StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Trimite articolul prin email Amortizarea activelor fixe : Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Amortizarea activelor fixe



Conceptul privind activele fixe si uzura aeestora ca baza obiecti a fondului de amortizare
Desfasurarea activitatii unei intreprinderi reclama, intre altele, existenta unor instrumente sau unelte de munca, parte integranta a aparatului de productie si a patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri sau fonduri fixe si imobilizari.
. Activele fixe, din punct de vedere material, se concretizeaza in masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport, cladiri etc. si formeaza baza tehnica a intreprinderii.
Activele fixe reprezinta acea parte a aparatului de productie care se consuma si transmit loarea asupra produselor si serviciilor nu dintr-odata, ci treptat, in decursul mai multor cicluri de exploatare, isi pastreaza f



orma fizica specifica si au o durata indelungata de functionare. Transmiterea treptata a lorii este determinata de faptul ca consumul activelor fixe, uzura fizica si morala actioneaza tot in mod treptat.Inlocuirea activelor fixe, mentinerea in stare de functionare si expansiunea lor reclama acumularea sistematica de resurse financiare, resurse ce capata, intre altele, forma fondului de amortizare. inlocuirea si expansiunea activelor fixe au loc prin investitii.
Activele fixe au o pondere insemnata in cadrul bunurilor care formeaza patrimoniul intreprinderii si trebuie sa fie asezate in bilant inaintea activelor circulante, deoarece au durata mai mare de transformare in lichiditati. in economia de piata, activele fixe, din punct de vedere conil, sunt formate din diferite imobilizari, in care intra bunuri si lori destinate sa ramana multa vreme in intreprinderi sub aceeasi forma. Prin urmare, durata mai mare sau mai mica este criteriul ca un bun sa fie considerat sau nu imobilizari.
Din punct de vedere conil, tot in economia de piata (pe exemplul Frantei), dupa natura lor, imobilizarile se clasifica in :
' cheltuielile de instalare (cheltuieli de instalare propriu-zise, cheltuieli de studii si cercetare etc), cu mentiunea ca acestea sporesc patrimoniul intreprinderii, dar trebuie sa fie repartizate asupra mai multor ani de gestiune ;
' imobilizarile corporale (terenuri, constructii, cladiri, utilaje si diferite materiale, imobilizari in curs) ;
' imobilizarile necorporale (brevete, licente, marci, modele, desene etc) ;
' alte lori imobilizate (imprumuturi acordate pe un termen mai mare de un an, titluri de participare, depozite etc).
Imobilizarile mai pot fi clasificate in :
' imobilizari de exploatare (bunuri direct productive utilizate pe o perioada indelungata cum sunt instrumentele de munca) ;
' imobilizari in afara exploatarii (bunuri indirect productive, cum sunt, de pilda, locuintele personalului).
Clasificarea imobilizarilor mai poate fi facuta din punctul de vedere al deprecierii sau nedeprecierii lor, astfel ca putem sa le grupam in :
' imobilizari care se depreciaza (datorita uzurii fizice si morale) ;
' imobilizari care nu se depreciaza (terenuri si anumite imobilizari nemateriale).In clasificare se poate tine seama si de criteriul apartenentei, in functie de care activele fixe pot fi : proprii si inchiriate.
Clasificarea trebuie facuta in asa fel incat sa contribuie la organizarea ificarii amortizarii, a evidentei, analizei si controlului, sa permita evidentierea tendintei pe care o manifesta progresul tehnic si sa tina pasul cu stadiul de dezvoltare a economiei si cu largirea nomenclatorului de active fixe.
Necesarul de active fixe depinde de volumul activitatii. Trebuie avut in vedere ca marimea activelor fixe are incidenta asupra renilitatii generale, deoarece acestea sunt purtatoare de cheltuieli de amortizare, intretinere, chirii, sarcini financiare etc, astfel ca la silirea volumului imobilizarilor este necesar sa se tina cont de criteriul renilitatii.
Din momentul in care s-au produs, dar mai ales in procesul de folosire, activele fixe se uzeaza (depreciaza) fizic si moral.
Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii lorii activelor fixe, fiind determinata de intrebuintare, actiunea unor factori naturali si de scurgerea timpului. Ca efect al uzurii fizice, activele fixe trebuie sa fie supuse unui regim de intretineri si reparatii care reclama cheltuieli, iar in anumite conditii, acestea se scot din folosinta si se inlocuiesc cu altele.
Uzura morala are loc atunci cand activele fixe se demodeaza, se invechesc din punct de vedere tehnologic si apar altele mai perfectionate si mai bine adaptate la conditiile de lucru si poate chiar mai ieftine. in asemenea conditii se poate renunta la unele active fixe si cumpara altele noi cu caracteristici tehnico-functionale superioare, ceea ce este necesar sa se ia in consideratie la silirea amortizarii spre a nu se produce pierderi. Mai mentionam faptul ca progresul tehnic si stiintific isi pune pecetea si asupra scurtarii vietii unor produse si care, la rindul ei, influenteaza asupra reducerii duratei de serviciu a activelor fixe, astfel ca in asemenea conditii este necesar sa se tina seama in practica economica si financiara, de uzura morala spre a se realiza un transfer corespunzator din loarea activelor fixe asupra productiei.
Uzura morala poate si trebuie luata in calculul volumului de amortizare prin silirea unei durate de serviciu (mai mici) nu numai in functie de uzura fizica ci si de cea morala. De asemenea, pentru atenuarea pierderilor provocate de uzura morala se recomanda a se introduce mecanisme sau metode adecte de amortizare (amortizarea accelerata).
Se poate concluziona ca atat uzura fizica, cat si cea morala reprezinta baza obiecti a fondului de amortizare.
Faptul ca activele fixe sunt supuse unui proces continuu de uzura si amortizare, si ca ele influenteaza nivelul profitului, face necesara utilizarea lor la intreaga capacitate. Cresterea eficientei utilizarii activelor fixe se poate asigura pe cale extensi si intensi. Utilizarea completa si eficienta a activelor fixe reclama actiuni ca : intensificarea exploatarii rationale, intretinerea si repararea in conditii optime a instrumentelor de munca, precum si modernizarea acestora, incarcarea completa a capacitatilor si spatiilor productive, alimentarea cu materii prime la timp si in cantitati corespunzatoare a locurilor de munca, aplicarea tehnologiilor proiectate si omologate concomitent cu modernizarea acestora, respectarea disciplinei tehnologice, folosirea mai acti a amortizarii ca parghie de influentare a imbunatatiri activitatii etc.
Continutul, destinatia si rolul amortizarii
Amortizarea poate fi privita sub urmatoarele trei aspecte :
' ca proces, care inseamna o detasare si transmitere de loare din activele fixe asupra productiei ;
' ca o cheltuiala, care urmeaza a se include in costuri ;
' ca fond sau resursa financiara, care trebuie sa asigure recuperarea lorii activelor fixe si, deci, finantarea inlocuirii acestora.
Tinand cont de aceste aspecte, amortizarea se poate defini, in general, ca o expresie baneasca a uzurii. Aceasta nu inseamna insa ca in orice moment al existentei activului fix, uzura reala este egala cu amortizarea ca fond, egalitatea realizandu-se, in general, la sfarsitul duratei de serviciu si, eventual, cu luarea in consideratie si a lorii reziduale. Egalitatea sau lipsa de egalitate depinde. in cea mai mare masura de mecanismele de calcul ale fondului de amortizare al carui caracter este determinat de categoriile de norme aplicate (norme de amortizare). Egalitatea pe parcursul duratei de serviciu este greu de realizat si ca urmare a dificultatilor in aprecierea gradului de uzura reala, astfel ca loarea de inventar fi egala cu fondul de amortizare (eventual, plusloarea reziduala) la sfarsitul existentei activului fix cand acesta este scos din uz.
Amortizarea (ca fond) poate fi definita si ca o suma de bani ce se detaseaza din activele fixe si care permite intreprinderilor :
a) mentinerea constanta a activelor fixe, atunci cand a utilizat resurse financiare proprii pentru obtinerea acestora ;
b) rambursarea exacta a creditelor, alunei cand a utilizat resurse financiare imprumutate pentru procurarea activelor fixe.
Amortizarea ca element ' al costurilor se refera la o parte insemnata a cheltuielilor cu munca trecuta ce se recupera o data cu celelalte cheltuieli, adica cu ocazia nzarii si incasarii produselor. Ponderea amortizarii in costuri riaza de la un sector la altul de activitate si chiar de la o intreprindere la alta. in etapa actuala exista o tendinta de crestere a amortizarii in costuri ca urmare a sporirii iorii echipamentului, a complexitatii, volumului si tehnicitatii acestuia pe fondul revolutiei tehnico-stiintifice, a promorii progresului tehnic, Costurile de productie ' pentru intreaga perioada de existenta a activelor fixe ' vor trebui incarcate cu cheltuieli privind amortizarea egala cu diferenta dintre pretul de achizitie si loarea reziduala a elementelor de active fixe. Valoarea reziduala este, in general, mica si foarte greu de silit, astfel ca in sistemul actual romanesc de amortizare aceasta este neglijata.In activitatea curenta a'intreprinderii, pentru cresterea profitului, este necesar sa se reduca cheltuielile privind amortizarea, ceea ce se poate realiza prin cresterea productiei, reducerea activelor fixe inactive si micsorarea lorii de inventar prin reducerea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea activelor fixe.
Prin procesul de amortizare, dupa cum rezulta din cele aratate, se recupereaza loarea activelor fixe, constituindu-se in acest scop un fond special denumit fond de amortizare. Acest fond este destinat, in special, inlocuirii activelor fixe scoase-din uz, cu "mentiunea ca (temporar) in economia de piata poate fi utilizat si in alte scopuri (pentru procurarea activelor circulante). Fondul de amortizare.se considera ca o componenta a fondului de dezvoltare.
Pentru ca fondul de amortizare sa-si poata indeplini functia pentru care se constituie, este necesar sa se elueze corect activele fixe, cotele sau normele de amortizare sa reflecte atat uzura fizica cat si pe cea morala, iar volumul sau sa asigure inlocuirea activelor fixe scoase din uz.
Regimul de amortizare trebuie edificat in asa fel incat sa faca din amortizare o aderata parghie financiara care sa raspunda mai multor cerinte, intre care :
' silirea exacta a cheltuielilor eu amortizarea in costurile de productie ;
' recuperarea lorii activelor fixe intr-o perioada de timp corespunzatoare, tinand cont de uzura fizica, cat si de cea morala ;
' impulsionarea intreprinderilor in folosirea completa si eficienta a activelor fixe ;
-- stimularea intreprinderilor in intretinerea si repararea instrumentelor de munca ;


' respectarea unor principii de fiscalitate.
Cu unele mici exceptii, activele fixe au o durata limitata si se depreciaza in timp (asa cum s-a aratat). Deprecierea, care inseamna o pierdere de loare, trebuie evidentiata, ceea ce se realizeaza cu ajutorul amortizarii. Astfel, se poate spune ca un prim rol al amortizarii este de a evidentia loric deprecierea activelor fixe si de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resurse de finantare pentru reinnoirea activelor fixe, ceea ce se realizeaza prin prelerea din rezultatele globale a unei parti corespunzatoare. Aceasta prelere trebuie facuta chiar daca intreprinderea obtine pierderi. O intreprindere care nu amortizeaza sau amortizeaza partial saraci. Prin urmare, amortizarea apare ca o sursa a autofinantarii sau finantarii interne. in ceea ce priveste nivelul amortizarii trebuie tinut seama si de perioadele de inflatie, cand loarea activelor fixe se majoreaza prin cresterea preturile r. De asemenea, daca mergem mai departe, se poate spune ca resursele financiare constituite pentru imobilizari trebuie sa tina seama si de faptul ca un activ fix nu se inlocuieste prin altul identic, ci, de regula, cu unul care prezinta caracteristici tehnico-functionale superioare. Problema care se pune unei intreprinderi este de a ramane competiti, astfel ca ea trebuie sa aiba capacitatea sa realizeze investitii din ce in ce mai mari pe masura ce se dezvolta, incat fondul de amortizare si alte resurse financiare sa prezinte un invel corespunzator. Teoretic si uneori chiar practic, fondul de amortizare poate contribui la dezvoltarea sau expansiunea intreprinderii, prin aceea ca in procesul de rotatie a activelor fixe apare un decalaj intre momentul constituirii si cel al folosirii fondului de amortizare la achizitionarea de noi instrumente de munca, timp in care resursele banesti pot fi plasate pentru satisfacerea altor nevoi sau aducerea de castiguri. Tot teoretic si chiar practic, in anumite conditii si anume, atunci cand are loc o ieftinire a instrumentelor de munca, cu fondul de amortizare acumulat se pot procura active fixe de acelasi fel intr-o proportie mai mare decat cea existenta sau active fixe cu caracteristici superioare.
Amortizarea ca proces trebuie sa inceapa din momentul darii in functiune a activelor fixe si pana in cel al recuperarii integrale a lorii acestora. Unele active fixe pot fi scoase din functiune, ca efect al uzurii fizice si morale, inainte de recuperarea normala si integrala a lorii ; facem mentiunea ca acestea trebuie sa fie recuperate pana la nivelul lorii de inventar mai putin sumele care rezulta din lorificarea lor. Alte active fixe pot fi mentinute in functiune dupa expirarea duratei normate si, deci, dupa recuperarea lorii de inventar, pentru care nu se justifica practic sa se calculeze in continuare amortizarea, deoarece afecteaza rezultatele financiare si cuantumul obligatiilor fata de stat privind impozitul pe profit.
Eluarea si reeluarea activelor fixe
Dupa cum s-a mai aratat, amortizarea isi poate indeplini rolul, cu conditia, intre altele, ca aclive'e fixe sa fie eluate corect, eluarea constituind operatiunea de silire a lorii acestora. Supraeluarea si subeluarea au efecte negative asupra nivelului amortizarii, costurilor, rezultatelor financiare si a impozitului pe profit.In evidenta intreprinderii, activele fixe sunt inregistrate cu o anumita loare de inventar, care poate fi :
' o loare initiala sau de origine ;
' o loare de inlocuire, reproductie sau actualizata.
Valoarea initiala sau de origine reprezinta nivelul cheltuielilor de investitii in active fixe, inclusiv cele cu transportul, montarea si punerea in functiune efectuate de intreprindere in momentul procurarii. Valoarea de inlocuire, reproductie sau actualizata este data de totalitatea cheltuielilor ce. s-ar efectua de o intreprindere pentru inlocuirea activelor fixe cu altele identice sau echilente ; aceasta loare se sileste ori de cate ori este necesara reeluarea activelor fixe.
Activele fixe sunt inscrise in bilant (evidenta) la costul real de cumparare (cand provin din afara) sau la costul real de productie (cand provin din interiorul intreprinderii), ceea ce reprezinta, asa cum s-a aratat, loarea initiala sau de origine. Aceasta loare poate fi modificata prin tehnica de reeluare si actualizata prin procedeul amortizarii. Valoarea initiala sau de origine este exprimata in unitati monetare ce corespund datei la care s-au obtinut activele fixe. Or, dupa cum se stie, moneda se depreciaza si antreneaza inconveniente din punct de vedere al eluarii activelor fixe, in sensul ca acestea nu pot fi ate intre ele ; datele de procurare ale activelor fixe fiind diferite, unitatile monetare reprezentand loarea acestor active sunt si ele diferite, iar amortizarile sunt subeluate, ceea ce ingreuiaza calculele de renilitate si altele. Se poate spune ca aceleasi active fixe, procurate la date diferite, au preturi diferite, lori de inventar diferite si amortizari diferite.
Reeluarea activelor fixe este necesara im numai ca urmare a modificarilor ce au loc in nivelul preturilor ci si utilizarii activelor fixe in alt regim decat in cel silit initial (normat), a discordantei care apare intre amortizare si uzura.
Reeluarea are la baza preturile existente in momentul in care are loc aceasta operatiune, and ca scop silirea unei lori de inventar actualizate a activelor fixe, ceea ce creeaza un cadru favorabil pentru analiza si controlul amortizarii, al formarii si urmaririi costurilor, renilitatii si resurselor financiare necesare pentru inlocuirea instrumentelor de munca etc.Intre tehnicile de reeluare mentionam :
' loarea de intrare corectata cu un indice de preturi specific familiei de bunuri careia ii apartine elementul de active fixe ;
' loarea de intrare corectata cu indicele care exprima riatiile nivelului general al preturilor.In cadrul reeluarii se sileste si loarea actualizata ramasa (Var) in functie de loarea de inventar actualizata (Via), durata consumata (De) si durata ramasa (Dr).
Reeluarea presupune inventarierea activelor fixe si analiza acestora spre a se determina cu exactitate durata cat mai pot functiona activele lixe si loarea ramasa a acestora. Cu ocazia reeluarii se silesc de obicei si noi durate normate de serviciu, concomitent cu duratele ramase si cele consumate.
Durata de serviciu (normala) este o perioada medie de timp in care activele fixe vor putea sa functioneze, iar determinarea corecta a acesteia isi pune amprenta asupra nivelului normelor de amortizare si deci, si asupra marimii fondului de amortizare. La silirea acestei durate, in toate cazurile (nu numai cu ocazia reeluarii) trebuie sa se tina seama de urmatorii factori : .
' uzura fizica, adica deprecierea datorata folosirii, timpului, factorilor naturali etc. ;
' demodarea (uzura morala), adica invechirea tehnologica, care poate face necesara inlocuirea unui instrument de munca inca in stare de functionare cu altul mai modern, mai bine adaptat, cu caracteristici tehnice si functionale superioare;
' conditiile de folosire date de mediul in care functioneaza activele fixe, numarul de ore de lucru intr-o zi etc.


