StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Preturile in comert
Trimite articolul prin email Conditiile de livrare a marfurilor, ca element de fundamentare a dimensiunilor preturilor : Preturile in comert Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Conditiile de livrare a marfurilor, ca element de fundamentare a dimensiunilor preturilor



Procesul distributiei marfurilor include si deplasarea spatiala a acestora. Prin contracte, conventii sau reglementari internationale se sileste cine se va ocupa de organizarea transportului, de asigurarea si de achitarea asigurarii bunurilor, de procurarea unor documente si acte insotitoare, precum si de angajarea unor servicii conexe acestor actiuni. Dupa caz, producatorul - in calitate de furnizor-, utilizatorul industrial, ori comerciantul vor suporta plata cheltuielilor generate de obligatiile asumate. Pe international, asemenea obligatii au fost statuate de-a lungul timpului prin sistemul INCOTERMS.
In cadrul relatiilor comerciale moderne, conditia de livrare a devenit una din clauzele esentiale intr-un contract comercial international, reprezentand un element generator de importante consecinte j



uridice si economice. Fenomenul este similar si pe intem, in contract trebuind sa se inscrie cine suporta diversele cheltuieli sau costuri suplimentare, cine si ce plateste, orice omisiune avand darul de a diminua si chiar anula avantajele scontate, de oricare dintre parti, la incheierea tranzactiei.
Din anul 1928 cand, pentru prima data, Camera Internationala de Comert de la Paris a formulat unele reguli de interpretare uniforma a conditiilor de livrare, domeniul respectiv a cunoscut numeroase imbunatatiri. Astfel, in anul 1936 aceeasi institutie internationala a formulat, pe baza experientei, noi conditii si a editat primele reguli INCOTERMS. Ultima operatiune de completare, revizuire si sistematizare a termenilor a avut loc in iulie 1990. Regulile INCOTERMS, desi au o aplicabilitate facultativa, urmaresc silirea unor norme unitare pentru interpretarea principalilor termeni comerciali internationali folositi in contractele de vanzaie-cumparare, precum si definirea cu suficienta precizie a obligatiilor partilor in stricta conformitate cu practicile curente in domeniul comertului. Aspectul facultativ se refera numai la folosirea lor si la inscrierea in contract. Odata acceptate si inscrise in contract acestea produc efecte economice si juridice in conformitate cu reglementarile internationale. Remarcam, de asemenea, ca, regulile INCOTERMS sunt considerate obligatii minime, partile dispunand de dreptul completarii si complexarii lor in acordul comun. Completarile nu au insa un caracter arbitrar, ele trebuind sa se integreze in cadrul exigentelor de ansamblu referitoare la actele de vanzare-cumparare reglementate prin regulile INCOTERMS. Mutatiile frecvente intervenite in tehnica comunicatiilor, in tehnicile de transport,in protectia mediului, in remodelarea unor concepte economice si financiare, precum si in extinderea ariei reglementarilor economice, politice din diverse uniuni (economice in primul rand) genereaza la randul lor revizuirea, remodelarea si readaptarea periodica a regulilor INCOTERMS.
Desi revizuirile din anul 1990 reprezinta un remarcabil pas inainte in directia clarificarii notiunilor, excluderii ariei teritoriale de aplicare, cat si a genurilor de comert preile aplicarii lor, actualele reglementari INCOTERMS includ doar o parte din uzantele specifice anumitor zone comerciale. De aceea, si in prezent, pentru a se preintampina diverse incertitudini in derularea contractului de vanzare, furnizorii si cumparatorii sunt obligati de a inscrie in contract o serie de clauze speciale.
Si in piata interna a fiecarui stat, pe langa regulile INCOTERMS, aplicate relatiilor de import-export, exista un sistem al conditiilor de livrare. Fiecare tara, prin reglementari proprii, defineste un asemenea set, dimensiunile teritoriale ale tarii, gradul de dezvoltare economico-sociala, situatia infrastructurii din domeniul comunicatiilor, transporturilor reprezentand elemente ce diferentiaza destul de sensibil componentele acestui sistem, respectandu-se, totusi, elementele generale, preluate sau adaptate dupa regulile INCOTERMS.
In comertul international noile prevederi ale INCOTERMS grupeaza diversele reglementari convenite in patru mari tipuri (E, F, C, D) dupa gradul de implicare a vanzatorului in declansarea si organizarea transportului:
- In tipul E, vanzatorul tine marfa la dispozitia cumparatorului la sediul sau, neimplicandu-se in asigurarea, organizarea si desfasurarea transportului.
- Tipul F de reglementare INCOTERMS marcheaza inceperea implicarii vanzatorului in declansarea procesului de transport. Vanzatorul se confrunta cu obligatia de a livra marfa unui caraus angajat sau numit de catre cumparator.
- Prin tipul C al reglementarilor, vanzatorul isi sporeste implicarea, deoarece el angajeaza transportul. in schimb, nu isi asuma nici un risc cu privire la pierderile sau deteriorarea marfii si nici costurile aditionale cauzate de evenimente petrecute dupa expediere.
- Tipul D consfinteste implicarea totala a vanzatorului. El angajeaza si organizeaza in intregime transportul. De asemenea, el suporta toate riscurile si costurile necesare aducerii sau ajungerii marfurilor in tara de destinatie.
Unele clauze INCOTERMS presupun existenta si a altor actiuni, tipuri de reglementari, importante pentru fundamentarea pre


turilor. De exemplu, clauzei "Livrat vama neplatita" - D.D.U. -, cu obligatia vanzatorului de a preda marfa la sediul vanzatorului, cu plata vamii de catre cumparator i se poate opune neindeplinirea acestei obligatii a cumparatorului. Pentru a evita cheltuielile suplimentare izvorate dintr-un atare comportament, vanzatorul poate da mandat unei case de expeditii locale sau unei alte persoane juridice - din tara cumparatorului - sa se ocupe efectiv de vamuire. Un alt exemplu se poate referi la obligatia cumparatorului de a indica locul exact unde sa se faca livrarea. Cand, la incheierea contractului, aceasta obligatie nu poate fi infaptuita se mai acorda cumparatorului un termen pentru comunicarea necesara. Depasirea acestui termen deschide vanzatorului libertatea, posibilitatea de a selecta si sili el insusi acel* loc, selectarea facand-o, bineinteles, intr-un mod care va corespunde cel mai bine scopului lui.
Desi regulile INCOTERMS se refera la clauzele comerciale folosite, de regula, in contractul de vanzare-cumparare si nu la clauzele unui contract de transport, ele se afla in directa legatura cu silirea genului si proportiilor de cheltuieli pe care le va suporta fiecare din cele doua parti contractuale in intervalul efectuarii deplasarii fizice a marfurilor. Aceste cheltuieli influenteaza direct marimea pretului de vanzare, precum si dimensiunea unor componente ale pretului de revanzare, cum sunt, de exemplu, adaosul comercial, comisionul, cheltuielile directe ale cumparatorului, precum si alte asemenea elemente.
Pornind de la prevederile INCOTERMS, practica interna a relatiilor economice incearca o redefinire a vechilor principii si emiterea unor reglementari juridice care sa coreleze respectivele clauze cu necesitatile si practicile economiei de piata, in domeniul conditiilor de livrare. Multe din prevederile INCOTERMS au putut fi preluate si adaptate la problematica relatiilor interne. Extinderea sferei asigurarilor, prin noua legislatie, a creat camp de actiune contractului si cheltuielilor de asigurare si in domeniul transportului intern al marfurilor. in aceste conditii, clauzele INCOTERMS, care contin problematica costurilor de asigurare a marfurilor si, implicit, a responsabilitatilor pe durata transportului, se pot lesne adapta la necesitatile interne pana la aparitia unor reglementari exprese.
- intre conditiile mai frecvent practicate in relatiile interne privind livrarea marfurilor pot fi intalnite: clauza franco depozit; franco gara de expeditie; franco gara de destinatie; franco beneficiar (magazin, depozit-client, consumator final).
- Mai putin folosite sunt clauzele: franco-vagon; franco rampa (de incarcare, de descarcare); franco chei; franco firma de expeditie; franco aerogara; franco vama; franco centru de preluare (a achizitiilor, contractarilor de produse agricole); franco loc de recoltare.
Prin asemenea clauze se delimiteaza locul pana la care raspunderile si cheltuielile revin vanzatorului si de unde acestea trec in seama cumparatorului. Aceasta face ca respectivele fenomene sa influenteze dimensiunea preturilor de vanzare, precum si marimea unora dintre componentele lor. Pentru firmele de comert cu amanuntul primele influente sunt intalnite cu prilejul negocierii pretului de achizitionare sau aprovizionare si in special cu ocazia silirii marimii adaosului comercial, acesta din urma fiind elementul care preia intotdeauna influenta cheltuielilor cu transportul, precum si a celor privind manipularile din timpul transportului, fie direct, prin suportarea din adaos, fie indirect, prin aplicarea cotei procentuale de adaos comercial asupra unei valori mai mari a pretului de achizitionare in care s-au inclus si cheltuielile cu transportul.
O data cu aparitia burselor de marfuri in tara noastra, pe langa clauzele mentionate au aparut si unele clauze specifice tranzactiilor prin bursa. Esenta acestora este, insa, identica cu aceea a regulilor INCOTERMS si a uzantelor de clauze interne. Micile diferente apar in precizarea si localizarea locului pana unde se asuma, respecti preiau responsabilitatile de catre una din partile participante la actul de schimb.




Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact