (procentul tuturor problemelor pentru care serviciul promis nu poate fi oferit in intervalul de timp stabilit initial).

Indicatorii care reflecta aspecte partiale ale eficientei sociale a serviciilor pentru populatie

Numarul de unitati (comerciale, de invatamant, sanatate, biblioteci, muzee, teatre) la 1000 de locuitori.

Numarul de locuitori ce revin la un pat de spital si la un medic.

Numarul de studenti la 100.000 locuitori.

Timpul necesar pentru efectuarea si transportul cumparaturuilor.


Cai de crestere a eficientei economice

cresterea / maximizarea veniturilor, realizata prin:

a)      crestera cifrei de afaceri, incasarilor, a valorii adaugate de servicii mai ales prin cresterea cantitativa a productiei.

b)      modificarea structurii activitatii prin: strategii de specializare sau diversificare a produselor.

c)      marirea cotelor de adaos comercial (comision) si structura vanzarilor pentru activitatile de intermediere (comerciale).

rationalizarea cheltuielilor (nu presupune neaparat minimizarea lor) prin:

a)      cresterea productivitatii factorilor de productie (a eficientei tehnice).

b)      cresterea eficientei de alocare (optimizarea combinatiei factorilor de productie).







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre economia serviciilor








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare