StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management public
Trimite articolul prin email Sistemul politic : Management public Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Sistemul politic



Sistemul politic


Cadrul institutional si sistemul politic






Orice sistem se administreaza prin institutii.

Institutiile in sens larg, sociologic, sunt unitatea imediat superioara individului. In sensul restrans, pe care-l abordam aici institutia este acea grupare de indivizi constituita in jurul unui scop. In speta, institutiile dezvoltarii a 444c29e u ca scop, dezvoltarea. Conceptul de institutie a dezvoltarii locale, include deopotriva entitatile de nivel local sau national, unitatea de gestiune de proiect, de intreprinderi publice si parapublice, agentii executive la nivel central. O institutie poate apartine sectorului productiv, public sau privat, dar poate releva si functii administrative ale guvernului. Fiind piese determinante pentru sistemul social, este logic ca dezvoltarea sistemului este strans legata de dezvoltarea institutionala. |

Dezvoltarea institutionala este, in mod esential, mijlocul prin care institutiile devin apte sa mobilizeze, de o maniera eficace, resursele umane isi financiare disponibile. Literatura de

specialitate lucreaza cu notiuni foarte diferite referitoare la acest concept (intarirea institutiilor,

gestiunea sectorului public, administratie dezvoltare etc.).

Chestiunea esentiala este de a sti cum sa mobilizezi eficient resursele unei tari sau unei regiuni, asa incat, toti factorii sa concureze la procesul dezvoltarii.

Dezvoltarea institutionala presupune, in primul rand, sistemele de gestiune, schimbarile

institutionale, planificarea, programarea, gestiunea financiara, politica de resurse umane, bugetarea, contabilitatea, auditul, etc.


Sistemul politic si decizional


Sistemul politic este totalitatea institutiilor publice cu rol in mersul vietii sociale si economice a unei comunitati dar si a relatiilor ce se stabilesc intre acestea pe de-o parte sl intre institutii si indivizi pe de alta parte.

Exista interactiuni, dar si contradictii intre actiunile institutiilor politice si actiunile institutiilor economice si sociale ale comunitatii. Din bun simt, trebuie recunoscut ca nu se poate da o coerenta perfecta acestui sistem.

Prin urmare, obiectivul dezvoltarii economice locale nu poate fi decat constituirea unui model capabil sa identifice elemente sau variabilele acestuisistem complex asigurand o articulare functionala a activitatilor si fluxurilor materiale si informationale din sistem.

Sistemul politic este unul complex, dar putem vorbi chiar de mai multe nivele de complexitate. Marius Profiroiu identifica urmatoarele nivele de complexitate:


- nivelul 1 sistemul politic este identificabil, adica se poate diferentia de mediu. Astfel, in cadrul unei comunitati locale exista urmatoarele subsisteme: subsistemul ambiental; subsistemul economic, subsistemul biosocial, subsistemul cultural si subsistemul politic. Din aceasta perspectiva, sistemul sau subsistemul politic se defineste ca ansamblul instantelor al caror rol consta in luarea deciziilor care privesc ansamblul colectivitatii.

Aceste instante sunt animate de actori, ce trebuie sa recepteze cererile sa propuna solutii, sa mobilizeze resurse.

In general, sistemul politic local este un sistem de actiune a carui miza este puterea si asigura o anumita mediere intre comunitatea locala si istoria sa. Institutiile politice dau nastere in timp unui proces de transformare a colectivitatilor locale.

- nivelul 2 : sistemul politic este activ, adica mobilizeaza resurse (intrari) si produce satisfactori (iesiri).

- nivelul 3 : sistemul politic se informeaza si este capabil de autoreglare. Pentru autoreglare sistemul politic local produce in circuitele sale informatii, sisteme de simboluri, etc.

- nivelul 4: sistemul politic decide asupra propriului comportament, ceea ce inseamna ca

trateaza informatii si elaboreaza decizii. Din acest punct de vedere sistemul politic se imparte in



subsistemul de decizii si subsistemul de actiuni.

nivelul : sistemul politic arhiveaza informatii, are capacitate de memorare, stocheaza in

memorie si prin aceasta dobandeste experienta care o foloseste in functia de decizie.

- nivelul 6: sistemul politic coordoneaza deciziile de actiune. Deciziile sistemului politic pot fi

mai mult sau mai putin compatibile, ceea ce necesita o coordonare cronologica si recurgerea la

procese de arbitraj.

- nivelul : sistemul politic isi imagineaza si concepe noi decizii posibile. Pentru aceasta are nevoie de un sistem de imaginatie. In anumite cazuri, imaginatia devine o problema supravietuire, deoarece mediul se schimba, nevoile evolueaza, la fel ca si  cererile cetatenilor.

- nivelul 8: sistemul politic se finalizeaza. Sistemul politic, ca toate sistemele dotate cu autonomie este capabil sa decida. A se finaliza inseamna a putea reveni asupra deciziilor sale.

Incepand cu aceste opt nivele, se poate considera ca sistemul politic local este dotat cu un anumit mod de organizare, altfel spus, este un sistem de actiuni ireversibile, recursive pe care putem incerca sa le modelam. Un sistem politic local are vocatia de a creste ordinea in cadrul comunitatilor locale. Crescand ordinea, creste si complexitatea.

Un alt element important este modul cum functioneaza efectiv acest sistem politic local. Un factor determinant al acestui sistem este decizia.

Decizia este cea care pune in miscare tot sistemul si care asigura efectiv functionarea lui. Decizia este doar capatul unui proces, este partea finala si manifestarea efectiva a acestuia. In plus, orice decizie se raporteaza la o problema, ea este raspunsul la un anume fel de manifestare in societate ce trebuie schimbat sau imbunatatit.

Deciziile coagulate pe una sau mai multe probleme alcatuiesc ceea ce s-ar putea numi politica publica.

O politica publica se poate defini ca un ansamblu de actiuni ale institutiilor guvernamentale (in sens larg), in fata unei probleme specifice competentelor sale In acest sens, politica defineste un cadru general in care se integreaza un ansamblu de activitati care se pot exprima in mai multe forme (de ex. se poate vorbi de politica de sanatate, de locuinte, de securitate,etc.)

Profesorul H. Simon imparte procesul de decizionare in faze. Modelul elaborat de Simon

cuprinde trei faze obligatorii:

- faza de intelegere a situatiei sau de diagnostic, presupune identificarea in cadru! mediului a

factorilor, proceselor si stimulilor esentiali, care converg catre identificarea problemei. Se face prin raportarea situatiei percepute la situatia urmarita, proiectata sau dorita in realitate.

- faza de modelare a sistemului de conceptie, consta in organizarea informatiilor, in modelarea

acestora, in scopul elaborarii diverselor solutii posibile.

Ca urmare, ea reprezinta procesul sau procesele prin care sistemul concepe planurile de actiune si a strategiilor posibile prin intermediul carora se proiecteaza sau se rezolva problema sau problemele formulate in prima faza. Acest proces de concepere duce la doua tipuri de sisteme de actiune:

  • sistemul algoritmic ce presupune constituirea unui rationament care va duce la determinarea unei solutii optime;
  • sistemul euristic, care are in vedere constituirea unui rationament prin care se presupune ca se va ajunge la o solutie satisfacatoare, dar asupra careia nu exista nici o certitudine.

In plus, aceste solutii pot fi cautate prin rationamente iterative, prin fractionarea obiectivelor, adica prin fixarea unor obiective intermediare. H. Simon afirma ca, in sistemul politico-administrativ, actorii prefera sa utilizeze rationamente euristice, decat pe cele algoritmice, deoarece acestea din urma, presupun un cost excesiv de mare, ca urmare a necesitatii de a acumula un volum foarte mare de informatii.



- faza de alegere sau sistemul de selectie a solutiilor, in aceasta faza trebuie sa se aleaga una

solutiilor retinute drept pertinente. Aceasta faza necesita luarea in considerare a parametrilor tehnici, administrativi, juridici si financiari. In aceasta faza are loc si luarea deciziei, momentul

culminant ai unei politici. Decizia presupune putere, deoarece afecteaza interese: pentru unii

implica beneficii, pentru altii se traduce in obligatii sau costuri.

Totodata decizia presupune si legitimitate in actiune. A decide se poate traduce in multe feluri: a opta, a rezolva, actiona, etc. Exista decizii luate in baza unei rationalitati absolute, obtinute prin calcule de optimizare, acolo unde pot fi identificate si comensurate toate variabilele; si decizii luate pe baza de rationalitate limitata, acolo unde nu se pot sti toate necunoscutele si unde se alege in mod subiectiv varianta cea mai satisfacatoare sau cea mai putin nesatisfacatoare.

- faza de executie reprezinta concretizarea fazei de programare. In cadrul ei, deciziile luate devin executorii si obiectivele anterior stabilite sunt duse la capat.

In mod traditional faza de decizie si cea de executie sunt complet separate precum politica este complet separata de administratie. Complexitatea politicilor publice, in special a celor sociale, face ca executia perfecta sa fie imposibila.

- faza de evaluare a rezultatelor si a procedurilor urmate. Rolul acestei faze este acela de autoreglare si auto-corectie, chiar de auto-transformare a sistemului politic local in planul

structurilor si procedurilor. Aceasta se produce, mai ales, atunci cand rezultatele obtinute sunt

diferite de cele dorite. Aceasta faza se poate incheia cu o refinalizare a sistemului. Evaluarea se poate referi la sprijinul politic, daca exista sau nu si la modul de administrare al politicii. Principala problema a evaluarii este separarea efectelor politicii de alte efecte externe.

Prin urmare, se face simtita necesitatea identificarii unul sistem de indicatori de evaluare care sa reflecteze dimensiunile cautate.

Evaluarea se poate face la mai multe niveluri:  in primul rand, se poate face o evaluare a

structurii politicii, adica a gradului si distributiei problemelor; apoi, evaluarea se face asupra implementarii politicii si, in fine, evaluarea ia in calcul eficacitatea politicii.

In acest sens, indicatorii cu care se opereaza in evaluare sunt de trei tipuri:

de eficacitate vizand gradul de urmarire ai obiectivelor politicii;

de activitate pentru substituirea indicatorilor de eficacitate (numar de ore munca, numar de clienti, etc.)

de eficienta care pun in corelatie cantitatea de servicii produse cu cantitatea resurselor utilizate in elaborarea lor.

Analiza datelor si evaluarea impactului net al politicilor se realizeaza prin comparatii interanuale, prin compararea rezultatelor pe tipuri distincte de populatie (criteriul de echitate), compararea cu alte administratii similare, etc.

Important este sa se ia in considerare pluralitatea valorilor in evaluarea oricarei politici si sa se utilizeze metode calitative, cu scopul de a se ajunge la o cunoastere cat mai profunda a contextului.





Bibliografie:


Prof. Univ. Dr. Tiberiu Brailean – „Dezvoltarea locala. Institutii si politici.”

Profiroiu Marius „Managementul strategic al colectivitatii locale”








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact