 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Teorii si modele privind comertul international
|
|
Reactii sociale si nationale fata de teoria ricardiana a comertului international si politica economica externa liberschimbista |
|
| La granita dintre secolele al XVIII-lea si al XlX-lea, dar mai ales in prima jumatate a secolului al XlX-lea a devenit vizibil si de notorietate publica faptul ca economia de piata si liberalismul, care a stimulat dezltarea ei, au adus omenirii nu numai foloase indiscuile, dar si o serie de neajunsuri care aveau tendinta sa se amplifice si sa constituie obiect de ingrijorare publica. Liberalismul economic, care promisese omenirii cresterea continua a avutiei nationale, precum si prosperitatea generala si armonia universala, a fost insotit de polarizarea Comertul - interior si exterior -, care a aparut la inceputul economiei moderne de piata ca un factor de stimulare a productiei si de raspandire a progresului tehnico-economic si cultural pe zone geografice tot mai extinse, a inceput sa starneasca proteste si critici mai ales in legatura cu formele necivilizate de concurenta intre parteneri, castigurile fabuloase, de natura speculativa, ale multor negustori, prejudiciile economice aduse de ei consumatorilor (marfuri contrafacute, preturi excesive), inclusiv nedreptatile comise fata de alte popoare in cadrul si cu ajutorul politicii coloniale. In felul acesta s-a ajuns la o serie de opinii care contraziceau si criticau teoria economica a liberalismului clasic si doctrina economica a liberului schimb ("laissez-faire"), a fost dezaprobata ideea de baza a liberalismului economic si anume pretinsa autoreglare spontana a economiei de piata prin intermediul mecanismului preturilor si, implicit, au fost respinse teoriile in care se concretiza ea. atat teoria "mainii invizibile", sustinuta de A. Smith si D. Ricardo la scara nationala si internationala, cat si teoria pietelor sau debuseelor formulata de J.B. Say. Astfel de critici au fost formulate din cele mai diverse perspective: atat din punctul de vedere al masei largi a populatiei care avea de suferit de pe urma sistemului economic existent (economia de piata), cat si a abuzurilor comise de patronat, mai ales de negustori, fata de paturile cele mai sarace ale populatiei, indeosebi proletariatul industrial (socialistii utopici), cat si din punctul de vedere al micilor producatori ruinati de concurenta marilor intreprinderi capitaliste (romanticii mic-burghezi), ca si din perspectiva unor esaloane dezavantajate ale patronatului din tari mai putin dezltate (Europa centrala si de rasarit) sau din tari care au pornit mai tarziu pe calea dezltarii economiei moderne de piata (mai ales Germania si S.U.A - adeptii protectionismului vamal). Socialismul utopic Fara sa-si propuna sau sa pretinda o contributie speciala la dezltarea teoriei despre comertul international* modern, socialistii utopici (mai ales Ch. Fourier si R. Owen) au formulat o serie de critici pertinente privind starea de lucruri din acest domeniu, pe timpul lor, si ne-au lasat unele intuitii remarcabile privind alternativele posibile la relele criticate. Charles Fourier (1772-l837) denunta numeroase fenomene antisociale si nerationale din domeniul comertului modern la scara nationala si internationala, printre care aspectele distructive ale concurentei, parazitismul si cosmopolitismul multor negustori, distrugerile procate de colonialism, consecintele antiliberale ale concurentei pe termen lung (formarea de monopoluri), simultaneitatea saraciei si a bogatiei in cadrul economiei de piata etc.Intr-unui din manuscrisele ramase de la Fourier se critica subordonarea economistilor moderni fata de interesele comertului si liberului schimb. "Cand economia politica a luat nastere la moderni - scria Ch. Fourier -, comertul era deja puternic si onorat. Olandezii acumulasera deja, tone de aur; ei detineau secretul de a cumpara si corupe curtile, inca inainte de a se fi auzit rbind de economisti; pe