Normele de amortizare
Pentru silirea fondului de amortizare este necesar sa se cunoasca normele sau cotele de amortizare si care sunt exprimate, de regula, in procente. Aceste norme au un caracter mediu in general si pot fi silite pe fiecare fel, grupe omogene, categorii mari si


pe total active fixe.
De obicei, normele se silesc pe grupe omogene reduse sau categorii ce mai largi de active fixe riu pe fiecare fel sau pe total. Din acest punct de vedere, normele pot fi analitice, pe categorii mari, globale sau unice.
Silirea normelor de amortizare trebuie sa tina seama de crearea bazei financiare pentru inlocuirea activelor fixe intr-un numar corespunzator de ani, ceea ce se realizeaza prin luarea in consideratie atat a uzurii fizice cat si a celei morale, astfel ca durata normata trebuie bine fundamentata tehnic si economic. :
Dupa modul in care actioneaza asupra nivelului fondului de amortizare, in practica financiara mondiala se intalnesc urmatoarele categorii de norme :
a ' proportionale ;
b ' regresive sau accelerate;
c ' progresive.
a) Normele proportionale au mai multe riante, cit mentiunea ca mai des practicate sunt normele proportionale in timp.: in Categoria normelor proportionale intra si normele pe unitate de produs sau pe km (sau 1 000 km).
' Normele proportionale in timp au caracter uniform, egal, constant, dand nastere unui fond de amortizare egal in fiecare an la aceleasi active fixe, astfel ca si costurile, rezultatele financiare, vor fi afectate egal in fiecare an. Folosirea acestor norme creeaza un cadru favorabil pentru previziunea, analiza si urmarirea amortizarii, dar nu tin cont de riabilitatea in timp a uzurii. Aplicarea acestor norme este cunoscuta sub denumirea sistemului sau metodei lineare (in timp).
b) Normele regresive sau accelerate se caracterizeaza prin descresterea nivelului de la un an la altul, aplicarea lor dand nastere la fonduri de amortizare mai mari in primii ani de functionare a activelor fixe si mai mici spre sfarsitul duratei de serviciu a acestora. Aplicarea acestor norme este antajoasa si, deci, justificata prin aceea ca asigura :
' concordanta intre norme, pe de o parte si starea tehnica si randamentul activelor fixe, pe de alta parte ;
' procurarea mai rapida a resurselor financiare necesare investitiilor;
' micsorarea pierderilor provocate de uzura morala ;
' reducerea lorii ramase neamortizate ca urmare a scoaterii premature din uz a activelor fixe.
Aplicarea acestor norme are si dezantaje, intre care :
' amortizarea contravine desfasurarii obiective a uzurii fizice ;
' transforma o parte din beneficii in amortizare la inceputul duratei de serviciu ;
' complica munca de calculare si evidenta a amortizarii ;
' nu asigura cunoasterea la un moment dat a lorii reale a activelor fixe intrucat intre uzura reala si amortizare apar diferente mari.
Normele regresive sau accelerate cunosc doua riante principale :
' constante ;


' descrescatoare.
Facem precizarea ca primele desi sunt constante, aplicarea lor da nastere unui sistem regresiv prin baza de calcul a fondului de amortizare, care este loarea ramasa si care se micsoreaza de la un an la altul (prin deducerea amortizarii din loarea de inventar).
c) Normele progresive se caracterizeaza prin cresterea lor in fiecare an, conducand la obtinerea de fonduri de amortizare din ce in ce mai mari. Prin urmare, fondurile de amortizare vor fi mai mici in primii ani ai duratei de serviciu si mai mari spre sfarsitul acesteia.
Utilizarea acestor norme poate fi justificata intr-o oarecare masura daca in nivelul lor se cuprind si resursele financiare necesare finantarii reparatiilor. Dezantajele aplicarii acestor norme sunt : nu tin seama de starea tehnica si scaderea randamentului activelor fixe pe masura ce acestea se apropie de limita de scoatere din uz ; intarzie, constituirea masi a fondului de amortizare, netinand seama de uzura morala decat prin silirea nivelului duratei de serviciu ; conduce la riatii foarte mari ale amortizarii in costuri, influentand asupra profitului, care este mai mare la inceputul duratei de serviciu si mai mic spre sfarsitul acesteia, astfel ca asistam la un fenomen de transformare a amortizarii in profit (la darea in functiune a activelor fixe) si invers (la sfarsitul duratei de serviciu).
Din cauza dezantajelor pe care le prezinta, aceste norme se aplica foarte rar in economia mondiala si numai la unele elemente de active fixe (bunuri imobiliare).
Sisteme si meeanisme de ealeul a fondului de amortizareIn vederea conducerii in conditii optime a activitatii financiare este necesar sa se cunoasca, in si in executie, fondul de amortizare, care se include in costuri si fi folosit pentru inlocuirea activelor fixe. De corecta silire a fondului de amortizare depinde intr-o anumita masura si caracterul Supraeluarea si subeluarea fondului de amortizare au'consecinte negative, denaturand costurile, rezultatele financiare, impozitul pe profit si bugetul de investitii.In functie de categoriile de norme de amortizare exista mai multe sisteme si mecanisme de calcul a fondului de amortizare si anume :


a) sistemul proportional ;
b) sistemul regresiv (sau accelerai) :


c) sistemul progresiv.
a) Sistemul proportional cunoaste trei riante principale: proportional in timp, proportional pe unitate de produs si proportional pe km (sau 1 000 km).
b) Sistemul regresiv (accelerat) in practica financiara mondiala se prezinta ' dupa normele de amortizare ' in doua riante principale :
' cu norma constanta ;
' cu norma descrescatoare.In sistemul regresiv cu norma constanta, baza de calcul a fondului de amortizare este loarea ramasa neamortizata (Vr), loare care riaza de la un an la altul in sensul descresterii, in timp ce norma de amortizare ramane aceeasi pe toata durata de serviciu.
c. Sistemul progresiv. Baza de calcul a fondului de amortizare este tot loarea de inventar, loare care ramane constanta de-a lungul duratei de serviciu, progresivitatea asigurandu-se prin norma de amortizare, norma care creste de la un an la altul.
Particularitati ale regimului de amortizare in tara noastra
Potrivit Legi nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale'', agentii economici care imobilizeaza capital in asemenea active supuse deprecierii, calculeaza, inregistreaza in conilitate si recupereaza uzura fizica si morala a acestora.


Actualul cadru legal are ca obiective principale :
' reducerea duratelor normale de functionare a activelor fixe pentru a se recupera mai rapid capitalul investit;
' asigurarea unor conditii egale tuturor agentilor economici, indiferent de proprietate, in aplicarea regimului de amortizare ;
' silirea cadrului general al bunurilor de natura mijloacelor fixe ce se supun amortizarii, precum si a celor exceptate de la amortizare ;
' delimitarea capitalului imobilizat in doua categorii de imobilizari (corporale si necorporale);
' introducerea sistemelor de amortizare degresiv si accelerat spre a se recupera mai rapid amortizarea mijloacelor fixe si a se combate consecintele inflatiei ;
' acordarea de competente adunarilor generale a actionarilor si consiliilor de administratie in folosirea sistemelor de amortizare.
Prin actualul cadru legislativ s-au silit noi durate normale de functionare pentru sistemul linear si o noua clasificare a mijloacelor fixe. Aceasta clasificare este facuta pe grupe, subgrupe, clase, subclase si familii.
Pe prima treapta de clasificare, mijloacele fixe amortizabile se clasifica in 7 grupe principale (gr. I ' cladiri; gr. a Ii-a ' constructii speciale ; gr. a II 1-a' masini, utilaje si instalatii de lucru ; gr. a IV-a' aparate si instalatii de masurare, control si reglare ; gr. a V-a ' mijloace de transport; gr. a VI-a ' animale si tatii ; gr. a Vll-a ' unelte, dispozitive, instrumente, mobilier si aparatura birotica).
Pentru mijloacele fixe mobile care nu se regasesc in grupele de la 3 la 7 s-a prezut o grupa generica intitulata Active corporale mobile neregasite in modulele anterioare".In patrimoniul agentilor economici, capitalul angajat si imobilizat supus amortizarii consta in bunurile si lorile destinate sa serveasca activitatea pe o perioada mai mare de un an si care se consuma in mod treptat. Acest capital se imparte in doua categorii :


' active corporale ;
' active necorporale.In sfera activelor corporale se includ : terenuri si investitiile pentru amenajarea acestora, precum si mijloacele fixe. La noi in tara se considera mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:


' are o loare de intrare mai mare de 200 000 lei ;
' are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Se asimileaza mijloacelor fixe, in scopul amortizarii, o serie de investitii, cum sunt: investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie, investitiile pentru descoperta, investitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor, iazurilor, terenurilor etc. in acelasi timp, exista o serie de elemente ce se asimileaza activelor corporale dar care nu se supun amortizarii (lacuri, balti, iazuri care nu reprezinta rezultatul unei investitii, terenuri etc). Mai mentionam ca exista o serie de bunuri care nu sunt considerate mijloace fixe (animalele care nu au trecut la grupa celor adulte, animalele la ingrasat, padurile, echipamentul de protectie si de lucru etc).In sfera activelor necorporale se includ :
' cheltuielile de constituire a societatilor comerciale, regiilor autonome sau filialelor si sucursalelor acestora (taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuieli pentru emiterea si nzarea de actiuni, cheltuielile cu prospectarea pietei si cu publicitatea);


' cheltuielile de cercetare-dezvoltare ;
' cheltuielile cu descoperirea rezervelor minerale utile neconcretizaie in mijloace fixe la zacamintele in exploatare ;
' concesiunile, brevetele si alte drepturi si loii asimilate ;
' programele informative create sau achizitionate si alte lori imobiliare necorporale.In tara noastra se folosesc in prezent urmatoarele sisteme de amortizare :


1. sistemul proportional ;
2. sistemul degresiv ;


3. sistemul accelerat.
Sistemul proportional, potrivit actualei legislatii romane, prezinta doua riante :


' proportional in timp (linear) ;
' proportional pe unitate de produs.In sistemul proportional in timp (linear), amortizarea se sileste prin aplicarea cotelor (normelor) de amortizare asupra lorii de intrare a mijloacelor fixe. Valoarea de intrare poate fi :
' loarea ramasa actualizata (silita in conformitate cu H.G. nr. 26/1992 privind reeluarea unor active) ;
' loarea la pret de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros ;
' loarea la pret de cost pentru mijloacele fixe construite sau produse in unitate ;
' loarea de piata pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit ;


' loarea de aport acceptata de parti etc.
Amortizarea se calculeaza de la data punerii in functiune a mijloacelor fixe si pana la recuperarea integrala a lorii de intrare in conformitate eu duratele normale de utilizare.
Amortizarea se include in cheltuielile de exploatare in corelatie cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe, grad ce se sileste ca raport intre capacitatea de productie realizata si cea proiectata. Diferenta dintre amortizarea calculata prin aplicarea cotelor la loarea de intrare si cea silita pe baza gradului de utilizare a mijloacelor fixe se evidentia ca o cheltuiala exceptionala care nu se admite la silirea profitului impozabil. Aceasta masura impulsioneaza, intreprinderile in folosirea integrala a capacitatilor de productie, astfel ca amortizarea devine o reala si acti parghie financiara pentru obtinerea de rezultate cat mai bune de catre agentii economici.
Pentru calcularea cotelor de amortizare este necesar sa se cunoasca durata normala de utilizare in ani si durata normala de utilizare ramasa. Acestea se silesc in functie de data de achizitie a mijloacelor fixe.
In sistemul proportional pe unitate de produs, fondul de amortizare se calculeaza potrivit mecanismului aratat tot la punctul 7.5. Facem mentiunea ca in tara noastra, amortizarea cladirilor si constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata la durata de exploatare a rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea acestora, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitatea de produs, in functie de rezer exploaila de substanta minerala utila. Amortizarea pe unitate de produs se recalculeaza din 5 in'5 ani pentru minele de carbuni, cariere si cheltuieli de investitii pentru descoperta si din 10 in 10 ani la saline. Recalcularea se poate face si anual in cazul unor schimbari importante (de minimum 10%) in volumul rezervelor exploaile.
Sistemul degresiv. Acest sistem este conceput la noi pe baza cotelor de amortizare lineare, cote care se multiplica cu unul din urmatorii coeficienti :
' coeficientul de 1,5 cand durata normala de utilizare este intre 2 si 5 ani; .
' coeficientul de 2 cand durata normala de utilizare este intre 5 si 10 ani ;
' coeficientul de 2,5 cand durata normala de utilizare este de peste 10 ani.
Acest sistem se aplica in doua riante determinate de data de intrare a mijloacelor fixe, dupa cum urmeaza :
1) pentru mijloacele fixe intrate in functiune inainte de 31.XII.1993. se utiliza regimul de amortizare degresi fara influenta uzurii morale,, aceasta rianta fiind denumita de lege AD1
2) pentru mijloacele fixe intrate in functiune dupa 31.XII.1993 se aplica regimul de amortizare degresi cu influenta uzurii morale, aceasta rianta fiind denumita in lege AD2.
In cazul aplicarii riantei ADS, amortizarea anuala degresi pentru primul an de functionare se calculeaza prin aplicarea cotei degresive la loarea de intrare. Pentru anii urmatori, amortizarea se calculeaza prin aplicarea aceleiasi cote dar la loarea ramasa de recuperat pana in anul in care amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica decat amortizarea anuala determinata prin raportul dintre loarea ramasa de recuperat si numarul de ani de functionare ramasi. Din acel an si pana la expirarea duratei de utilizare se trece la sistemul de amortizare proportionala in timp (lineara), in cadrul careia fondul de amortizare se determina prin raportarea lorii ramase de recuperat la numarul de ani ramasi. Aceasta rianta nu include influenta uzurii morale.In cazul riantei AD2 se ia in consideratie si influenta uzurii morale in calculul amortizarii anuale. Aceasta rianta permite mijloacelor fixe sa se amortizeze intr-o perioada de timp mai scurta decat durata normala de utilizare. Agentii economici care aplica aceasta rianta nu sunt obligati sa scoata din functiune mijloacele fixe amortizate inaintea expirarii duratei normale de utilizare prezuta de catalog, dar nu vor mai calcula amortizarea pentru perioada ce corespunde uzurii morale. Pentru mijloacele fixe ce au o durata normala de utilizare pana la 5 ani inclusiv nu se calculeaza influenta uzurii morale, amortizarea medie anuala silindu-se in functie de numarul de ani de utilizare in regim degresiv si numarul de ani de utilizare in regim linear.In vederea calcularii amortizarii degresive in rianta AD2 este necesar sa se cunoasca :
1. durata normala de utilizare conform catalogului;
2. norma de amortizare in regim linear, care este egala
3. norma de amortizare in regim degresiv care se sileste prin inmultirea normei de amortizare in regim linear cu coeficientul de multiplicare in functie de durata mijloacelor fixe ;
4. durata de utilizare in regim linear recalculata in functie de norma de amortizare in regim degresiv
5. durata in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala si care se sileste prin diferenta dintre durata normala de utilizare conform catalogului si durata de utilizare recalculata in functie de norma de amortizare in regim degresiv ;
6. durata de utilizare in regim degresiv si care se determina ca diferent? intre durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala si durata de utilizare recalculata in functie de norma de amortizare inregim degresiv ;
7. durata de utilizare in regim linear si care se calculeaza ca diferenta intre dunta de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala si durata in regim degresiv ;
8. durata aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza amortizare si care este egala cu diferenta dintre durata de utilizare normala conform catalogului si durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala.
Sistemul accelerat de amortizare se caracterizeaza in Romania prin includerea in cheltuielile de exploatare in primul an a unei amortizari de 50% din loarea de intrare a mijlocului fix iar in ceilalti ani, amortizarea se calcula in regim linear prin raportarea calorii ramase (dupa deducerea a 50% din loarea de intrare) la numarul de ani ramasi. Aplicarea acestin sistem impune o aprobare d;n partea Ministerului Finantelor, aprobare ce se obtine pe baza unei documentatii de fundamentare.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare