StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Bugetul institutiilor publice : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Bugetul institutiilor publice



Bugetul institutiilor publice



Bugetul, in acceptiunea legii finantelor publice, reprezinta “documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice ”. Bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice sunt cuprinse ( in totalitate sau sub forma de sold ) in bugetul de stat sau in bugetele locale.

Pentru fundamentarea veniturilor sia a cheltuielilor institutiilor publice sunt folosite mai multe metode:




1. metode clasice de fundamentare:

a) metoda automata, care pentru previzionarea veniturilor si a cheltuielilor, pentru anul urmator ( n+1 ) ia drept baza veniturile si cheltuielile exercitiului bugetar incheiat anterior (n-1);

b) metoda majorarii / diminuarii, care calculeaza ritmuri medii de modificare a veniturilor si a cheltuielilor exercitiilor bu 949h72j getare premergatoare ( pe cinci sau mai multi ani ), ritmuri care se aplica veniturilor si cheltuielilor din anul in curs, pentru a se face o previziune pentru anul urmator.

c) metoda evaluarii directe, care pe baza executei preliminare a anului in curs si a previziunilor pentru anul urmator efecueaza calcule pentru fiecare sursa de venit si categorie de cheltuieli.

In concluzie, metodele clasice, pentru previzionarea bugetelor iau in calcul executia bugetara din perioada anterioara ( n-1 ) si un factor de corectie ( c )

S t+1 S t-1 * ( 1+c )

Factorul de corectie este diferit, in functie de categoria de venituri sau cheltuieli analizata ( cheltuielile cu personalul au in vedere majorarile salariale ce se vor acorda in anul urmator, cheltuielile materiale au in vedere evolutia preturilor, etc. )

Cheltuielile prevazute in buget pot fi corelate cu ritmul de crestere a P.I.B.

2. metode moderne – care urmaresc obiectivele ce trebuiesc atinse, programele ce trebuie realizate in fundamentarea bugetelor de venituri si cheltuieli.


Fundamentarea veniturilor institutiilor publice


Veniturile institutiilor publice de subordonare centrala sunt asigurate:

integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul

fondurilor speciale;

din venituri proprii si subventii;

integral din venituri proprii.

Veniturile institutiilor publice de inters local sunt asigurate:

integral de la bugetul local;

din venituri proprii si din subventii de la bugetul local;

integral din venituri proprii.

Toate institutiile publice pot folosi, in activitatea lor si bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoane juridice si fizice, sub forma de donatii si sponsorizari. Veniturile proprii ale institutiilor publice provin din chirii, publicatii, studii, proiecte, organizarea de manifestari culturale sau sportive, valorificari de produse din activitati proprii sau anexe, prestari servicii, etc.

Preturile si tarifele percepute beneficiarilor sunt utilizate in special pentru acoperirea cheltuielilor curente si mai putin investitii.

Impozitele si taxele locale sunt venituri fiscale proprii, colectate in conformitate cu legislatia si reglemantarile specifice, fiind rareori utilizate pentru investitii.

Granturile sau transferurile de plata reprezinta o alta modalitate de finantare a investitiilor publice. Grantul reprezinta plata unei sume ce se prevede / realizeaza potrivit unui credit bugetar din bugetul unei institutii publice catre o  alta persoana ( fizica sau juridica ) fara contrapartida in bunuri sau servicii. In general, persoana juridica trebuie sa prezinte un raport privind utilizarea sumei primite.

In practica finantelor publice se utilizeaza trei tipuri de granturi: subventii, contributii si alte transferuri. Subventia este un avantaj economic acordat de catre stat producatorilor, intarindu-le astfel, pozitia pe piata concurentiala. Poate fi acordata direct sub forma unui transfer monetar catre societatea respectiva ( subventia pretului ), sau indirect ( exemplu: credite de export cu dobanda subventionata ).

Contributiile sunt transferuri catre peroane fizice sau juridice, conditionate de indeplinirea unui obiectiv bine precizat ( atingerea acestuia este verificata )

Alte transferuri – reprezinta transferuri planificate sau realizate in conformitate cu reglementarile stabilite legal.

Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale pentru echilibrare, pentru finantarea programelor de asistenta sociala reprezinta un exemplu in acest sens.

Astfel, in ordonanta de urgenta a guvernului numarul 45/2003, cu completarile si modificarile ulterioare prevede ca, din impozitul pe venit incasat la bugetul de stat, la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale, se aloca lunar, in termen de 5 zile lucratoare de la finele lunii in care s-a incasat impozitul, o cota de 22 % intr-un cont distinct, deschis pe numele consiliului judetean, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipilor si judetului.

Pentru Bucuresti, cota este de 11%, in contul consiliului General al Municipiului Bucuresti, pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si municipiului Bucuresti.

Granturile destinate participarii la finantarea proiectelor de investitii reprezinta granturi de capital. Scopul acestora este de a asigura fondurile necesare realizarii de obiective noi sau pentru reparatii capitale la obiectivele de interes public.

Pentru ca aceste granturi sa fie aprobate de forul competent, trebuie sa se intocmeasca in prealabil un program de investitii la nivelul institutiilor publice.



Suma aferenta transferului de capital nu acopera in intregime finantarea unui proiect, entitatea interesata trebuind sa participe si ea la finantare ( in finantele publice se aplica principiul cofinantarii ).

Imprumuturile sunt o alta sursa financiara, fiind destinate in special investitiilor si mai rar acoperirii cheltuielilor curente.


A. Veniturile la bugetul de stat pot fi:

- a )  curente, care la randul lor se clasifica in :

- a’ ) fiscale : • impozite directe ( pe profit, pe dividende, pe venitul persoanelor

fizice cu defalcare;

• impozite indirecte ( T.V.A.- cu defalcare, accize, taxe vamale, etc.)

- a ” )  nefiscale ( dividende la capitalul social al statului la societatile comerciale, varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice, etc. )

- b ) din capital ( din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat, etc. ).


B. Veniturile la bugetul asigurarilor sociale pot fi:

- a ) contributii pentru asigurarile sociale :

- a’ ) contributii ale persoanelor fizice si juridice care utilizeaza munca salariala;

- a”) contributii pentru bilete de tratament si odihna;

- a”’) diverse.

- b ) subventii din bugetul de stat.


C. Veniturile bugetelor locale pot fi :

- a ) venituri proprii :

- a’ ) impozite si taxe locale ( impozitul pe cladiri, pe teren , pe spectacole, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autoriztiilor, taxa hoteliera, etc. );

- a” ) contributii;

- a”’) cote defalcate din impozitul pe venit;

- b ) sume defalcate din venituri de la bugetul de stat ( impozit pe venit al persoanelor fizice, T.V.A. );

- c ) subventii primite de la bugetul de stat si alte bugete ;

- d ) donatii si sponsorizari.


Cheltuielile institutiilor publice


Pentru analizarea cheltuielilor institutiilor publice trebuie facuta diferentierea dintre:

- a) cheltuielile efective ( remunerarea salariala si materiala pentru oferirea unui serviciu public ) si cheltuielile de transfer ( asigura transferul de putere, fara variatia venitului global.

- b ) cheltuielile de functionare ( pentru functionarea curenta ) si cheltuielile de capital ( destinate investitiilor ).

Din punct de vedere functional, cheltuielile publice sunt grupate pe sectoare de activitate, astfel :

- servicii publice generale ( aparatul administrativ, justitie, procuratura, notariat, ordine publica, etc.) ;

- aparare ( armata, cercetare in domeniu, blocuri militare, etc. );

- educatie ( scoli, universitati, institute de cercetare, etc. );

- sanatate ( spitale, clinici, instrumente de cercetare, etc. )

- actiuni economice ( unitati economice ale statului, subventii, cercetare in domeniul economic, participarea la organisme economice institutionale, participarea la monopoluri economice internationale, etc. );

- servicii comunale ( locuinte si intretinerea lor, etc. )

- alte cheltuieli.

Clasificarea economica cuprinde:

- cheltuieli salariale si alte drepturi banesti ale personalului ( salarii de baza, de merit, indemnizatii de conducere, sporuri, ore suplimentare, prime de vacanta, contributii la asigurarile de somaj );

- cheltuieli materiale ( stocuri materiale, investitii, hrana, medicamente, someri, asistati, medicamente, incalzire, apa, canal, protocol, protectia muncii, fondul primului ministru, fondul presedintelui, reparatii capitale ).

- achizitii de terenuri;

- subventii;

- dobanzi aferente datoriei publice, rambursari credite, comisioane.

Pentru fundamentarea cheltuielilor de personal, in institutiile publice se pleaca de la organigrama ( numar de posturi, grad de ocupare, diferentierea personalului pe trepte de salarizare ).



Prin lege, sunt stabilite limite minime si maxime pentru salariile de baza In functie de specificul institutiei publice. Daca institutia obtine si venituri extrabugetare, salariile pot fi majorate pe seama acestora.

Pentru previzionarea salariilor trebuie sa se tina cont si de eventuale majorarii salariale  ( exemplu – indexari ). Cheltuielile materiale sunt stabilite ( valoric sau cantitativ ) prin acte normative. Pentru estimare se mai folosesc si referate privind necesarul de materiale ( obiecte de inventar ) si anticipari de preturi pentru achizitia de bunuri.


Principii bugetare


Principiile bugetare in statele cu economie de piata definesc:

- sfera de cuprindere a bugetului de stat ( modul de reflecatre a veniturilor si cheltuielilor );

- durata exercitiului bugetar ( aprobarea este data Guvernului de catre Parlament );

- relatia dintre venituri si cheltuieli;

- informarea opiniei publice despre sursele veniturilor si destinatia acestora.

In literatura de specialitate sunt intalnite mai multe principii ale procedurii bugetare:

- a) principiul universalitatii care presupune includerea veniturilor si cheltuielilor publice in buget in totalitate, cu sumele lor brute, fara omisiuni si fara compensari reciproce. Bugetul astfel intocmit se numeste buget brut insa, in realitate, acest principiu nu este respectat in totalitate si se obtine bugetul net. Acesta cuprinde numai rezultatul final al actiunilor aducatoare de venituri si a celor generatoare de cheltuieli.

In prezent, bugetul de stat are caracterul unui buget mixt, in care la unele pozitii figureaza cifre totale, iar la altele numai soldul dintre venituri si cehltuieli ca de exemplu: veniturile de la institutiile publice sau subventiile catre acestea, subventiile primite in completarea veniturilor proprii pentru acoperirea cheltuielilor din sfera nemateriala ( cercetare, invatamant, sanatate).

Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au destinatii distincte. Nici acest aspect nu se aplica cu strictete in prectica. De exemplu, existenta unor fonduri cu destinatie  speciala reflecta o incalcare a cestui principiu. De asemenea, transferurile directionate prin lege sa finanteze anumite actiuni socio-cullturale ( sume defalcate din TVA ).

- b) principiul unitatii- potrivit caruia veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.

In practica, principiul nu se respecta in totalitate, concomitent cu bugetul de stat, fiind intocmite si alte bugete:

- bugetele autonome – elaborate de colectivitatile locale si intreprinderile publice cu caracter industrial si comercial. Acestea dispun de autonomie bugetara, dar nu si financiara, de foarte multe ori fiind necesara subventionarea de la bugetul de stat;

- bugetele extraordinare care se intocmesc atunci cand apar cheltuieli exceptionale ( calamitati, razboaie, criza economica, etc. );

- bugetele anexe – care se voteaza separat de catre Parlament si se anexeaza la bugetul de stat;

- conturi speciale de trezorerie ( conturi de avans, conturi de comert, etc. ) care cuprind incasarile si platile care nu au caracter definitiv pentru bugetul de stat ( avansurile rambursabile acordate de stat unor intreprinderi private, garantiile gestionarilor publici care lucreaza cu valori publice, etc. ).

- c) principiul anualitatii- potrivit caruia, bugetul de stat se intocmeste si se executa pentru o perioada de un an.

In practica anul bugetar nu corespunde intotdeauna anului calendaristic ( Japonia, Danemarca, Italia, Suedia, etc. ).

- d) principiul specializarii bugetare -  conform caruia veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba pe surse de provenienta si pe categorii de cheltuieli.

- e) principiul unitatii monetare -  care prevede exprimarea tuturor operatiunilor bugetare, in documentele bugetare, in moneda nationala.

- f) principiul publicitatii – care se bazeaza pe un sistem bugetar deschis si transparent, prin dezbaterea publica a proiectelor de buget si a conturilor generale anuale de executie bugetara, publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei.

- g) principiul echilibrului bugetar – prin care se sustine acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetare.

Adesea, se inregistreaza dezechilibre, sub forma deficitului bugetar, acoperit de regula , prin venituri extraordinare ( ex. imprumuturi de stat ).

Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar parcurge urmatoarele faze:

- elaborarea proiectului de buget care in general revine Guvernului. Proiectul contine proiectul de buget, expunerea de motive, o lucrare privind starea economico-sociala a tarii si perspectivele pentru anul urmator, anexe;

- aprobarea bugetului de catre Parlament si ratificarea acestuia de catre Presedinte, moment din care devine lege;

- executia bugetului care se desfasoara pe durata unui an si urmareste realizarea veniturilor prevazute in proiectul de buget si executarea cheltuielilor aprobate;

- incheierea si aprobarea contului de executie bugetara , care este prezentat de catre Guvern, Parlamentului spre dezbatere si aprobare, impreuna cu proiectul bugetar pe anul urmator.In contul de executie bugetara sunt inscrise toate incasarile si platile bugetare pe baza carora se calculeaza soldul de incheiere a anului bugetar ( excedentar sau deficitar ).

- coltrolul bugetar, care poate preventiv ( inaintea efectuarii operatiunilor ), concomitent ( se refera la legalitatea platilor ), sau ulterior ( postoperativ).








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact