 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Cercetarea stiintifica in comert
|
|
Cadrul metodologic al cunoasterii stiintifice; specificitatea sa in domeniul comercial |
|
| in comert, ca de altfel in intreaga economie, cercetarea stiintifica reprezinta un instrument de studiere si analiza a fenomenelor si proceselor din economie, de conturare a cailor de sporire a eficientei economice, de previziune si programare a actiunilor, de organizare si conducere a proceselor economice, astfel incat resursele de care dispune societatea, in general, si diversele forme, in special, sa poata acoperi cat mai bine sistemul dinamic al nevoilor de consum -intermediar si final - prevenind si eliminand risipa de avere. Aceasta presupune insa ca fiecare agent economic sau operator de piata, indiferent de locul pe care-l ocupa in cadrul pietei, sa actioneze in cunostinta de cauza, in vederea asigurarii unor fluxuri corespunzatoare in interesul f Asemenea aspecte semnalate cu privire la rolul cercetarii stiintifice in desfasurarea si modernizarea activitatii comerciale presupun, pe de o parte, asigurarea unui cadru metodologic al cunoasterii stiintifice specifice domeniului comercial si, pe de alta parte, transformarea respectivei cercetari intr-un element de profiilitate utilizat in fundamentarea si orientarea actiunilor comerciale. In abordarea cadrului metodologic al cunoasterii stiintifice este necesar a se porni de la conceptia potrivit careia toate activitatile umane presupun existenta prealabila a unor cunostinte prin intermediul carora specialistii isi explica si pred desfasurarea fenomenelor din cadrul lumii inconjuratoare. O asemenea abordare implica, la randul sau, lamurirea unor notiuni referitoare la specificul cunoasterii stiintifice a fenomenelor comerciale, structura cunoasterii stiintifice, functiile teoriei stiintifice, modalitatile de formulare a problemelor si ipotezelor stiintifice, precum si la caile de verificare a cunostintelor stiintifice. . Cu privire la specificul cunoasterii stiintifice a fenomenelor comerciale, se are in vedere ca in calitate de activitate social-umana, cunoasterea reprezinta un proces complex ale carui principale functii constau in a furniza explicatii, a face previziuni si a oferi cunostinte pentru desfasurarea activitatilor umane. Cunoasterea respecti fiind dependenta de cercetarea activitatii practice, iar nivelul ei de dezvoltare determinat de exigentele acesteia, ea - cunoasterea - se origineaza functional in procesul practicii, care ii creeaza centre de interes problematic, ii asigura conditiile materiale de desfasurare si, in final, ii ofera criteriul fundamental de verificare a cunostintelor. in timp, cunoasterea cotidiana, cu intreaga sa complexitate problematica, mod de determinare, sistem de desfasurare si cai de verificare, a fost supusa unei continue perfectionari, ceea ce a condus la aparitia stiintei, aparitie care a generat, la randul sau, necesitatea unor reflectii speciale asupra particularitatilor cunoasterii stiintifice, reflectii cuprinse in epistemologia cunoasterii. incepand din acest moment, intreaga cunoastere si studiere a fenomenelor comerciale sunt legate de sistemul stiintelor economice. Ca atare, am gasit necesar sa aducem in discutie, in mod succint, cate aspecte epistemologice lamuritoare in acest sens. Epistemologia reprezinta o parte a teoriei cunoasterii si o aducem in discutie intrucat ne intereseaza sub aspectul in care studiaza specificul cunoasterii asa cum se manifesta el in stiinta. in cadrul epistemologiei, care cerceteaza principiile, legile si ipotezele formulate de diferitele stiinte din punct de vedere al genezei, evolutiei si lorii cunoasterii, precum si metodele folosite in diferite stiinte, un loc deosebit il ocupa teoria asupra metodelor pe care stiinta le utilizeaza pentru a obtine cunostinte aderate. intre principalele probleme ce se inscriu in preocuparile metodologiei conturate de epistemologie se inscriu cele referitoare la constructia teoriei stiintifice, la sistemul conceptual al stiintei, la tipul de explicatii existente in stiinta - cauzal, functional, structural, probabilist etc, la desprinderea si delimitarea sensurilor obiectivului stiintei, la contextul lidarii si verificarii cunostintelor stiintifice. Tinand seama de demersurile, structurile si problematizarile realizate de epistemologie, s-a trecut de la cunoasterea comuna sau cotidiana la cunoasterea stiintifica, bine delimitata prin forma, metodologie de urmarire a fenomenelor, procedee de lorificare si limbaj de exprimare. In acelasi timp, s-au conturat si anumite elemente specifice fiecarui domeniu al cunoasterii si, respectiv, al cercetarii stiintifice.In domeniul economiei comerciale, considerata ca facand parte din sistemul teoretic al stiintelor economice, alaturi de finante, circulatie monetara, conilitate, statistica, management etc, specificitatea provine din insesi particularitatile obiectului de cercetare, reprezentat de ansamblul fenomenelor economice concrete generate de activitatile si relatiile economice din societate. La aceasta se adauga interferentele fenomenelor comerciale cu celelalte tipuri de fenomene sociale cu caracter non-economic, ceea ce face ca in cadrul ansamblului relatiilor sociale, fenomenul cortiercial sa nu poata fi identificat, izolat si studiat in mod direct, in starea lui pura, deoarece in functionarea lui intervin si fenomene de ordin tehnic, demografic, sociologic, psihologic, estetic, geografic, politic etc. Un asemenea fapt obliga la efectuarea anumitor separari selective, a caror adaptare poate influenta surprinderea relatiilor obiective proprii fenomenelor cercetate. Acest aspect genereaza, la randul sau, limitarea posibilitatilor de efectuare a unor experimente decisive menite sa asigure confirmarea sau infirmarea unor ipoteze ansate de specialistii sau practicienii dpmeniului si sa forteze, in unele cazuri, verificari ale teoriilor si respectivelor ipoteze prin confruntari cu datele diverselor situatii economice concret-istorice, in ciuda faptului ca acestea cuprind si rezultatele actiunii factorilor non-economici. Tot ca un element de specificitate apare si faptul ca in cercetarea comerciala, ca de altfel in intreaga cercetare stiintifica din cadrul economic, apar anumite dificultati si in masurarea exacta a dimensiunilor lorice ale fenomenelor studiate, deoarece marimile absolute ale etaloanelor preturilor -monedele nationale - sunt supuse unei duble riatii: pe spatial, de la o tara la alta, si pe temporal, de la o perioada la alta . . Referitor la structura cunoasterii stiintifice este necesar a se retine, in primul rand, specificitatea modului de imbinare a celor doua niveluri ale cunoasterii stiintifice: nivelul empiric si nivelul teoretic. Abordand nivelul empiric, specialistii subliniaza ca faptele economice reale - care formeaza elementele preponderente in cercetarea comerciala - sunt subsumate, grupate, indexate si cuprinse in indicatori economici, potrivit nevoilor cunoasterii, devenind astfel fapte stiintifice, diferite de cele reale, aceleasi fapte si date reale putand sta la baza unor fapte stiintifice diferite. De pilda, preturile diferitelor bunuri si tarifele serviciilor silite in diferite momente pot fi folosite pentru calcularea indicelui general al preturilor si tarifelor, cu ajutorul caruia este caracterizata evolutia de ansamblu a economiei sau limitate numai bunurile si serviciile esentiale pentru consumul populatiei ori ale anumitor segmente ale acesteia, pot servi la calcularea indicelui costului vietii, cu ajutorul carora se evidentiaza evolutia veniturilor reale etc . Aceasta face ca evolutia cunoasterii stiintifice sa depinda esentialmente de volumul si calitatea faptelor stiintifice si nivelul de prelucrare a acestora, impunand ca una dintre directiile dezvoltarii cercetarilor stiintifice comerciale sa o reprezinte cresterea cantitatii si expresivitatii faptelor stiintifice. De mentionat insa ca volumul si calitatea respectivelor fapte depind, la randul lor, de nivelul de dezvoltare a stiintei, de metodele si instrumentele de culegere, selectie si prelucrare oferite de catre aceasta. in legatura cu nivelul teoretic, se subliniaza ca acesta, fiind constituit din teoriile stiintifice propriu-zise, in cadrul teoriilor economice - care stau la baza cercetarii stiintifice comerciale - sunt formulate notiunile, enunturile si tezele stiintifice, precum si legile economice care pot sta la baza propunerilor de perfectionare a practicii si programelor comerciale. Fiind foarte importanta atat pentru fundamentarea, cat si pentru orientarea cercetarii stiintifice comerciale, teoria economica trebuie adusa in discutie sub dublul sau aspect: continut si cadru metodologic. Continutul este dat de setul de enunturi teoretice ierarhizate si corelate intre ele, explicand si prezand desfasurarea fenomenelor si proceselor economice; respectivele enunturi se implica reciproc, sunt deductibile unele din altele si formeaza un ansamblu omogen, coerent si logic. Sub aspectul cadrului metodologic, teoria economica prezinta importanta prin exigentele promote in orice abordare, respectiv: - coerenta logica, care cere ca enunturile teoretice sa se afle in relatii de compatibilitate reciproca, teoria presupunand un ansamblu de enunturi noncontradictorii; - deductibilitatea, enunturile trebuind sa derive logic unele din altele, nu ca rezultat al generalizarilor empirice, ci al deductiei unor proprietati generale, din alte asemenea proprietati; - cuprinderea, exigenta care are in vedere asigurarea unui grad cat mai ridicat de acoperire explicati a domeniului la care se refera si formularea tuturor relatiilor semnificative pentru cunoasterea acestuia la un moment dat; - verificabilitatea, cerinta care implica apelarea la o serie de procedee care sa lege principiile teoretice si deductiile, de o anumita experienta, testan-du-le si facandu-le verificabile, in aceasta privinta existand reguli metodologice precise, precum si criterii esentiale de verificare a continutului stiintific al cercetarii. . in legatura cu functiile teoriei stiintifice din domeniul cercetarilor comerciale, de subliniat ideea potrivit careia acestea dau cadrul metodologic al orientarii cercetarilor si asigura finalitatea lucrati a prospectiunilor intreprinse.Intre principalele functii ale teoriei stiintifice ce urmeaza a fi lorificate ca elemente de fundamentare, orientare si finalizare a cercetarii stiintifice comerciale, se inscriu: functia explicati, functia predicti, functia rezumati si functia practica. - Functia explicati este cea care asigura perspecti determinista a intelegerii realitatii, fenomen ce sta la baza cunoasterii stiintifice. Potrivit exigentelor acestei functii, studiile comerciale trebuie sa puna in evidenta cauzele si relatiile fenomenului sau ale grupelor de fenomene cercetate. De exemplu, pentru a explica dimensiunile si structura nzarilor dintr-o anumita perioada este necesara identificarea si prezentarea tuturor conditiilor, factorilor si a cauzelor care le determina. Explicatia porni de la fenomenul dat, incerca sa-i caute si sa-i inteleaga cauzele care l-au produs si consta in includerea, in fond, a unui fapt individual intr-un enunt teoretic general. - Functia predicti are in vedere ca studiile si cercetarile intreprinse vizeaza, alaturi de explicarea faptelor identificate, realizarea unor previziuni in legatura cu realitatea posibila. Cautand a rezol cerintele acestei functii, este necesar a se intelege faptul ca ea implica un demers invers fata de precedenta functie - explicatia - pornind de la un fenomen considerat drept cauza si incercand a prevedea producerea unui alt fenomen, ca efect al primului. De pilda, continuand exemplul anterior si considerand ca nivelul veniturilor reprezinta cel mai important factor de influenta al nzarilor - fenomenul a fost tratat anterior in cadrul paragrafului privind propensiunea consumului -, cunoscand evolutia viitoare a respectivelor venituri, pot