StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » istoria economiei
Trimite articolul prin email Caracterizarea economiei romaniei in al doilea razboi mondial : Istoria economiei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Caracterizarea economiei romaniei in al doilea razboi mondial



CARACTERIZAREA ECONOMIEI ROMANIEI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL


Pe 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov , care stipula, intre altele, interesele Sovietelor in Basarabia. Opt zile mai tarziu Germania nazista invadeaza Polonia. Romania a ramas oficial o tara neutra, adapostind refugiatii polonezi si oferindu-le posibilitatea soldatilor si ofiterilor armatei Poloneze sa ajunga in Franta si Anglia prin porturile romanesti la Marea Neagra.

In 1940, Romania si-a pierdut atat din teritoriile din est cat si din cele din vest: in iunie 1940 Uniunea Sovietica a luat Basarabia si Bucovina de Nord. Doua treimi din Basarabia au fost lipite unei mici parti a URSS formand noua Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. La putin timp dupa aceasta, pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat Romania sa 'inapoieze' jumatate din Transilvania Ungariei. Aceasta zona, discutabil considerata de unii istorici ca apartinand Ungariei, a fost cunoscut 717d37h a de atunci drept 'Transilvania de Nord', pentru a fi deosebita de 'Transilvania de Sud', care a ramas sub guvernarea romaneasca. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul (partea sudica a Dobrogei) a fost cedata Bulgariei.




Dupa o scurta perioada de neutralitate, Romania s-a alaturat Puterilor Axei (Germania, Italia si Japonia) in iunie 1941, in timpul guvernarii lui Ion Antonescu. Pe 22 iunie, 1941, armata germana impreuna cu unitati ale armatei romane au atacat Uniunea Sovietica. Dupa ce au recucerit Basarabia si Bucovina, unitatile romane au luptat alaturi de Germania Nazista mai departe la Odessa, Sevastopol, si Stalingrad. Contributia Romaniei in efective de lupta a fost enorma, depasita doar de armata germana, dar depasind celelalte aliate ale Germaniei. Romania a anexat teritorii sovietice dintre Nistru si Bug, incluzand si orasul Odesa. In anii regimului lui Antonescu, Romania a alimentat economia de razboi a Germaniei cu petrol, cereale, precum si produse industriale fara vreo recompensa.

Incepand cu 1944, economia Romaniei era in pragul colapsului datorita cheltuielilor de razboi, iar resentimentul impotriva „bocancului german“ a crescut in randul celor care in prima faza au sprijinit alianta cu Germania. Regele Mihai, care initial nu s-a implicat efectiv in politica Romaniei, a condus cu succes o lovitura de stat pe 23 august, 1944 avand suportul opozitiei si al armatei, arestandu-i pe Ion Antonescu si pe membrii guvernului. Imediat, el l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sanatescu, in fruntea unui guvern compus din militari si reprezentantii Blocului National Democrat, ca ministri fara portofoliu. In aceeasi zi, seara, la orele 22:00, Regele a difuzat 'Proclamatia catre tara', prin care anunta revenirea la un regim democratic, incheierea razboiului cu Natiunile Unite si intoarcerea armelor impotriva Germaniei.

In ciuda acestei asocieri cu partea invingatoare, Romania Mare nu a supravietuit in urma razboiului, pierzand teritorii atat catre Bulgaria cat si catre URSS.

Trasatura fundamentala a evolutiei economiei Romaniei in acesti ani a constat in influenta determinanta a factorilor politici externi asupra sa. Aceasta evolutie a dus, in cele din urma la intrarea Romaniei pe plan economic in orbita Germaniei. O asemenea situatie, deosebit de nefasta pentru destinele tarii nu a fost decit rodul unei lungi perioade de tensiune si amenintari, presiuni si ultimatumuri, venite din partea Germaniei, sau a celor manevrati de ea cum a fost Ungaria horthista


Industria

In conditiile in care obiectivul prioritar al tarii a fost intarirea capacitatii sale de aparare, industria a devenit un element important al economiei. Trasatura esentiala a legislatiei industriale a fost cresterea rolului si interventiei statului. Pe aceasta linie s-au adoptat masuri menite a crea un cadru organizatoric propice pentru concentrarea si mobilizarea tuturor resurselor industriale. Astfel, in cursul anului 1939 a fost creat Consiliul Superior Economic. Principalele sale atributii erau: redactarea si adoptarea de planuri si programe economice, avizarea diferitelor proiecte de legi economice. Avind in vedere importanta industriei de armament, in noiembrie 1939 s-a adoptat legea privind regimul juridic al fabricilor de armament. In industria petroliera s-a creat in ianuarie 1940 Comisariatul General al Petrolului. 

Ca urmare a conditiilor generale un impuls deosebit capata sectoarele industriale legate de inzestrarea armatei, in primul rind, industria metalurgica, precum si industria textila, pielariei si chiar alimentara.

In schimb, cererea de echipamente industriale, mijloace de productie, cu exceptia celor necesare industriilor legate de armata, a scazut. Ca urmare a situatiei internationale posibilitatea aprovizionarii cu o serie de materii prime solicitate de industria romaneasca s-a redus foarte mult. Din septembrie 1939 situatia a devenit si mai critica. Guvernul ia o serie de masuri menite a rezolva cel putin partial aceasta problema. Astfel, se aduc unele modificari in regimul comertului exterior, in sensul liberalizarii utilizarii devizelor obtinute prin export, cu conditia sa se utilizeze la procurarea de materii prime. Este vorba in primul rind de procurarea de materii prime din tarile cu devize libere. In acelasi timp s-au facut eforturi si pentru cresterea productiei proprii in extractia de minereuri feroase si neferoase. Numai pentru industria pielariei se va reusi sa se asigure aprovizionarea din tara cu piei crude.

In ceea ce priveste industria extractiva a petrolului scaderea productiei, inceputa inca din 1936, a continuat. Chiar daca dupa izbucnirea razboiului s-a inregistrat o crestere a preturilor la petrol pe piata mondiala, ea nu a determinat si o marire a productiei.

Un element caracteristic al acestor ani au fost incercarile, venite din partea Germaniei de a patrunde in industria romaneasca. Obiectivele sale principale au fost industria metalurgica si industria petroliera. In industria petrolului insa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atit de incurajatoare pentru Germania. Penetratia germana in industria metalurgica a urmarit limitarea pina la anulare a acestei ramuri pentru a controla piata romaneasca de armament, pentru a mari gradul de dependenta fata de Germania.

In acesti ani insa posibilitatile de actiune ale Germaniei au fost limitate, mai ales ca trebuiau utilizate instrumente economice normale, din care achizitionarea de actiuni la societatile romanesti era principalul mijloc. Atit timp cit conditiile internationale au permis, incercarile germane in acest sens au dus la un permanent esec. In martie 1939 insa, ocuparea Cehoslovaciei a facut ca Germania sa puna mina pe pachete de actiuni apartinind unor societati cehoslovace (Skoda, Zbrojovka), asupra unor societati romanesti. Utilizind contradictiile dintre industriasul N. Malaxa, sprijinit de palat si M. Ausnit, reprezentant al capitalului occidental, soldat cu indepartarea ultimului, germanii si-au consolidat prezenta la Resita, desi nu detineau decit 9% din actiuni.



In industria petrolului insa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atit de incurajatoare pentru ei. Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului roman au facut ca in acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins.

Infringerea Frantei a creat baze noi pentru presiunile Germaniei. Guvernul adopta in iulie 1940 decretul-lege prin care se interzice orice transfer de titluri fara autorizatia statului. Desi hitleristii isi intaresc presiune pentru a forta guvernul sa etatizeze societatile cu capital occidental, chiar pe fondul situatiei dramatice din vara anului 1940, guvernul roman nu accepta.

Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului roman au facut ca in acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins.



Agricultura

Ca urmare a unei productii agricole bune, s-a creat un disponibil de export. La inceputul anului 1939 insa supraoferta de cereale a determinat ca preturile la cereale sa fie mici. Ca urmare, statul intervine, subventionind pe exportatori prin prime de export si prin interventia sistemului cooperatist pentru absorbirea surplusului de cereale.

Cresc suprafetele cultivate cu plante tehnice, mai ales oleaginoase solicitate mult la export, cu deosebire in Germania. Izbucnirea razboiului in septembrie 1939 a determinat o crestere a preturilor produselor agricole, mai ales la legume si oleaginoase. Pentru a nu crea lipsuri pe piata ca urmare a  intensificarii exportului, guvernul a fost nevoit sa limiteze exportul la unele produse.

De asemenea, pe piata interna s-au introdus preturi de stat la cereale, iar pentru stimularea unei productii de buna calitate s-a introdus sistemul bonificatiilor la pret pentru produsele de buna calitate.

Agricultura a constituit si ea un obiectiv al ofensivei germane asupra economiei romanesti. S-au creat societati mixte pentru comercializarea produselor agricole si trimiterea lor in Germania. Un moment important care indica scopul politicii germane in economia romaneasca a fost protocolul din iulie 1939, prin care s-a stabilit un plan de restructurare a agriculturii romanesti conform cu interesele Germaniei. Aplicarea sa in practica va fi insa firava, mai ales ca acest plan implica si eforturi de investitii.


Finantele publice

Sistemul financiar al tarii a capatat in acesti ani o importanta deosebita. Volumul mare de cheltuieli, a carui tendinta a fost de permanenta crestere, cerea un efort financiar deosebit. Ca urmare, s-a inregistrat o crestere substantiala a sarcinii fiscale, suportata atat de masele de oameni ai muncii cit si de asociatiile industriale, bancare si comerciale.

In acelasi timp, volumul cheltuielilor destinate altor scopuri decit celor legate de inzestrarea armatei a scazut. Mai mult decit atit, in conditiile in care bugetul statului nu mai putea face fata acestor cheltuieli, s-au utilizat si alte surse de finantare, din care cea mai importanta a fost cea a imprumuturilor interne. La sfirsitul anului 1938 s-a creat o institutie specializata pentru aceste operatii: Casa Autonoma de Finantare si Armonizare (CAFA). Sumele de bani obtinute prin aceste imprumuturi urmau a fi dirijate spre ministerele legate de pregatirile militare.

In noiembrie 1939 CAFA a fost autorizata sa emita unul dintre cele mai importante imprumuturi interne ale perioadei: “bonurile pentru inzestrarea armatei”, suportat de masele de oameni ai muncii.

O alta sursa de finantare a constituit-o reescontul la BNR. Acest rescont era realizat prin intermediul CAFA, legata la rindul sau de Ministerul Finantelor. In acest mod, reescontul a devenit de fapt un permanent imprumut al statului la BNR.


Circulatia monetara si activitatea bancara

Sistemul bancar a devenit parghia esentiala a economiei si necesitatilor de capital impuse de imperativele vremii. Activitatea BNR a fost indreptata cu precadere in doua directii:



sprijinirea si consolidarea sistemului bancar in ansamblu pentru a face fata dificultatilor create de situatia politica si militara;

sprijinirea efortului de dezvoltare industriala, de crestere a capacitatii de aparare a tarii.

In anii 1939 – 1940, paralel cu intensificarea extractiei de metale pretioase din care BNR a cumparat aproape intreaga cantitate extrasa, ceea ce a dus la cresterea rezervelor de aur ale bancii, s-au adoptat masuri pentru a stimula vinzarea de aur a populatiei catre BNR.

Unele calcule arata ca in 1940 leul a reprezentat numai 44,50% din valoarea celui din 1929.

Totodata diferenta dintre valoarea interna si cea externa a leului se accentueaza, ducand la aparitia speculei si a evaziunii de devize. Afacerile cu devizele straine s-au inmultit fiind antrenati si membrii casei regale.

Aceste presiuni repetate asupra leului au determinat aparitia unui fenomen de crestere a preturilor cu amanuntul. Guvernul ia unele masuri pentru a preintampina o astfel de evolutie periculoasa. A fost introdus controlul statului asupra preturilor, dar nu pe o scara larga si fara nici o interventie directa, preturile fiind lasate sa se stabileasca in functie de legile pietii.

Cu toate masurile luate s-a inregistrat in acesti ani o crestere a costului vietii, mai ales in ceea ce priveste produse de consum imediat.


Comertul exterior. Tratatul economic din 23 martie 1939 cu Germania

In acesti ani Germania face eforturi deosebite pentru a obtine o pozitie privilegiata in in comertul exterior al Romaniei.

Pe de alta parte, Romania nu a putut sa fie manevrata cu atita usurinta de Germania, atit timp cit a mai existat o speranta pentru un sprijin eficace in favoarea sa din partea tarilor occidentale. Cind si aceasta speranta a disparut, trecerea Romaniei, ramasa singura, izolata, in sfera de influenta germana a fost definitiva. Dar acest fapt se va intimpla abia in vara anului 1940.

In 1939 – 1940 infruntarea Romaniei si Germaniei pe plan economic se baza pe doua obiective specifice fiecareia dintre parti:

Germania dorea un tratat economic general prin care economia Romaniei sa fie pusa la dispozitia sa;

Romania dorea ca prin concesiuni cu caracter economic, mai ales in domeniul comertului exterior, sa poata determina Germania sa accepte garantii in scopul mentinerii integritatii sale teritoriale.

Dar aceasta nu s-a realizat fara ca Germania sa nu fi utilizat toata gama de metode extra-economice: presiuni din partea functionarilor germani, campanii de presa violente contra Romaniei, amenintari cu interventie militara, ultimatumuri si mai presus de orice, santajarea Romaniei cu problema integritatii teritoriale, pentru care Germania a manevrat abil si eficace Ungaria si Bulgaria.

In acest context guvernul roman trebuie sa semneze tratatul economic. Reprezentantul german in ziua de 23 martie da un ultimatum categoric respingind propunerea romana de a se relua negocierile. Astfel, in dupa amiaza zilei de 23 martie 1939 s-a semnat tratatul economic romano-german. Clauzele tratatului depaseau cadrul strict al relatiilor comerciale bilaterale, prevazind, in esenta, orientarea tot mai strinsa a economiei romanesti fata de necesitatile germane.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact