Obiectul managementului public

OBIECTUL MANAGEMENTULUI PUBLIC

1.1. Concepte generale si caracteristicile de management public

Managementul public opereaza cu concepte fundamentale ale managementului general, la care se adauga particularitatile sectorului public. Prin urmare, pentru definirea managementului public este necesar a se relua definirea managementului.

In literatura de specialitate se intalnesc mai multe definitii ale managementului, ca de exemplu:

1) "Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizationale prin angajarea si implicarea celor patru functii principale: planificarea, organizarea, leading-ul (antrenarea si motivarea) si controlul[1]."

2) "Managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii[2]."

3) Wiliam Newman defineste managementul ca fiind "o importanta tehnica sociala de directionare, conducere si control a eforturilor unui grup social in vederea realizarii unui obiectiv comun[3]".

Managementul public are ca obiectiv principal satisfacerea interesului public prin intermediul serviciilor publ 636d36g ice.

Serviciile publice constituie domeniul de activitate al institutiilor publice, care ofera cadrul institutional care sa permita aplicarea cadrului legislativ (Legi, Hotarari de Guvern, Ordonante ale Guvernului, Ordine ale ministrilor, regulamente de organizare etc.).

Institutiile publice reprezinta organismele prin care statul isi exercita functiile si serviciile sale in domeniul economic, socio-cultural, de aparare, de siguranta publica, ordine publica.

Institutiile publice pot fi de importanta centrala, care cuprind Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul, ministerele si alte autoritati publice centrale, precum si institutiile din subordinea lor, si de importanta locala, care cuprind unitatile administrativ-teritoriale, consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, precum si institutiile publice subordonate acestora.

Totalitatea institutiilor publice determina sectorul (sistemul) public.

Managementul din sistemul (domeniul) public urmareste coordonarea si controlul serviciilor publice in raport cu obiectivele stabilite de fiecare institutie publica. De asemenea, urmareste sa stabileasca directiile strategice si pe termen scurt, mijloacele necesare atingerii obiectivelor, dar si motivarea membrilor institutiilor publice in realizarea obiectivelor stabilite.

Managementul public este in stransa corelatie cu activitatile desfasurate in sectorul public, in complexitatea si dinamica sa, precum si cu politicile adoptate si stabilite in cadrul sistemului.

Actualmente, mediul socio-politic foarte dinamic, in continua schimbare si transformare, isi exercita influenta asupra managementului public.

Managementul public este strans legat de schimbarile care au loc in societate, reflectand dinamismul din societatea contemporana. Din acest punct de vedere, managementul public, opereaza cu o serie de concepte generale, care pot fi impartite in trei categorii, si anume[4]:

1) concepte legate de modul de organizare  a sistemului public: obiective, resurse, proces managerial, optimizare.

Obiectivele managementului public se refera la misiunea si scopul fiecarei institutii publice din cadrul sistemului.

Resursele reprezinta nevoile materiale, financiare si umane necesare atingerii obiectivului stabilit.

Procesul managerial consta in modalitatea de transformare a resurselor in vederea atingerii obiectivelor stabilite.

Optimizarea rezulta din dorinta de a realiza cat mai bine procesul managerial, astfel incat resursele sa fie utilizate optim, ducand chiar la modificarea obiectivelor, resurselor si procesului managerial.

2) concepte legate de functionarea sistemului public: autonomie, adaptabilitate, organizare, plan, planificare si incluziune.

Autonomia consta in capacitatea sistemului de a se conduce singur, cu respectarea normelor si legilor in vigoare.

Adaptabilitatea consta in capacitatea sistemului de a-si pastra stabilitatea, tinand cont de influentele mediului exterior.

Organizarea se refera la structura interna a sistemului, care se stabileste pentru a determina o buna functionare a sistemului.

Planul este instrumentul prin care se urmareste realizarea obiectivelor stabilite.

Planificarea este activitatea prin care se stabilesc termenele si mijloacele de realizare a obiectivelor.

Incluziunea consta in capacitatea sistemului, ca sistem deschis, de a se integra in structuri mai largi, cum ar fi integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.

3) concepte legate de conducerea sistemului: informatia, verificarea, decizia si controlul.

Informatia consta in culegerea si prelucrarea datelor necesare procesului de management in atingerea obiectivelor. Datele culese sunt organizate intr-o baza de date si se supun analizei, in vederea identificarii variantei optime de actionare.

Verificarea este operatia prin care se constata daca modelele si procedurile alese in procesul de management corespund cu realitatea si cu obiectivele stabilite.

Decizia consta in alegerea uneia dintre variante, care se considera a fi optima pentru realizarea obiectivelor.

Controlul urmareste indeplinirea obiectivelor ca urmare a deciziilor luate. Controlul se realizeaza in toate fazele procesului de management.

Un rol important in eficientizarea managementului il are managerul. Pentru a fi eficient, managerul trebuie sa-si dezvolte aptitudinile in:

elaborarea si selectarea informatiilor, care trebuie sa fie utile si credibile;

dezvoltarea rationamentului logic si analiza judicioasa a fenomenelor manageriale;

perfectionarea colaborarii si comunicarii cu personalul;

dezvoltarea capacitatii de a gandi economic si social;

cunoasterea si recunoasterea propriei valori si capacitatea de a munci in echipa;

dezvoltarea capacitatii de a stabili si comunica obiective, de a finaliza realizarea lor.

Aptitudinile manageriale se formeaza si se dezvolta ca urmare a cunostintelor si experientei proprii, dar si prin motivare.

Managerul trebuie sa lucreze in echipa si sa aiba aptitudinea de a preveni sau stopa situatiile conflictuale.

Pentru a fi eficient, managerul din administratia publica trebuie sa depisteze la timp cauzele unui potential conflict, sa stabilesca precis sarcinile fiecarui salariat, sa foloseasca criterii de promovare si competenta profesionala, sa stimuleze dorinta de perfectionare, sa stimuleze creativitatea individuala sau de grup. In acest fel, managerul va dobandi autoritatea necesara si respectul membrilor institutiei, creand un climat de munca propice realizarii obiectivelor stabilite.

1.2. Delimitari si clarificari cu privire la stat si administratia publica

Managementul public opereaza cu concepte si abordari fundamentale legate de sistemul public, de particularitatile serviciilor publice din administratia publica centrala si locala, de particularitatile institutiilor publice din domeniul economic, socio-cultural, de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Din acest punct de vedere se impune delimitarea si clarificarea notiunilor de "stat", "puteri ale statului", "administratie publica", "organele administratiei publice".

Statul, in sens larg, consta in colectivitatea umana cu o istorie comuna, cu un teritoriu bine delimitat, cu legi proprii, cu un sistem de guvernare propriu si un sistem propriu de aparare a frontierelor, de siguranta nationala si ordine publica, de dezvoltare a relatiilor internationale, alegerea reprezentantilor.

In sens restrans, statul cuprinde ansamblul organizatiilor prin care isi exercita puterea si functiile sale.

Alaturi de partidele politice si societatea civila, statul formeaza un sistem complex, care urmareste rezolvarea intereselor generale ale societatii.

Prin intermediul statului se exercita puterile politice.

In Romania, puterile politice sunt:

1) puterea legislativa, care se exercita de catre Parlament, prin intermediul celor doua camere: Senat si Camera Deputatilor;

2) puterea executiva, exercitata de Presedinte, Guvern si celelalte autoritati ale administratiei publice;

3) puterea judecatoreasca, exercitata de instantele judecatoresti.

Romania este un stat democratic, parlamentar si semiprezidential, caracterizat prin principiul separatiei si echilibrul puterilor in stat. Cele trei puteri sunt in echilibru, ceea ce inseamna ca niciuna dintre ele nu o domina pe cealalta, intre ele existand relatii de colaborare pentru buna functionare a statului.

Pentru intelegerea corecta si completa a notiunii de "stat" se impune si clarificarea notiunilor de "administratie", "administratie publica" si "autoritate publica".

Administratia, in sens larg, poate fi definita ca fiind activitatea unui grup care coopereaza pentru realizarea unui obiectiv.

In sens restrans, administratia se refera la acele modele si proceduri prin care membrii unui grup sunt convinsi sa coopereze si sa-si coordoneze eforturile pentru realizarea unui obiectiv. Acest sens restrans al administratiei este specific comportamentului si cooperarii umane in cadrul unei organizatii. Prin urmare, persoanele angajate intr-o activitate de cooperare cu alte persoane pentru atingerea unui obiectiv sunt angajate intr-o administratie. Administratia se preocupa de gasirea metodelor de lucru pentru ca oamenii din grup sa coopereze intre ei pentru indeplinirea sarcinilor, modul de organizare a activitatii lor, de impartire a sarcinilor intre ei, a rolului fiecaruia si cum sa isi indeplineasca acest rol, cum sa isi coordoneze eforturile unul cu celalalt.

In societatea moderna, activitatea comuna se desfasoara in cadrul unei organizatii oficiale, care consta intr-un sistem planificat de eforturi comune, in care fiecare participant are un rol bine definit si sarcini sau atributii de indeplinit pentru atingerea obiectivelor organizationale stabilite.

Factorul cheie in intregul proces este colaborarea intre persoanele angajate in aceasta activitate.

Administratia publica cuprinde ansamblul institutiilor care asigura elaborarea, executarea si aplicarea legilor.

Elaborarea legilor se face prin intermediul Parlamentului, care asigura puterea legislativa a statului.

Executarea si aplicarea legilor se face prin intermediul institutiilor care asigura puterea executiva a statului.

Identificarea si rezolvarea abaterilor de la legile in vigoare se asigura prin intermediul institutiilor care asigura puterea judecatoreasca a statului.

Intre administratia publica si cea privata exista asemanari si deosebiri.

Asemanarile dintre problemele administrative din organizatiile publice si cele private pot fi observate cu usurinta atunci cand o organizatie privata este preluata de Guvern. Patrimoniul organizatiei va fi acelasi, angajatii vor indeplini aceleasi sarcini, iar personalul de conducere va fi aproximativ aceleasi. Daca s-ar produce modificari de personal dupa preluare, se poate spune ca si proprietarii privati ar fi putut face aceleasi modificari. De asemenea, se poate spune ca atat in administratia publica, cat si in cea privata, sunt necesare aceleasi abilitati in rezolvarea sarcinilor.

Totusi exista si anumite diferente, mai ales de ordin cantitativ decat calitativ. Spre exemplu, atat activitatile organizatiilor publice, cat si a celor private se bazeaza pe legi. Cu toate acestea, atributiile si responsabilitatile personalului din organizatiile publice, de obicei, sunt descrise mult mai detaliat in legislatie decat cele din domeniul privat, existand mult mai multe posibilitati ca personalul din organizatiile publice sa fie tras la raspundere in fata organelor judecatoresti, in legatura cu modul de indeplinire a sarcinilor. Astfel, o achizitie publica trebuie sa respecte o serie de conditii legale privind anuntarea licitatiilor, acordarea contractului licitantului care ofera cele mai avantajoase conditii, autorizarea cheltuielilor etc., in timp ce in cazul unei organizatii private, aceasta poate autoriza angajatii sa achizitioneze in numele sau, indeplinind proceduri stabilite de managementul de varf al organizatiei respective.

Managementul privat beneficiaza de mai multa libertate in alegerea procedurilor de urmat, care sa fie benefice pentru organizatia sa. Managementul privat isi urmareste predominant interesele personale, in timp ce managementul public trebuie sa serveasca interesul public.

Pe de alta parte, exista perceptia ca administratia publica este ineficienta si corupta. Cu toate acestea, societatea moderna are nevoie de activitati si servicii publice.

Eficienta activitatilor publice poate fi influentata de platitorii de impozite.

Parlamentul, ca institutie formata din reprezentanti alesi, constituind legislativul tarii, concepe politicile, pe care administratia publica le pune in aplicare.

Pentru ca administratia publica sa fie eficienta trebuie incredintata unor functionari publici, selectionati dupa criterii de competenta. Functionarii publici nu ar trebui sa fie responsabili politic, ci numai pentru aplicarea politicilor in mod eficient, deci fara irosirea fondurilor publice. Majoritatea teoriilor si principiilor managementului public au la baza criteriul eficientei.

Existanta organizatiilor publice este determinata si de alte necesitati umane.

O sarcina pe care organizatiile private nu o au este aceea de colectare a veniturilor prin impozitare.

O alta activitate o reprezinta serviciile de sanatate publica, care nu pot fi incredintate personelor particulare sa decida asupra protectiei impotriva bolilor transmisibile. Perceperea impozitelor face posibila efectuarea serviciilor sanitare in beneficiul tututor, ca de exemplu vaccinarea obligatorie sau carantina, pentru a impiedica raspandirea bolilor transmisibile.

Alte servicii publice sunt cele din domeniul economic, cum ar fi apa, gazele, electricitatea etc., pentru care se percep impozite si taxe.

Alte servicii publice sunt cele de invatamant, aparare, ordine publica, siguranta nationala etc., care au ca obiectiv principal rezolvarea problemelor comunitatii.

Constitutia Romaniei opereaza cu notiunea de autoritate publica.

Autoritatea publica reprezinta "colectivul organizat de oameni care exercita prerogativele de putere publica fie intr-o activitate statala, fie intr-o activitate din administratia locala autonoma"[5].

Denumirea de "autoritati publice" se utilizeaza si pentru functionarii publici care intra in contact nemijlocit cu cetateanul[6].

Organele administratiei publice reprezinta structuri organizationale cu personalitate de drept public, care actioneaza din oficiu pentru executarea legii sau pentru prestarea serviciilor publice, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului[7].

Structura organizatorica, politica si administrativa a Romaniei este urmatoarea:

Parlamentul compus din doua camere:

- Senat

- Camera Deputatilor;

Organele supreme ale administratiei de stat

- Presedintele si administratia prezidentiala;

- Guvernul si aparatul sau de lucru;

Administratia centrala de specialitate

- Ministerele;

- Autoritatile subordonate ministerelor;

- Autoritatile autonome;

Administratia teritoriala de stat

- Prefectul;

- Comisia judeteana consultativa;

- Comitetul operativ-consultativ;

- Serviciile deconcentrate ale administratiei publice centrale in teritoriu;

Administratia judeteana

- Consiliul judetean;

- Presedintele consiliului judetean;

- Secretarul general al judetului;

Administratia locala

- Consiliul local;

- Primarul;

- Secretarul;

- Aparatul propriu de specialitate;

- Serviciile publice locale.

1.3. Administratia publica - domeniul de aplicare a managementului public

Asa cum s-a mai aratat anterior, administratia publica cuprinde ansamblul organizatiilor cu personalitate de drept public, care reprezinta si apara interesul public. Capacitatea de drept public, care se impune celui particular, se fundamenteaza pe prerogativele care rezulta din Constitutie si din legile organice. In virtutea acestei capacitati, institutiile administrative emit acte de autoritate, care se executa din oficiu sau apeland la masuri de constrangere, sanctiuni sau executie silita.

Puterea publica consta in drepturi speciale de care dispune o institutie administrativa prin care se duc la indeplinire prevederile legale, precum si prestarea de servicii publice in limitele legii. Puterea publica presupune si contenciosul admninistrativ si aplicarea sanctiunilor penale stabilite de instantele judecatoresti prin hotarari definitive.

Procesul de management in administratia publica, pentru indeplinirea legilor, presupune procese de pregatire a executarii actelor normative prin emiterea de hotarari, circulare, instructiuni de la Guvern, precum si procese de executie prin emiterea de acte unilaterale, incheierea de contracte, efectuarea de operatii materiale.

Pentru eficientizarea administratiei publice, managementul public urmareste cresterea calitatii serviciilor publice oferite de institutiile publice conduse conform unor principii riguroase desprinse din lege.

Deciziile administrative se fundamenteaza pe judecati de valoare, iar calitatea serviciilor depinde si de sumele prevazute prin bugetele aprobate de partidele politice aflate la guvernare.

Scopul managementului public in institutiile administratiei publice este satisfacerea nevoilor generale, fara a se urmari obtinerea unui profit, asa cum se intampla in organizatiile private. Satisfacerea intereselor generale constituie domeniul managementului in administratia publica.

Continutul serviciilor publice este influentat de puterea politica. El variaza in functie de evolutia societatii, de politicile stabilite de legislatori si de oficialii alesi, dar obiectivul managementului public ramane acelasi: executarea eficienta a acestor politici.

Intre adminitratia publica si politica exista o stransa legatura, interconditionandu-se reciproc. Administratia publica transpune in practica deciziile politice, dar si managementul administratiei publice influenteaza politica.

Serviciul public reprezinta ansamblu de activitati organizate si autorizate de administratia publica pentru satisfacerea nevoilor sociale in interes public.

Managementul public urmareste rezolvarea acestor nevoi sociale, la un moment dat, ceea ce presupune ca puterea politica sa valorizeze aceste nevoi si sa adopte un cadru legislativ adecvat.

Avand in vedere complexitatea si diversitatea nevoilor sociale s-a constatat ca ele nu pot fi satisfacute doar de serviciile publice ale institutiilor administrative, aparand necesitatea de a oferi servicii publice si de catre organizatii private. Serviciile publice oferite de catre organizatiile private trebuie insa sa functioneze prin autorizarea de catre institutiile administrative.

Serviciile publice au la baza decizii ale managementului public si un cadru legislativ corespunzator elaborat si controlat de autoritatea publica.

In acest sens, serviciile publice trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:

sa satisfaca o necesitate de interes public;

sa fie intr-un raport juridic permanent cu administratia care le-a infiintat si care le conduce;

sa furnizeze bunuri si/sau servicii de interes public;

sa fie supuse unor norme si principii de drept public, care le diferentiaza de serviciile organizatiilor private.

Clasificarea serviciilor publice[8]

Serviciile publice pot fi clasificate dupa mai multe criterii, si anume:

1) Dupa criteriul juridic, serviciile publice pot fi:

servicii publice administrative;

servicii publice industriale si comerciale.

Serviciile publice administrative constau in activitatea sau ansamblul de activitati prin care institutiile administratiei publice actioneaza intr-un cadru legislativ bine determinat pentru satisfacerea interesului public.

Serviciile publice industriale si comerciale pot fi oferite de organizatii publice sau private cu caracter industrial si comerciale.

2) Dupa modul de cooperare la satisfacerea interesului public, serviciile publice pot fi:

servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate persoane din afara si care au drept scop satisfacerea directa si individuala a particularilor, ca de exemplu: invatamant, sport, cultura si servicii administrative. Ele pot fi:

a)          stabilimente publice;

b)          stabilimente de utilitate publica.

Stabilimentul public este un serviciu oferit de o institutie publica care dispune de un patrimoniu propriu si se constituie ca un procedeu, ca o tehnica, cu scopul de a realiza o mai buna satisfacere a interesului public. Stabilimentele publice pot fi nationale, judetene sau comunale, care primesc donatii din partea particularilor, colectivitatilor publice, cu scopul de a realiza unele obiective caritabile, culturale si pot pastra venituri provenind din activitatile lor, ca de exemplu: spitale, scoli, universitati etc.

Stabilimentele de utilitate publica sunt institutii create din initiativa particulara, cu fonduri private, dar fara scop lucrativ, pentru satisfacerea unui interes public, ca de exemplu: universitati private, clinici private, teatre particulare etc.

servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte persoane si fara ca beneficiarul sa intre in contact cu serviciul respectiv. In acest caz clientul este utilizator, nu beneficiar, ca de exemplu: intretinerea retelei de drumuri;

servicii publice la realizarea carora sunt implicate persoane din randul cetatenilor si destinate intregii colectivitati umane, fara ca indivizii sa cunoasca, in mod individual, rezultatul, ca de exemplu: apararea nationala, serviciul diplomatic etc.

3) Dupa nivelul la care se realizeaza, serviciile publice pot fi:

servicii publice nationale;

servicii publice locale.

Serviciile publice nationale sunt cele care se adreseaza ansamblului colectivitatilor nationale, iar serviciile de interes local se adreseaza colectivitatilor la nivel de judet, oras, comuna etc.

4) Dupa forma de proprietate, serviciile publice pot fi:

servicii publice monopolizate, oferite doar de institutiile administrative care detin si monopolul asupra activitatilor respective;

servicii publice realizate de agenti economici publici si/sau privati. Aceasta categorie de servicii sunt oferite atat de institutii publice, cat si de organizatii private.

Administratia publica intr-un stat este organizata pe principiul descentralizarii administrative, care imbraca doua forme:

v     descentralizarea teritoriala;

v     descentralizarea pe servicii.

Descentralizarea teritoriala se refera la impartirea statului in circumscriptii administrative in care functioneaza autoritati administrative locale, organizate pe principiul autonomiei locale.

Descentralizarea pe servicii se refera la serviciile publice autonome, scoase din competenta administratiei publice centrale sau locale. Prin urmare, ele au un anumit grad de independenta fata de organele administrative din competenta carora s-au desprins. Deci, descentralizarea pe servicii nu se refera la o grupa de servicii de interes local, care sunt in competenta autoritatilor locale.

Se poate concluziona ca serviciile publice reprezinta mijloacele prin care administratia publica isi desfasoara activitatea. Ele constau in organisme administrative, create de stat, judet sau comuna, cu competente si puteri determinate, inzestrate cu mijloace financiare din bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale sau bugetele administratiei publice locale, puse la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu nevoile cu caracter general.

A. Teodorescu[9] considera ca serviciile publice se intalnesc pretutindeni unde este o activitate de stat, functia executiva a statului se exercita prin servicii publice, iar totalitatea serviciilor publice constituie administratia.

Sensul notiunii de serviciu public este acela de activitate organizata de organele administratiei publice locale (comunale, orasenesti, municipale si judetene) cu scopul satisfacerii permanente a interesului general.

Acest sens este limitat, necuprinzand serviciile de interes national.

Serviciile publice ale administratiei publice locale pot fi obligatorii si facultative[10].

Serviciile obligatorii sunt cele destinate bunei desfasurari a administratiei publice teritoriale, ca de exemplu serviciile de stare civila si autoritatea tutelara, pentru a caror organizare si functionare exista reglementari legale.

Serviciile facultative au la baza reglementari la nivel local si depind de mijloacele financiare de care dispune unitatea administrativ-teritoriala. Din aceasta categorie fac parte serviciile descentralizate girate de regiile autonome si societatile comerciale, cum sunt serviciile publice de gospodarie comunala. Acestea se desfasoara sub autoritatea administratiei publice locale, avand drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica, prin care se asigura: alimentarea cu apa, canalizarea si epurarea apelor uzuale si pluviale, salubrizarea localitatilor, alimentarea cu energie termica, transportul public local, administrarea fondului locativ public, administrarea domeniului public.

Organizarea serviciilor publice de gospodarire comunala se realizeaza cu respectarea urmatoarelor principii: principiul dezvoltarii durabile, principiului autonomiei locale, principiul descentralizarii serviciilor publice, principiul responsabilitatii si legalitatii, principiul participarii si consultarii cetatenilor, principiul parteneriatului, principiul corelarii cerintelor cu resursele, principiul protectiei si conservarii mediului natural si construit, principiul administrarii eficiente a bunurilor din proprietatea publica a unitatilor teritoriale, principiul asigurarii mediului concurential, principiul liberului acces la informatii privind serviciile publice[11].

Serviciile de gospodarire comunala trebuie sa urmareasca satisfacerea cantitativa si calitativa a nevoilor utilizatorilor, in conditii de rentabilitate si eficienta economica.

1.4. Definitia si caracteristicile obiectului managementului public

Managementul public presupune o problematica deosebita, care, pentru a putea fi solutionata, trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

elementele managementului general se regasesc in administratia publica, cu toate dimensiunile si functiile pe care le indeplinesc in oricare alt domeniu de activitate;

exercitarea managementului public se face la fel ca in oricare alt domeniu al vietii sociale, intr-un mediu social-politic aflat in continua miscare si schimbare, din ce in ce mai accelerata;

exercitarea managementului public in conditiile cresterii complexitatii vietii sociale si al fenomenului globalizarii;

delimitarea si clarificarea notiunilor de management public, lideritate, administratie publica, guvernare institutionala.

Managementul public consta, in principal, in coordonarea si controlarea serviciilor publice pentru a le face eficace si eficiente in raport cu obiectivele lor, in timp ce lideritatea se refera la schimbare, pe care trebuie sa o stapaneasca, sa-i stabileasca directiile, sa asigure mijloacele necesare si sa motiveze membrii organizatiei in vederea schimbarii.

Guvernarea institutionala indica pe cei care conduc.

Administratia urmareste transpunerea in practica a politicilor adoptate.

Din cele prezentate se poate concluziona ca managementul coordoneaza si controleaza, liderii orienteaza si "entuziasmeaza", iar administratia - serveste[12].

Managementul general, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, isi gaseste aplicabilitate si in domeniul administratiei publice, la fel ca si in celelalte domenii de activitate, elementele si functiile sale fiind aceleasi.

Prin urmare, si in administratia publica, managementul urmareste coordonarea resurselor umane, informationale si financiare in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Problematica managementului public trebuie studiat si analizatat in contextul unui mediu social si politic foarte dinamic, ridicand probleme permanente privind finantarea, continutul, calitatea si eficienta acestui domeniu de activitate.

Managementul public este influentat in mare masura de cultura nationala si de birocratie.

Birocratia presupune numarul functionarilor publici care activeaza in administratia publica.

In ultimul timp se constata o crestere a birocratiei atat la nivel national, cat si la nivel local.

Cresterea birocratiei se datoreaza atat progresului stiintei si tehnologiei, cat si interventiei statului in economie, pentru protejarea pietelor, prin agentii administrative. Programele guvernamentale pentru combaterea saraciei si rezolvarea problemelor sociale conduc la aparitia unor noi autoritati publice, care determina cresterea democratiei.

Tendinta activitatii managerilor din administratia publica este orientata catre client si catre schimbare, ceea ce presupune utilizarea metodelor si tehnicilor moderne de conducere si organizare.

Managementul public are ca obiectiv principal satisfacerea intereselor sociale. Sectorul public al unei natiuni consta in administratia publica centrala si locala, precum si toate organizatiile publice care presteaza servicii in interesul general al societatii.

Managementul public se refera la metodologia de realizare a programelor administratiei publice, alocarea resurselor materiale, financiare si umane, evaluarea si controlul activitatilor administratiei publice. In acest sens, managementul public vizeaza aspecte privind sistemul de management in institutiile publice, resursele materiale, financiare si umane, eficacitatea si eficienta activitatii lor pentru realizarea obiectivelor.

Managementul public vizeaza, de asemenea, metodele si tehnicile manageriale utilizate de managerii institutiilor publice, precum si functiile managementului, cu particularitatile lor din acest domeniu.

Managementul public are ca obiectiv satisfacerea interesului public prin realizarea serviciilor publice. Pentru a realiza acest lucru este necesar a se realiza un cadru institutional care sa permita aplicarea legislatiei in vigoare (Legi, Hotarari de Guvern, Ordonante ale Guvernului, Ordine ale ministrilor, regulamente de organizare etc.).

Procesul de management in sectorul public presupune si existenta relatiilor de management din institutiile publice, care constau in raporturile din sistemul administrativ.

Intre managementul public si administratia publica exista stranse interdependente. Astfel, administratia publica asigura realizarea puterii de stat si a organizatiilor administrativ-teritoriale, prin conducerea lor pe baza principiilor generale ale managementului public.

Domeniile de interes in administratia publica sunt:

organizarea structurilor administratiei publice;

psihologia comportamentului administrativ;

relatia dintre politica si administratia publica si rolul administratiei publice in politica.

Toate aceste aspecte trebuie privite impreuna.

Toate cele prezentate anterior pot conduce la urmatoarea definitie a obiectului managementului public:

Managementul public are ca obiect cunoasterea proceselor si relatiilor de management din admininistratia publica, prin elaborarea de principii si legitati, urmarind perfectionarea continua a organizarii si functionarii structurilor administrative cu scopul realizarii unor servicii publice eficiente, in concordanta cu nevoile sociale generale si satisfacerii interesului public.

Definitia obiectivului managementului public poate fi prezentata schematic astfel:

Fig.1- Definitia obiectului managementului public

Caracteristicile obiectului managementului public decurg din definitia acestuia.

O prima caracteristica o reprezinta continutul managementului public, care consta in cunoasterea proceselor si relatiilor din administratia publica, in baza carora emite principii si legitati de organizare si functionare a acesteia.

A doua caracteristica consta in activitatea de perfectionare a organizarii si functionarii structurilor administrative pentru atingerea obiectivelor stabilite, tinand cont de dinamica mediului exterior, a schimbarilor si transformarilor care au loc in societate si care determina schimbarea permanenta a intereselor generale.

A treia caracteristica o reprezinta scopul managementului public, adica satisfacerea interesului public, prin eficientizarea serviciilor publice si urmarirea realizarii unei concordante intre nevoile sociale si serviciile publice oferite.

Intrebari de control

1. Enumerati si definiti conceptele cu care opereaza managementul public legate de modul de organizare a sistemului public;

2. Enumerati si definiti conceptele cu care opereaza managementul public legate de functionarea sistemului public;

3. Enumerati si definiti conceptele cu care opereaza managementul public legate de conducerea sistemului public;

4. Care sunt aptitudinile pe care trebuie sa le posede managerul pentru a fi eficient?

5. Definiti conceptul de "stat";

6. Ce este "administratia" si "administratia publica"; asemanari si deosebiri;

7. Definiti autoritatea publica si organele administratiei publice;

8. Prezentati structura, politica si administrativa a Romaniei;

9. Prezentati serviciile publice si caracteristicile lor;

10. Clasificati serviciile publice:

a) dupa criteriul juridic;

b) dupa modul de cooperare la satisfacerea interesului public;

c) dupa nivelul la care se realizeaza;

d) dupa forma de proprietate;

11. Definiti managementul public;

12. Definiti obiectul managementului public si prezentati caracteristicile lui.