StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Preturile in comert
Trimite articolul prin email Preturile #i;i sistemul de preturi in economia de piata : Preturile in comert Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Preturile #i;i sistemul de preturi in economia de piata



Continutul si natura preturilorIntre pret, piata si economia de piata exista o stransa interdependenta, pretul fiind una din categoriile economice proprii economiei de schimb. Alaturi de proprietatea privata, piata si motivatia participarii la activitatea economica, preturile bunurilor economice fac parte din ansamblul trasaturilor fundamentale ale organizarii si functionarii oricarei economii nationale ca economie de piata.In conditiile libertatii de actiune, ale liberei initiative a agentilor economici, prin piata se sileste ce sa se produca, cat si pentru cine. Activitatile economice, cheltuielile si rezultatele lor, masurandu-se prin bani, inseamna ca si bunurile sau serviciile, de acelasi gen sau de genuri diferite, se pot a, comensura si exprima cu ajutorul banilor. Pretul este tocmai expresia unei asemenea masurari cu ajutorul banilor, reprezentand reflectarea banesca a bunurilor sau serviciilor, ate si



corelate prin prisma cantitatii, calitatii si a altor criterii de ordin economico-social sau psihologic.
Accesul la bunurile economice, apropierea si insusirea acestora au loc prin relatii de schimb, de vanzare-cumparare cu ajutorul banilor. Existenta si prezenta banilor in actul de schimb au permis scindarea lui in cele doua si prea bine cunoscute componente: vanzarea si cumpararea. Vanzarii, privita ca transfer al proprietatii asupra bunului economic contra transferului proprietatii asupra unei cantitati de moneda, ii succede Cumpararea, adica transmisia proprietatii asupra unei cantitati de moneda in schimbul primirii proprietatii bunului economic. Gratie interventiei banilor, ca mijloc de schimb in aceste transferuri, pretul se prezinta ca un vector rezultativ al unor multiple corelatii si interdependente economico-sociale, corelatii generatoare de schimb si prezente in orice relatie de schimb.
• in acest sens pretul apare, mai intai, ca o rezultanta a raportului, liber format si exprimat pe piata, dintre oferta si cerere. Dar, in acelasi timp, am putea spune ca, cel putin din punct de vedere cantitativ, cererea si oferta sunt niste efecte ale dimensiunii pretului.
Teoria economica a demonstrat ca, pe piata, cererea se manifesta ca o relatie negativa intre pret si cantitatea solicitata, in timp ce oferta se manifesta ca o relatie pozitiva, in cadrul aceluiasi raport. Daca cantitatea ceruta scade pe masura cresterii pretului, cantitatea oferita pe piata sporeste la marirea pretului, in vreme ce raportul pret - cantitate genereaza un raspuns invers proportional din partea cererii, in cazul ofertei, raspunsul sau interesul este direc: proportional. Drept urmare, cand pretul este relativ ridicat, cantitatea bunurilor economice cumparata de clienti tinde sa fie relativ scazuta. Daca pretul este relativ scazut, cantitatea pe care clientii o cumpara tinde sa fie ceva mai mare.
Sintetizand reactiile cumparatorilor prin intermediul notiunii de comportament, pot fi formulate o serie de concluzii, proprii curbei cererii de marfuri sub impactul preturilor. intre acestea mai importante apar:
- cumparatorii solicita mai putine marfuri decat necesarul, cand pretul este ridicat;
- cumparatorii solicita mai multe marfuri decat necesarul cand pretul este scazut;
- un pret relativ ridicat transfera cererea catre marfuri asemanatoare, dar care au un pret mai redus;
- populatia cumpara mai putin cand veniturile nu cresc proportional cu cresterea preturilor.
Din punctul de vedere al ofertei, cantitatea pe care producatorii sau vanzatorii (ofertantii) o aduc pe piata tinde sa fie relativ mare cand pretul este relativ ridicat si invers, tinde sa fie relativ mica atunci cand pretul este relativ scazut. Aceste interdependente conditioneaza, cu precadere, cantitatea standard pe care ofertantii o indreapta spre piata.
• Pe langa valoarea de schimb, raportul dintre oferta si cerere reflecta si fenomene de ordin calitativ - grad de utilitate, nivel de calitate, structuri ale accesibilitatii etc, insusirile intrinseci ale bunurilor economice determinand diferentieri sensibile intre produse.
