Amortizarilor activelor fixe

AMORTIZARILOR ACTIVELOR FIXE

Activele fixe reprezinta aceea parte a aparatului de productie ce se consuma si transmite valorile asupra produselor si serviciilor in mod repetat in decursul mai multor cicluri de exploatare, forma fizica specifica pe o perioada mult mai indelungata.

Transmiterea treptata a valorii este determinata de faptul ca consumul activelor fixe, uzura fizica si cea morala actioneaza in mod treptat.

Din punct de vedere contabil dupa natura lor imobilizarile se clasifica in:

cheltuieli de instalare

imobilizari corporale

imobilizari necorporale

alte valorii imobilizate

Imobilizarile se mai clasifica in:

imobilizari de exploatat

imobilizari in afara exploatarii

Din punct de vedere al deprecierii sau al nedeprecierii avem:

imobilizari care se depreciaza datorita uzurii fizice si morale

imobilizari care nu se depreciaza (terenuri).

Uzura este de 2 feluri:

fizica

morala

Uzura fizica: reprezinta baza materiala a pierderii valorii activelor fixe fiind determinata de intrebuintarea, de actiunea unor factorii naturali si de scurgerea timpului.

Uzura morala: are loc atunci cand activele fixe se demodeaza sau se invechesc din punct de vedere tehnologic si apar alte mai performante si mai ieftine.

Atat uzura fizica si morala reprezinta baza obiectiva a fondului de amortizare.

Amortizarea poate fii privita sub urmatoarele 3 aspecte:

ca proces care inseamna o detasare si transmiterea de valori din activele fixe catre produse

ca o cheltuiala ce urmeaza a fii inclusa in costuri

ca resursa de finantare, adica ca fond ce trebuie sa asigure recuperarea valorii activelor fixe si inlocuirea acestora.

Amortizarea poate fi definita ca fiind o expresie baneasca a uzurii

Ca fond amortizarea poate fii definita ca fiind o suma de bani ce se detaseaza din activele fixe si care permite firmei:

mentinerea constanta a activelor fixe atunci cand au utilizat resurse financiare proprii

rambursarea creditelor la termenele scadente atunci cand au utilizat resurse financiare imprumutate pentru procurarea activelor fixe.

Fondul de amortizare este destinat in special inlocuirii activelor fixe scoase din uz cu mentinerea ca temporar el poate fi utilizat si in alte scopuri precum procurarea activelor circulante.

Amortizarea este privita ca o parghie financiara ce trebuie sa raspunda mai multor cerinte printre care amintim:

stabilirea exacta a cheltuielilor cu amortizare in cadrul costurilor de productie

recuperarea valorii activelor fixe intr-o perioada corespunzatoare avand in vederea uzura fizica si cea morala

impulsionarea firmelor in utilizarea completa si eficienta

respectarea unor principii de fiscalitate

Un principal rol al amortizarii este acela de a evidentia valoric deprecierea activelor fixe si de a permite orice si de a permite repartizarea acestora pe costuri.

Ca proces amortizarea mai are rol de a elibera resurse de finantare pentru reinnoirea activelor fixe.

Amortizarea mai apare ca o suma de bani a autofinantarii sau finantarea interna.

AMORTIZAREA ACTIVELOR FIXE

Reevaluarea activelor fixe se face avand in vedere valoarea actualizata ramasa, valoarea de inventar actualizata, durata ramasa (D_r) si durata consumata (D_c).

Formula de calcul:

Categoriile de norme de amortizare sunt:

A.        Norme de amortizare proportionale

B.        Norme progresive

C.        Norme regresive sau accelerate

A.        1. Norme proportionale in timp:

Na = norma de amortizare ; Di = Durata normata de serviciu; Vi = valoarea de inventar.

2. Norme proportionale pe unitatea de produs:

Utilizata in special pentru determinarea fondului de amortizare al constructiilor speciale sau al instalatiilor folosite pentru minele de carbune, sare, sau carierele de piatra.

Re = rezerva exploatabila care poate fi masurata in tone sau m³

3. Norme proportionale pe kilometru sau mia de km:

Se foloseste in cazul mijloacelor de transport

- Np = norma de parcurs

B ; Nu = norma de unitati; C.