fi predictionate atat volumul, cat si structurile viitoare ale nzarilor. in legatura cu aceasta functie mai trebuie sublinia - Functia rezumati cere ca rezultatele studiilor comerciale intreprinse sa fie comunicative sub aspectul sensului urmarit, folosind insa putine cuvinte despre domeniul faptelor studiate, accentul cazand astfel pe puterea rezumati a cercetarilor efectuate. - Functia practica, privita ca instrument al finalitatii cercetarilor intreprinse, cere rezultate practice, lucrative. Potrivit acestei functii, cercetarile comerciale si studiile intreprinse in acest domeniu trebuie sa asigure elaborarea propunerilor de perfectionare a activitatii comerciale, precum si solutii pentru numeroasele probleme practice, care apar pe toate treptele de agregare a activitatii comerciale, incepand cu unitatile operative ale firmelor comerciale si terminand cu structurile departamentale ale acestora sau chiar cu structurile macroeconomice - ministere, camere de comert etc. - ce raspund de politicile guvernamentale sau nonguvernamentale promote in domeniul comertului. . in cadrul abordarilor metodologice ale cunoasterii stiintifice si ale specificitatii acesteia in domeniul comercial, sub aspect pragmatic, un rol deosebit revine conturarii modalitatilor de formulare a problemelor si ipotezelor stiintifice, precum si a cailor de verificare a cunostintelor stiintifice. Cand este vorba de formularea problemelor si ipotezelor stiintifice, sau a cailor de verificare a cunostintelor stiintifice, intreaga metodologie de cercetare comerciala trebuie sa accepte drept premisa ideea potrivit careia, in cunoasterea stiintifica este necesar a se face distinctie intre enunturile verificate si cele neverificate, care urmeaza a fi supuse verificarii. Enunturile neverificate au un statut special in stiinta, fiind desemnate prin termenul de ipoteza. Pentru a solutiona o asemenea dihotomie pragmatica, stiinta are in vedere si impune specialistilor intreprinderea a doua categorii de demersuri: una creatoare -constructi, prin intermediul careia sunt elaborate ipotezele, si o a doua, critica - lorizatoare, prin care se asigura testarea continua, repetata si amanuntita a ipotezelor elaborate. in cercetarea comerciala, respectandu-se rigurozitatile teoriei cunoasterii economice si cerintele functiilor acesteia, este necesar a se proceda cu mare prudenta in realizarea demersurilor sale, ponderea actului critic verificator fiind foarte ridicata, iar ipoteza reprezentand primul raspuns dat unei probleme. Mai trebuie avut in vedere, de asemenea, faptul potrivit caruia problemele stiintifice de natura comerciala reprezinta constientizarea lipsei de informatie stiintifica cu privire la realitatile comerciale in raport cu nevoile teoretice sau de actiune practica ale diferitelor firme comerciale. Ele -problemele comerciale - sunt generate in mod frecvent de aparitia unor circumstante noi - demografice, sociale, financiare, monetare, tehnologice, geografice, politice etc. - carora cunostintele existente si modul cunoscut de aplicare nu le mai corespund, fiind in imposibilitatea de a le mai oferi explicatii sau solutii adecte. Or, tocmai cunoasterea, explicarea si solutionarea lor constituie continutul specific al activitatilor de cercetare stiintifica din domeniul comertului. Tinand seama de cele cate aspecte semnalate cu privire la spectrul teoretic al problematicii stiintifice si al ipotezelor din domeniul practicilor comerciale, se impun atentiei cate elemente ce urmeaza sa contribuie la definitirea cadrului metodologic al cercetarilor comerciale. Un prim element are in vedere ca problemele stiintifice de natura comerciala, propuse spre solutionare, devin efectiv teme de cercetare. Un al doilea element, oarecum mai interesant, se refera la faptul ca solutionarea oricareia dintre problemele stiintifice, devenite teme de cercetare, incepe cu formularea ipotezei stiintifice, care are un rol dublu in studiul ce urmeaza a fi efectuat: in primul rand, de presupunere si, in al doilea rand, de explicatie a cauzelor unor fenomene sau procese, explicatie prezentata sub forma unui enunt stiintific, a unei teze, a unui principiu sau a unei propuneri de perfectionare a practicii - toate asemenea forme imbracand un caracter provizoriu. Orice ipoteza este necesar a fi formulata pe baza faptelor reale, prin intermediul notiunilor, tezelor si principiilor existente, ca momente initiale ale cercetarii si prin intermediul carora ipotezele formulate mentin legaturile organice cu sistemul cunostintelor existente. Specific apare situatia ca in domeniul comercial, elaborarea ipotezelor are loc in cadrul unui indelungat si aprofundat proces de reflectie, informatia si cunostintele teoretice ale specialistilor confruntandu-se continuu cu datele si faptele oferite de practica, facand astfel ca operatiile logice, schemele, modelele etc. sa se intrepatrunda cu factorii psihologici, explicarea si solutionarea problemelor cu ajutorul ipotezelor realizandu-se folosind atat structurile gandirii logice, cat si capacitati si facultati extralogice, cum sunt imaginatia, intuitia, interesele, pasiunea, dorintele etc. Tot ca o situatie specifica cercetarilor comerciale - ca parte componenta a cercetarilor economice - apare si faptul ca elaborarea ipotezelor este extrem de dificila deoarece, pe de o parte, fenomenele si procesele din cadrul circulatiei marfurilor sunt foarte complexe, aparand ca rezultat, atat al factorilor economici, cat si al unor factori noneconomici, iar, pe de alta parte, informatiile si faptele avute in vedere pentru verificarea ipotezelor sunt in multe cazuri incomplete si chiar contradictorii, la care se adauga faptul ca posibilitatile de experimentare sunt extrem de limitate. Un al treilea element, de completare a cadrului metodologic in discutie, este dat de faptul ca, dupa formularea ipotezelor, efortul de cercetare trebuie indreptat spre verificarea acestora. in legatura cu acest aspect, de subliniat ca cercetarea stiintifica si-a conturat un complex de procedee privind verificarea aderului ipotezelor formulate. Respectivele procedee sunt grupate in doua categorii: empirice si teoretice. Procedeele empirice constau in confruntarea ipotezelor cu faptele stiintifice, descrierea si predictionarea cat mai exacta a obiectivelor si fenomenelor, concordanta cu faptele reprezentand garantia liditatii enuntului teoretic al ipotezei. Ca principale procedee de verificare pot fi mentionate: obsertia naturala data de experienta cotidiana si care contine numeroase informatii despre obiectivele si fenomenele realitatii; obsertia stiintifica dirijata, care consta in culegerea sistematica a datelor si faptelor empirice relente pentru o anumita ipoteza teoretica (De exemplu, daca se are in vedere ipoteza crearii unui lant voluntar care sa actioneze pe o anumita zona de piata, se proceda la culegerea datelor privind angrosistii prezenti in cadrul respectivei zone, numarul detailistilor, puterea economica a acestora, marimea comenzilor si frecventa de aprovizionare, profilul activitatii si sortimentele de marfuri comercializate, sistemele de transport existente in zona etc. Informatiile culese sunt apoi prelucrate - insumate, grupate, ate etc. -, transformate in fapte stiintifice si enunturi empirice cu care se vor confrunta apoi enunturile teoretice care alcatuiesc ipoteza si daca faptele verifica ipoteza, atunci aceasta fi transformata in propuneri privind crearea lantului respectiv); experimentul stiintific care consta, la randul sau, intr-o incercare de constrangere a realitatii de a evolua in conditiile preconizate de ipoteza teoretica de la care s-a pornit si de a se comporta ca atare. Procedeele teoretice au in vedere, pe de o parte, verificarea concordantei logice a ipotezei cu celelalte laturi ale teoriei -verificare intrateoretica a ipotezelor -, iar pe de alta parte, verificarea coerentei logice si a integrarii cunostintelor stiintifice in ansamblul lor - procedeu de verificare interteoretic al ipotezelor. . Unul dintre cele mai importante aspecte ale cadrului metodologic ce sta la baza cercetarii stiintifice comerciale se refera la interferenta dintre cercetarea stiintifica fundamentala, cercetarea aplicati si cercetarea de dezvoltare, precum si la modul de folosire a acestora in abordarea problematicii comerciale. Potrivit parerilor unanime ale specialistilor, cercetarea stiintifica, indiferent de domeniul la care se refera, este structurata pe trei tipuri: fundamentala, aplicati, de dezvoltare. Cercetarea fundamentala are menirea de a asigura cunoasterea cat mai exacta si completa a fenomenelor, oferind perspective inaintate de progres si aplicatii practice in viitor; cercetarea aplicati este cea care pune la punct procedee de realizare practica a cunostintelor date de cercetarea fundamentala, oferind in domeniul comercial intreprinderea unor masuri concrete de organizare si conducere a actiunilor comerciale, a diverselor afaceri, a importurilor si exporturilor de marfuri etc; cercetarea de dezvoltare are ca obiect perfectionarea necontenita a procedeelor existente, imbunatatindu-le calitatea, marindu-le randamentul sau gasindu-le noi domenii de aplicare. Trebuie precizat insa ca, desi teoretic sunt distincte, in practica cele trei tipuri ale cercetarii stiintifice nu sunt strict despartite, intre ele existand o stransa legatura, o interdependenta si chiar o intrepatrundere. De altfel, in terminologia anglo-saxona, conceptul de Research-Development (cercetare-dezvoltare) imbratiseaza toate cele trei forme consemnate anterior, pornind de la premisa ca se poate aplica ansamblului de activitati stiintifice care au ca obiect fie descoperirea si cunoasterea fenomenelor, fie aplicatiile noi ale unor asemenea cunostinte. Tinand seama de aspectele consemnate, remarcam ca toate cele trei tipuri ale cercetarii stiintifice prezinta o importanta deosebita si se regasesc si in cercetarea comerciala. Dar si cu privire la respectivele aspecte apar unele elemente specifice; acestea se refera, in special, la raportul dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicati. And in vedere posibilitatile restranse de demarcare intre cele doua zone ale cercetarii, consideram ca in domeniul comercial, mai mult ca in oricare alte sectoare, cercetarea trebuie sa treaca prin faza fundamentala pentru a furniza substanta aplicatiilor. Or, in acest domeniu, faza fundamentala cu cea aplicati prezinta puternice interferente si interconditionari, facand ca in multe situatii practic, sa nu se poata proceda la o separare a acestora. intr-un asemenea context, cu atat mai mult trebuie militat pentru o orientare integratoare a cercetarii din institute si unitatile economice, care sa se influenteze reciproc si prin rezultatele sale sa contribuie la cresterea efectului de sinergism al potentialului stiintific. O asemenea orientare are menirea de a realiza si o abordare multidisciplinara sub aspectul pluralitatii de specialitati - prezente in institute si intreprinderi -, domenii de pregatire, metode si tehnici utilizate, putandu-se asigura astfel cercetari complexe asupra tuturor tipurilor de probleme, experimente si verificari stiintifice operative asupra ipotezelor formulate in cadrul cercetarii fundamentale si, lucrul cel mai important, operativizante in fundamentarea stiintifica a deciziilor. Tinand seama de complexitatea problemelor cu care se vor confrunta in continuare firmele comerciale, consideram ca o astfel de orientare in domeniul cercetarii stiintifice, din diferitele sectoare ale comertului trebui sa devina o componenta esentiala a strategiei de dezvoltare a firmelor respective deoarece, indiferent de locul unde sunt realizate diferitele studii, acestea trebuie gandite si aplicate de intreprindere. Aceasta, deoarece numai in asemenea conditii studiile realizate pot deveni realiste si transformate in parti organice, bine integrate in obiectivele imediate si de perspecti ale intreprinzatorilor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