scurt, comertul era un urias si economia politica un pitic De aceea, economia politica a fost silita sa-si inceapa cu atat mai umil relatiile cu comertul, cu cat autorii ei nu aveau nici sprijinul averii, nici al unei doctrine silite. Ea trebuia sa creeze totul economistii se inhamara pe-ntrecute la carul comertului. Ei il proclamara infailibil ca pe vechii papi. Declarara ca negustorul, in operatiile sale, nu se poate niciodata abate de la calea binelui public si trebuia deci sa se bucure de o libertate absoluta. Toate dogmele fura adaptate acestui paradox"1. Datorita aderentei prea mari a economistilor din timpul sau la interesele oamenilor de afaceri, Fourier a enumerat economia politica (alaturi de metafizica, politica si morala) printre stiintele "nesigure" sau "inselatoare". in consecinta, spre deosebire de conceptia economiei politice liberale, Fourier considera ca "civilizatia" (epoca moderna) este strabatuta de contradictii economice (" o lume pe dos"), ca "negustorii prada si pe producator si pe consumator si seamana dezordine in sistemul industrial", ca ei practica specula si inselatoria, ca civilizatia este incompatibila cu adevarul si libertatea adevarata, ca in civilizatie fiecare parte activeaza si se pronunta impotriva intregului, ca pe termen lung libera concurenta duce la un nou feudalism (la concentrarea afacerilor in maini putine) etc.In lucrarea sa, intitulata "Teoria celor patru miscari si a destinelor generale" (1808), Fourier aduce numeroase critici societatii si economiei din timpul sau, insistand asupra unor vicii reale ale comertului si comerciantilor, pe care-i considera neproductivi si factori de dezorganizare in economie. "Deveniti prea numerosi, negustorii se lupta intre ei cu inversunare pentru vanzari care devin cu fiecare zi mai grele, in urma afluentei concurentilor - constata Fourier". in alta lucrare a sa "Tratat despre asociatia domestica si agricola" (1822), Fourier adauga ca "Negustorii de azi sunt liberi, dar corpul social nu este liber in relatiile cu ei, caci esti fortat sa faci cumparaturi; nu te poti lipsi de alimente si imbracaminte pe care le poti obtine numai prin cumparare, esti deci, in fapt, aservit vanzatorilor, ale caror inselatorii trebuie sa le accepti"1.In alte scrieri, Fourier a fost si mai dur la adresa comertului si a comercia: ' 'lor din timpul sau scriind ca "Manufacturierii si cultivatorii creeaza bogat. 'le; comerciantul nu produce nimic, el nu este decat agent distribuitor, decat slu>;a manufacturilor care-l intretin", conchizand foarte dur ca: "Aceste legiuni de negustori sunt - ativ cu ordinea adevarata - banditi sociali, trantori industriali care, fara sa produca nimic, preleva prin cheltuielile lor grosul beneficiilor si spoliaza prin jecmanelile lor producatorul, consumatorul si guvernul, sub pretextul de a-i aproviziona". Referindu-se la aspectele negative ale liberalismului economic in comertul international, Fourier inca un exemplu semnificativ. "Principiul fundamental al sistemelor comerciale - scrie el -; Lasati deplina libertate comerciantilor, le acorda proprietate deplina asupra marfurilor cu care traficheaza; au dreptul sa le scoata din circulatie, sa le ascunda si chiar sa le arda, cum a facut de multe ori Compania orientala din Amsterdam, care a ars in mod public magazii intregi cu scortisoara pentru a scumpi aceasta marfa Corpul social este cel care suporta uba acestor pierderi, care le vedem repetandu-se zilnic la adapostul principiului filozofic: Lasati pe negustori sa-si faca de treaba (Laissez faire Ies marchands)"2.In opozitie cu acest principiu liberal, Fourier este de parere ca "dreptul de libertate comerciala trebuie sa suporte restrictii, dupa neile corpului social"3. Robert Owen (1771-l858) aduce argumente suplimentare impotriva liberalismului economic pe care le expune atat intr-un "Raport prezentat Comitetului Lanark cu privire la ul micsorarii nenorocirilor sociale si inlaturarii nemultumirilor, pe calea acordarii unor ocupatii permanente in productie, saracilor si muncitorilor" (1820), cat mai ales in lucrarea "Noua lume morala" (1844). Printre deficientele economiei moderne de piata, R. Owen are in vedere repartitia si folosirea defectuoase ale resurselor, inclusiv ale potentialului creativ al oamenilor, concurenta acerba dintre oamenii de afaceri si individualismul lor, dereglarile datorate prezentei banilor si circulatiei monetare, preocuparea excesiva pentru imbogatire dupa principiul de a cumpara ieftin si a vinde scump etc. "Dezordinea si dificultatile create de sistemele monetare ale societatii constituie astfel inca un indiciu ca organizarea actuala a societatii nu corespunde deloc cresterii cunostintelor stiintifice, nu poate asigura crearea de catre oameni a bogatiei fara eforturi fizice grele, nesanatoase si neplacute. Ea nu permite repartizarea rationala si cu succes a bogatiilor create, fara folosirea aurului, argintului sau a banilor artificiali". Grefate pe individualism, liberalismul economic si concurenta care-l insoteste, au dus, dupa parerea lui Owen, la rezultate negative nu numai in relatiile dintre indivizii aceleiasi tari, ci si in relatiile economice dintre tari. "Imoralitatea, mizeria si nenorocirile care au luat nastere si care se dezlta pe zi ce trece datorita raspandirii in toata lumea civilizata a rivalitatii dintre anumiti oameni si anumite popoare, raul tot mai mare si mizeria pe care o va aduce ea neamului omenesc - conchide Owen -, este, de asemenea, unul din numeroasele indicii care dovedesc necesitatea unei schimbari radicale in organizarea societatii"1. "Tendinta de a cumpara ieftin si de a vinde scump", respectiv neechivalenta schimburilor intre indivizi si tari este, dupa parerea lui, "ostila dezltarii tuturor insusirilor superioare ale omenirii", "ii pune pe toti oamenii intr-o stare de ostilitate reciproca camuflata, ii transforma in fiinte ignorante si egoiste si creeaza dezordine in mintile si comportarea lor". Romantismul economic J. Ch. L. Simonde de Sismondi (1773-l842) dezvaluie o serie de dificultati ale economiei moderne de piata care deriva din nepotrivirea care exista in cuprinsul ei intre cresterea rapida a lumului productiei, cu ajutorul progresului tehnic, si repartitia venitului national in interesul unei minoritati sociale si in defaarea celor multi. In lucrarile sale, "Despre bogatia comerciala" (1803) si "Noi principii de economie politica sau despre bogatie in raportul ei cu po In opozitie cu teoria "mainii invizibile" a lui Smith, Sismondi semnaleaza numeroase contradictii antagoniste care insotesc dezltarea economiei moderne si care culmineaza cu inegalitatea veniturilor din societate. In opozitie cu teoria pietelor a lui J.B. Say, Sismondi remarca cresterea dificultatilor in desfacerea marfurilor oferite pe piata datorita veniturilor reduse, iar uneori chiar datorita ingustarii veniturilor celor multi (muncitori si mici producatori). Teoria "tertelor persoane" formulata de el sustine ca productia capitalista nu ar putea fi vanduta in intregime daca, alaturi de patroni si muncitori, nu ar exista o a treia categorie sociala de cumparatori (micii producatori sau "terte persoane") sau daca, in absenta lor sau in conditiile insuficientei lor, marii producatori capitalisti nu ar recurge la piata externa. Stiinta economica a dovedit ulterior ca, desi situatia nu era atat de dramatica pe cat o infatisa Sismondi, in sensul ca expansiunea economiei moderne de piata nu era conditionata exclusiv de export, respectiv de piata externa, aceasta idee contine totusi un sambure de adevar, in sensul ca prezenta comertului exterior a fost, indiscuil, un factor de accelerare a dezltarii economice a tarilor din Europa Occidentala care au pornit mai devreme pe aceasta cale (K. Marx, V.I. Lenin. O. Bauer, E. Luxemburg, N. Buharin etc). Plasat aproximativ la jumatatea distantei dintre liberalii clasici (indeosebi A. Smith) si criticii lor (socialistii utopici), Sismondi apare ca un disident fata de liberalism, prin aceea ca insista asupra unor contradictii inerente economiei moderne de piata (mai ales intre productie si consum), asupra unor dificultati in desfacerea marfurilor (problema repartitiei venitului national, a crizelor economice si a comertului exterior), osciland intre liberalism si protectionism. Referindu-se la competitivitatea de pe piata mondiala, Sismondi este adeptul teoriei avantajului absolut formulata de A. Smith, semnaland rolul pe care-l joaca in aceasta privinta salariile scazute din anumite tari pentru marfurile a caror producere presupune o pondere mare a muncii si o pondere scazuta a capitalului (de ex.: productia de dantele). Protectionismul vamal ca reactie nationala fata de liberalismIn tarile mai putin dezltate din Europa Centrala si Rasariteana s-a manifestat o puternica reactie nationala impotriva teoriei economice liberale in general, inclusiv impotriva teoriilor liberale despre comertul international, dar mai ales impotriva politicii externe a liberului schimb. Aparuta initial in S.U.A., care si-au afirmat independenta fata de metropola inca din 1776, prin lucrarea lui Alexander Hamilton (1757-l804) "Raport asupra manufacturilor" (1791), reactia nationala ia amploare in Europa indeosebi dupa publicarea lucrarii lui Friedrich List (1789-l846), intitulata "Sistemul national de economie politica" (1841) cu subtitlul "Comertul international, politica comerciala si uniunea vamala germana". Mai multe generatii de adepti ai vechii Scoli istorice germane (W. Roscher, B. Hildebrand, K. Knies) si ai noii Scoli istorice germane (G. Schmol-ler, L. Brentano, K. Biicher, M. Weber, si W. Sombart) au preluat, intr-o masura mai mare sau mai mica, idei din opera lui F. List privind comertul exterior si politica economica externa. F. List a reprosat liberalismului clasic excesul de individualism si cosmopolitism, faptul ca s-a preocupat de descoperirea unor legi naturale universal valabile si ca a neglijat rolul important al natiunii ca veriga de legatura intre indivizi si umanitate, respectiv ca a exagerat consecintele pozitive ale liberului schimb si a ignorat rolul pozitiv al statului in economie, adica functia educativa a protectionismului in vederea dezltarii fortelor productive ale natiunii, in primul rand a industriei. "Istoria ne infatiseaza pretutindeni o puternica interactiune intre fortele si conditiile individuale si cele sociale - scrie F. List Pretudindeni si in toate timpurile inteligenta, moralitatea si ocupatia cetatenilor au fost in raport direct cu prosperitatea natiunii, si avutiile au crescut sau au scazut odata cu aceste aptitudini. Harnicia si spiritul de economie, spiritul de inventie si spiritul de intreprindere al indivizilor nu au realizat insa nicaieri lucruri mai importante daca nu au fost ocrotite de libertatea civila, de institutiile publice si de legi, de administratia publica si de politica externa, dar mai ales de unitatea si de puterea natiunii"1. Ostil metodelor abstractizarii si deductiei, F. List se ocupa mai putin de teoria comertului international si mai mult de politica economica externa. in aceste conditii, el are afinitati cu mercantilistii care au preconizat protectionismul si este ostil liberului schimb care se baza pe ideea unei ordini naturale in economie si pe teoria valorii-munca. "Sistemul protectionist constituind singurul mijloc care pune pe aceeasi treapta statele mai putin civilizate cu natiunea dominanta - scrie List -, care nu detine de la natura un monopol industrial vesnic, dar care numai a castigat, in timp, un avans asupra celorlalte - sistemul protectionist apare considerat, din acest punct de vedere, ca cel mai important mijloc de incurajare a asocierii finale a popoarelor, deci al adevaratei libertati a comertului". "Pentru ca libertatea comertului sa poata actiona in mod firesc - continua List -, trebuie, mai intai, ca natiunile mai putin inaintate sa fie ridicate, prin masuri artificiale, la aceeasi treapta de dezltare pe care, in mod artificial, s-a ridicat natiunea engleza"2. Mijlocul prin care se putea asigura prosperitatea unei natiuni si competitivitatea ei pe piata mondiala consta in dezltarea industriei sale, ca principala cale de dezltare a fortelor ei productive, iar industrializarea presupune protectie impotriva concurentilor straini mai puternici. "Comertul exterior al natiunii nu trebuie sa fie privit ca si cel al unui negustor, exclusiv dupa teoria valorilor - scrie List -, adica tinandu-se seama numai de castigul momentan de bunuri materiale; natiunea trebuie sa tina seama de toti factorii care ii conditioneaza existenta, prosperitatea si puterea ei actuala si viitoare"3. Din aceasta perspectiva, F. List atribuie, atat economiei nationale (economiei politice cu aplicare la problemele economiilor nationale) cat si politicii externe protectioniste, o functie educativa, in sensul formarii si educarii natiunii respective in vederea dezltarii si perfectionarii fortelor productive proprii si, pe aceasta baza, a comertului interior si exterior subordonat acestor interese. Desigur, nu toate ideile exprimate de F. List sunt la fel de pertinente, iar unele dintre ele nu mai pot fi acceptate si nu erau accepile nici pe timpul sau pentru alte popoare. De pilda, el contesta statelor mici dreptul si posibilitatea de a-si fauri o economie independenta, dupa cum atribuie, in mod nejustificat, statelor mai mari dreptul de a avea colonii, deci de a subordona alte popoare. Sub acest aspect, apare mai consecventa si mai bine motivata pozitia eterodoxa a protectionistilor nord-americani, A. Hamilton (1757-l864), H.Ch. Carey (1793-l879) si Simon N. Patten (1852-l922). Poate sa para paradoxal, dar este foarte adevarat, ca cea mai puternica tara occidentala din zilele noastre, S.U.A. ai carei economisti sustin liberul schimb, a ajuns la aceasta situatie practicand, mai bine de un secol (1790-l913), un protectionism foarte dur si consecvent cu scopul de a se elibera de tutela Marii Britanii. Sustinerea acestei politici economice se gaseste in lucrarile lui Al. Hamilton, preocupat de faurirea unui sistem economic american independent de influenta oricarei forte transatlantice, care trebuie sa se sprijine pe dezltarea complementara a industriei si agriculturii, precum si un tarif vamal care sa le protejeze fata de exterior.In acest context, F. List, care viziteaza America, publica aici in anul 1827, studiul sau intitulat "Schite ale unei noi economii politice", anuntand viitoarea sa lucrare din 1841. La mijlocul secolului al XEX-lea, H.Ch. Carey apara, in egala masura, liberalismul si armonia de interese in interiorul SUA, precum si protectionismul vamal in relatiile lor comerciale cu alte tari, expunandu-si ideile in lucrari cum au fost: Principii de economie politica (1837), Armonia intereselor agricole si manufacturiere (1850) si Principiile stiintei sociale (1858-l860). Cel mai de seama reprezentant al protectionismului american din secolul al XlX-lea a fost insa Simon N. Patten, profesor la Universitatea Pennsylvania, care si-a expus ideile in lucrarea "Bazele economice ale protectionismului" (1890), avand ca obiectiv promovarea dinamismului industrial in SUA. Pe fondul controverselor aprinse care au avut loc timp de aproape un secol intre liberschimbisti si protectionisti, spre sfarsitul secolului al XlX-lea se contureaza deplina formare a pietei mondiale si iau amploare noi forme de organizare in economie - mari corporatii, monopoluri sau trusturi - de a caror activitate se leaga noi forme si metode in relatiile economice internationale, la baza carora sta impletirea exportului de marfuri cu exportul de capital, precum si impartirea economica si teritoriala a lumii intre marile corporatii si marile puteri. Una dintre primele lucrari care au pus in evidenta aceasta problematica noua a dezltarii interne si a expansiunii externe a marilor puteri a fost lucrarea intitulata "Imperialism" (1902) publicata de englezul eterodox si radical John A. Hobson (1858-l940). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
