StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Acordul general pentru tarife si comert (g.a.t.t.)
Trimite articolul prin email Succinta prezentare a rezultatelor activitatii gatt-ului : Acordul  general  pentru  tarife   si   comert (g.a.t.t.) Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Succinta prezentare a rezultatelor activitatii gatt-ului



Primele sase runde de negocieri1In perioada scursa de la semnarea Acordului General pentru Tarife si Comert (1947) si pana in anul 1967 s-au desfasurat in cadrul GATT-ului sase runde de negocieri care, in ansamblu, s-au soldat cu rezultate importante pe linia crearii conditiilor favorabile dezvoltarii comertului international. in cadrul acestor runde a fost negociat un mare numar de concesii tarifare, sub forma eliminarii, reducerii sau consolidarii taxelor vamale de import la o gama foarte larga de produse industriale, precum si la unele produse agricole. Numai la produsele industriale, taxele vamale de import au fost reduse, in medie, cu cea 60% fata de nivelul initial (1947) in urma acestor runde. De asemenea, au fost negociate si unele concesii netarifare



indeosebi pe linia eliminarii restrictiilor cantitative la import si a altor bariere netarifare din calea schimburilor comerciale dintre partile contractante. Se poate aprecia ca, pana la sfarsitul deceniului sapte, cea mai mare parte a restrictiilor cantitative la importul de produse industriale au fost eliminate in relatiile comerciale dintre partile contractante.
Cu toate acestea, folosindu-se frecvent de derogarile admise de GATT de la principiile fundamentale, tarile capitaliste dezvoltate au reintrodus pentru anumite perioade de timp restrictii cantitative la import, iar in deceniul opt au recurs pe scara larga la noi obstacole netarifare, avand loc o adevarata escaladare a protectionismului netarifar. Totodata, aparitia si raspandirea gruparilor economice integrationiste, precum si instituirea de aranjamente preferentiale in relatiile dintre tarile respective, negocierea de protocoale sau sisteme preferentiale, bazate pe principiul reciprocitatii sau principiul nereciprocitatii, a continuat sa duca la scaderea ponderii comertului international care se desfasoara sub regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Catre sfarsitul deceniului opt, ponderea schimburilor comerciale in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate scazuse la cea 64-66%, crescand ponderea schimburilor comerciale in regim preferential la cea 34-36%.
Succinta prezentare a primelor sase runde de negocieri comerciale in cadrul GATT-ului


a) Runda de la Geneva (aprilie - octombrie 1947)
Aceasta runda s-a soldat cu crearea Acordului General pentru Tarife si Comert si cu 45 000 concesii tarifare zand peste 50% din valoarea comertului mondial din acea perioada.
La aceasta runda de negocieri comerciale s-a inaugurat tehnica "bimultilate-ralismului", in sensul ca tara cea mai interesata in reducerea nivelului taxei vamale la un anumit produs sau grupa de produse, dupa principiul furnizorului principal, a negociat cu tara (tarile) principala importatoare, pentru ca de concesia vamala la care a condus negocierea sa beneficieze toti membrii cu drepturi depline in rtutea clauzei natiunii celei mai favorizate. Acesta tehnica de negociere s-a numit tara cu tara si produs cu produs.
De rezultatele negocierii acestei prime runde au beneficiat in special SUA, care au obtinut reduceri importante de taxe vamale la o serie de produse cu o pondere mare in exportul american (grau, bumbac, carbune, automobile, unele bunuri industriale de larg consum). In schimb, SUA au acordat concesii tarifare la importul produselor care prezentau un interes deosebit pentru economia americana (in special materii prime) sau nu faceau concurenta produselor americane.
Tot la aceasta runda, Anglia a acceptat sa reduca cu 5% numarul pozitiilor din cadrul sistemului preferential vamal pe care il practica cu tarile membre ale Commonwealth-ului si sa reduca cu peste 35% taxele vamale nepreferentiale la cea 25% din pozitiile tarifului sau vamal in goare la acea data.
b) Runda de la Annecy (Franta) - 1949
Aceasta runda de negocieri comerciale a condus, pe langa aderarea a 11 noi tari la GATT, la unele concesii tarifare in numar de 5000 (inclusiv consolidarile).
Rezultatele concesiilor tarifare au fost modeste din cauza existentei si mentinerii disparitatilor tarifare foarte mari in special intre SUA si tarile europene. Datorita faptului ca tarile cu taxe vamale foarte mari (in special SUA) nu au acceptat sa le reduca in mod unilateral, tarile cu taxe vamale mai mici au oferit in special consolidari ale nivelului taxelor vamale pe o anumita perioada de timp.


ci Runda de la Torquay (Anglia) - 1950-l951
Aceasta runda a fost organizata cu prilejul aderarii R.F.Germania la GATT. Negocierile au fost dificile. Refacerea tarilor innse in razboi se terminase si incepea treptat lupta pentru piete intre principalele tari capitaliste.
Numarul concesiilor tarifare negociate a fost de 8 700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% fata de nivelul practicat in 1948. Cea mai mare parte a concesiilor au constituit-o consolidarile de taxe vamale pe o perioada de 3 ani.
Rezultatele slabe s-au datorat tot disparitatilor tarifare, neacceptandu-se propunerea Frantei de a fi reduse, in primul rand, taxele vamale care depaseau un anumit nivel convenit.


d) Runda de la Geneva - 1955-l956
Aceasta runda s-a soldat cu rezultatele cele mai modeste: 4 300 de concesii tarifare, alcatuite in principal din consolidari de taxe vamale.In parte, aceasta situatie s-a datorat si faptului ca administratia americana a obtinut foarte greu mandatul Congresului, care a prevazut o marja de negocieri, in special ca timp, foarte limitata. Congresul a reprosat administratiei americane ca in schimbul concesiilor tarifare facute tarilor europene nu s-a obtinut reducerea obstacolelor netarifare fata de produsele americane (desi intre ele le redusesera in mare masura).


e) Runda Dillon - Geneva - 1960-l962
A fost denumita astfel dupa numele subsecretarului de stat american care a propus-o. Desi nu a dus decat la realizarea unui numar de 4 400 concesii tarifare, a marcat totusi un pas inainte fata de rundele precedente prin faptul ca s-a folosit tehnica reducerii lineare si reciproce a taxelor vamale cu un anumit procent convenit.
Runda s-a desfasurat in conditii noi; in Europa aparuse Comunitatea Economica Europeana, care preconiza introducerea unui tarif vamal comun fata de tarile terte. Contradictiile de interese in ul relatiilor comerciale incepusera sa se intensifice.
f) Runda Kennedy - Geneva - 1964-l967
S-a desfasurat la Geneva in perioada 1964-l967 si a fost lansata din initiativa SUA (fostul presedinte J.F.Kennedy) si CEE.
SUA doreau sa-si consolideze pozitia pe piata europeana, iar CEE dorea sa obtina concesii tarifare din partea AELS catre care se indrepta cea 35% din exportul CEE.
Raportul de forte pe economic a evoluat in aceasta perioada in defavoarea SUA si in favoarea CEE si Japoniei.In 1962, in Congresul american s-a aprobat Legea pentru dezvoltarea comertului exterior in baza careia presedintele SUA avea mandat sa negocieze o reducere a taxelor vamale cu pana la 50%. in acest context, SUA au facut propuneri care zau o dezarmare vamala substantiala, respectiv reducerea tuturor taxelor vamale cu 50%, in timp de 5 ani si inlaturarea completa a celor ce se aplicau la produsele la care SUA si CEE detineau impreuna 80% din comertul mondial.
Pana la urma s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6 300 pozitii si subpozi-tii tarifare, in medie cu 35%, in timp de 5 ani. Ca urmare, nivelul mediu al taxelor vamale al CEE s-a redus cu 38%, cel al SUA cu 43% si cel al Angliei cu 35%.
Pentru prima oara au fost abordate la aceasta runda de negocieri si alte trei probleme: obstacolele netarifare, liberalizarea comertului cu produse agricole si luarea in considerare a situatiei tarilor in curs de dezvoltare.In domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat si adoptat un cod antidumping, iar SUA s-au angajat sa desfiinteze sistemul de evaluare vamala folosit la produsele chimice (American Selling Price System) care consta in aplicarea taxei vamale la pretul de vanzare a produselor de pe piata americana si nu la cel de import, angajament netranspus in practica (datorita opozitiei Congresului American) decat cu prilejul rundei urmatoare.In ce priveste comertul cu produse agricole s-au obtinut doua rezultate: la cereale s-a cazut de acord sa se sileasca un pret de baza minim si totodata sa se creeeze un fond de ajutor alimentar de 4,5 milioane tone pentru tarile in curs de dezvoltare in caz de criza.
Cat priveste concesiile facute tarilor in curs de dezvoltare ele au fost cu mult sub nivelul asteptarii acestora.
Rezultatele actitatii GATT-ului, desi in ansamblu pozitive, nu au favorizat in aceeasi masura dezvoltarea comertului exterior al tuturor partilor contractante. De rezultatele actitatii GATT-ului au beneficiat, in primul rand, tarile dezvoltate si in mult mai mica masura cele in curs de dezvoltare.
Alte actitati desfasurate de GATTIn afara rundelor de negocieri, GATT-ul a desfasurat si alte actitati indeosebi pe linia depistarii, inventarierii si clasificarii obstacolelor netarifare, practicate in relatiile comerciale dintre partile contractante, precum si pe linia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare in anumite domenii de actitate. Numai in vederea pregatirii celei de a Vll-a runde de negocieri comerciale, organele din structura organizatorica a GATT-ului au depistat, inventariat si clasificat cea 800 de obstacole netarifare care afectau comertul international in general si in special exporturile tarilor in curs de dezvoltare. Actiunea de depistare si inventariere continua periodic, dat fiind ca proliferarea protectionismului netarifar a luat amploare mai ales in ultimul deceniu si jumatate.
Dintre actiunile speciale intreprinse de GATT, in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, merita a fi mentionate cateva mai importante.In primul rand, inca din anul 1955, odata cu rezuirile si completarile aduse textului Acordului, in cadrul GATT-ului a fost organizat un curs de politici comerciale de scurta durata pe care l-au absolt un numar mare de cadre (peste 1.500 pana in anul 1994) din cea 120 de tari in curs de dezvoltare si 10 organizatii regionale. De pilda, in perioada 23 februarie-l6 iunie 1987 a fost organizat al 63-lea curs de politici comerciale care a fost urmat de 24 de cadre din tarile in curs de dezvoltare si care a avut ca tema "Negocierile in cadrul rundei Uruguay". Pana la sfarsitul anului 1994 au fost organizate cea 80 de editii ale cursului de politici comerciale pe o tematica foarte variata, interesand reprezentantii tarilor in curs de dezvoltare. De organizarea acestor cursuri a raspuns Secretariatul GATT-ului.In al doilea rand, in cadrul Centrului de comert international creat de GATT in 1964 si la care a aderat in 1968 UNCTAD-ul (formand impreuna Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD), au fost si continua sa fie elaborate, la cererea tarilor in curs de dezvolatre, o serie de studii de piata, studii asupra tehnicilor de marketing pentru export, studii prind potentialul de export si perspectivele acestuia in diverse tari, au fost organizate cursuri de specialitate prind promovarea exportului, exclusiv pentru pregatirea de cadre din tarile in curs de dezvoltare.In al treilea rand, pe aceeasi linie, in 1971 a fost creat in cadrul GATT "Grupul celor trei" (alcatuit din: presedintele Sesiunii partilor contractante, presedintele Consiliului reprezentantilor si presedintele Comitetului pentru comert si dezvoltare), care, in spiritul prevederilor partii a patra din Acord, are sarcina sa depisteze obstacolele tarifare si netarifare care prezinta interes pentru tarile in curs de dezvoltare si sa organizeze consultari cu partile contractante zate, in vederea gasirii posibilitatilor de inlaturare a acestora.In sfarsit, tot pe linia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare trebuie mentionate protocoalele preferentiale negociate sub egida GATT-ului de catre unele tari in curs de dezvoltare (in 1968 "protocolul celor trei" - Egipt, India, Iugoslaa; in 1971 "protocolul celor 16", devenit ulterior al celor 19), precum si derogarea pe care GATT-ul a dat-o in 1971 pentru intrarea in goare a Sistemului generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare (negociat in cadrul UNCTAD).In afara acestor actiuni merita a fi subliniata actitatea GATT-ului si pe linia negocierii unor acorduri internationale pe produse (cereale, textile etc), precum si pe linia publicarii unor rapoarte, studii, analize, documente, acorduri care privesc fie actitatea GATT-ului, fie evolutia comertului si politicii comerciale a partilor contractante sau alte probleme conexe.
Concluzionand, se poate aprecia ca GATT-ul a desfasurat o importanta actitate in vederea crearii unor conditii favorabile desfasurarii comertului international, iar in ultimele doua decenii si pe linia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare in domeniul comertului exterior. Cu toate acestea, GATT-ul nu a putut opri procesul de revenire la un protectionism tot mai agresiv intr-o serie de tari capitaliste dezvoltate, indeosebi in deceniul opt si inceputul deceniului noua, anihilandu-se prin aceasta unele rezultate obtinute anterior si nu a putut rezolva operativ o serie de probleme care au aparut mai ales in ultimii ani si care au afectat in ansamblu evolutia comertului exterior in tarile in curs de dezvoltare.


Runda Tokio (1973-l979); desfasurare, rezultate
Initiativa desfasurarii celei de a saptea runde de negocieri comerciale din cadrul GATT a revenit SUA, CEE si Japoniei, avand drept obiectiv expansiunea si liberalizarea comertului international si imbunatatirea cadrului in care se desfasoara relatiile comerciale internationale. Cea de a 28-a Sesiune a partilor contractante (noiembrie 1972) a instituit Comitetul de pregatire a negocierilor pentru aceasta runda. In principiu, s-a cazut de acord ca aceasta runda ar trebui sa contribuie la o rezolvare cat mai echiila a problemelor pentru a se atinge obiectivul general al expansiunii si liberalizarii comertului international si pentru a se asigura unele avantaje suplimentare tarilor in curs de dezvolatre menite sa duca la cresterea si diversificarea substantiala a exportului lor de marfuri si la impulsionarea dezvoltarii lor economice.
Spre deosebire de rundele anterioare, pe ordinea de zi a rundei Tokio au fost inscrise o multitudine de probleme de importanta majora pentru tarile membre ale GATT (reducerea sau eliminarea barierelor vamale in comertul cu produse industriale, liberalizarea comertului cu produse agricole - inclusiv cu produse tropicale, eliminarea sau atenuarea barierelor netarifare din calea comertului international, rezuirea si perfectionarea clauzei de salvgardare, adoptarea unui nou cod antidumping, accesul tarilor la aprozionarea, sporirea aportului GATT la cresterea substantiala a comertului exterior al tarilor in curs de dezvoltare, imbunatatirea cadrului institutional de desfasurare a comertului international etc.) si au fost intate sa participe la negocieri si tarile nemembre ale GATT.
Deschiderea oficiala a acestei runde a avut loc in septembrie 1973 la Tokio, la aceasta participand reprezentantii a cea 100 de state printre care" si cea 20 de tari nemembre ale GATT (inclusiv Bulgaria). La aceasta reuniune ministeriala a fost dezbatuta si adoptata "Declaratia de la Tokio" al carei proiect fusese adoptat in iulie 1973 de catre Comitetul de pregatire a negocierilor si in care au fost formulate obiectivele noii runde, dezideratele tarilor in curs de dezvoltare si principiile care trebuie sa guverneze negocierile pentru a raspunde acestor deziderate. Aceste principii sunt, de fapt, angajamente pe care tarile dezvoltate le-au asumat in sprijinul prevederii partii a patra din GATT, fata de tarile in curs de dezvoltare si anume: sa nu pretinda reciprocitate din partea tarilor in curs de dezvoltare pentru concesiile pe care le vor acorda acestora in cadrul negocierilor comerciale; sa se acorde o atentie prioritara produselor sau sectoarelor care prezinta interes pentru tarile in curs de dezvoltare si sa se adopte masuri diferentiate fata de aceste tari, menite sa le asigure un tratament special mai favorabil in sectoarele de negocieri unde acest lucru este posibil si indicat; sa fie mentinut si imbunatatit sistemul generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare; sa se acorde o atentie speciala situatiei si problemelor particulare ale tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral.
Tinand seama de vasta problematica inscrisa pe ordinea de zi a acestei runde de negocieri, au fost constituite sapte grupe si opt subgrupe de negocieri comerciale .
Negocierile comerciale multilaterale au inceput efectiv abia in februarie 1975 si au durat cea cinci ani (1975-l979), la aceasta contribuind intr-o masura foarte mare si faptul ca runda Tokio s-a desfasurat in conditiile in care pe international s-au declansat si au luat proportii o multitudine de fenomene negative cu care s-a confruntat economia mondiala. Aceasta conjunctura economica internationala nefavorabila a agravat puternic contradictiile dintre principalele tari capitaliste, indeosebi SUA, CEE si Japonia, precum si contradictiile dintre acestea si cele in curs de dezvoltare, repercutandu-se, in buna masura si asupra rezultatelor acestei runde.
In aprilie 1979, Comitetul pentru negocierile comerciale, organ insarcinat cu coordonarea actitatii grupelor si subgrupelor de negocieri, s-a intrunit la Geneva pentru a aproba acordurile (documentele) adoptate. Considerandu-se ca acordurile convenite au fost, in principal, rezultatul negocierilor dintre tarile dezvoltate s-a hotarat, in principiu, ca si dupa parafarea acestora, sa mai continue negocierile cu tarile in curs de dezvoltare pana la sfarsitul anului 1979, pentru a se gasi solutii care sa satisfaca intr-o mai mare masura interesele acestora. Totodata, s-a consemnat si faptul ca a ramas un domeniu in care negocierile n-au putut fi incheiate pana in aprilie 1979 si s-a convenit continuarea lor pana se va ajunge la un acord satisfacator, dar nu s-a ajuns la un astfel de acord. Este vorba de rezuirea si perfectionarea clauzei de salvgardare.
Facand bilantul rundei Tokio, in aprilie 1979, Olier Long, fostul director general al Secretariatului GATT, aprecia ca rezultatele obtinute in procesul negocierilor vor trebui sa dea un impuls guros comertului international in perioada ce urmeaza, sa franeze tendinta actuala de escaladare a protectionis-mului, sa permita tarilor in curs de dezvoltare sa se integreze mai bine in comertul mondial si sa conduca spre un sistem multilateral de comert international mai liber si mai echiil. La sedinta de bilant, din aprilie 1979, s-a convenit ca rezultatele rundei sa fie aplicate de catre tarile membre incepand cu anul 1980 sau 1981, partial si treptat, in decursul unei perioade de opt ani. Majoritatea acestor aprecieri nu si-au gasit confirmarea in practica relatiilor comerciale internationale.


Rezultatul rundei Tokio1
a) Domeniul tarifar
Protocolul adoptat de catre grupul de negocieri consemneaza urmatoarele concesii convenite:
- reducerea taxelor vamale, in medie cu pana la 35%, la importul de produse industriale si cu pana la 41% la importul de produse agricole in tarile capitaliste dezvoltate; aceste reduceri urmau sa fie aplicate la cea 60% din importul total de produse industriale si cea 30% din importul total de produse agricole al celor noua principale tari sau grupe de tari capitaliste (CEE, SUA, Japonia, Canada, Austria, Elvetia, Suedia, Norvegia si Finlanda);
- tarile in curs de dezvoltare participante la negocieri s-au angajat sa faca concesii tarifare sub forma consolidarilor sau reducerilor la un numar restrans de produse; consolidarile sau reducerile oferite de ele zau importuri in valoare de 3,9 miliarde dolari SUA (la nivelul anului 1977);
- calculat pe baza importurilor din anul 1977, in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, valoarea totala a schimburilor comerciale afectate de reducerile tarifare convenite sau consolidarile in goare s-a ridicat la peste 155 miliarde dolari SUA. Concesiile tarifare acordate de cele noua tari sau grupe de tari capitaliste dezvoltate zau importuri totale in valoare de cea 141 miliarde dolari SUA (la nivelul anului 1977), din care: 127 miliarde dolari pentru produsele industriale si 14 miliarde dolari pentru produsele agricole; celelalte tari dezvoltate au facut concesii tarifare care zau un import total de 3,1 miliarde dolari, din care 0,4 miliarde dolari pentru produse industriale si 2,7 miliarde dolari produse agricole;
- importurile celor noua tari sau grupe de tari capitaliste provenind din tarile in curs de dezvoltare zate de concesiile tarifare negociate se ridicau, la nivelul anului 1977, la cea 39 miliarde dolari SUA, din care: 28 miliarde dolari pentru produsele industriale si 11 miliarde dolari pentru produse agricole; reducerea medie ponderata a taxelor vamale de import asupra produselor industriale manufacturate provenind din tarile in curs de dezvoltare a fost de 27%; concesiile tarifare negociate de tarile dezvoltate au redus intr-o anumita masura marja preferentiala in favoarea tarilor in curs de dezvoltare beneficiare de S.G.P.;
- in sfarsit, printre rezultatele negocierilor in domeniul tarifar trebuie mentionat si acordul prind consolidarea pentru marea majoritate a produselor, care au facut obiectul negocierilor in cadrul rundei, a reducerilor de taxe vamale in cadrul GATT-ului, reduceri care nu vor mai putea fi retrase decat in conditiile acordarii unor facilitati echivalente.
Concesiile tarifare negociate in cadrul rundei Tokio si consemnate in "Protocolul de la Geneva" (1979), anexa la Acordul General pentru Tarife si Comert, au inceput sa fie puse in aplicare treptat, in decursul unei perioade de opt ani, de la 1 ianuarie 1980, pana la 31 decembrie 1987. Efectiv, s-a incheiat programul de aplicare in practica a reducerilor tarifare convenite in cadrul acestei runde.
b) Domeniul netarifar
Proliferarea protectionismului netarifar odata cu inceputul celui de al optalea deceniu nu a dat rezultatele scontate de catre tarile capitaliste dezvoltate, ci a determinat grave distorsiuni in comertul mondial, cu efecte negative, in primul rand, asupra tarilor in curs de dezvoltare, dar si asupra tarilor dezvoltate promotoare a unor astfel de politici comerciale. Acesta este motivul pentru care insasi tarile dezvoltate au convenit sa inscrie pe ordinea de zi a rundei Tokio problema atenuarii sau inlaturarii barierelor netarifare din calea comertului international.
Negocierile purtate in cadrul acestei runde s-au soldat cu adoptarea unor acorduri (coduri de conduita) si crearea unor comitete pentru administrarea lor, acorduri care au prevazut mecanisme de consultare si reglementare a diferendelor intre partile contractante si un tratament special si diferentiat in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. Unele dintre aceste acorduri au intrat in goare la 1 ianuarie 1980, altele la 1 ianuarie 1981.
Au fost negociate sase acorduri in domeniul barierelor netarifare al caror continut va fi prezentat succint in continuare.
1. Acordul cu prire la evaluarea vamala, (denumit si Acordul prind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife si Comert, pritor la evaluarea vamala) impune o reglementare unitara in domeniul evaluarii vamale. El urmareste sa defineasca un sistem mai echiil, uniform si neutru de determinare a valorii vamale a marfurilor importate care sa fie conforma cu realitatea, sa excluda folosirea unor valori arbitrare ori fictive si care sa fie in conformitate cu principiile generale inscrise in articolul VII al GATT.
Acordul formuleaza cinci metodologii (metode) de evaluare vamala, care pot fi aplicate tarilor semnatare, cu precizarea ca numai in cazul in care prima metoda nu permite determinarea valorii in vama se poate recurge la a doua metoda si asa mai departe.
Prima si principala metoda de evaluare vamala consta in a considera drept valoare in vama, valoarea tranzactiei reprezentata prin pretul de facturare, adica pretul efectiv platit (sau de platit) pentru marfurile importate (pretul cif.).
Daca organul vamal considera ca acest pret nu este cel real platit (sau de platit), se poate folosi a doua metoda de evaluare vamala, care se bazeaza pe valoarea tranzactiei unor marfuri identice provenind din aceeasi tara de export, cu destinatia aceleiasi tari de import si exportata in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfa de evaluat.
Daca nu poate fi folosita nici aceasta metoda, atunci se trece la a treia metoda de evaluare vamala, care se bazeaza pe valoarea tranzactiei unor marfuri similare, provenind din aceeasi tara de export, cu destinatia catre aceeasi tara de import si exportata in acelasi moment sau aproape in acelasi moment.
Daca nici aceasta nu poate fi aplicata, se trece la a patra metoda de evaluare vamala, care se bazeaza pe pretul la care marfurile importate (de evaluat), marfurile identice sau cele similare importate sunt revandute pe piata tarii importatoare, dupa scaderea comisioanelor platite, a beneficiului si altor cheltuieli si taxe suportate in tara importatorului pe parcurs intern.In sfarsit, daca nici a patra metoda nu poate fi folosita, acordul recomanda o a cincea metoda, care se bazeaza pe o valoare calculata, care este egala cu totalul costului sau valorii materiilor prime si a operatiilor de prelucrare la care se adauga beneficiul si cheltuielile generale aferente marfurilor de evaluat.
Acordul prevede ca daca valoarea in vama a marfurilor nu poate fi determinata prin nici una din cele cinci metode, atunci ea va fi silita prin mijloace rezonabile, compatibile cu dispozitiile generale ale Acordului, cu prevederile articolului VII al GATT-ului si pe baza datelor disponibile din tara de import.
Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul de evaluare vamala care are sarcina de a acorda semnatarilor posibilitatea de a proceda la consultari si la rezolvarea diferendelor ce deriva din metodologia de evaluare vamala. Totodata, Acordul a prevazut si infiintarea unui Comitet tehnic subordonat Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles. A intrat in goare de la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la acest acord si 1-a pus in aplicare.
2. Acordul cu prire la comertul de stat (achizitii guvernamentale) zeaza asigurarea unei concurente internationale crescande pe pietele publice (de stat), considerandu-se ca aceasta ar fi nu numai in interesul exportatorilor, ci si al importatorilor.
Prevederile acordului se vor aplica achizitiilor guvernamentale cu o valoare de peste 150 mii DST (cea 195 mii dolari) , care sa fie adjudecate pe baza de licitatii la care sa particip


e, fara nici o discriminare, atat furnizorii interni cat si cei straini. Acordul se aplica cu precadere marfurilor - fata de sercii care sunt zate numai in masura in care sunt auxiliare livrarilor de marfuri.
Odata cu acordul a fost negociata si lista cumparatorilor care reprezinta o entitate publica sau un organism public (de stat). De aceea, orice tara care doreste sa adere la acest acord trebuie sa prezinte lista entitatilor cumparatoare.
Cat priveste tarile in curs de dezvoltare, in anumite cazuri, in functie de politica lor economica si de participarea la diferite aranjamente regionale sau internationale, pot sa deroge de la principiile codului (adica de la clauza tratamentului national) pentru a favoriza furnizorii interni din alte tari in curs de dezvoltare.
Acordul mai precizeaza ca nu poate fi aplicat asupra partilor care l-au acceptat, daca in momentul acceptarii acestea stipuleaza ca exclud o alta parte de la aplicarea prevederilor lui.In sfarsit, acordul prevede infiintarea unor centre de informare in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si acordarea de asistenta pentru a le permite acestora sa participe la ofertari pentru sectorul public (achizitii guvernamentale).
Pentru a veghea la aplicarea prevederilor acordului si a contribui la solutionarea diferendelor bi si multilaterale dintre partile contractante s-a instituit un Comitet pentru comertul de stat alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania nu a aderat atunci la el.
3. Acordul prind procedurile in materie de licente (autorizatii) de import recunoaste tarilor dreptul de a supune importul unei autorizatii prealabile si are ca principal obiectiv uniformizarea si simplificarea procedurilor de autorizare a importurilor, urmarindu-se ca acestea sa nu constituie o bariera in calea comertului.




Acordul cuprinde urmatoarele prevederi mai importante:
- partile semnatare ale acordului se angajeaza ca procedurile in materie de licente de import sa fie conforme cu prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert, ale anexelor si protocoalelor sale;
- regulile cu prire la procedurile in materie de licente (autorizatii) de import trebuie sa fie neutre in aplicarea lor si sa fie administrate in mod just si echiil;
- regulile si toate informatiile cu prire la procedurile de prezentare a cererilor, inclusiv conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele, intreprinderile sau institutiile pentru a prezenta asemenea cereri, precum si listele produselor supuse regimului licentelor trebuie sa fie publicate in termenele cele mai scurte pentru a permite guvernelor si comerciantilor sa le cunoasca la timp;
- formularele de cerere pentru obtinerea licentelor (autorizatiilor) de import si procedurile aferente vor fi cat mai simple cu putinta, iar solicitantii se vor adresa, pe cat posibil, unui singur organ administrativ;
- dezele necesare pentru plata importurilor supuse autorizatiilor vor fi puse la dispozitia detinatorilor de licente pe aceeasi baza care se aplica importurilor de marfuri pentru care nu se cer autorizatii de import;
- durata de valabilitate a licentelor de import va fi rezonabila si nu va fi atat de scurta durata incat sa impiedice realizarea efectiva a importurilor;
- la repartizarea autorizatiilor de import se va lua in considerare de catre parti o atribuire rezonabila de licente noilor importatori si, in acest sens, va trebui sa fie acordata o atentie speciala importatorilor de produse originare din tarile in curs de dezvoltare si indeosebi din tarile cel mai putin avansate.
Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul pentru autorizatii de import, alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor semnatare care are sarcina de a promova consultarile in toate problemele prind aplicarea acordului, precum si in solutionarea diferendelor. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la acest acord.
4. Acordul prind subventiile de export si taxele compensatorii (denumit si Acordul prind interpretarea si aplicarea articolelor VI, XVI si XXIII ale GATT) precizeaza mai bine si mai detaliat prevederile GATT-ului in acest domeniu si urmareste ca recurgerea la subventiile de export sa nu lezeze interesele comerciale ale semnatarilor, iar taxele compensatorii sa nu impiedice in mod nejustificat desfasurarea comertului international.




Acordul cuprinde urmatoarele prevederi mai importante:
- obligatia partilor contractante de a notifica la GATT subventiile de export acordate si lista produselor subventionate;
- interdictia folosirii de catre tarile dezvoltate de subventii la exportul de produse industriale si limitarea practicarii de subventii la exportul de produse primare;
- utilizarea subventiilor de export numai cu conditia de a nu prejudicia interesele altui stat semnatar al acordului;
- recunoasterea dreptului tarilor in curs de dezvoltare de a subventiona produsele lor de export, dar cu obligatia de a le reduce si elimina treptat;
- posibilitatea ca tarile importatoare sa aplice taxe compensatorii pentru neutralizarea efectului subventiilor de export, cu obligatia de a dovedi in prealabil prejudiciul cauzat productiei interne de importul subventionat.
Acordul defineste mai bine prejudiciul, interpretand mai clar prevederile GATT-ului. De asemenea, el cuprinde dispozitii detaliate cu prire la procedurile de ancheta in domeniul taxelor compensatorii, precum si obligatia de a se proceda la consultari cu tara exportatoare inainte de deschiderea unei asemenea anchete. El prevede si proceduri speciale de reglementare a diferendelor.
Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul semnatarilor care are sarcina sa se ocupe cu rezolvarea diferendelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1 ianuarie 1980. Romania nu a aderat la acest acord.
5. Codul antidumping (denumit si Acordul prind aplicarea articolului VI al GATT), negociat la runda Tokio, reprezinta, de fapt, o varianta rezuita a codului negociat la runda Kennedy, care tine cont, intr-o mai mare masura de situatia si problemele specifice ale tarilor in curs de dezvoltare si ale fostelor tari socialiste.
Acest cod are ca obiectiv principal etarea impunerii arbitrare de taxe antidumping in tarile importatoare la marfurile provenind din alte tari acuzate de practici de dumping.In intelesul noului cod antidumping, un produs poate fi considerat ca facand obiectul unui dumping numai daca se constata ca este introdus pe piata unei tari importatoare la un pret inferior valorii sale normale, respectiv daca se constata ca pretul practicat la exportul produsului respectiv se incadreaza intr-una din urmatoarele situatii:
a/ este inferior pretului intern din tara exportatoare sau din tara de origine;
b/ este mai scazut decat pretul reprezentativ al unui produs similar exportat intr-o tara terta;
c/ se situeaza sub costul de productie al aceluiasi produs in tara de origine, majorat cu o suma rezonabila de natura sa acopere cheltuielile de vanzare si beneficiul.
Noul cod defineste mai bine si mai complet prejudiciul cauzat de un import in conditii de dumping si implica obligatia demonstrarii faptului ca importurile care fac obiectul unui dumping cauzeaza cu adevarat un prejudiciu tarii importatoare. El precizeaza ca taxele antidumping pot fi introduse numai in masura in care tara importatoare demonstreaza ca nivelul preturilor practicate de tara exportatoare, acuzata de dumping, cauzeaza sau ameninta sa cauzeze un prejudiciu imoprtant unei productii nationale sau intarzie crearea unei asemenea productii.In functie de prejudiciul cauzat, codul precizeaza ca taxele antidumping se pot sili la un nivel egal cu totalitatea sau numai cu o parte a diferentei de pret constatate (marja de dumping) si ca aceste taxe vor fi aplicate numai atata timp cat sunt necesare pentru neutralizarea practicilor de dumping. Tarile importatoare nu pot insa proceda la silirea de taxe antidumping fara a urma o procedura prealabila care consta, intre altele, in azarea exportatorilor de initierea anchetei pentru silirea practicii de dumping si determinarea prejudiciului cauzat.In ce priveste tarile in curs de dezvoltare, care sunt cel mai adesea acuzate de practici de dumping, codul prevede ca trebuie sa se ia in considerare situatia lor specifica atunci cand se intentioneaza aplicarea masurilor antidumping si sa fie explorate toate posibilitatile de solutionare constructiva inainte de a se aplica taxele antidumping daca acestea ar duce la o atingere serioasa a intereselor esentiale ale acestor tari. Codul recunoaste principiul, potrit caruia, atia cu preturile interne ale tarilor in curs de dezvoltare nu este de natura sa justifice declansarea unei anchete antidumping.
Codul prevede ca aceste tari sunt indreptatite sa primeasca asistenta tehnica din partea GATT-ului in ce priveste interpretarea si aplicarea prevederilor acestui acord.
Cat priveste tarile cu comert de stat, codul recunoaste ca, si in situatia acestora, atia cu preturile interne nu este intotdeauna adecvata si suficienta pentru a fi acuzate de dumping la export.
Codul antidumping este administrat de Comitetul pentru practicile antidumping, alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare, si care are sarcina sa procedeze la consultari in legatura cu toate problemele prind aplicarea acordului, promovarea obiectivelor lui si reglementarea diferendelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la acest acord.
6. Acordul prind obstacolele tehnice in calea comertului (denumit si codul de normalizare) recunoaste importanta pe care sistemele internationale de standardizare si certificare o pot avea in ce priveste cresterea eficientei productiei si facilitatii comertului international, incurajeaza dezvoltarea acestor sisteme, inclusiv prescriptiile in materie de ambalare, marcare si etichetare, cu conditia sa nu creeze obstacole, care nu sunt necesare, in calea comertului international.
Acest acord cuprinde urmatoarele prevederi mai importante de natura sa elimine caracterul restrictiv sau discriminatoriu al obstacolelor tehnice in calea comertului international
- obligatia partilor contractante ca reglementarile tehnice si normele de orice fel care zeaza produsele importate sa nu fie elaborate, adoptate sau aplicate in vederea crearii de obstacole in calea comertului international; partile contractante vor aplica aceste reglementari si norme produselor importate in conditii nu mai putin favorabile decat celor aplicate produselor similare indigene;
- atunci cand pe international exista reglementari tehnice si norme, partile contractante au obligatia sa le utilizeze sau sa le ia ca baza pentru elaborarea de noi reglementari tehnice si norme pentru a crea noi obstacole in calea comertului international; partile contractante sunt intate sa participe impreuna cu organismele internationale competente la elaborarea sau perfectionarea reglementarilor tehnice si normelor;
- atunci cand pe international nu exista norme si reglementari pertinente, partile contractante pot elabora astfel de norme si reglementari, avand insa obligatia sa le notifice celorlalte parti contractante prin intermediul Secretariatului GATT, indicand si produsele zate de aceste reglementari, precum si motivul introducerii lor; ele au, totodata, obligatia sa furnizeze, la cerere si fara discriminare, celorlalte parti informatii detaliate asupra acestor norme si reglementari tehnice sau copii dupa textul acestora;
- la cerere, partile contractante dezvoltate au datoria sa acorde asistenta in special tarilor in curs de dezvoltare cu prire la elaborarea de norme si regiementari tehnice si cu prire la crearea de organisme nationale de reglementare sau certificare in vederea emiterii de certificate sau de marci in conformitate cu reglementarile in goare;
- in sfarsit, acordul mai prevede ca la elaborarea si aplicarea reglemnetarilor tehnice, normelor, metodelor de incercare sau sistemelor de certificare, partile contractante vor tine seama de necesitatile speciale ale dezvoltarii, finantelor si comertului tarilor in curs de dezvoltare pentru a proceda astfel incat aceste reglementari si norme sa nu creeze obstacole in calea exportului tarilor in curs de dezvoltare.
Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul pentru obstacole tehnice in calea comertului, alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare si care are sarcina sa procedeze la consultari asupra oricarei probleme prind aplicarea acordului, promovarea obiectivelor lui, precum si pentru rezolvarea diferndelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1 ianuarie 1980. Romania a aderat la acest acord.
c) Domeniul comertului cu produse agricole
Runda Tokio, spre deosebire de rundele anterioare, s-a soldat, in final, cu rezultate satisfacatoare si in domeniul comertului cu produse agricole. Aceasta rezulta si din faptul ca toate acordurile negociate in domeniul tarifar, netarifar si cele care zeaza cadrul juridic se aplica atat produselor industriale, cat si celor agricole. in afara acestor acorduri, in cadrul rundei au mai fost negociate doua aranjamente internationale:
1) cu prire la carnea de uita (si animale i);
2) cu prire la produsele lactate, care au intrat in goare la 1 ianuarie 1980 si care zeaza promovarea expansiunii, liberalizarii si silizarii comertului international cu produsele respective.
Pentru administrarea acestor aranjamente au fost create: Consiliul international al carnii si Consiliul international pentru produse lactate, care au sarcina sa procedeze periodic la o examinare de ansamblu a aplicarii in practica a celor doua aranjamente, sa evalueze situatia ofertei si cererii mondiale la carne si produse lactate si sa recomande masuri (solutii) corespunzatoare in cazul unor dezechilibre intre acestea, prin consultari cu tarile membre. Tarile semnatare ale acestor doua aranjamente sunt obligate sa comunice cu regularitate celor doua consilii internationale toate informatiile necesare care sa le permita acestora sa aprecieze corect situatia globala a pietei mondiale a carnii si produselor lactate si, impreuna cu guvernele tarilor semnatare, sa ia masurile necesare pentru a regla raportul dintre cerere si oferta.


Romania a aderat la ambele aranjamente internationale.
d) Domeniul comertului international cu produse tropicale
Negocierile pentru produsele tropicale s-au incheiat la sfarsitul anului 1976, convenindu-se o reducere medie (ponderata) a taxelor vamale de 12% (si 7% calculat asupra mediei simple), precum si unele concesii in domeniul obstacolelor netarifare pentru cea 300 produse finite, semifinite si neprelucrate industrial. Cea mai mare parte a acestor produse au fost incluse in schemele de preferinte ale tarilor dezvoltate. Treptat, incepand din anul 1977, tarile dezvoltate au pus in aplicare concesiile negociate.
e) Domeniul cadrului juridic al comertului international
Negocierile pritoare la cadrul juridic al comertului international au avut in vedere ameliorarea si completarea unora dintre prevedrile fundamentale ale Acordului General pentru Tarife si Comert, luandu-se in considerare mutatiile profunde care au intervenit in ultimul deceniu in evolutia relatiilor economice internationale. In acest domeniu, au fost adoptate cinci acorduri care se refera la urmatoarele domenii:
1. Tratament diferentiat si mai favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare. Reciprocitate si participare mai completa a tarilor in curs de dezvolatre (denumit si Clauza de abilitare).


2. Masuri de salvgardare in scopul dezvoltarii.
3. Declaratia cu prire la masurile comerciale luate an scopuri legate de balanta de plati.
4. Memorandum de acord cu prire la notificari, consultari, reglementarea diferendelor si supraveghere.
5. Memorandum de acord cu prire la restrictii si impuneri la export.In marea lor majoritate aceste acorduri zeaza in special unele concesii acordate tarilor in curs de dezvoltare in spiritul prevederilor Acordului General pentru Tarife si Comert.
Primul acord legalizeaza si permanetizeaza tratamentul preferential in domeniul tarifar si netarifar in favoarea tarilor in curs de dezvoltare (fara reciprocitate din partea acestora fata de tarile donatoare de preferinte). Acest acord a fost denumit si Clauza de abilitare datorita faptului ca dispozitiile sale dau dreptul partilor contractante ale GATT de a acorda tratament preferential si mai favorabil doar tarilor in curs de dezvoltare. El prezinta avantajul ca nu mai obliga partile contractante sa ceara si sa obtina pentru fiecare caz in parte o derogare speciala de la prevederile GATT-ului (art.I) in ce priveste instituirea unui regim preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si intre aceste tari, acordul respectiv prevazand o astfel de derogare cu caracter general. Acordarea tratamentului preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare este insa conditionata, fiind conceputa ca temporara si regresiva, strans legata de evolutia dezvoltarii economice a tarilor beneficiare, care, pe masura imbunatatirii situatiei lor economice si comerciale, sunt chemate sa faca unele concesii negociate.
De aici rezulta, potrit principiului "aplicarii graduale", ca regimul preferential acordat de tarile dezvoltate celor in curs de dezvoltare poate fi suprimat in mod unilateral de catre tara donatoare, fara un temei real, incalcandu-se principiile Acordului General pentru Tarife si Comert (cel al nediscriminarii si cel al nereciprocitatii concesiilor). Acordul prevede ca tarile dezvoltate nu asteapta ca tarile in curs de dezvoltare sa aduca in cursul negocierilor comerciale contributii incompatibile cu nevoile dezvoltarii, finantelor si comertului lor, iar cele in curs de dezvoltare nu vor fi obligate sa acorde asemenea concesii tarilor dezvoltate in schimbul concesiilor primite din partea acestora. Totodata, tarile in curs de dezvoltare au declarat ca posibilitatile lor de a-si aduce contributia si de a face concesii, in spiritul prevederilor GATT-ului, vor creste pe masura dezvoltarii lor economice si a imbunatatirii situatiei lor comerciale.
Acordul a intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la el.
Cel de al doilea si al treilea acord aduc doar unele precizari suplimentare la prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert, subliniind la ce masuri pot recurge tarile in curs de dezvoltare pentru echilibrarea balantelor lor de plati si protejarea dezvoltarii lor economice de concurenta tarilor dezvoltate, la ce masuri pot recurge celelalte parti contractante ale GATT pentru echilibrarea balantelor de plati, fara a afecta prea mult interesele tarilor in curs de dezvoltare.
Astfel, acordul denumit Masuri de salvgardare in scopul dezvoltarii, precizeaza ca tarile in curs de dezvoltare, parti contractante ale GATT, pot recurge la doua categorii de masuri de politica comerciala in scopul dezvoltarii:
a) modificarea sau retragerea concesiilor tarifare acordate fara a fi obligate sa acorde altele in schimbul celor retrase;
b) adoptarea unor masuri necompatibile cu prevederile GATT-ului, ca o derogare de la prevederile acestuia.
Prevederile acestui acord completeaza dispozitiile articolului XVIII din GATT ("Ajutorul de stat pentru dezvoltare economica"), permitand tarilor in curs de dezvoltare sa adapteze mai usor politicile lor de import cerintelor de crestere si in continua schimbare ale dezvoltarii lor economice. Aceste prevederi nu zeaza numai infiintarea de noi ramuri ale economiei, ci in general procesul dezvoltarii din aceste tari fara vreo limitare ca sfera de cuprindere.
Acordul prevede insa ca toate masurile de salvgardare in scopul dezvoltarii, care se inscriu ca derogari de la prevederile GATT-ului, sa fie notificate partilor contractante si sa faca obiectul unor consultari intre tarile interesate inainte de a fi puse in practica.
Acordul a intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la el.
Celalalt acord, denumit "Declaratia cu prire la masurile comerciale luate in scopuri legate de balantele de plati", incearca sa codifice practicile si procedurile de aplicare a masurilor de ploitica comerciala ce pot fi luate pentru a mentine si resili echilibrul balantelor de plati.
Acordul precizeaza masurile de politica comerciala restrictive ce pot fi aplicate de catre partile contractante ale GATT-ului, precum si modalitatile si procedurile de notificare a acestora, intre care:
- folosirea cu prioritate de masuri restrictive care perturba cel mai putin schimburile comerciale internationale;
- etarea utilizarii simultane, in acelasi scop, a mai multor categorii de masuri restrictive;
- publicarea, pe cat posibil, concomitent cu introducerea masurilor restrictive, si a unui program care sa prevada suprimarea treptata a acestor masuri;
- notificarea la GATT a tuturor masurilor restrictive introduse din motive legate de balanta de plati;
- posibilitatea organizarii de consultari intre tarile interesate afectate si tara care recurge la masuri restrictive, in cadrul Comitetului special pentru restrictii la import, creat in acest scop in cadrul GATT, pentru a se ajunge la solutii reciproc accepile.
Acordul a intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la el.
Memorandumul de acord cu prire la notificari, consultari, reglementarea diferendelor si supraveghere aduce unele imbunatatiri practicilor GATT in domeniile mentionate si mai ales in problema solutionarii diferendelor comerciale dintre partile contractante, cu o atentie speciala atunci cand sunt implicate in astfel de diferende tarile in curs de dezvoltare.
Cu prire la notificari, acordul precizeaza ca partile contractante isi vor respecta obligatiile ce decurg din prevederile GATT-ului referitoare la publicare si notificare si se angajeaza sa notifice partilor contractante adoptarea de masuri de politica comerciala care ar contraveni prevederilor acestuia, inainte de punerea lor in aplicare; atunci cand o notificare prealabila nu ar fi posibila, masurile vor trebui notificate ulterior, dar in cel mai scurt timp cu putinta.
Cu prire la consultari, acordul precizeaza ca partile contractante isi reafirma hotararea de a imbunatati eficacitatea procedurilor de consultare folosite si se angajeaza sa raspunda in cel mai scurt termen cererilor de consultare, sa depuna eforturi pentru a duce aceste consultari la bun sfarsit si sa ajunga la rezultate reciproc avantajoase.
Acordul mai prevede ca in cursul consultarilor se va acorda o atentie deosebita problemelor si intereselor specifice ale tarilor in curs de dezvoltare membre ale GATT.
Cu prire la reglementarea diferendelor de ordin comercial dintre partile contractante, acordul prevede ca practica uzuala a GATT-ului in acest domeniu trebuie mentinuta si respectata, impreuna cu imbunatatirile aduse de acest acord si care se refera la:
- posibilitatea ca partile interesate, aflate in diferend, sa apeleze la bunele oficii ale directorului general al GATT-ului sau la un grup de lucru special sau panel de experti, care sa examineze problemele aflate in divergenta, in conditiile in care consultarile obisnuite nu s-au soldat cu gasirea unor solutii accepile tuturor partilor implicate si sa propuna noi solutii;
- daca grupul de lucru insarcinat cu reglementarea diferendelor elaboreaza o solutie satisfacatoare pentru partile implicate in diferend, orice alta parte contractanta interesata in problema respectiva are dreptul sa solicite si sa primeasca informatii corespunzatoare asupra acestor solutii;
- in cazul in care in diferend sunt implicate si parti contractante din randul tarilor in curs de dezvoltare, grupele de lucru speciale chemate sa analizeze diferendul vor acorda o atentie deosebita intereselor comerciale ale acestor tari.
Cat priveste supravegherea, acordul prevede ca in cadrul GATT-ului va avea loc o examinare periodica si sistematica cu prire la evolutia comertului international in scopul de a se mentine un raport echiil intre drepturile si obligatiile tuturor partilor contractante.
Acordul a intrat in goare la 1 ianuarie 1981. Romania a aderat la el.
Memorandumul de acord cu prire la restrictii si impuneri la export zeaza problema accesului la aprozionare. El examineaza diferitele prevederi ale Acordului General pentru Tarife si Comert care se refera la export si exprima consensul tarilor participante la negocieri asupra necesitatii de a se reevalua toate aceste prevederi intr-un itor cat mai apropiat, tinandu-se seama de evolutia itoare a comertului mondial, precum si de nevoile tarilor in curs de dezvoltare in materie de comert, dezvoltare si asistenta financiara.In afara acestor acorduri, la Runda Tokio a mai fost negociat, in grupa pentru abordarea sectoriala, si Acordul prind comertul cu aoane cile, potrit caruia tarile semnatare (SUA, Canada, CEE, Japonia, Suedia) se angajeaza sa elimine pana la 1 ianuarie 1980 orice taxe vamale si impozite percepute la importul aoanelor cile (inclusiv piese de schimb, subansamble etc), consolidand in mod juridic in cadrul GATT aceasta eliminare.
Totodata, tarile semnatare au convenit sa inlature si obstacolele netarifare in relatiile reciproce din domeniul comertului cu aoane cile.
Pentru administrarea acestui acord, care a intrat efectiv in goare la 1 ianuarie 1980, s-a prevazut instituirea unui Comitet pentru comertul cu aoane cile, la care participa reprezentantii tarilor semnatare, care are sarcina sa contribuie la rezolvarea diferendelor dintre partile contractante in problemele comertului international cu aoane cile. Romania a aderat la acest acord.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact