StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » istoria economiei
Trimite articolul prin email Trasaturi ale economiei mondiale de la sfarsitul secolului al xvii-lea si inceputul celui de-al xix-lea : Istoria economiei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Trasaturi ale economiei mondiale de la sfarsitul secolului al xvii-lea si inceputul celui de-al xix-lea



Trasaturi ale economiei mondiale de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea



Tara noastra, Romania, a fost intotdeauna – la fel ca si celelalte tari – o parte componenta a comunitatii internationale. Ea nu s-a dezvoltat izolat de aceasta conditiile generale au constituit permanent un cadru pentru propria noastra evolutie, cadru ce si-a pus o puternica amprenta asupra evolutiei economice – si nu numai economice – a tarii noastre. Pe de alta parte, Romania nu s-a limitat doar sa recepteze influente din afara, ci a si exercitat asemenea influente, si-a adus contributia ei activa in concertul international al civilizatiei.




Economia si piata mondiala

Piata mondiala a parcurs un lung proces de formare, ea nu s-a format dintr-o data. Schimburile de marfuri intre tari au existat din cele mai vechi timpuri, dar ele nu ocupau o pondere insemnata in ansamblul economiei tarilor respective. Cea mai mare parte a nevoilor era satisfacuta din propria productie, pa calea economiei naturale. Nu trebuie deci identificata piata mondiala cu comertul la distante mari. Acesta din urma se facea cu obiecte de lux, destinate unor categorii restrinse ale populatiei, cum si cu materii strict necesare, ce nu se gaseau in orice tara (sare, mirodenii, metale sau aliaje ca fier, bronz etc.).

Pentru ca sa apara pe piata mondiala era mai intai necesar ca diversele tari de pe glob sa se cunoasca si sa comunice intre ele intr-un mod specific. Aceasta s-a realizat prin descoperirea L 929e45j umii Noi (America) si a drumului maritim spre Indii, la finele sec. XV si inceputul sec. XVI, intr-un cuvant, datorita Marilor Descoperiri Geografice incepute la sfarsitul secolului al XV-lea.

Conditia decisiva insa pentru formarea pietii mondiale era insa aparitia diviziunii internationale a muncii, precum si a diviziunii muncii intre tari. Acest proces se va dezvolta o data cu trecerea la capitalism si indeosebi la stadiul sau masinist. Abia atunci tarile nu vor schimba intre ele numai surplusurile productiei, ci vor ajunge la o articulare, la o intrepatrundere a economiilor lor.

Procesul de formare a pietei mondiale, inceput de la sfirsitul se. XV, a durat pina la sfirsitul sec. XIX, cind toate tarile au ajuns sa fie  atrase in circuitul economiei capitaliste.

Formarea pietei mondiale de tip capitalist este strans legata de evolutia urmata de insusi sistemul de productie capitalist, de dezvoltarea fortelor sale  productive, care transforma si revolutioneaza progresiv toate laturile vietii economice a societatii, de extinderea treptata a relatiilor de productie capitaliste in tot mai multe zone si teritorii, pina ce a ajuns sa cuprinda in sfera sa intregul glob pamantesc. Corespunzator acestei evolutii, piata mondiala capitalista a parcurs in dezvoltarea sa – pina la primul razboi mondial – mai multe etape:

- etapa manufacturiera – (premasinista) a capitalismului, care tine din sec. XVI pina aproximativ in deceniul opt al sec. XVIII; istoriceste, ea corespunde perioadei de destramare a feudalismului si de ascensiune a capitalismului in Europa apuseana;

- etapa capitalismului liberei concurente, care dureaza in continuare pana in deceniul opt al sec. XIX;

-etapa monopolista (a trecerii spre imperialism si a fazei de inceput a imperialismului), care tine din deceniul opt al sec. XIX pina la Primul Razboi Mondial.