Plasarea la cote superioare a calitatii presupune, pe de-o parte, o valoare de schimb mai mare, iar, pe de alta parte, parametri tehnico-functionali superiori, care sa asigure conditiile obtinerii unor satisfactii depline prin gama si nivelul utilitatilor oferite. in aceste conditii, pretul se afla intr-un raport direct proportional cu fenomenele mentionate.
• Gradul de acuitate a trebuintei actioneaza in acelasi sens asupra dimensiunii formarii pretului. Celebra replica pe care W. Shakespeare i-a harazit-o lui Richard al 111-lea \"dau un regat pentru un cal\" este o ilustrare perfecta a situatiei, a relatiei generate de prezenta unei trebuinte imperioase. Un cal, util continuarii si conducerii luptei, capata, in aceste conditii, valoarea, echivalentul unui regat. in realitatea economico-sociala se intalnesc numeroase situatii cand agentii economici se confrunta cu stringente, presante, uneori chiar vitale trebuinte. Pretul acceptat, atunci, pentru satisfacerea trebuintelor devine foarte ridicat.
• Si raritatea actipneaza asupra marimii pretului, procand formarea unui nivel ridicat al acestuia. Raritatea se poate manifesta separat in domeniul ofertei sau al cererii, precum si simultan in cele doua domenii. In cazul ofertei, ea este creata de raritatea sursei naturale, a tehnologiei de obtinere, ori a maiestriei profesionale. in ceea ce priveste cererea, raritatea se datoreaza nivelului ridicat al veniturilor, treptei sociale pe care se afla subiectul solicitator, ocaziilor deosebite generatoare de consum, pasiunii, snobismului etc. In ambele domenii punctul extrem al raritatii este unicatul. El se regaseste intr-o comanda speciala unica, intr-o unica creatie (opere de arta - sculptura, pictura, tapiserie, gravura etc; constuctii de masini - un utilaj unic, un dispozitiv unic etc), intr-o unica existenta a unor bogatii naturale. Pe langa unicat si seriile mici ale ofertei au capacitatea de a genera calitatea de raritate. Editarea de exceptie a primei editii a unui scriitor (editie princeps), unica emisiune de monede comemorative, de efecte postale speciale si timbre filatelice stimuleaza activitatea de colectionare si cu scopul de posesie a fructificarii sporului de valoare, in timp, al acestor piese.
Nivelul pretului pentru o raritate este totdeauna influentat de cantitatea ofertei sau cererii; calitatea este data de valoarea creatorului, statutul de original sau parametrii intrinseci ai bunului economic destinat schimbului. De regula, el se plaseaza la cote ridicate, concordante cu anumite scale de apreciere a raritatii.
• Toate aceste corelatii dependente si interdependente au format, de-a lungul timpului, obiect de studiu si au stat la baza a numeroase teorii, a unor adevarate scoli asupra pretului. inca din


antichitate Aristotel conchidea ca preturile exprima comensurabilitatea marfurilor, in procesul schimbului, desi i se parea nenaturala echivalenta a- doua bunun diferite calitativ . Adam Smith, ca precursor al teoriei valorii-munca, a sustinui ca munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor .\' La randul sau, David Ricardo a conferit pretului o semnificatie generalizatoare, argumentand ca pretul cuantifica valoarea ca substanta comuna a tuturor marfurilor . Opus acestora, Alfred Marshall fundamenteaza o teorie contrara, teoria preturilor fara valoare, conform careia pretul este o categorie reala, in timp ce valoarea este o fictiune . La A. Marshall doar cererea si oferta explica pretul, oferta fiind prezentata ca un fenomen determinat de cheltuielile de productie, privite in sens psihologic, iar cererea este considerata ca fiind eterminata de utilitate, care, la randul ei, este conditionata prin cantitatea si calitatea produselor.
- Scoala teoriei valorii - munca considera ca marfurile se vand si se cumpara la valoarea lor, ca valoarea marfurilor este data de munca necesara pentru producerea lor, ca marimea valorii si pretului este direct proportionala cu cantitatea de timp de munca cheltuit si invers proportionala cu productivitatea muncii .
- Scoala teoriei valorii utilitatii sau scoala neoclasica, bazandu-se pe conceptia marginalista, ia in considerare concurenta perfecta-care este, totusi, un ideal, o tendinta - raritatea bunurilor si pretul, ca un indice al raritatii, legea utilitatii marginale descrescande si realizarea echilibrului in alocarea unui anumit venit cu prilejul maximizarii utilitatii. Conform acestei scoli, pretul de vanzare tinde sa devina egal cu costul marginal al firmei care creeaza oferta . In teoria neoclasica pretul pietei reprezinta valoarea, iar valoarea este reflectata in dorinta individului de a plati. Prin utilitatea marginala se fundamenteaza si se deosebeste valoarea de folosire de valoarea de schimb (proprie economistilor clasici).
Printr-o asemenea relatie formala se explica de ce apa, ca element vital pentru viata, este, in general, ieftina, iar diamantele sunt scumpe. Apa are o utilitate totala dar fiind inca abundenta, in multe tari poseda o utilitate marginala scazuta si, ca atare, apa consumata adauga putin la utilitatea totala. Prin contrast, diamantele fiind rare, detin o utilitate marginala foarte inalta si atrag un pret mare.
La pretul pietei, reprezentand produsul fortelor cererii si ofertei, valoarea ajunge sa fie ceea ce isi doresc agentii economici, ceea ce doresc sa plateasca pentru ea. Or, dorinta variaza de la individ la individ, este subiectiva, in acest context, in prezent, se cauta a se impune curentul de gandire economica, cel care considera sursa de valoare ca o reflectie a evaluarii subiective a pietei, in conditiile actiunii rationale a consumatorului, pentru maximizarea utilitatii sau a satisfactiilor obtinute din veniturile de care dispune.
Teoreticienii neoclasici de dupa A. Marshall, depasind limitele abordarii subiective, au analizat pretul prin termenii de crestere a costurilor de productie in asa fel incat, atat cererea, cat si oferta, erau in acelasi grad de importanta si de actiune in formarea pretului.
- Realitatea economica contemporana, practica, pragmatismul managerial determina in mod surprinzator preluarea unor relatii, influente si abordari din fiecare scoala mentionate, combinarea lor si folosirea in conducerea activitatilor economice, fara a se defini ca o noua gandire economica, fara a se elimina disputa pentru suprematie a uneia sau alteia dintre scoli.
Sistemul de preturi
Globalizarea fenomenelor economice, mondializarea pietei si extinderea economiei de piata in tot mai multe tari indreptatesc preocuparile pentru o abordare complexa a problematicii preturilor, abordare, care, pe langa notiunea simpla de pret, trebuind sa aiba in vedere si notiunea de sistem de preturi.
Definirea sistemului de preturi se poate realiza printr-o dubla abordare: una de tip clasic si alta cu o tenta de filozofie economica asupra pretului, ambele raspunzand cerintelor de ordin sistemic.
• in maniera clasica, sistemul de preturi reprezinta ansamblul tipurilor, formelor, categoriilor de pret folosite in relatiile de schimb pe piata interna a unui stat, a unei uniuni economice, ori pe piata externa, in cadrul schimburilor internationale.
Ilustrativ, in Tabelul 7.1. prezentam sintetic unele dintre tipurile si formele uzuale de pret.
•Cea de-a doua abordare a sistemului de preturi, cu tenta de filozofie psihologica, specifica economiei de piata generalizate, defineste sistemul de preturi ca expresia unei anumite organizari economice in cadrul careia fiecare persoana, fizica sau juridica, decide direct asupra implicarii sale in relatiile economice, prin posibilitatea neingradita de a vinde si cumpara bunuri economice la un pret sau tarif accepil, atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator . Deciziile individuale luate in contextul unei structuri social-politice a societatii trebuie sa reprezinte o reflectare' a dreptului de a avea o proprietate particulara, de a incheia contracte, de a cere executarea contractelor la care sunt parti, precum si a altor prerogative sau obligatii specifice agentilor de piata. Sistemul preturilor imbratiseaza atat produsele, cat si factorii de productie, actionand ca un mecanism rational, prin emiterea de semnale care ghideaza orientarile sau deciziile agentilor economici si permite rezolvarea problemelor economice intr-un mod care combina eficienta cu libertatea. Importanta acestei abordari se va putea desprinde mai mult dupa parcurgerea functiilor sistemului de preturi, ce r fi prezentate in paragrafele urmatoare.




Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact