 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Globalizarea pietelor financiare
|
|
Piata euroobligatara secundara |
|
| Piata secundara permite institorilor sa-si vanda titlurile in cele mai bune conditii. Piata euroobligatara secundara este o piata or the counter delocalizata, intrucat nu exisa piata oficiala pentru cotarea acestor titluri. Totusi, din moti publicitare, o serie de titluri sunt cotate la Frankfurt, New York sau Luxemburg, ultimul centru fiind adeseori preferat, datorita cheltuielilor moderate. Cursurile afisate la aceste burse reflecta, mai mult sau mai putin fidel, preturile tranzactiilor pe piata OTC. Tranzactiile se realizeaza prin telefon sau telex, intre marile banci internationale si curtierii specializati, calitatea pietei secundare fiind data de profesionalismul operatorilor si lichiditatile ce se pot obtine prin prezenta organismelor de compensatie. Operatorii pe piata euroobligatara secundara se numesc market makers sau dealers. Prima categorie reprezinta operatorii care fac piata, asigurand contrapartizi. Se angajeaza atat in tranzactii de vanzare cat si de cumparare, in mod continuu, la cursurile pe care le anunta, pentru sume minime, de ordinul a 500 000 de dolari. Pragul minim, fixat de catre Association of International Bond Dealers (AIBD) - creata in 1969, variaza in functie de natura actilor negociate si de deviza in care sunt emise titlurile. Renunerarea lor consta din marja dintre cursul de cumparare si cel de vanzare. Acesti market makers, aproximativ 100 la numar, sunt in general marile banci internationale (doua treimi au sediul in centrul financiar Londra) lista lor fiind adusa la zi, cu regularitate, de catre AIBD. Dealerii, circa 800 la numar, indeplinesc functia de intermediari intre market makers si institori, fiind remunerati prin comisioane si cheltuieli de curtaj. Unii dintre acestia pot desfasura activitati de contrapartida, fara sa fi subscris angajamentelor solicitate de AIBD (nu se angajeaza, intre altele, sa realizeze functia de contrapartida in mod continuu si pentru sume minime predeterminate). De remarcat ca AIBD, creata in scopul reglementarii pietei secundare , refuza sa impuna restrictii sau masuri administrati ce ar putea anihila fortele pietei. Foarte multa vreme, lichiditatea a constituit problema principala a pietei secundare, institorii institutionali confruntandu-se cu aceasta problema, ori de cate ori doreau sa negocieze pachete mari de titluri. Piata secundara s-a dezvoltat, progresiv, pe doua uri: cel al lichiditatii tranzactiilor si cel al stratificarii pietei, prin aparitia de noi categorii de operatori: institorii, curtierii, operatorii de contrapartizi. Piata euroobligatara este considerata, in prezent, ca un barometru permanent al activitatii financiare internationale. Dupa douazeci de ani de existenta, cei care o criticau, la inceput, recunosc deplina sa functionalitate. Londra ramane principalul centru financiar pentru tranzactiile cu euroobligatiuni. Atractia exercitata de Londra s-a confirmat prin instalarea bancilor eltiene, franceze sau germane in City. Dupa Londra, in ordinea importantei, principalele centre sunt Bruxelles, Luxemburg si Geneva. Organismele de compensare Pentru operatorii de nationalitati diferite, dispersati, din punct de dere geografic, a fost necesar un mecanism care sa asigure securitatea tranzactiilor si sa rezol problemele de transfer, vama sau asigurare rezultate din miscarile de titluri de la o tara la alta. Organismele de compensare, care au luat nastere, asigura functionarea regulata si armonioasa a pietei euroobligatare, favorizand dezvoltarea pietei secundare. Morgan Guaranty Trust a fost prima institutie financiara care a infiintat, in 1968, un departament de clearing international, in interiorul sucursalei sale din Bruxelles, punandu-se, astfel, bazele a ceea ce aa sa devina, in 1972, Euro-Clearance System Ltd. (EURO-CLEAR) De teama monopolului bancii Morgan, o serie de institutii financiare europene, sustinute de Kredietbank din Luxembrug, au creat un al doilea mecanism de compensare, denumit CEDEL (Centrala pentru livrarea valorilor mobiliare). CEDEL este o societate anonima de drept luxemburghez cu capital de 3 milioane dolari, creata de 69 institutii financiare in 1970. in prezent grupeaza 109 actionari localizati in 20 de tari. Din moti de independenta, un actionar nu poate detine mai mult de 5% din capital. Pana in 1987, EURO-CLEAR a functionat ca o societate de drept englez cu un capital de 2,5 milioane dolari si 121 banci actionare. Sediul de afaceri era la Londra, sediul administrativ la Zurich, iar sediul central la Bruxelles. In 1987, EURO-CLEAR a denit societate de drept belgian fara ca aceasta transformare juridica sa modifice functiile sale economice si financiare. EURO-CLEAR si CEDEL ofera acelasi gen de servicii: gestiunea si conservarea titlurilor, compensatia, imprumutul de titluri. Ambele accepta toate titlurile negociate pe pietele internationale: euroobligatiuni cu dobanda fixa si flotanta si obligatiuni straine (yankee bonds, samurai bonds, obligatiuni in franci eltieni etc.) bonuri cu dobanzi flotante, certificate de depozit si titluri reprezentati pentru plasamentele private. Toate actile internationale, inclusiv cele de pe piete nationale si actiunile sunt inregistrate la unul sau la celalalt organism de compensatie. Titlurile in dolari americani sunt inregistrate, in cea mai mare parte, la EURO-CLEAR si, din acest motiv, emisiunile inregistrate aici sunt mai numeroase. EURO-CLEAR este mai puternic decat CEDEL. Cele doua organisme au incheiat un acord de cooperare, completat ulterior printr-o legatura electronica ce simplifica si usureaza munca aderentilor. Astfel, depasind rivalitatea caracteristica primei etape de activitate, cele doua institutii lucreaza, in prezent, in deplina armonie. Cu toate acestea, concurenta se mentine, mai ales in ceea ce priste reducerile de tarife, de care profita, desigur, operatorii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