Etapa de inceput a formarii pietei mondiale. In aceasta etapa, inaugurata de Marile Descoperiri Geografice, s-au creat noi cai comerciale care legau Europa de America si Asia. Centrul de greutate al comertului international s-a deplasat din Marea Mediterana si nordul Europei pe tarmurile Oceanului Atlantic. Acest fapt a atras dupa sine declinul vechilor centre de comert international – orasele hanseatice si italiene – si aparitia altora noi, situate mai favorabil in raport cu noile drumuri comerciale.

Comertul international si-a sporit mult volumul fata de epocile precedente – mijlocit de o circulatie monetara corespunzatoare, precum si de contabilitate (care apare in forma ei moderna inca la 1494, prin celebra “Summa de l'arithmetica. Geometria, proportioni e proportionalita” a lui Luca Paciolo). In calea lui erau insa si destule stavile, determinate in principal, de nivelul inca slab al fortelor productive, de persistenta – in multe tari – a economiei naturale si a regimurilor politice generate de feudalism, de numeroasele si neprevazutele riscuri si primejdii pe care le implica negotul in tari indepartate.

Pe masura dezvoltarii capitalismului, acest tip de relatii comerciale bazat pe monopol si privilegii vamale, maritime si coloniale – mostenite in parte de la feudalism – va ceda locul altor orientari de politica economica.

Urmatoarea etapa, cea a capitalismului liberei concurente dureaza timp de un secol si se desfasoara intre inceputul revolutiei industriale in Anglia si pana spre 1880, cind capitalismul liberei concurente a atins apogeul in cele mai dezvoltate tari.

Sub impulsul dezvoltarii fortelor productive, relatiile de productie capitaliste se afirma tot mai puternic in numeroase tari, dand lovituri decisive feudalismului. Revolutia Franceza din 1789, revolutia latino-americana de la inceputul sec. XIX, revolutiile europene din 1848, sunt considerate  cele mai importante momente care marcheaza pe plan politic aceasta evolutie. Inlaturarea vechilor stavile feudale si constituirea a numeroase state nationale creaza cadrul favorabil pentru dezvoltarea economiilor nationale, iar acest fapt a dat un mare imbold si comertului international.

Factorul motor al acestei evolutii, ca si al crearii pietei mondiale, trebuie cautat in domeniul fortelor ce au actionat in domeniul  productiei, care au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, fara precedent. In ultima treime a sec. XVIII a inceput in Anglia – urmata apoi de un sir de alte tari – revolutia industriala, adica trecerea sistematica la masinism. Revolutia industriala a continuat cu industrializarea capitalista, cu dezvoltarea pe baze masiniste a vechilor ramuri de industrie si cu aparitia altora noi. Revolutia industriala si industrializarea capitalista au sporit considerabil capacitatea de productie a diverselor ramuri de industrie, precum si gama produselor ce se fabricau. Au devenit, de aici inainte, necesitati permanente: desfacerea unei parti de productie si peste hotare, un volum crescand de materii prime si combustibil, care nu se gaseau intotdeauna in masura suficienta in interiorul tarilor industriale respective, aprovizionarea industriilor cu unelte de productie mecanice. Industrializarea duce si la cresterea masiva a populatiei urbane, in special a celei muncitoresti. Aceasta populatie – care s-a rupt de agricultura – trebuie aprovizionata permanent cu alimente, imbracaminte, incaltaminte si cu alte bunuri si servicii. Productia agricola – alaturi de industrie – capata astfel un mare impuls, (se extind suprafetele, se introduc masini, ingrasaminte etc.); o parte din produsele agricole necesare trebuie procurate din afara tarii. In noile conditii, comertul periodic cedeaza tot mai mult locul unor forme permanente de comert. Se pun probleme complexe de constructie, transport si sistematizare urbana.



In acest sens, inaugurat in 1869, canalul de Suez a permis ca Mediterana sa-si recistige in mare parte vechea ei insemnatate. Drumul spre India, China, Japonia s-a scurtat, in medie, cu 11.000 km, iar durata lui s-a redus de la 100 la 26 de zile.

De mare importanta, ca aspect al vietii moderne si, ca atare, si pentru comert, a fost, de asemenea, dezvoltarea comunicatiilor. Aici se inscriu: aparitia telegrafului electric (1837) care se extinde rapid; cresterea considerabila a retelei postale; instalarea cablurilor telefonice submarine, al caror paienjenis va cuprinde in scurta vreme intregul glob. Stirile comerciale, bancare etc. circula acum instantaneu; tranzactiile se pot incheia telegrafic la mari distante; marile piete, marile burse sint legate intre ele, ceea ce duce la o nivelare a preturilor, la pulsatia sincronizata a afacerilor pe plan mondial.

Dezvoltarea cailor ferate, a flotei mecanizate, a telegrafului si postei fac ca marfurile, oamenii si informatiile sa circule din ce in ce mai rapid, iar distantele sa se scurteze: “Lumea devine mai mica”, exact procesul care se deruleaza si in zilele noastre, sub forma globalizarii si a revolutionarelor tehnologii IT & C si care conduc tocmai la ceea ce este cunoscut drept ,,shrinking world” .

Toate acestea determina comertul exterior sa devina cu adevarat international. Economiile diverselor tari sunt tot mai strans articulate, devin tot mai mult - ca o conditie obiectiv necesara pentru desfasurarea productiei – verigi constitutive ale economiei capitaliste mondiale. Comertul international, piata mondiala, devin subordonate necesitatilor productiei; cresterea lor are loc acum pe baza sporirii productiei, a productiei industriale in primul rand, pe baza diviziunii internationale a muncii.

Alta trasatura consta in faptul ca acest comert nu mai este un comert de volum mic, cu produse rare si scumpe, ci un comert de masa ce se adreseaza la sute de mii si milioane de consumatori. El pierde treptat caracterul periodic si devine un comert permanent, de mare regularitate.

In libera concurenta invinge cel mai puternic, cel care poate vinde mai mult, mai de calitate, mai ieftin si mai repede. Iar Anglia, la acea vreme,  nu avea a se teme inca de nici un concurent serios.

Sub influenta Angliei si Frantei, multe state europene au pasit pe calea liberului schimb, incheind intre ele tratate comerciale ce contineau tarife reduse sau scutiri de vama, nu prevedeau prohibitii, dar cuprindeau – toate – clauza natiunii celei mai favorizate (Pe atari principii s-a bazat si conventia comerciala incheiata in 1875 intre Romania si Austro-Ungaria).

Asa se face ca intre 1860 – 1880 s-a statornicit in cea mai mare parte a Europei un regim vamal relativ moderat. Politica liberului schimb si-a extins astfel punctul de maxim.

Singura mare putere europeana care s-a tinut putin deoparte in fata acestui curent a fost Rusia, desi influenta lui s-a simtit si acolo. Statele Unite ale Americii trebuiau sa tina cumpana intre interesele industriale ale statelor din Est – inclinate spre protectionism – si cele agricole ale plantatorilor de bumbac din Sud, interesate in accesul liber al productiei lor la pietele europene.

In etapa capitalismului liberei concurente a continuat lupta marilor puteri pentru acapararea de colonii. Ea capata insa, in aceasta perioada, unele trasaturi noi :

-in primul rand, timp de citeva decenii expansiunea coloniala engleza nu se va izbi decit de impotrivirea populatiilor indigene. In aceste conditii, imperiul colonial britanic a atins in 1874 suprafata de 6,5 milioane km². El si-a mutat, totodata, centrul de greutate din Marea Antilelor in Oceanul Indian.



-in al doilea rand, politica coloniala a fost puternic marcata de cresterea impetuoasa a industriei de tip masinist, provocata de revolutia industriala. Urmarile acesteia se manifesta in mai multe directii, vizibile mai ales in cazul imperiului colonial britanic.

Revolutia industriala si industrializarea au astfel ca efect o vasta circulatie internationala a fortei de munca, cu urmari adanci si asupra comertului international. Dar odata cu emigrantii, Europa isi “exporta” peste ocean si contradictiile caracteristice sistemului capitalist, care nu vor intarzia sa se intoarca impotriva ei.

Epoca trecerii la imperialism si de inceput a imperialismului. In ultimele trei decenii ale sec. XIX a avut loc un nou avant al fortelor  productive. Pe aceasta baza, la inceputul sec. XX principalele tari capitaliste au trecut la stadiul imperialist, ca trasatura esentiala, prin dominatia monopolurilor. Tot atunci se incheie impartirea teritoriala a lumii intre marile puteri, ceea ce marcheaza incheierea procesului de formare a pietei mondiale, toate tarile de pe glob fiind acum cuprinse in orbita relatiilor capitaliste.

Sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX sunt marcate de dezvoltarea a trei ramuri industriale bazate pe noi surse de energie si care dau si mai mult contur pieteio mondiale: industria electricitatii si electrotehnica, chimica si petroliera. Ele se dezvolta mai rapid decat vechile ramuri si contureaza o noua etapa a revolutiei industriale (sau, dupa unii autori, chiar o “a doua revolutie industriala”). De pilda, productia mondiala de petrol sporeste de la 4 milioane tone in 1880 la 52,6 milioane tone in 1913, adica de 13 ori. Energia electrica, petrolul si procesele chimice gasesc numeroase aplicatii in domenii variate (motorul cu explozie, motorul Diesel, tramvaiul electric, chimia de sinteza, cinematograful etc.).

Noile conditii ale stadiului monopolist si-au pus o puternica amprenta asupra comertului interior si exterior, asupra pietei capitaliste mondiale.

Pentru uriasa lor productie, monopolurile au o nevoie sporita de piete de desfacere si surse de materii prime. Aceasta duce atit la largirea pietei, cit si la cresterea rivalitatii pentru noi piete. Fiecare concurent cauta sa-si asigure pentru sine piata sa, fapt ce se reflecta in politica vamala si comerciala, iar concurenta nu mai este libera, ci se poarta cu mijloace monopoliste.

Investitiile externe precum si imprumuturile acordate diverselor state duc la dezvoltarea exportului de capital, la formarea pietei mondiale a capitalurilor. Exportul de capital duce la largirea exportului de marfuri. Ca urmare creste circulatia internationala a lucratorilor, luand nastere astfel si piata internationala a fortei de munca.

In aceste conditii, volumul comertului international a sporit considerabil. Intre 1880 si 1914 aceasta crestere a fost de peste 2,5 ori.

Cresterea activitatii comerciale – ca si a celei industriale – nu se desfasoara linear, ci are un caracter ciclic, marcat de crize de supraproductie (care insotesc de la 1825 incoace stadiul masinist al capitalismului).

Comertul international cuprinde o gama tot mai larga de produse, care concura la satisfacerea variatelor trebuinte  ale oamenilor. Ele provin din cele mai diferite tari si regiuni ale lumii. Pe acest fundal, se constata ca putinele tari industriale exporta preponderent marfuri fabricate (ceea ce, impreuna cu monopolul tehnologic pe care il detin, le confera superioritate si avantaje economice), in timp ce restul tarilor exporta aproape exclusiv produse agricole si materii prime minerale, care incorporeaza mai putina munca, deci procura si venituri mai mici. Ca urmare, aceste tari erau, de regula, debitoare la cele din primul grup.

Daca pe la 1870 primele patru pozitii in comertul mondial le aveau Anglia, Franta, Germania si S.U.A., in 1911 ordinea lor se schimbase: Anglia, Germania, S.U.A. si Franta.

O cifra de bilant arata ca intre 1820 si 1910 comertul mondial a crescut de 22 de ori, in timp ce populatia globului doar s-a dublat. odata cu acest progres istoric evident sporisera insa considerabil si contradictiile lumii capitaliste, ceea ce infirma valabilitatea teoriei (legii) populatiei a lui Malthus.

Politica comerciala externa a principalelor tari capitaliste se modifica si ea. Majoritatea tarilor europene parasesc politica liberului schimb si trec la o politica protectionista In timp ce politica protectionista dusa de state mici si mijlocii (intre care si Romania) avea ca scop sa-si faureasca o industrie nationala, protectionismul marilor puteri avea un caracter agresiv si de expansiune.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact