StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Globalizarea pietelor financiare
Trimite articolul prin email Euroefectele : Globalizarea pietelor financiare Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Euroefectele



Euroefecte pe termen scurt si mediu
Euroefectele pe termen scurt si mediu apar pe piata financiara internationala in primii ani ai deceniului trecut. Evolutia lor, continuu ascendenta, a condus la un volum al emisiunilor de peste 100 miliarde dolari in ultimii ani. Aceste titluri de creanta negociabile, specifice pietei internationale sunt produse hibride care reunesc caracteristici apartinand celor doua categorii de instrumente financiare mai vechi: eurocreditele si euroobligatiunile. Aparitia lor se datoreaza, in primul rand, problemelor de insolbilitate cu care s-au confruntat bancile, determinaudu-le sa fie mai reticente in acordarea de imprumuturi clasice. in acest sens, pentru a se evita incarcarea cu active ce nu puteau fi renegociate, eurobancile au initiat formule de imprumut sub forma unor active ce puteau fi ulterior rendute, cu usurinta, pe piata secundara. Asa se face ca lorile mobiliare domina azi piata, contextul general fiind cel de titrizare a intregului sistem financiar.
Notiunea de "euroefecte" cuprinde trei categorii de titluri: - Euro-Commercial-Papers (ECP) - Euronotes (EN) - Euro Medium Term Notes (EMTN).
Primele doua sunt pe termen scurt: 3-6 luni, in general. Deosebirea dintre ele consta in regularitatea tirajelor - ECP presupun programe cu emisiune continua, in timp ce eurobonurile pot face obiectul unor tiraje neregulate. Modalitatea de plasament este supla, simplificata, formula complicata a sindicatului bancar dispare, titlurile fiind plasate direct investitorilor prin dealeri. Din acest motiv, titlurile de acest gen au cunoscut o evolutie rapida, mai pronuntata, ativ cu alte categorii de titluri.
Emisiunile de efecte pe termen mediu isi au originea in SUA anilor '70, fiind initiate de catre firmele producatoare de automobile. Raspunzand cerintelor de acoperire a vidului existent intre euroefectele pe termen scurt si euroobligatiuni, dar asimilate juridic euroobligatiuni-lor, efectele pe termen mediu au antajul de a fi emise in acelasi mod ca si euroefectele pe termen scurt, respectiv cu mai multa suplete.
Emisiunile se efectueaza in functie de necesitati (on tap), prin intermediul dealerilor, scadentele putand fi extinse sau restranse, dupa dorinta emitentilor. Eliminarea consortiului bancar reprezinta un montaj financiar cu cheltuieli mult mai reduse. Supletea a mers pana acolo incat gama instrumentelor include astazi bonuri cu dobanda riabila, bonuri legate de indicii bursieri sau insotite de posibilitati de optiune.
Evolutia pietei
In SUA, emisiunile interne de obligatiuni de stat inregistreaza o constanta tendinta de scadere, in timp ce volumul emisiunilor de efecte pe termen mediu aproape s-a triplat. Piata s-a extins cu succes deosebit in Marea Britanie (1990), Franta (1992), tarile scandinave, Australia, Canada. in primii ani ai deceniului in curs, tarile membre OCDE au dominat aceasta piata; dintre tarile in dezvoltare doar Mexicul poate fi citat cu o prezenta semnificati.
Emisiunile de euroefecte depind de evolutia riabilei macroeconomice care este rata dobanzii. Nivelul ridicat al acesteia, pe termen scurt, nu incita la efectuarea de tiraje in cadrul programelor de facilitati bancare de emisiune existente. In perioada anilor 1987-l990, o serie de falimente i-au determinat pe investitori sa se intoarca din nou la virtutile creditului bancar. Spre deosebire de pietele nationale reglementate, titlurile pietei euro nu presupuneau obligativitatea notarii din partea agentilor specializate, o serie de semnaturi de mana a doua penetrand piata si procurandu-si fonduri peste capacitatile lor reale de rambursare. De aceea, incepand cu anul 1990, noile emisiuni au fost notate in proportie de 90%, semnaturile mediocre fiind astfel indepartate. Cu toate acestea, pietele nationale pentru titluri ,de creanta negociabile raman, deocamdata, mai importante ca volum al emisiunilor, ativ cu piata titlurilor internationale.


Caracteristicile titlurilor
Spre deosebire de titlurile nationale, titlurile internationale pot avea scadente minime, procedura notarii nu este obligatorie dar, asa cum am zut, in practica se respecta. in plus, apare cotarea la Londra si Luxemburg, in scopul atragerii investitorilor internationali.
Pentru o mai buna lichiditate, se practica rascumpararea titlurilor de catre emitent pe piata secundara sau rambursarea anticipata, urmata de anulare, in mod nelimitat si in orice moment.In ceea ce priveste dobanda, pentru orice instrument (cu exceptia bonurilor de tezaur, rata practicata riaza in functie de calitatea semnaturii. Diferentierea dobanzilor, in functie de riscul ce tine de semnatura, este mai putin importanta in Europa, ativ cu SUA, unde dobanzile pentru titlurile de creanta sunt foarte sensibile la notari. Nivelul dobanzii pietei interbancare este de referinta pentru ansamblul pietei capitalurilor pe termen scurt.
Pe piata efectelor pe termen mediu, investitorii au ca referinta piata obligatara, fata de care se vor afla in report sau in deport. Daca acestia anticipeaza o crestere a dobanzilor, se vor deplasa de pe piata obligatara catre plasamente in titluri cu scadente mai scurte, care prezinta un risc de capital diminuat.
Principalii investitori sunt marile intreprinderi, bancile de arbitraj si societatile de plasament colectiv in lori mobiliare. Pentru marile intreprinderi, astfel de operatiuni sunt astazi surse importante de profit. Recurgerea la asemenea plasamente, gestiunea lor acti necesita o foarte buna cunoastere a pietelor si o asumare a riscurilor, deloc neglijabile. Din acest motiv, multe firme mari au preferat organizarea acestui tip de activitati in cadrul unor filiale de tip bancar, devenite banci de arbitraj, o categorie noua in lumea bancara. Bancile de arbitraj reprezinta entitati care grupeaza cate zeci de persoane -analisti financiari, matematicieni, statisticieni, informaticieni si "traders" - specialisti de prima mana - care opereaza pe ansamblul pietelor de capital: ferme, la termen sau de optiuni, dar indeosebi pe pietele monetare nationale .
Operatiunile de finantare si plasament se disociaza, deci, de celelalte prestatii bancare. Plasamentele se diversifica, conducand la notiunea de "banca in actiune" care semnifica faptul ca se vor cauta, pentru fiecare operatiune in parte, in toate directiile, oportunitati de imprumut care sa ofere cele mai antajoase conditii.




Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact