StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management general
Trimite articolul prin email Fundamentele teoretice ale managementului : Management general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Fundamentele teoretice ale managementului



Fundamentele teoretice ale managementului


Consideratii  generale privind formarea si dezvoltarea stiintei managementului

In abordarea evolutiva a managementului, unul din elementele care frapeaza il constituie discrepanta dintre istoria indelungata a activitatii de management si varsta tanara a stiintei Managementului. Activitatea de management a aparut odata cu constituirea primelor colectivitati umane in comuna primitiva (ginta, tribul=forma specifica de organizare sociala, care cuprindea elemente specifice de management, in ceea ce priveste rolurile, competentele, sarcinile ce trebuiau indeplinite in cadrul grupului). Punctul de plecare pentru Managementul stiintific este inceputul sec.xx, atunci cand complexitatea si dinamismul activitatii economice au impus o conducere pe baze noi, iar cand stiinta a evoluat suficient pentru a pune bazele gnoseologice si metodologice ale managementului ca stiinta. Promotorul noului mod de gandire este Frederic Taylor (”Shop Management”1903; ’’The Principles of Scientific Management ’’1911) si Henry Fayol. Acesti doi specialisti s-au referit la conducerea organizatiilor in general, concretizand metodele, tehnicile de management in special la nivelul firmei. Ulterior, numerosi alti specialisti, dintr-un numar mare de tari din Europa si America de Nord au contribuit, din variate puncte de vedere la consolidarea stiintei Managementului.




Abordarea evolutiva a stiintei managementului este reprezentata de patru scoli de management:

1.Scoala clasica traditionala reprezentata de promotorii Frederic Taylor si Henry Fayol ce au pus un accent special pe functia de organizare si de conducere privite 525c24f la nivelul productiei si la nivelul intregii intreprinderi.

2. Scoala behaviorista (a comportamentului uman) conturata in ultimele 4 decenii si reprezentata de numerosi specialisti -H Simon,R Leckert, M Crozier, Weber, Hertzberg- ce utilizeaza si introduc cu precadere concepte si metode sociologice si psihologice: studiul motivatiei, sociograme,teste de aptitudini. Contributia esentiala a acestei scoli, o constituie situarea in prim planul procesului de management a resurselor umane ale firmei. Aceasta scoala incearca sa stabileasca un set de principii, reguli, cerinte, metode de natura sa asigure valorificarea eficienta a resurselor umane.

3. Scoala cantitativa reprezentata de A. Kaufman, J. Starr, C. Afanasiev Korney, Herbert Simon (premiul Nobel 1978) ce fundamenteaza diferite concepte si metode apeland la statistica si matematica (utilizeaza tehnica grafelor, programare liniara ). Aceasta scoala se concentreaza mai ales pe functiile de previziune si organizare ale managementului, abordand atat domeniul P. cat mai ales functiile comerciale si de cercetare –dezvoltare.

4. Scoala sistemica reprezentata de P.Drnecker, R.Johnson, F. Kast,H. Mintzberg, M. Porter. Este scoala cea mai cuprinzatoare deoarece abordeaza multidisciplinar toate cele 5 functii ale managementului: previziunea , organizarea, coordonarea, antrenarea si evaluarea. De asemenea situeaza pe primul plan finalitatea economica a firmei.

Etimologic termenul de Management inseamna ,,conducere-administrare’’, fiind introdus de americani. Are un continut mai bogat decat verbul to lead= a conduce. Cuvantul management are un continut complex, intraductibil printr-un singur cuvant.

Facand trimitere la istoria conducerii, multi autori vorbesc de urmatoarele etape de dezvoltare:

Ø      Conducerea primitiva sau empirica( pana la Frederic Taylor);

Ø      Inceputurile conducerii stiintifice( pana la al II lea Razboi Mondial);

Ø      Conducerea moderna;

Ø      Conducerea stiintifica;

Marea majoritate a scolilor analizate se refera si la celelalte functiuni, in afara celei de conducere

In abordarea Managementului ca stiinta exista doua puncte de vedere:

Prima optica trateaza managementul din punct de vedere functional (al functiilor principale si al proceselor de management)

O a doua optica abordeaza managementul din punct de vedere institutional – prin care sunt descrise persoanele sau grupurile care indeplinesc sarcini manageriale si rolul acestora in cadrul organizatiilor.

Printre abordarile cele mai moderne de tratare a managementului este scoala managementului comparat. Principalele curente sau scoli de management comparat sunt urmatoarele:

Ø      Scoala socio-economica –accentueaza rolul critic al conducerii in cresterea economica;

Ø      Scoala ecologica- accentueaza influenta factorilor de mediu asupra managementului;

Ø      Scoala comparatista behaviorista- accentueaza diferenta intre comportamentul managementului raportat la natura activitatilor in diferite tari sau culturi;

Ø      Scoala eclectic –empirica –se ocupa cu abordare comparativa empirica a managementului;

Ø      Managementul contextual

Ø      Managementul bazat pe excelenta


MANAGEMENTUL ROMANESC

A debutat atat din punct de vedere tehnic cat si practic timpuriu. Astfel, suntem cei care am utilizat pentru prima data in Europa sistemului taylorist de organizare a muncii la ’’Tesatoria romana de bumbac’’din Pitesti. Pe 25 ianuarie 1916 Virgil Madgearu tine primul curs de management din Europa de Sud-Est (si printre primele din Europa) de Managementul Firmei la „Academia de Inalte Stiinte Comerciale”, intitulat ’’Studiul practic al intreprinderii comerciale si industriale’’.

In anul 1927 se infiinteaza IROM (Institutul Roman pentru organizarea stiintifica a Muncii) prin contributia lui V. Madgearu , G. Titeica, D. Gusti, Gh. Ionescu Sinesti,etc, ce publica periodic lucrari de specialitate ’’Buletin IROM’’si experimenteaza metode si tehnici de organizare a muncii in laboratoarele psiho-tehnice create in Valea Jiului, Bucuresti.



Dupa al doilea razboi mondial, timp de doua decenii are loc ignorarea stiintei Managementului. Dupa 1966 - ca urmare a crearii numeroaselor intreprinderi socialiste, si in contextul unei anumite deschideri de scurta durata a Romanei spre Occident s-au intreprins numeroase actiuni in domeniul conducerii si a organizarii. Astfel in 1967 au loc actiuni de organizare stiintifica la nivelul intregii economii; organizarea Centrului de perfectionare a pregatirii cadrelor de conducere; crearea compartimentelor de organizare din cadrul intreprinderii. In 1968 are loc infiintarea cabinetelor pentru problemele de organizare stiintifica a muncii; in 1971 - apare legea 11 cu privire la organizarea si conducerea unitatilor si a muncii socialiste; se introduce cursul de conducere a unitatii industriale in ASE ; in 1973 se infiinteaza Consiliul pentru problemele organizarii economico-sociale.

In concluzie in perioada anilor 1970-1989, se constata manifestarea tendintelor:

- difuzarea cunostintelor de management in intreprinderi asemanator cu tarile capitaliste dezvoltate;

- cursurile si cercetarile stiintifice in management erau influentate de doctrina comunista;

- ca urmare a mecanismului comunist, functionalitatea si eficienta sistemului de management a fost redusa;

- existenta unui decalaj intre tehnica si practica managementului din intreprinderi.

Dupa 1990 asistam la reconsiderarea conceptelor si instrumentarului de management in conformitate cu conditiile economiei de piata, in plan teoretic. In planul practicii, aceste schimbari sunt mai lente:

- -pozitia managerilor in organizatie este neclara, fapt ce a condus la multiple conflicte, greve ilegale,etc.:

-managerii tranzitiei nu au abilitatile necesare pentru asumarea riscurilor;

-se constata obedienta managerilor fata de structura administrativa.

In concluzie, „managerul tranzitiei este mai mult un gestionar al crizei decat o persoana –manager capabila sa solutioneze criza”.


Stiinta managementului si managementul stiintific

Exista diferenta intre Managementul Stiintific si Stiinta Managementului dupa cum se remarca in definitie. Marea majoritate a definitiilor stiintei Managementului se rezuma doar la definitia Managementului firmei. Peste jumatate din literatura mondiala este destinata firmei. Dupa O. Nicolescu, Managementul firmei reprezinta studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul firmei , in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza , a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa conduca la obtinerea si cresterea competitivitatii


MANAGEMENTUL STIINTIFIC

Definitie Ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de stiinta Management sunt operationalizate in practica sociala reprezinta Managementul Stiintific.

Stiinta managementului trebuie sa aduca solutii la diferitele probleme cu care sunt confruntate zilnic firmele, in obtinerea profitului. Practic Managementul Stiintific consta in munca de zi cu zi a conducatorilor care-si desfasoara activitatea la toate nivelurile ierarhice din firma. Nu tot ce fac managerii reprezinta Management Stiintific ci doar acea parte a muncii lor care se fundamenteaza pe punerea in practica a elementelor tehnico-metodologice furnizate de stiinta managementului.


TRASATURILE MANAGEMENTULUI STIINTIFIC

caracter creator - adaptarea instrumentelor, a metodologiei la conditii concrete ale fiecarei situatii;

diversitate si eterogenitate – acelasi principiu managerial este operationalizat in firme in nenumarate feluri;

caracter uman - datorita faptului ca acesta se manifesta integral prin deciziile si actiunile oamenilor.

In mod uzual, notiunii de management i se atribuie trei semnificatii :

Ø      o disciplina a carei particularitate este centrarea mijloacelor asupra activitatii de conducere;

Ø      o activitate specifica, o munca;

Ø      persoana sau grup de persoane investite cu autoritate, putere de decizie si alte atributii specifice conducatorilor.




PROCESELE DE MANAGEMENT SI RELATIILE DE MANAGEMENT


In cadrul unei firme, ansamblul proceselor de munca pot fi grupate in doua categorii de procese:

  1. Procese de executie: factorii de munca actioneaza nemijlocit asupra obiectului muncii cu ajutorul mijloacelor de munca;
  2. Procese de management: o parte din factorii de munca actioneaza asupra majoritatii resurselor umane ale firmei ( vezi functiunile si principiile managementului).

In functie de modul cum sunt concepute si exercitate atributele sale, procesul tipic de management se poate structura in trei faze sau etape principale:

a. Faza previzionala- anticiparea de modalitati, metode, solutii corespunzator evolutiei predeterminate a firmei respective. Ca rezultat al acestei faze sunt stabilirea obiectivelor si deciziile strategice si tactice.

b. Faza de operationalitate- organizarea, coordonarea si antrenarea personalului in realizarea cotidiana a obiectivelor cuprinse in planurile si prognozele intreprinderii(management operativ).

c. Faza de comensurare si interpretare a rezultatelor- consta in evaluarea rezultatelor si controlul indeplinirii obiectivelor propuse(management postoperativ).

Relatiile de management =raporturile care se stabilesc intre componentii unui sistem, precum si intre acestia si alte subsisteme, in procesele de management ale firmei.

Mentinerea unor bune relatii de management depinde foarte mult de manager, de lider, care trebuie sa motiveze personalul in obtinerea unor bune rezultate si sa aplaneze tensiunile

Michael Doyle vorbeste de implementarea unei ’’viziuni de cinci stele’’de catre lider in colectivitatea sa pentru a creste gradul de implicare al resurselor umane. Aceasta consta in indeplinirea de catre lider a sase roluri:

1.Managerul vine cu ideile de pornire;

2.Viziunea sa – intruchipeaza visul colectiv al organizatiei si nu pe al sau propriu. Managerul este martorul dorintei de evolutie a intregii organizatii;

3.Managerul suscita dorinta diferitelor parti participante de a le elabora in interior(proces de cooperare);

4.Managerul ramane in permanentaprezent si activ pe parcursul procesului de elaborare a planului si de executare a sa;

5.Transmiterea viziunii si celor care nu aufost implicati direct in proces.

Exista trei tipuri de relatii; de – autoritate; cooperare; control.


Functiilesi principiile managementului


Dupa Henry Fayol, cel care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management, acestea cuprind 5 functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonare si control. In societatea democratica si economia moderna de piata functia de comanda este echivalenta cu functia de antrenare.


Functia de previziune: trebuie sa raspunda la intrebarile: Ce trebuie? Ce poate fi realizat?

Cu ajutorul functiei de previziune se determina obiectivele firmei, resursele si mijloacele realizarii lor. Rezultatele previziunii sunt:

- Prognozele : acopera un orizont de minim 10 ani, nu sunt obligatorii, si se refera la aspectele generale cu valoare indicativa.

- Planurile: acopera perioade cuprinse intre1 luna si 5 ani; sunt detaliate; au caracter obligatoriu

- Programele: sunt pentru o saptamana, un schimb sau 1 ora; foarte detaliate, cu un grad mare de certitudine; se elaboreaza mai ales pentru activitatea de fabricatie si aprovizionare


2.. Functia de organizare: (cine, cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?) Prin intermediul acestei functii se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor (miscari, timp, operatii, formatii, sarcini); se grupeaza aceste procese pe posturi, formatii de munca, si compartimente; - se stabilesc atributiile personalului

Functia de organizare cuprinde 2 subdiviziuni principale:

1. organizarea de ansamblu a firmei concretizata in stabilirea structurii organizatorice si a sistemului informational.

2. organizarea principalelor componente ale intreprinderii: cercetare-dezvoltare, de personal (se folosesc diferite metode: analiza postului, a variabilelor organizationale, drumul critic, diagrama ASME, operagrama, organigrama, etc)


3. Functia de coordonare: armonizare deciziilor si actiunilor personalului firmei si ale subsistemelor sale:

Imbraca doua forme:

- coordonare bilaterala: manager – subordonat- pentru a se preintampina filtrajul si distorsiunea mesajelor transmise.

- coordonare multilaterala: manager – mai multi subordonati –se poate realiza sub forma sedintei.


4. Functia de antrenare: cuprinde toate stimulentele si mesajele prin care se obtine coparticiparea salariatilor.

- raspunde la intrebarea : De ce resursele umane participa la realizarea profitului?

- fundamentul functiei de antrenare il constituie sistemul de motivare a resurselor umane.


In functie de satisfactia personalului exista:

  1. motivarea pozitiva-amplifica satisfactiile persoanelor in procesul muncii;
  2. motivarea negativa- reduce satisfactia persoanelor (amenintare).



5. Functia de control-evaluare -consta in:

- masurarea rezultatelor;

- compararea rezultatelor cu obiectivele initiale;

- determinarea cauzelor care au generat abaterile;

- efectuarea corelatiilor necesare.

Raspunde la intrebarea;’’Cu ce rezultat s-a finalizat munca depusa?’’


Interdependenta functiilor managementului


PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI


A.     Principii generale- aplicate atat in stiinta managementului cat si in managementul stiintific.

  1. Principiul asigurarii concordantei dintre sistemul de management al firmei si caracterele mediului ambiant dat schimbarii in permanenta a parametrilor mediului inconjurator.
  2. Principiul managementului participativ: includerea in procesul de decizie a actionarilor, sindicatelor, clientii, furnizori, autoritati locale.
  3. Principiul motivarii tuturor factorilor implicati in activitatea firmei:

impartirea profitului

salarizare

sanctiuni penale

sanctiuni morale

  1. Principiul eficientei -  modelarea sistemului de management astfel incat acesta sa fie competitiv

B.     Principii specifice procesului de conducere

Principiul diviziunii muncii -conform caruia fiecare activitate trebuie descompusa in subactivitati componente si aplicate unui anumit numar de axecutanti .

Principiul centralizarii – descentralizarii - se refera la raportul care se stabileste intre mentinerea si delegarea autoritatii si a responsabilitatii de la conducator catre subalterni.

Principiul corelatiei responsabilitate- autoritate - conform caruia alocarea responsabilitatii pentru o anumita sarcina, trebuie insotita si de delegarea de autoritate.

Principiul ierarhiei - respectarea stricta a raportului manageri – subordonati de catre toti angajatii.

Principiul unitatii de comanda - un angajat trebuie sa primeasca dispozitii doar de la o singura persoana ierarhic superioara.

Principiul unitatii de actiune - actiunea trebuie desfasurata intr-un cadru organizat, conform unui program prestabilit si coordonat de catre o singura persoana autorizata.

Principiul ordinii

Principiul disciplinii

Principiul stabilitatii angajatilor -> de preferat angajati stabili

Principiul subordonarii interesului particular calui general

Principiul salarizarii –conform caruia salarizarea personalului trebuie sa se faca dupa rezultate







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact