StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Aspecte economice ale calitatii produselor : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Aspecte economice ale calitatii produselor



ASPECTE ECONOMICE ALE CALITATII PRODUSELOR


Costurile calitatii


Eforturile unor organizatii de a-si spori eficienta financiara poate duce la o abandonare partiala a problemelor legate de calitatea produselor si serviciilor. Efectul este o crestere a costurilor suportate de client din cauza defectelor sau deficientelor aparute la produs dupa cumpararea acestuia, ceea ce contribuie la diminuarea cotei de piata si a cifrei de afaceri a organizatiei furnizoare. De aceea este evident ca se pot imbunatati performantele organizatiei actionand asupra cauzelor care determina diminuarea respectiva, adica imbunatatind calitatea produselor sau serviciilor furnizate. Pentru a asigura eficienta acestui demers trebuie cunoscute costurile lui. 





Generalitati


Furnizarea de produse sau servicii, sau efectuarea de activitati care sa satisfaca necesitati exprimate si implicite, cu alte cuvinte furnizarea produselor, serviciilor, activitatilor de calitate, la costurile cele mai mici posibile trebuie sa fie principala preocupare a oricarei organizatii. Conform unor teorii, lucrurile ar pute fi sintetizate astfel: „In termeni simpli, afacerile inseamna a face bani si a satisface Clientii”.

Absenta calitatii costa scump. Exista estimari potrivit carora, in cadrul unei intreprinderi, costurile referitoare 424f59e la calitate, inclusiv pierderile datorate calitatii, variaza intre 5 si 25% din totalul cifrei de afaceri, functie de intreprindere si de sistemele de evaluare implementate. Efectuarea estimarii costurilor aferente calitatii este un mijloc puternic stimulator, dat fiind ca posibilitatile de a creste profitul printr-un program de reducere a costurilor asigurarii calitatii sunt mari.

Cifra la care se ridica pierderile totale datorate noncalitatii, adica defectiunilor si neconformitatilor, reprezinta o problema fundamentala legata de calitate; trebuie sa se aiba in vedere imbunatatirea calitatii, controlul si reducerea costurilor referitoare la calitate, odata cu mentinerea sau cresterea cifrei de afaceri.

Calitatea are un efect de parghie asupra performantelor financiare ale organizatiei. In general, daca se considera:

a = profitul/cifra de afaceri,      

b = costurile asigurarii calitatii/cifra de afaceri,

atunci efectul reducerii costurilor efectuate pentru asigurarea calitatii cu o proportie R este echivalent cu cresterea cifrei de afaceri cu

1 + R (b /a)

Acesta este numit adesea efectul de parghie al calitatii sau parghia calitatii asupra performantei organizatiei.

Conceptul de parghie a calitatii are, totusi, doar un rol ilustrativ si motivational si nu permite punerea in evidenta cantitativa a cresterii eficientei organizatiei din urmatoarele motive:

- in practica, nu se cunosc precis costurile totale de asigurare a calitatii si, prin urmare, reducerile procentuale sunt ipotetice;

- efortul financiar ocazionat de reducerea acestor costuri trebuie si ele avute in vedere (adica trebuie luata in considerare o reducere neta );

- reducerea neta in costurile de asigurare a calitatii se produce esalonat, pe o perioada de timp in cursul careia indicatorii operationali se modifica.

Sunt necesare, din aceasta cauza, alte metode de calcul a costurilor calitatii si a eficientei reducerii lor, metode care se vor prezenta in continuare.


Definitii privind costurile calitatii


Definitiile unor notiuni frecvent utilizate in procesul de evaluare a costurilor calitatii sunt date in continuare.

Noncalitatea (sau “calitatea nesatisfacatoare”) este diferenta globala dintre calitatea dorita si calitatea obtinuta efectiv. Aceasta diferenta poate fi evaluata mai mult sau mai putin complet in termeni economici.

Costurile calitatii sunt suma costurilor suportate pentru a asigura o calitate satisfacatoare si pentru a da incredere in calitate, si a pierderilor suferite atunci cand nu se obtine o calitate satisfacatoare. Anumite pierderi de acest fel sunt greu de cuantificat, dar pot fi de mare importanta, asa cum este, de exemplu, pierderea clientelei.

Costurile referitoare la calitate pot fi defalcate astfel:

Costuri interne referitoare la noncalitate: cheltuieli suportate in cazul in care faptul ca produsul nu satisface cerintele de calitate se constata inainte ca acesta sa paraseasca intreprinderea;

Costuri externe referitoare la noncalitate: cheltuieli suportate in cazul in care faptul ca produsul nu satisface cerintele de calitate se constata dupa ce a parasit intreprinderea;

Costuri de detectare si control: cheltuieli suportate pentru verificarea conformitatii produsului cu cerintele de calitate, adica pentru finantarea investigarii noncalitatii;

Costuri de prevenire: cheltuieli efectuate pentru a reduce riscurile privind noncalitatea. Aceste costuri includ si costurile pentru implementarea si mentinerea unui sistem al calitatii si pentru activitatile de asigurare a calitatii.

Potrivit unor estimari, in general, costurile de detectare si prevenire constituie 10 –20 %, iar costurile interne si externe privind noncalitatea reprezinta 80 – 90 % din totalul costurilor calitatii.


Evaluarea costurilor calitatii


Evaluarea costurilor calitatii permite sa se dea o dimensiune financiara problemei calitatii. Principalele obiective urmarite atunci cand se analizeaza costurile calitatii sunt

- Reperarea oportunitatilor, cu alte cuvinte demonstrarea faptului ca resursele organizatiei respective pot fi folosite mai eficient si ca noncalitatea este o “resursa” care sta la dispozitie. Actiunea trebuie sa inceapa prin observatia situatiei existente si punerea in evidenta a neconformitatilor;

- Ajutorul la alegerea prioritatilor, identificarea unora din situatiile cele mai grave din punct de vedere al costurilor calitatii si definirea obiectivelor actiunilor viitoare; se stabilesc actiuni care vizeaza mize importante;

- Sensibilizarea personalului, obisnuirea personalului sa cunoasca ordinele de marime care corespund noncalitatii din intreprindere, abordarea temei calitatii atat cu conducerea, cat si cu colaboratorii folosind limbajul economic si al cifrelor;

- Urmarirea actiunilor de imbunatatire, masurarea progreselor realizate, incurajarea acestor progrese, mentinerea castigurilor obtinute, urmarind daca reducerea costurilor este durabila. Costurile calitatii sunt un mijloc de gestiune pentru intreprindere;

Exista mai multe moduri de a face aceste calcule economice dat fiind ca evaluarea poate fi punctuala in timp sau permanenta, poate fi facuta pentru o anumita problema sau pentru intreaga intreprindere. Estimarile sumare sunt adesea preferabile lucrarilor permanente, greoaie.


Principii ale calculului costurilor calitatii


In cadrul  analizei costurilor calitatii, se face refere, cu deosebire, la urmatoarele trei categorii:


- Costurile neconformitatilor

Acestea sunt cheltuieli datorate defectelor, cu alte cuvinte cheltuieli facute pentru ca nu se realizeaza o munca conforma cu ceea ce a fost prevazut. Se disting costurile interne ale neconformitatilor (rebuturi, retusuri si alte cheltuieli inutile, poluare, accidente de munca, pierderi datorate aprovizionarii inutile etc.) si costuri externe ale neconformitatilor care se descopera datorita reactiei clientilor intreprinderii (despagubirea clientilor, penalitati de intarziere, contracte pierdute, rambursarea daunelor cauzate altora, costuri de garantie, pierderi datorite produselor finite retrase de la vanzare, cheltuieli de expertiza datorite noncalitatii, prima de asigurare pentru acoperirea responsabilitatii pentru produse, taxe bancare datorate pentru depasiri de termene, pierderea clientelei).

- Costurile de detectare (evaluare)

Costurile de detectare reprezinta cheltuielile efectuate de intreprindere pentru aprecierea nivelului de calitate atins de produsele realizate, pentru identificarea neconformitatilor si cuprind costurile controalelor, a testelor si incercarilor efectuate.

- Costurile de prevenire

Aceste costuri corespund activitatilor al caror scop este de a impiedica aparitia defectelor: conducerea generala a calitatii si adoptarea sistemului de management al calitatii conform standardelor internationale din seris ISO 9000, programele de instruire in domeniul calitatii, evaluarea capacitatilor unui furnizor, intretinerea preventiva, proiectarea produselor in conformitate cu cerintele pietei, efectuarea de audituri interne, studii de marketing etc.

Dintre toate aceste costuri, cele mai importante pentru intreprindere sunt considerate costurile neconformitatilor.

Dinamica structurii acestor costuri se poate urmari pe grafice de felul celor din fig. 4.1. in care A si B reprezinta costurile de prevenire si cele de detectare, iar C reprezinta costurile cu noncalitatea (neconformitatea). Tendinta corecta este de scadea 3-C si de a distribui costurile pe celelalte doua categorii de costuri.
































Fig. 4.1. Dinamica structurii costurilor calitatii

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  Problema calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003


Modalitati de calcul al costurilor calitatii


Baza de referinta la calculul costului noncalitatii este situatia de functionare normala, cheltuielile noncalitatii fiind, de fapt, cheltuielile evitate de intreprindere daca „totul se petrece bine de prima data”. Este asadar necesar ca, in cadrul calculului, sa se defineasca ce se intelege prin functionarea normala

Evaluarile au mai multa greutate daca sunt acceptate de toti; este indicat sa se faca evaluari la valori minime, mai bine subestimate decat supraestimate, iar modul de calcul trebuie sa fie incontestabil. Anumite consecinte ale unor defecte a caror estimare ar fi delicata, de exemplu, oportunitatile pierdute sau pierderea unui client nesatisfacut se mentioneaza simplu, fara ca sa fie exprimate cifric.

Costurile calitatii nu sunt furnizate de sistemul contabil obisnuit al intreprinderii, este necesar, din aceasta cauza, sa se puna la punct un sistem de calcul specific. Un asemenea sistem se bazeaza, totusi, in mod necesar, pe contabilitatea intreprinderii, care furnizeaza suma anumitor cheltuieli. Astfel, contabilitatea analitica poate oferi informatii privind valoarea mainii de lucru,  cheltuielile repartizate pe servicii, costul orelor-masina. Dar, cifrele astfel obtinute trebuie sa fie analizate si completate prin estimari, bazate pe anumite conventii - se convine ca un anumit cost sa fie contabilizat la un anumit capitol. Toti cei care participa la contabilizare si estimari trebuie sa respecte aceleasi conventii si sa se refere la aceleasi definitii.

Aceste conventii se concretizeaza prin redactarea unui ghid de calcul in care se stabilesc definitii (de exemplu, costul rotatiei personalului este suma costurilor procedurii de plecare, de recrutare, de instruire a noilor veniti) si se dau indicatii asupra surselor de informatie. Exista si unele standarde care pot servi drept punct de plecare la redactarea acestui ghid intern.

Totusi, importanta care se acorda calculului costurilor generate de noncalitate trebuie sa nu deturneze atentia de la evaluarea satisfactiei sau insatisfactiei clientilor. Aceasta insatisfactie este adesea dificil de tradus in costuri ale noncalitatii, dar ea trebuie sa ramana in centrul preocuparilor privind abordarea calitatii.

Pentru fiecare intreprindere este recomandabil sa se conceapa o grila de calcul care sa  corespundea activitatii ei.

Modul de prezentare a rezultatelor depinde de scopul urmarit.

Pe langa exprimarea analitica a costurilor calitatii, exista posibilitatea prezentarii unor indicatori reprezentativi.

Unul din modurile de prezentare poate lua in calcul numarul de personal al intreprinderii, in acest caz costul calitatii se exprima pe salariat.

Pentru a face comparatii in timp, ori intre unitati, sau pentru a arata care sunt posibilitatile de reducere a costurilor, este comod ca aceste costuri sa se exprime in procente din cifra de afaceri, ceea ce este elocvent pentru toata lumea. Costurile calitatii pot fi exprimate si in procente din valoarea adaugata pentru intreprindere; acest mod de calcul este si mai semnificativ.

Regruparea costurilor pe tipuri de defecte, pe tip de produs sau tip de activitate este utila pentru orientarea actiunii ulterioare de reducere a costurilor calitatii. Existenta unui sumar cu toate costurile calitatii ale intreprinderii permite utilizarea calculelor partiale pe care le cuprinde pentru anumite defecte. De asemenea, face posibila regruparea costurilor pe centre de responsabilitate; o repartitie corecta este, totusi, dificila, deoarece pentru numeroase neconformitati cauzele sunt multiple si responsabilitatile sunt comune mai multor compartimente ale organizatiei.

Unele intreprinderi urmaresc evolutia relativa a diferitelor categorii de cost: costuri de prevenire, costuri de detectare, costurile neconformitatilor interne, costurile neconformitatilor externe.

In general, o politica activa de constructie a calitatii conduce la o diminuare globala a costurilor. Partea reprezentand costurile de prevenire, foarte mica la inceput, creste progresiv. Partea reprezentand costurile de detectare creste usor la inceputul programului, deoarece se realizeaza un efort de masurare; apoi, aceasta parte se diminueaza, deoarece prevenirea inlocuieste progresiv numeroasele controale. Prin acest procedeu intreprinderea poate face comparatii in timp si pe sectoare.

O modalitate simpla de prezentare, si adesea suficienta, este aceea de a nu totaliza costurile datorate noncalitatii, ci de a pune in evidenta costurile datorate unui tip particular de defecte. Aceasta se preteaza foarte bine si pentru IMM-uri.


Modalitati de analiza a costurilor calitatii


Exista mai multe modalitati de abordare a problematicii costurilor calitatii intr-o intreprindere. Se redau in continuare trei dintre posibilitatile care se pot lua in considerare la  introducerea in intreprindere a unei cercetari referitoare la costurile calitatii.

Evaluarea generala consta in stabilirea, daca este necesar de catre un consultant extern, a unui diagnostic rapid al costurilor calitatii pentru ansamblul intreprinderii.

Desi estimarile care rezulta sunt aproximative, ele permit demonstrarea faptului ca exista posibilitati de reducere a costurilor si mobilizarea factorilor de decizie in aceasta directie; importanta costurilor noncalitatii justifica un efort de mobilizare.

Diagnosticul efectuat la nivelul intreprinderii reia categoriile de costuri prezentate mai inainte (costurile neconformitatilor, de evaluare, de prevenire). Dincolo de constatare, studiul pune in evidenta locurile unde trebuie actionat cu prioritate si evalueaza economiile potentiale realizabile. Chiar si o estimare aproximativa permite orientarea deciziilor. Acest studiu poate convinge factorii de decizie sa se orienteze spre lansarea unui anumit program privind calitatea.

Un dispozitiv permanent inseamna ca, in intreprindere, dupa un prim diagnostic, se realizeaza un proces permanent de evaluare a costurilor calitatii, in intentia de a se asigura informatii periodice privind diminuarea costurilor si masurarea regulata a progreselor realizate, cu metodele riguroase ale urmaririi costurilor.

Crearea unui asemenea dispozitiv cere o munca considerabila si se pune problema daca se justifica acest efort. Contabilitatea generala si analitica a intreprinderii furnizeaza cifre utile, dar care nu sunt suficiente; trebuie creat un nou sistem cu colaborarea si sprijinul serviciilor contabile, iar conventiile adoptate pentru calcul trebuie sa fie admise de toti.

Estimari punctuale pentru anumite defecte, acest al treilea mod de studiu, consta in reperarea diferitelor neconformitati si evalualuarea costurilor pentru defectele care par cele mai grave. Aceasta este, de obicei, modalitatea preferata de analiza a costurilor calitatii. Se iau in considerare doar costurile neconformitatilor, celelalte costuri ale calitatii (detectare, prevenire) fiind ignorate. Aceste costuri nu se insumeaza pentru ansamblul intreprinderii ci se studiaza „defect cu defect”, pentru a masura efectele pe care le provoaca. Intentia este deci aceeasi ca in prima abordare: sensibilizarea, crearea unei dispozitii de a actiona.

Exista, desigur, riscul ca acestor estimari partiale sa le scape unele costuri ascunse importante, care vor fi identificabile numai in urma unei evaluari generale si sistematice. Pe termen lung, trebuie abordate totalitatea neconformitatilor, dar, la inceput, se selectioneaza doar acelea care par mai grave.

Analiza economica si calculul costurilor de calitate permite identificarea neconformitatilor celor mai costisitoare, care provoaca o crestere a costurilor sau o deteriorare a cifrei de afaceri. Astfel, calculul si analiza costurilor calitatii este un instrument important la dispozitia organizatiei in cadrul managementului calitatii.


Aspecte economice ale calitatatii produsului


Analiza aspectelor economice ale calitatii poate porni de la o abordare a costurilor calitatii, o abordare care se poate face atat la producator cat si la consumator.     

Aspectele economice ale calitatii productiei si produselor se pot urmari atat la producator cat si la beneficiar si se pune problema unui optim din punct de vedere economic. In graficul din figura 4.2. este redata evolutia costurilor cu cresterea calitatii la producator, iar in figura 4.3. aceiasi parametri la consumator. Pe ambele figuri se poate identifica cate un punct de calitate optima, care, insa, nu este neaparat acelasi pe cele doua diagrame intocmite pentru acelasi produs. In figura 4.4. este redat graficul optimului din punct de vedere economic, luand in calcul efectul la vanzator (V) si la cumparator(C).

Efectuarea unor cheltuieli suplimentare in vederea ridicarii calitatii produselor si serviciilor se justifica din punct de vedere economic in toate cazurile in care suma economiilor (in principal profitul) pentru producator, obtinute prin vanzarea produselor de calitate superioara, sau economiile inregistrate la beneficiar, este cel putin egala, dar mai ales, mai mare decat cheltuielile suplimentare ocazionate.

Cheltuieli suplimentare ocazionate de ridicarea calitatii trebuie analizate atat pe totalul productiei cat si pe unitatea de produs. Astfel, ca urmare a perfectionarii tehnicii si tehnologiilor de fabricatie, a introducerii in productie a rezultatelor cercetarii stiintifice, a ridicarii calificarii personalului, costurile de productie trebuie sa se reduca pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util.














Fig. 4.2. Calitatea optima la producator

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  „Problemq calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003


Curba 1. Costuri legate de asigurarea calitatii (in cercetare, proiectare, SDV,).



Curba 2. Costuri legate de reducerea pierderilor in productie datorita rebuturilor si remedierilor.

Curba 3. Costuri de identificare a calitatii.














Figura 4.3. Calitatea optima la beneficiar

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  „Problemq calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003




1. Costuri legate de achizitionarea unui produs de calitate superioara

2. Costuri legate de pierderi, datorate utilizarii produselor respective















Fig. 4.4. Optimul economic

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  „Problemq calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003


Este necesar astfel, sa se determine calitatea optima pe baza analizei relatiei dintre costurile calitatii si efectele obtinute la produsele de calitate superioara, sa se aleaga variante care asigura cea mai buna calitate cu cele mai reduse costuri, sau altfel spus cea mai inalta eficienta atat la producator cat si la consumator.

Alte elemente privind aspectele economice ale calitatii se pot gasi in capitolul privind costurile calitatii.


Calitatea productiei


Atunci cand se abordeaza conceptul de calitate a productiei, trebuie avute in vedere atat calitatea cat si noncalitatea.


Etape si factori ai calitatii productiei


Pentru stabilirea calitatii productiei este obligatorie parcurgerea mai multor etape:

a) Obtinerea informatiilor direct din procesul de productie, informatii care pot fi obtinute de personalul cu atributii de control al calitatii si care se refera la cantitatea fizica sau raportul procentual de produse bune, respectiv de produse respinse;

b) Gasirea cauzelor care au determinat aparitia unei calitati necorespunzatoare, acest lucru realizandu-se fie prin intermediul celor care potrivit manualuiui calitatii si a celorlate documente ale calitatii au atributii in acest sens;

c) Stabilirea masurilor pentru imbunatatirea calitatii produselor, masuri care pot fi legate fie de calitatea materiei prime, de calitatea utilajelor, de calitatea organizarii, de calitatea conceptiei, fie de calitatea fortei de munca.

Factorii principali care influenteaza calitatea productiei pot fi prezentati sub forma unei diagrame, cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de Diagrama Japoneza. Aceasta denumire vine de la cel care a reusit sa sintetizeze foarte bine acesti factori, japonezul Ishikawa.










Fig. 4.5. Diagrama japoneza

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  „Problemq calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003


Potrivit diagramei factorii de influenta a calitatii productiei sunt:

1. Activitatea de cercetare-dezvoltare, calitatea documentatiei tehnice intocmite (calitatea proiectarii produsului, a proiectarii tehnologice, calitatea proiectarii constructiilor etc.);

2. Calitatea SDV-urilor (scule, dispozitive, verificatoare) prevazute pentru realizarea operatiilor si care influenteaza calitativ productia atat prin calitatea lor cat si prin modul de utilizare corecta;

3. Utilajele care pot influenta calitatea productiei prin precizia pe care o pot asigura respectand tolerantele prevazute in documentatia tehnica si prin respectarea regimului de lucru prevazut pentru fiecare operatie;

4. Materiile prime si materialele utilizate, care trebuie verificate fizico-chimic/merceologic la receptie si depozitate corespunzator in spatii (depozite) bine definite inainte de a intra in procesul de fabricatie.

5. Forta de munca ce poate avea o influenta majora asupra calitatii prin nivelul calificarii profesionale, interesul manifestat in procesul de productie si prin respectarea discipliniei tehnologice. Pentru stimularea personalului, acesta trebuie cointeresat material;

6. Aparatele de masura si control (AMC-urile). Trebuie sa existe un plan de control in care sa se prevada atat modul de efectuare a controlului cat si felul AMC-urilor pe operatiile respective. Ele trebuie verificate metrologic si sa corespunda cu tolerantele prevazute in documentatia tehnica. Dotarea cu aparatura de automatizare si computerizare corespunzatoare necesitatilor fabticatiei si dezvoltarii tehnologice la momentul respectiv;

7. Organizarea productiei si a muncii; organizarea vizeaza amplasarea rationala a verigilor de productie, transportul intern si extern, modul de depozitare a pieselor, etc.

Toate cele sapte elemente cuprinse in diagrama japoneza prezentata mai sus se refera la posibilitatile de crestere intensiva respectiv calitativa a productiei.


Indicatori pentru estimarea calitatii productiei


Exista o mare varietate de opinii privind clasificarea indicatorilor calitatii productiei. Foarte multi specialisti au considerat oportuna clasificaea acestora in doua categorii, si anume indicatori globali si indicatori pe clase de calitate.

Indicatorii globali sunt:

a)      Ponderea produselor bune (Pb) in totalul productiei (Pt)


PPb (%) = (Pb / Pt) * 100


b)      Ponderea produselor de calitate superioara (Pcs) in totalul productiei


PPcs (%) = (Pcs / Pt) * 100


c)      Ponderea produselor rebutate (Prb) in totalul productiei




PPrb (%) = (Prb / Pt) * 100

sau

Costul productiei rebutate / Costul productiei totale


d)      Ponderea productiei refuzate (Prf) in totalul productiei


PPrf (%) = (Prf / Pt) * 100

sau

Costul productiei refuzate / Costul productiei totale (lei)


e)      Ponderea productiei remaniate (Prm) in totalul productiei


PPrm (%) = (Prm / Pt) * 100

sau

Costul productiei remaniate / Costul productiei totale (lei).


Indicatorii pe clase de calitate sunt:

a) Coeficientul mediu de calitate (K)



unde - C este coeficientul de calitate: 0 pentru calitatea extra,

1 pentru calitatea I,

2 pentru calitatea a II-a etc.

- Q este cantitatea de produse din clasa de calitate respectiva;

- i reprezinta categoriile de calitate.

Cu cat valoarea coeficientului este mai mica, tinzand spre 0, cu atat calitatea pe ansamblu este mai buna.


b) Pretul mediu de calitate

Pretul mediu de calitate exprima pretul ce revine pe un produs, indiferent de ramura din care provine, rezultat al raportului dintre suma valorilor produselor, pe calitati si cantitatea totala de produse, respectiv:

unde q – cantitatea de produse, pe clase de calitate;

P – pretul produselor din fiecare clasa;

i – categorii de produse (calitate).

Cu cat pretul mediu este mai mare, cu atat calitatea pe ansamblu este mai buna.


Abordari generale privind calitatea productiei si calitatea produsului


In literatura de specialitate sunt prezentate sugestiv doua aspecte legate de abordarea globala a calitatii produsului si productiei.

a)      Triunghiul calitatii

Triunghiul calitatii se bazeaza pe corelarea dintre beneficiar, conceptie, si fabricatie. Intre cele trei elemente – beneficiar, conceptie, fabricatie – exista trei tipuri de concordante:

- Concordanta intre cerintele beneficiarului si calitatea conceptiei (1);

- Concordanta intre documentatia tehnica si fabricatie (2);

- Concordanta intre fabricatie si cerintele solicitate de beneficiar (3).


















Fig. 4.6. Triunghiul calitatii

Sursa: L. Klein, Cr. Haiduc,  „Problema calitatii in conceptia cercetarii dezvoltarii produselor”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003


b) Spirala calitatii

Spirala calitatii este o abordare globala care ia in calcul urmatoarele elemente:

1 – calitatea conceptiei;

2 – calitatea tehnologiei;

3 – calitatea SDV-urilor;

4 – calitatea pregatirii fabricatiei;

5 – calitatea aprovizionarii;

6 – calitatea in exploatare sau utilizare;

7 – calitatea controlului.

Dupa parcurgerea acestor elemente, concluziile privind calitatea constituie sursa pentru imbunatatirea calitatii conceptiei, tehnologiei etc., adica se reiau etapele de mai inainte la un nivel calitativ superior, ca intr-o spirala ascendenta.


Bilantul calitatii


In activul bilantului se fac referiri la efectele pozitive legate de imbunatatirea si asigurarea calitatii. Aceste efecte pozitive se reflecta atat la producator cat si la beneficiar

Efectele pozitive la producator pot fi:

- spor de profit datorita cresterii volumului de productie;

- pretul care poate fi superior pentru produse de calitate;

- economii datorita reducerii rebuturilor si remedierilor;

- economii datorita reducerii cheltuielilor in perioada de garantie;

- economii datorita reducerii termenelor de achitare a facturilor la beneficiar ca urmare a reducerii refuzurilor de plata.

Efectele pozitive la beneficiar pot fi:

- crestere a beneficiului la beneficiar daca utilizeaza masini sau materiale cu calitati superioare;

- economii datorita reducerii cheltuielilor de exploatare si intretinere a utilajelor;

- economii datorita pierderilor scazute de productie la beneficiar;

- economii valutare daca cumpara marfa de calitate din tara in loc de import.

In pasivul bilantuilui sunt trecute toate costurile legate de efortul facut de intreprindere pentru asigurarea si imbunatatirea calitatii precum si costurile care sunt aditionate ca urmare a noncalitatii.









Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact