StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Dezvoltarea si crestere economica : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Dezvoltarea si crestere economica



Dezvoltarea si crestere economica


Teoriile cresterii economice nu se ocupa numai de crestere ci si de dezvoltare, si chiar de progres economic, sau de progres social. Crestere, dezvoltare, progres, iata trei termeni a caror semnificatie nu este inca bine conturata nici in lucrarile specialistilor si, bineinteles, nici in manualele scolare. Deosebirile dintre economisti privind semnificatia celor trei termeni sunt uneori atat de mari incat nici nu mai stii ce sa crezi: sunt ele, oare, lucruri diferite sau, dimpotriva, sunt unul si acelasi lucru? Daca sunt diferite, prin ce sunt 434i89e diferite, iar daca sunt tot una de ce sunt totuna si de ce pentru unul si acelasi lucru avem cuvinte diferite? in randurile care urmeaza vom incerca, atat cat va fi posibil, sa clarificam aceste probleme sau, in orice caz, sa prezentam punctul nostru de vedere cu privire la ele. Vom prezenta, la inceput pozitia celor mai renumiti economisti cu privire la crestere, la dezvoltare si la progres, iar apoi vom incerca o definire a lor din punctul nostru de vedere si vom aduce si argumentele de rigoare.




Cei mai multi economisti inclina sa vada in cresterea economica un proces predominant cantitativ iar in dezvoltarea economica unul predominant calitativ.

Astfel, pentru Arthur Lewis (economist englez) cresterea economica insemna cresterea productiei pe locuitor sau pe ora de munc. O pozitie asemanatoare o are economistul american Simon Kuznetz caci si pentru el cresterea economica este echivalenta cu 'marirea durabila a populatiei si a productiei pe locuitor'.

Alte puncte de vedere:

l) economistul francez Francois Perroux vede in cresterea economica un proces care consta in 'marirea durabila a produsului global brut sau net in termeni reali respectiv in expresie naturala, fizica”, vrand sa spuna prin aceasta ca trebuie eliminata sau neutralizata influenta cresterii preturilor asupra marimii produsului global brut sau net;


2) austriacul Colin Clarck intelege prin cresterea economica 'marirea venitului pe locuitor',


3) iar austriacul Joseph Schumpeter intelege prin acelasi 'marirea continua a populatiei si a capitalului susceptibile sa fie absorbite fara tulburare de sistemul economic'.


Cresterea productiei, a produsului national brut sau net, a venitului pe total sau pe locuitor, cresterea populatiei si a capitalului (la Schumpeter), acestea sunt semnificatiile principale ale fenomenului cresterii intalnite in lucrarile economistilor.


In schimb, dezvoltarea economica este inteleasa cel mai adesea - asa cum am aratat - ca o modificare de natura calitativa. Astfel, pentru Francois Perrou.x 'dezvoltarea este combinatia schimbarilor mintale si sociale ale unui popor care sa-1 faca apt sa asigure cresterea, cumulativ si durabil, a produsului sau global real'. Asadar, schimbari mintale si sociale sau combinatie de schimbari, iata ce reprezinta dezvoltarea pentru economistul francez.

Pentru Colin Clarck (si pentru Jean Fourastie) dezvoltarea inseamna, mai degraba, 'o deplasare in structura ramurilor economiei nationale, concomitent cu cresterea mai accentuata a productivitatii muncii si a economiilor la scara'.

In sfarsit, autorii unui manual de economie aparut in Italia in 1987, T. Cozii si St. Zamagni, definesc dezvoltarea economica in felul urmator: 'A studia dezvoltarea inseamna a studia evolutia globala a societatii si a institutiilor sale'. Ei mai arata ca 'astazi se vorbeste de fapt de teorii ale cresterii, cu referire la tarile dezvoltate si teorii ale dezvoltarii cu referire la tarile subdezvoltate'.


In privinta celui de al treilea concept, progresul economic, lucrurile sunt si mai incurcate. In primul rand, despre progresul economic s-a scris mai putin. In al doilea rand, el este inteles adesea fie ca o crestere, fie ca o dezvoltare economica. Spre exemplu, pentru Arthur Lewis. cresterea, dezvoltarea si progresul economic reprezinta acelasi lucru. Pentru Francois Perroux progresul economic inseamna fie 'propagarea noutatii', fie marirea produsului pe locuitor, ceea ce pentru Lewis inseamna crestere economica. in sfarsit, pentru alti economisti francezi, progresul economic este echivalent cu 'ameliorarea nivelului de viata'.


Ramanand deocamdata la primele doua concepte constatam ca, in general, pentru cei mai multi economisti cresterea economica si dezvoltarea economica sunt lucruri diferite. Constatam apoi, in al doilea rand, asa cum am mai aratat, ca in cazul cresterii avem de a face cu un fenomen predominant cantitativ in timp ce, in cazul dezvoltarii elementul calitativ pare a fi precumpanitor; asa cum se poate vedea si din referirile noastre la autorii citati. in sfarsit, in al treilea rand, cele doua fenomene reale par a fi interdependente, asa se explica faptul ca unii economisti le confunda sau ca altii pun semnul egalitatii intre ele (Arthur Lewis, spre exemplu) Aceasta asemanare sau aceasta interdependenta se traduce, in ultima instanta, intr-un spor de productie (sau venit) care se obtine de pe urma ambelor. Aceste elemente comune sau distincte ne pot ajuta in incercarea noastra de a le defini.


Definirea conceptelor. Cand vrem sa definim doua lucruri asemanatoare dar totusi diferite nu putem proceda mai corect decat respectand cele doua conditii fundamentale cerute de Aristotel pentru formularea stiintifica a unei definitii: genul proxim si diferenta specifica. In al doilea rand, pornind de la semnificatia obisnuita si asemanatoare pe care majoritatea economistilor o dau celor doua concepte, credem ca putem pastra aceasta semnificatie ca pe cel mai potrivit gen proxim. In al treilea rand, deoarece atat vorbirea curenta cat si punctele de vedere ale economistilor inclina sa acorde cresterii o semnificatie preponderent cantitativa iar dezvoltarii una preponderent calitativa, putem pastra aceasta semnificatie si pentru concepte. In sfarsit in al patrulea rand, deoarece definirea lor nu are loc doar de dragul definitiei ci pentru descoperirea cauzelor, cailor sau factorilor care stau la baza producerii cresterii si dezvoltarii economice, a accelerarii sau franarii acestor procese, credem ca este normal ca cele doua fenomene reale si cele doua concepte corespunzatoare lor sa fie definite si delimitate prin intermediul unuia si aceluiasi criteriu: factorii si modul cum contribuie ei la crestere si la dezvoltare.




Tinand cont de toate aceste constrangeri, cresterea economica este o modificare cantitativa si pozitiva, deci o sporire a productiei, la orice nivel de referinta (micro, macro etc), bazata in exclusivitate pe modificare cantitativa a factorilor primari sau directi ai productiei, iar dezvoltarea ar consta atunci tot intr-o astfel de sporire sau crestere a productiei, si tot la orice nivel de referinta, bazata in exclusivitate pe modificarea calitativa a acelorasi factori.


Prin factorii primari sau directi ai productiei se intelege toti acei factori fara de care productia ar fi imposibila: obiectele muncii (materii prime, auxiliare etc), mijloacele de munca si forta de munca. Ei, si doar ei, participa direct sau nemijlocit la procesul de productie. Procesul de productie nu poate fi imaginat tara unul din ei. Toti ceilalti factori, oricati ar fi la numar, si sunt destul de multi asa cum vom vedea imediat, deci toti ceilalti factori nu sunt factori directi ci indirecti, sunt factori secundari sau tertiari.

In lumina celor de mai sus progresul economic inseamna pentru noi sporirea productiei pe baza schimbarilor cantitative si calitative ale celorlalti factori economici indirecti ai productiei: invatamantul, cercetarea, progresul tehnic, organizarea etc. A

. Nu este insa obligatoriu sa sporeasca productia pentru a putea vorbi de progres economic: factorii indirecti ai productiei pot suferi modificari cantitative si calitative fara sa duca neaparat la cresterea productiei.

Totusi, modificarea cantitatii sau a calitatii factorilor indirecti mentionati mai sus,

atunci cand se produce constient, are in vedere de regula fie sporirea productiei fie mentinerea ei, dar, in aceasta din urma situatie, in conditiile eventualei reduceri a factorilor directi. Progresul economic, impreuna cu toti factorii sai, devine astfel parte componenta si factor al dezvoltarii economice.

Totodata, el este si un factor progresului cultural-politic, prin care intelegem schimbarile pozitive in planul tuturor celorlalte compartimente ale vietii economico-sociale: politic, artistic, social si religios. Schimbarile pot fi considerate pozitive atunci cand se constata ca ele impulsioneaza cresterea si dezvoltarea economica, sau atunci cand contribuie la 'eliberarea omului ca om' - pentru a folosi o expresie hegeliana.


Sa recapitulam:

a) prin crestere economica intelegem sporirea productiei pe seama modificarii cantitative a factorilor directi;

b) prin dezvoltare economica intelegem modificarea calitativa a factorilor directi, cu sau fara spor de productie, modificare realizata prin progres economic;

c)    progresul economic reprezinta, in opinia noastra, modificarea cantitativa si calitativa a factorilor economici_indirecti (invatamant, crestere, progres tehnic, organizare), cu sau fara spor de productie; tot progres economic este dupa noi si modificarea calitativa a repartitiei, schimbului si consumului.




Putem defini acum, in sfarsit, progresul economico-social. El reprezinta toate acestea la un loc: crestere, dezvoltare, progres economic, cultural, politic, religios etc. Toate aceste compartimente ale vietii noastre de zi cu zi se interconditioneaza si se influenteaza reciproc in asa fel incat, in ultima instanta, putem spune ca orice este sau poate fi un factor al cresterii si al dezvoltarii economice sau, dimpotriva, un factor de frana in calea acestora.

Ajunsi aici se impune o intrebare: se poate reduce cresterea economica la sporul de productie sau, altfel spus, se poate pune semnul egalitatii intre cresterea economica si cresterea productiei?  In legatura cu aceasta problema se impun cateva precizari.

In primul rand, pentru noi productia nu se reduce niciodata doar la productia materiala, ea cuprinde si productia de bunuri spirituale, stiintifice si artistice, precum si productia de servicii: servicii materiale (reparatii, transporturi, aparare, sanatate etc.) si servicii spirituale (invatamant si culturale). Fiecare din aceste activitati presupune aceiasi factori directi despre care a fost vorba mai sus sau, in orice caz, pe unii din ei, si comporta o latura cantitativa si alta calitativa; prima inseamna crestere economica cealalta dezvoltare sau, in functie de situatie, progres economic ori progres social.

In al treilea rand, sfera economicului cuprinde in afara de productie, pentru a putea vorbi despre o sfera, repartitia, schimbul si consumul. Si aceste elemente au o dubla natura, cantitativa si calitativa (la fel ca productia), si se subintelege ca atunci cand productia creste se amplifica si repartitia, schimbul si consumul, desi acestea pot cunoaste si o miscare relativ independenta; de asemenea ele pot cunoaste si o simpla dezvoltare, fara sa fie obligatorie extinderea lor. Teoriile cresterii economice se ocupa mai putin de repartitie si de schimb, ca sa nu mai vorbim de consum, eventual numai in masura in care repartitia, schimbul si consumul influenteaza, prin desfasurarea lor, cresterea mai rapida sau mai lenta a productiei.

In concluzie, pare pe deplin justificata preocuparea preponderenta a economistilor fata de productie, fata de cresterea si dezvoltarea ei deoarece, prin aceasta, ei nu pot ocoli practic nici un aspect al vietii economico-sociale.

Despre antonimele cresterii, dezvoltarii si progresului economic. Nu putem incheia aceste randuri dedicate clarificarii conceptelor de crestere, dezvoltare si progres economico-social fara sa spunem cateva cuvinte despre reversul acestor fenomene sau despre antonimele termenilor intrebuintati. Asadar, crestere, dezvoltare, progres sau reversul lor: descrestere, stagnare, regres.

Dupa cum se observa pentru dezvoltare nu avem o miscare inversa sau un antonim perfect pentru ca, probabil, nici nu exista: odata ce omenirea sau un popor oarecare au atins un anumit grad de dezvoltare economica nimic nu le mai poate da inapoi decat, eventual, o catastrofa de mari proportii de genul potopului lui Noe. care i-ar obliga pe supravietuitori sa ia drumul de la inceput pe toate planurile. Dar asa ceva nu se cunoaste in istorie si, prin urmare, pentru dezvoltare avem doar stagnare sau inapoiere economica, care insa nu inseamna mers inapoi ci ramanerea pe loc. Asa se explica, probabil, ca Germania sau Japonia, distruse in mare masura in timpul ultimului razboi mondial au ajuns relativ repede sa se instaleze pe locurile fruntase pentru ca, desi distruse, ele nu au pornit de la zero. Ceea ce se acumulase sub aspect calitativ in factorii directi ai productiei, indeosebi in tehnica si in forta de munca, nu a putut fi distrus in timpul razboiului, distrugerea a atins numai latura cantitativa a acestor factori (cresterea economica), iar dezvoltarea a continuat de la nivelul atins la inceputul sau la sfarsitul razboiului. Revenind la conceptul nostru, a ramane pe loc sau ramanerea in urma presupune, totusi, indepartarea fata de cei ce inainteaza si, in acest sens, cuvintele 'stagnare' sau 'inapoiere' par a sugera si o oarecare miscare inversa. Este vorba insa despre o simpla aparenta.

In ceea ce priveste regresul economic, el poate avea loc, intr-adevar, dar nu poate cuprinde sistemul economic in intregul sau caci in acest caz am avea de a face cu inversul dezvoltarii ori am vazut ca acest lucru nu se poate intampla. Prin urmare, regresul economic poate atinge doar o latura sau alta a sistemului economic. Putem vorbi de regres pe planul invatamantului, spre exemplu, sau a activitatii de cercetare, ori chiar cu privire la productia materiala dar in toate aceste cazuri prin regres economic intelegem mai degraba o dezorganizare a acestor activitatii si eventual o restrangere a lor sub aspect cantitativ ceea ce este echivalent fie cu descresterea economica, partiala sau totala fie cu regresul economic al acestor sectoare, privit ca antonim al progresului economic.

In sfarsit sa mai facem precizarea ca anumiti economisti fac deosebire intre crestere economica si expansiune economica, aceasta din urma fiind un concept care caracterizeaza fazele de avant ale ciclului economic.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact